Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
DOSAR PENTRU MIERCUREA NEAGRĂ A PARLAMENTULUI
MIHAI BERCA - CRIZA ECONOMICĂ ŞI BUNUL COMUN NAŢIONAL
Memoriu, Marşul forumului ortodox român, HAOS de Rodica Elena LUPU
O PRECIZARE A PROFESORULUI ANDREI MARGA – RECTORUL UNIVERSITATII “BABES-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA
ARTICOLE - Liviu ANTONESEI, Al. Florin ŢENE, Corneliu FLOREA
Doua articole recente din presa cotidiană- Ilie ŞERBĂNESCU, Otilia CALOIAN
Articole: Victor CIUTACU, Alexandra Lia GRINDEAN
Apel ACOR
Mesaje pe e-mail
Articol de prof.dr. Adrian Botez
DACIA GENERATIEI DE AUR - Doua studii de IonPachia Tatomirescu şi prezentarea unui profesor român de „ZALMOXIANISM” în universitaţile australiene
ENGLISH VERSION:
Primul european care descoperă America
Primul european care descoperă America - continuare
Primul european care descoperă America - continuare 2
Ce este neozamolxianismul? - de Octavian Sărbătoare
DOUĂ POEME DE RADU CÂRNECI ÎN LIMBA FRANCEZA DE CONSTANTIN FROSIN
UN PRESTIGIOS TRADUCĂTOR ÎN LIMBA ENGLEZA- Adrian Şoncodi
Poeziile lui RADU GYR în limba engleză de George Anca
Dr. DAN BRUDAŞCU NE PREZINTĂ CĂRŢI ALE UNOR AUTORI DIN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE
TREI SCRIITORI ROMANI DIN STRĂINĂTATE PREZENTAŢI DE OCTAVIAN CURPAŞ
CONSTANTIN FROSIN COMENTAT ŞI APRECIAT ÎN FRANŢA
“POEZIE RECOMANDATĂ DE EUGEN DORCESCU”
LAUDATIO DE GEORGE ANCA
George ROCA ÎŞI LANSEAZĂ A DOUA CARTE ÎN BUCUREŞTI:
RAPTUL SI ABANDONAREA CASEI SCRIITORILOR O DRAMĂ, O ESCROCHERIE, SAU O AFACERE DE REA CREDINŢĂ A CONDUCĂTORILOR ALEŞI ?!
AURA CHRISTI ŞI LIVIU IOAN STOICIU despre patimile legate de Casa Monteoru, sediu al USR
Corneliu LEU - DESPRE CASA SCRIITORILOR, NUMITĂ ŞI CASA MONTEORU
Clara ARUŞTEI - MOARTEA LUI CEZAR CRONICA ADEVĂRULUI (XII)
DESPRE PREŞEDINTELE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
continuare mai veselă la „CINE ZICE CĂ ALŢII INCITĂ?!” din pagina întâi
Algoritm de calcul al pensiei
POEZIA INTERNETULUI RUBRICA LUI IONUŢ CARAGEA
PASO DOBLE RUBRICA LUI IOAN LILA
« Musca la arat » Din rubrica « Coltul condeierului » semnata de Mircea Radu IACOBAN
RUGACIUNEA UNUI BUGETAR
România lui Băsescu

Aura Christi şi Liviu Ioan Stoiciu despre patimile legate de Casa Monteoru, sediu al USR

 Publicat pe 29 Mar 2010 - de Liviu Ioan Stoiciu în categoria: LIS JURNAL

 

Luni, 29 martie 2010. A început Săptămâna Patimilor. Încerc să scriu aici liber de orice constrângere, fie ea şi sentimentală. Şi să fiu sincer până la capăt. Cine mă cunoaşte, ştie că nu mă impresionează nici o ameninţare, singura frică o am faţă de Dumnezeu (care mă pune nu o dată în faţa unor fapte împlinite, fără să le fi înţeles sensul, de ce s-au întâmplat, ce pildă stă în spatele lor). Cazul pierderii sediului Uniunii Scriitorilor din România (USR), Casa Monteoru, din Calea Victoriei 115, văd că a deschis o dezbatere publică, binevenită, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei responsabili de acest scandal. Fiindcă e un scandal să constaţi că din conducerea operativă a USR nu-şi asumă nimeni vinovăţia trecerii sediului USR pe linie moartă. La mijloc fiind şi o maximă indolenţă, actuala conducere operativă a USR neacceptând că trebuie să dea socoteală pentru eşecurile administrative, ea crede că trebuie să dea comenzi doar scriitorilor, nu să le servească interesele, să le stea la dispoziţie. Mă tem că preşedintele Nicolae Manolescu e în situaţia să repete nefericitul faliment al Partidului Alianţa Civică, pe care îl conducea, să asiste la închiderea porţilor USR (o adevărată instituţie, care a împlinit 100 de ani de existenţă), întorcându-le superior spatele scriitorilor. E posibil ca USR să rămână pe drumuri? Voi publica mai jos un text semnificativ semnat azi de Mediafax pe tema pierderii Casei Monteoru. Totuşi, nu trebuie însă luată în tragic soarta sediului USR! La o adică, USR se poate muta în Casa Vernescu (dată în folosinţă USR tot pe 50 de ani de Primăria Capitalei), sau la Hotelul USR din Căderea Bastiliei, sau la Casa Scriitorilor de la Neptun (proprietate a USR)! Dar asta ar însemna să nu mai aibă venituri din care să supravieţuiască. Cum să explici unor necunoscători ai realităţilor de azi ale USR, că USR nu primeşte nici un ajutor de la stat, nici măcar nu-i susţine proiectele literare, USR nu are capitol în Bugetul ţării (cum are, de exemplu, Academia României) şi că se descurcă din propriile venituri, cum poate? Îşi mai aminteşte cineva că în 1993 USR a dat faliment, sub preşedinţia lui Mircea Dinescu, şi că statul nu a ajutat-o în nici un fel? Erau angajaţi ai USR lăsaţi fără salarii. Atunci, în absenţa oricărei soluţii, preşedintele interimar Laurenţiu Ulici a subînchiriat sediul USR, Casa Vernescu, unui cazinou să poată să supravieţuiască. La fel, mai apoi, a ridicat un hotel (în colaborare cu cazinoul, împrumutându-se la bănci), să mai câştige un ban (dar nu câştigă decât simbolic)… De ce în Suedia scriitorii (la fel, breasla lor) sunt ajutaţi regeşte de stat, iar în România nu? De ce trebuie scoasă în stradă USR din Casa Monteoru (clădire de patrimoniu, repet), în loc să fie cumpărată de stat de la moştenitori şi lăsată în folosinţa USR? Pun întrebări retorice, inclusiv pentru cei ce îşi doresc să dispară USR.

Actuala conducere a USR trebuie să se mobilizeze şi să să-şi apere drepturile. Preşedintele N. Manolescu ar trebui să mai stea şi pe la Bucureşti, pe la sediul USR (măcar „când arde”), nu numai la Paris, la UNESCO, şi să se ocupe personal de Casa Monteoru. Să treacă de la stadiul de preşedinte al scriitorilor visător (ce conduce prin telefon), la stadiul de preşedinte pragmatic. E trist să subliniez aici că USR nu are un jurist performant al ei, care să stea tot timpul în priză, pentru a apăra interesele USR (să stea pe capul Primăriei, când ştie că e pusă sub semnul întrebării Casa Monteoru). Sigur, USR nu-şi permite să plătească firme celebre de avocaţi, dar măcar să termine cu dezinteresul faţă de soarta USR. Să iasă din pasivitate. Să-şi ia responsabilitatea unui război în justiţie, dacă e cazul.

Am câteva nedumeriri:

1. Donaţia fiicei moştenitoare a Casei Monteoru a fost făcută către ARLUS (Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică). S-a schimbat mai apoi destinaţia donaţiei către USR, după ce USR s-a mutat în Casa Monteoru (de la sediul ARLUS, din Batiştei)? E cel puţin ciudat că urmaşii Elenei Monteoru Catargi au cerut să fie anulată donaţia, câtă vreme USR i-a dat pensie viageră Elenei Catargi şi masă gratuită la restaurantul scriitorilor din Casa Monteoru (unde era primită întotdeauna ca o binefăcătoare). Dacă USR a acordat această pensie viageră, înseamnă că donaţia era către USR. De ce USR nu intră în proces, peste Primăria Bucureşti, să-şi apere drepturile?

2. Aura Christi susţine că în 2005 USR a câştigat un proces cu moştenitorii Casei Monteoru pe seama acestei donaţii (vezi documentarul publicat ieri intitulat „Christi-Garbea”). E vorba de un proces început de Laurenţiu Ulici şi continuat de Eugen Uricaru, preşedinţi ai USR (ei n-au aşteptat să fie invitaţi la procesul deschis statului de către moştenitori, au fost mereu „pe fază”; spre deosebire de N. Manolescu, care „n-are treabă cu asemenea îndeletniciri, nu se coboară la a fi prezent la un proces care să apere interesele USR”). Dar dintr-un text scris în 2005 (l-am „postat” ieri, aici, la documentarul intitulat „Casa Vernescu”, poate fi citit acolo), aflu de la Cornel Ivanciuc: „Tot dupa revolutie, Uniunea Scriitorilor a incercat sa se improprietareasca cu Casa Monteoru printr-o actiune judecatoreasca, respinsa din fericire in doua instante, la fond si la apel. Iar la cea de-a treia instanta, actiunea va fi pierduta definitiv si irevocabil”. Ce a câştigat USR în procesul din 2005? Fiind clar că după acel proces, moştenitorii Casei Monteoru au schimbat tactica, atacând „pe şest” (fără ştiinţa USR, cu complicitatea Primăriei Capitalei, pe mâna Ministerului Finanţelor, condus pe atunci de actualul ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu!) valabilitatea donaţiei. Din acest moment se poate bănui că a intrat mafia imobiliară pe fir (mituirea în valută forte în dreapta şi în stânga). Pe de altă parte, eu nu uit că pe vremea preşedinţiei lui Laurentiu Ulici, USR a pierdut, în numele retrocedării proprietăţii private, două vile la Cumpătu-Sinaia, apoi clădirea în care era Editura Cartea Românească, sau palatul de peste drum de Casa Vernescu, de pe strada N. Iorga. Deci?

Îmi scrie Aura Christi:

Draga Liviu Ioan Stoiciu,

 explica-mi si mie, ca sa inteleg, pentru ca in mod cert imi scapa ceva.

USR a castigat din 1999 pana in 2005 toate procesele legate de Casa Monteoru, avand la dosar actul de donatie al mostenitorilor Monteoru, facut de buna voie; acest detaliu e demonstrat prin acte de echipa Uricaru-Breban.

Toate procesele, fara exceptie, repet, au fost castigate.

USR se prezenta la proces ca parte interesata, si nu Primaria capitalei, care nu anunta pe nimeni de procese; USR-ul se interesa periodic, mai exact, lunar, si se infatisa in instanta ca parte interesata. De obicei, procesele se intentau primariei capitalei, careia organizatia oraseneasca de partid i-a dat Casa Monteoru, confiscand-o abuziv de la USR!, Casa Monteoru ramanand in administrarea USR si fiind restaurata de M. Sadoveanu, iar ulterior de Z. Stancu. Asadar, explica-mi te rog ca sa inteleg: avand in spate aceasta experienta – a castigarii proceselor (vezi harta proceselor, pusa noua la dispozitie de un functionar de la primaria capitalei, care m-a ghidat la telefon in ce fel pot sa intru pe site-ul primariei, unde sunt afisate absolut toate procesele, Casa Monteoru avand o pagina impresionanta!! – asadar, cum se poate pierde un proces cu seninatate in anul 2010, pentru Casa Monteoru, sediul USR-ului, care e un simbol al acestei institutii si care probabil e cea mai valoroasa proprietate a USR-ului?

Nu era nevoie sa mearga nimeni la primarie de la USR ca sa se intereseze; putea sa intre pe site-ul primariei, procesele fiind infatisate public oricui este interesat. Datoria actualei conduceri era sa desemneze pe cineva care sa se ocupe de aceasta, nu sa-l roage pe domnul primar Oprescu sa desemneze pe cineva sa se ocupe, caci in Casa Monteoru nu e sediul primariei capitalei, ci sediul USR-ului de 50 de ani. In plus, nu inteleg, dl istrate era la curent cu mersul proceselor; din ce motive n-a atras atentia conducerii USR asupra subiectului respectiv?

Nu e nici un fel de mafie a imobiliarelor la mijloc, ci, dupa cum se infatiseaza lucrurile, crasa neglijenta a actualei conduceri a USR-ului, nu-i asa?

 Actuala conducere a USR-ului a pierdut sediul din neglijenta, dintr-o neglijenta de neinteles, nu-i asa? Dar poate lucrurile nu sunt pierdute. Poate mai exista o sansa ca sediul recastigat in instanta de cateva ori, incepand cu 1999, sa ramana al USR-ului, fiindca USR are actul de donatie si tot ce se cuvine. Daca evident se implica conducerea USR si daca intreprinde masuri exacte, eficiente, rapide. Or, ma suna colegii din presa si ma anunta ca nimeni din conducerea USR nu vrea sa dea detalii, amanunte: crezi ca poate fi adevarata o asemenea informatie? Jurnalistii vor sa ne ajute si se lovesc de zidul chinezesc al conducerii USR; asa sa fie? Tu pricepi ceva?

 Actul de donatie, facuta benevol (e un detaliu demonstrat, spuneam, prin acte de echipa Uricaru), USR-lui, cat si procesul castigat in instanta pentru pastrarea Casei Monteoru ca sediu al USR-lui, proces castigat de echipa Uricaru-Breban, se afla la dl Alexandru Istrate. Daca dl Istrate nu l-a pastrat, desi era obligat sa o faca (!), in mod cert exista in copie la tribunal. USR este proprietar al cladirii din Calea Victoriei nr. 115.

 Fratii Paunescu, desi nu erau proprietari ai Hotelului Lido, acum cativa ani, cand l-au pierdut, au atacat (desi nu au fost citati direct, pare-se) enorm mostenitorii Angelescu-Monteoru, in toata presa. si nu numai in presa.

De ce nu intreprinde nimic public actuala conduecere a USR-ului?

USR-ul detinand actul de donatie in arhiva ei. Deci, fiind proprietar al Casei Monteoru.

 Liviu, e Saptamana Patimilor. Cu Dumnezeu inainte.

Nu inceteaza sa ma mire indiferenta unora dintre colegi.

E vorba de indiferenta oare? Dar poate solidarizandu-ne vom reusi sa pastram Casa Monteoru. Ne-am ars tineretile acolo, intre zidurile Casei Monteoru; am pus la cale planuri, programe culturale, unele dintre acestea prinzand viata.

Oare nu merita sa luptam un pic?

 Nu mai reiau argumentele pentru păstrarea sediului USR. O USR confundată cu Casa Monteoru din 1950. Conducerea actuală a USR trebuie să se trezească o dată la realitate! Dacă N. Manolescu e prea ocupat, să intervină şi să-şi asume Varujan Vosganian eşecul! Redau în continuare textul „la rece” semnat Mediafax (îi mulţumesc Aurei Christi că mi l-a făcut cunoscut; propun USR să o coopteze pe Aura Christi în rezolvarea cazului acestui sediu al USR din Casa Monteoru; m-am săturat de indolenţa celor din conducerea USR, care aşteaptă să le tot rezolve alţii problemele):

Uniunea Scriitorilor şi-ar putea pierde sediul din Capitală

Uniunea Scriitorilor din România ar putea să-şi piardă, în 14 aprilie, sediul din Calea Victoriei – Casa Monteoru, în urma unui proces de retrocedare deschis anul trecut la Tribunalul Bucureşti de moştenitorii imobilului, care acuză Uniunea că a lăsat clădirea să se degradeze.

Procesul a fost deschis în 29 ianuarie 2009, pe legea 10/2001, de Ioana Angelescu, Ioana Angelescu – la S.C.A. Ciurezu, Gaube şi Nora-Geta Angelescu Monteoru, în calitate de reclamanţi, împotriva Primăriei Municipiului Bucureşti – proprietarul imobilului din Calea Victoriei, cunoscut cu denumirea de Casa Monteoru şi dat în folosinţă Uniunii Scriitorilor din Bucureşti.

Acţiunea în instanţă a fost deschisă după ce, în anul 2006, moştenitorii au obţinut de la Ministerul Finanţelor anularea actului prin care imobilul respectiv a fost donat statului român, după cum a declarat pentru MEDIAFAX Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR).

Uniunea nu a fost chemată ca parte în proces, deşi USR are în folosinţă Casa Monteoru, care este clasată ca monument istoric de interes naţional. Manolescu spune că “lucrurile sunt destul de grave”, întrucât Uniunii i s-a refuzat de către Primărie accesul la dosarul din instanţă.

“Noi nu am fost în niciun fel parte în proces. Faptul este că moştenitorii – împotriva cărora am câştigat (USR, n.r.) un proces în anul 2003 – au făcut un proces de anulare a actului de donaţie a Casei Monteoru. Lucrurile sunt destul de grave. Până acum, noi nu am putut să ne amestecăm în acest proces, deşi avem în folosinţă acest imobil. Procesele pentru anularea actelor de donaţie se fac prin intermediul Ministerului de Finanţe şi al Primăriei Municipiului Bucureşti, care este proprietarul clădirii, noi avându-l în folosinţă”, a explicat Nicolae Manolescu.

El a spus că “statul român se leapădă de această clădire”, precizând că Ministerul Finanţelor a anulat, în 2006, actul de donaţie, fără să facă vreo întâmpinare.

“Încă din anul 2006 s-a anulat actul de donaţie şi Primăria a fost dată ulterior în judecată. Statul român se leapădă de această clădire. Nu s-au respectat mai multe proceduri. Ministerul Finanţelor nu a făcut nicio întâmpinare la solicitarea moştenitorilor de anulare a donaţiei Casei Moneteoru către USR. Nici Primăria nu a făcut nicio întâmpinare. Primăria a refuzat să ne dea dosarul, când l-am solicitat”, a spus Nicolae Manolescu.

Preşedintele USR a mai afirmat că Uniunea va încerca să intervină ca parte în acest proces, în data de 14 aprilie, la următoarea înfăţişare de la Tribunalul Bucureşti. “O să încercăm să intrăm ca parte în proces, nu ştiu dacă o să reuşim”, a mai spus Manolescu.

De cealaltă parte, Elena Ciurezu, avocatul moştenitorilor Casei Monteoru, a declarat pentru MEDIAFAX că actul de donaţie a Casei Monteoru, făcut între Elena Lascar Catargi, fiica lui Grigore C. Monteoru, şi ARLUS (Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică) s-a făcut în condiţiile în care Elena Lascar Catargi a fost ameninţată cu arma şi forţată să doneze imobilul, cu tot ce exista în el.

“Ne-am judecat pe fond, apel şi recurs şi s-a constatat, printr-o hotărâre irevocabilă, nulitatea actului de donaţie”, a explicat Elena Ciurezu.

Ea a precizat că moştenitorii Casei Monteoru au făcut solicitare şi la Primăria Municipiului Bucureşti pentru restituirea imobilului, ulterior adresându-se instanţei, în baza legii 10/2001. “S-a efectuat expertiza, s-a identificat imobilul, s-a observat starea jalnică în care acesta se află. Teoretic, acum ne putem judeca”, a spus Elena Ciurezu.

“În procesul de faţă nu cerem daune, deşi imobilul este într-o stare deplorabilă”, a explicat ea, precizând însă că, după restituirea imobilului, trebuie stabilit ce se va întâmpla cu bunurile mobile care se află în Casa Monteoru. “Trebuie să vedem şi ce se va întâmpla cu bunurile mobile din imobil. Sunt lucruri de patrimoniu şi vrem să le recuperăm”, a mai spus Ciurezu.

Ioana Angelescu şi mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru, sunt cele care revendică Casa Monteoru, în calitate de “moştenitori direcţi” ai lui Grigore Monteoru, după cum a declarat pentru MEDIAFAX Ioana Angelescu.

Ea a precizat că sediul real al Uniunii Scriitorilor este Casa Vernescu, situat pe Calea Victoriei la nr. 133, şi nu Casa Monteoru, situat pe Calea Victoriei la nr. 115, aşa cum susţine Uniunea.

“Am urmat procedura legii 10/ 2001. Ar fi trebuie ca imobilul să ne fie restituit de la sine, dar, din păcate, lucrurile se mişcă foarte greu la Primăria Municipiului Bucureşti, aşa că am dat în judecată Primăria. Casa se degradează tot mai mult, USR nu a investit şi nu s-a ocupat nici măcar de reparaţiile curente. Lucrurile sunt complicate, grave şi triste. Noi nu privăm Uniunea Scriitorilor de locul unde-şi desfăşoară activitatea. Sediul lor este Casa Vernescu, pe Calea Victoriei, primit la începutul anilor ‘90 şi transformat în cazino. La Casa Monteoru este un local pe care-l folosesc ca să câştige nişte bani în plus, să organizeze nunţi şi tot felul de filmări. Casa Monteoru nu este sediul lor. Sediul lor este Casa Vernescu, un sediu mult mai elegant, tot pe Calea Victoriei. Dacă ar fi vrut să păstreze şi Casa Monteoru, ar fi trebuit să aibă minimum de interes. Aşa o bătaie de joc e foarte greu de explicat, mai ales din partea unor oameni de cultură”, a declarat pentru MEDIAFAX Ioana Angelescu.

Ea a mai spus că imobilul Casa Monteoru trebuie restaurat şi va avea, după retrocedare, tot o destinaţie culturală: “Casa Monteoru trebuie restaurată şi nu dărâmată, aşa cum se arată situaţia în prezent”.

În ceea ce priveşte bunurile mobile din Casa Monteoru, Ioana Angelescu spune că multe dintre acestea au fost furate sau distruse. “În urmă cu un an au fost scoase uşile monumentale ale Casei Monteoru şi înlocuite cu uşi chinezeşti. Obiectele s-au deteriorat, se face enorm de mult rău. Noi le-am fi recunoscători celor de la USR dacă şi-ar lua arhivele şi birourile pe care le au, făcute în Pipera sau mai ştiu eu ce alte fabrici de mobilă de pe vremea comunismului”, a mai spus Angelescu.

Uniunea Scriitorilor din România (USR) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (SSR), care a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire pînă în martie 1949. USR a folosit Casa Monteoru începând din 1952, iar în 1997, Primăria a dat imobilul în folosinţa Uniunii pentru o perioadă de 49 de ani, potrivit reprezentanţilor USR.

Potrivit site-ului www.uniuneascriitorilor.ro, casa Monteoru-Catargi, în prezent sediul Uniunii Scriitorilor, a fost construită în 1874 de Alecu Niculescu şi moştenită de fratele său, Nicolae Niculescu. Casa a fost cumpărată în 1883 de către marele proprietar funciar Grigore C. Monteoru (1831-1898), cel care a înfiinţat – pe moşia sa – staţiunea Sărata Monteoru din Buzău. La scurt timp de la achiziţionarea ei, între 1887-1889, arhitectul Nicolae Cuţarida renovează radical clădirea, amenajând interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane pictate în stuc, cu lambriuri din esenţe rare, cu scară monumentală.

Saloanele mari, cu oglinzi, aveau pereţii tapisaţi cu mătase franţuzească, iar mobilierul era adus de la Paris. În micul parc din faţa casei, Grigore Monteoru a amplasat trei statui pe care le adusese din Grecia, cărora li s-au adăugat încă două, realizate în 1898 de sculptorii Ion Georgescu şi Ion Valbudea, înfăţişând agricultura şi industria românească (acestea din urmă au dispărut în 1917).

După Primul Război Mondial, casa a adăpostit, un timp, Legaţia Poloniei (în 1923), rămânând apoi în posesia fiicei lui Grigore Monteoru, Elena, şi a soţului ei Lascăr L. Catargi până în 1949, când a fost naţionalizată, se mai spune pe site-ul USR


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971