Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
DOSAR PENTRU MIERCUREA NEAGRĂ A PARLAMENTULUI
MIHAI BERCA - CRIZA ECONOMICĂ ŞI BUNUL COMUN NAŢIONAL
Memoriu, Marşul forumului ortodox român, HAOS de Rodica Elena LUPU
O PRECIZARE A PROFESORULUI ANDREI MARGA – RECTORUL UNIVERSITATII “BABES-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA
ARTICOLE - Liviu ANTONESEI, Al. Florin ŢENE, Corneliu FLOREA
Doua articole recente din presa cotidiană- Ilie ŞERBĂNESCU, Otilia CALOIAN
Articole: Victor CIUTACU, Alexandra Lia GRINDEAN
Apel ACOR
Mesaje pe e-mail
Articol de prof.dr. Adrian Botez
DACIA GENERATIEI DE AUR - Doua studii de IonPachia Tatomirescu şi prezentarea unui profesor român de „ZALMOXIANISM” în universitaţile australiene
ENGLISH VERSION:
Primul european care descoperă America
Primul european care descoperă America - continuare
Primul european care descoperă America - continuare 2
Ce este neozamolxianismul? - de Octavian Sărbătoare
DOUĂ POEME DE RADU CÂRNECI ÎN LIMBA FRANCEZA DE CONSTANTIN FROSIN
UN PRESTIGIOS TRADUCĂTOR ÎN LIMBA ENGLEZA- Adrian Şoncodi
Poeziile lui RADU GYR în limba engleză de George Anca
Dr. DAN BRUDAŞCU NE PREZINTĂ CĂRŢI ALE UNOR AUTORI DIN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE
TREI SCRIITORI ROMANI DIN STRĂINĂTATE PREZENTAŢI DE OCTAVIAN CURPAŞ
CONSTANTIN FROSIN COMENTAT ŞI APRECIAT ÎN FRANŢA
“POEZIE RECOMANDATĂ DE EUGEN DORCESCU”
LAUDATIO DE GEORGE ANCA
George ROCA ÎŞI LANSEAZĂ A DOUA CARTE ÎN BUCUREŞTI:
RAPTUL SI ABANDONAREA CASEI SCRIITORILOR O DRAMĂ, O ESCROCHERIE, SAU O AFACERE DE REA CREDINŢĂ A CONDUCĂTORILOR ALEŞI ?!
AURA CHRISTI ŞI LIVIU IOAN STOICIU despre patimile legate de Casa Monteoru, sediu al USR
Corneliu LEU - DESPRE CASA SCRIITORILOR, NUMITĂ ŞI CASA MONTEORU
Clara ARUŞTEI - MOARTEA LUI CEZAR CRONICA ADEVĂRULUI (XII)
DESPRE PREŞEDINTELE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
continuare mai veselă la „CINE ZICE CĂ ALŢII INCITĂ?!” din pagina întâi
Algoritm de calcul al pensiei
POEZIA INTERNETULUI RUBRICA LUI IONUŢ CARAGEA
PASO DOBLE RUBRICA LUI IOAN LILA
« Musca la arat » Din rubrica « Coltul condeierului » semnata de Mircea Radu IACOBAN
RUGACIUNEA UNUI BUGETAR
România lui Băsescu

 Ce este neozamolxianismul?

Octavian Sărbătoare

Profesor de studii ale religiilor şi filosofie,Sydney, Australia

 

Cititorii şi-au exprimat dorinţa de a afla mai multe informaţii despre neozamolxianism, o spiritualitate emergentă printre români. Aceasta mai cu seamă datorită trendului actual, faptul că dacismul, curent istoric, a luat o mare amploare şi s-au creat astfel noi teme de cercetare. Pe lângă subiectele clasice ale istoricului dacolog există şi cea legată de religia geto-dacilor; pe piaţa cărţii sunt deja câteva titluri care tratează cu specificitate acest subiect.

 

Întrebarea cel mai des pusă este: Ce este neozamolxianismul? Altele complementare ar putea fi: Cum a apărut neozamolxianismul? Cine sunt noii zamolxieni? Ce importanţă are astăzi neozamolxianismul? De ce neozamolxianism şi nu iudeo-creştinism pentru neamul românesc? Pe aceste magistrale de idei ar mai fi şi alte întrebări, dar mă voi opri la a discuta doar pe acestea cinci.

 

Ce este neozamolxianismul?

În ultimii ani cercetarea religiei geto-dacilor a început să genereze controverse în primul rând prin faptul că se scot la iveală adevăruri care surprind prin consecinţele radicale pe care le pot genera. Aşa cum propoziţia paradigmatică Noi nu suntem urmaşii Romei! a suscitat şi suscită un interes crescând, atât naţional cât şi internaţional, tot astfel s-a creat o nouă paradigmă Noi nu suntem născuţi creştini! Puse în afirmaţii pozitive cele două propoziţii ar suna astfel: Noi suntem urmaşii dacilor! şi Noi suntem născuţi zamolxieni!

 

Afirmaţiile au implicaţii care crează dispute de idei nu numai printre creştinii ortodocşi de rând, dar şi în sânul clerului (vezi contribuţia preotului cercetător Dumitru Bălaşa). În creştinismul ortodox s-a ivit o breşă care se tot lărgeşte prin faptul că este constituit ca un sincretism religios între tradiţia strămoşească a neamului românesc şi religia iudeo-creştină. Aceasta din urmă a apărut doctrinar printre români care ei aveau deja de multe veacuri o religie, zamolxianismul, în habitatul carpato-danubiano-pontic, cu extensie şi către urmaşii tracilor suddunăreni. Treptat s-a creat un patronaj iudeo-creştin al sincretismului creştinismului ortodox. Dar în ciuda eforturilor făcute de veacuri iudeo-creştinismul nu a reuşit să disloce filonul nativ zamolxian al românilor.

 

Sunt mulţi români astăzi care spun că nu au auzit de zamolxianism decât recent. Realitatea este că acest crez persistă viguros în tradiţia populară unde poate fi identificat în obiceiuri, cutume, sărbători, folclor, etc. Cei care doresc să afle ce este strămoşesc (adică zamolxian) în ortodoxie pot face o comparaţie între creştinismul ortodox şi un grup creştin neoprotestant (pocăiţii cum li se spun). Eliminând din ortodoxie elementele iudeo-creştine, comune cu acel grup protestant, putem spune în linii mari că ceea ce rămâne este autohton românesc. O conceptualizare a acestor crezuri specifice la români ar constitui ceea ce putem numi astăzi neozamolxianism. Imaginarul religios strămoşesc bazat pe credinţa în zâne, spirite ale naturii, înfrăţirea simbiotică a omului cu natura (vezi expresia „codrul frate cu românul!”) este radical diferit de iudeo-creştinism.

 

Parafrazând afirmaţiile d-lui Mărchidanu Marian, membru al reţelei literare, şi cercetător al spiritualităţii străbune româneşti, putem spune despre zamolxianism că (citez) „este o "religie" a vieţii, şi prin asta este opus creştinismului care venerază moartea, sacrificiul şi sinuciderile ritualice în numele credinţei”. Martirajul în iudeo-creştinism este o caracteristică care există într-o formă mult mai virulentă în islamism. În neozamolxianism se intră în bucuria vieţii pe când iudeo-creştinismul se află ciclic şi perpetuu în jelirea omului mort pe cruce şi farsa reînvierii lui anuale.

 

Cum a apărut neozamolxianismul?

Neozamolxianism nu este o invenţie a nimănui, ci o realitate pe care au descoperit-o cercetătorii în domeniul social (istoricii, antropologii, etnologii, etnografii, folcloriştii, filosofii, juriştii cercetând rolul cutumei, etc. - printre cei remarcabili fiind Mircea Vulcănescu şi Ion Ghinoiu).

În afara lor există persoane sincer interesate care şi-au dat seama de valoarea imaginarului religios în tradiţia strămoşească a românilor.

De remarcat este şi calitatea curentului neozamolxian, care este mai degrabă o spiritualitate decât o simplă religie dogmatică. Dezvoltarea neozamolxianismului se face prin contribuţie colectivă nicidecum ca rezultat al revelaţiilor de orice gen. La conceptualizare contribuie şi cunoştinţele omului modern, faptul că ne aflăm în mileniul trei.

La majoritatea dintre noi ni se pare absurd să mai credem că lumea a fost făcută în şapte zile (una din zilele Facerii se pare că nu s-a sfârşit deoarece universul încă expandează), că femeia este făcută din coasta lui Adam, etc. Există multe alte opinii, ale omului primitiv, revelate „divin” în Biblie, care pentru noi cei de astăzi sunt absurdităţi. Neozamolxianismul este încă în faşă şi oricine poate contribui la maturizarea lui prin prisma omului raţional de astăzi. Şi această creştere poate lua decenii.

 

Cine sunt noii zamolxieni?

Prin virtutea sincretismului zamolxianism – iudeo-creştinism, care formează creştinismul ortodox românesc al zilei, toţi cei botezaţi ortodocşi pot opta pentru a se numi neozamolxieni. Condiţia esenţială este ca ei să renunţe la personajul Iisus. Dumnezeu rămâne în poziţia supremă pentru că El este cel al străbunilor românilor şi nu poate fi ecuat cu Iehova, considerat tată al lui Iisus. Iisus nu-l are pe Dumnezeu ca tată (domine deus = stăpâne zeu), ci pe Iehova. Dovada este în Vechiul Testament în original, scriptura pe care poporul evreu o numeşte Tanah.

 

Astfel că a fi neozamolxian în prezent nu necesită vreo convertire, ci doar o conştientizare că pe baza botezului creştin ortodox românul este totodată şi neozamolxian. Pentru cei curioşi privind persoana mea, aflaţi că nu m-a convertit nimeni la neozamolxianism, ci am preferat să-mi spun zamolxian/ neozamolxian ca urmare a opţiunii pe care o are orice creştin ortodox botezat. Nu-mi reneg acel botez ,cum au făcut-o unele persoane, ci din contră spun că dacă cineva este botezat în creştinismul ortodox, atunci este automat şi neozamolxian.

 

Cazul scriitorului Pavel Coruţ este, cred eu, asemănător, domnia sa s-a declarat ca fiind zamolxian/ neozamolxian pe considerentul aceluiaşi raţionament al opţiuni zamolxiene a oricărui creştin ortodox botezat. La aflarea veştii că sunt şi zamolxieni, surpriza identitară religioasă a creştinilor ortodocşi români nu poate fi decât foarte mare. Cazul acesta nu este al unei mâini de cutezători, care au îndrăznit să-şi revendice moştenirea spirituală geto-dacică, ci avem de-a face cu multe milioane de creştini ortodocşi români care îşi redescoperă adevăratele rădăcini care îi ţin aproape de Dumnezeu.

 

Ce importanţă are astăzi neozamolxianismul? De ce neozamolxianism şi nu iudeo-creştinism pentru neamul românesc?

 

Cumulez răspunsurile la aceste două întrebări într-unul singur. Neozamolxianismul este important pentru români din trei considerente principale (sunt convins că cititorii vor mai găsi şi altele!). În primul rând îl reprezintă pe român aşa cum este el ca urmaş al geto-dacilor (vezi importanţa tradiţiei strămoşeşti la sate), deci are rol identitar. În al doilea rând centralitatea spirituală a neamului românesc revine în Carpaţi unde a fost şi pe timpul străbunilor noştri (vezi referinţele despre Kogaion şi munţii sacri). Un popor care îşi are miezul spiritual în aria habitatului său este puternic şi depinde mai puţin de factorii externi. În prezent centralitatea iudeo-creştinismului este mormântul gol al lui Iisus, o realitate geografică ce dă avantaj celor care au în stăpânire acel loc. Şi în al treilea rând putem spune că neozamolxianismul este viabil prin faptul că poporul român a păstrat o tradiţie veche de milenii pe când alte neamuri (mai cu seamă cele europene) au fost sufocate de imaginarul religios iudeo-creştin care a distrus credinţele native acelor popoare (religiile greacă, romană, scandinavă, celtă, germanică, etc.). La acest capitol avem un mare avantaj, românii fiind singurii din Europa care mai păstrăm un filon sănătos din care se poate RENAŞTE pe baze noi o credinţă care să ne reprezinte şi care să fie folositoare social. Tarele generate de caracterul antisocial al iudeo-creştinismului le-am prezentat pe alte bloguri pe Reţeaua Literară unde cititorii le pot consulta.

 

Cele expuse aici sunt doar o schiţare a ideilor privind neozamolxianismul. O dezvoltare mai amplă am făcut-o în trilogia PE CALEA LUI ZAMOLXE, carte care se găseşte gratis pe internet în volum unic sau în părţi separate.

 
 
 
 
NOTA REDACŢIEI:
Informăm cititorii că publicăm acest număr
dublu şi prin conţinut şi prin numerotarea: 3-4/2010,
cerându-ne scuze pentru întârzierea provocată de atacul
virusal care a necesitat revizuirea  sistemelor portalului.



Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971