Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
DOSAR PENTRU MIERCUREA NEAGRĂ A PARLAMENTULUI
MIHAI BERCA - CRIZA ECONOMICĂ ŞI BUNUL COMUN NAŢIONAL
Memoriu, Marşul forumului ortodox român, HAOS de Rodica Elena LUPU
O PRECIZARE A PROFESORULUI ANDREI MARGA – RECTORUL UNIVERSITATII “BABES-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA
ARTICOLE - Liviu ANTONESEI, Al. Florin ŢENE, Corneliu FLOREA
Doua articole recente din presa cotidiană- Ilie ŞERBĂNESCU, Otilia CALOIAN
Articole: Victor CIUTACU, Alexandra Lia GRINDEAN
Apel ACOR
Mesaje pe e-mail
Articol de prof.dr. Adrian Botez
DACIA GENERATIEI DE AUR - Doua studii de IonPachia Tatomirescu şi prezentarea unui profesor român de „ZALMOXIANISM” în universitaţile australiene
ENGLISH VERSION:
Primul european care descoperă America
Primul european care descoperă America - continuare
Primul european care descoperă America - continuare 2
Ce este neozamolxianismul? - de Octavian Sărbătoare
DOUĂ POEME DE RADU CÂRNECI ÎN LIMBA FRANCEZA DE CONSTANTIN FROSIN
UN PRESTIGIOS TRADUCĂTOR ÎN LIMBA ENGLEZA- Adrian Şoncodi
Poeziile lui RADU GYR în limba engleză de George Anca
Dr. DAN BRUDAŞCU NE PREZINTĂ CĂRŢI ALE UNOR AUTORI DIN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE
TREI SCRIITORI ROMANI DIN STRĂINĂTATE PREZENTAŢI DE OCTAVIAN CURPAŞ
CONSTANTIN FROSIN COMENTAT ŞI APRECIAT ÎN FRANŢA
“POEZIE RECOMANDATĂ DE EUGEN DORCESCU”
LAUDATIO DE GEORGE ANCA
George ROCA ÎŞI LANSEAZĂ A DOUA CARTE ÎN BUCUREŞTI:
RAPTUL SI ABANDONAREA CASEI SCRIITORILOR O DRAMĂ, O ESCROCHERIE, SAU O AFACERE DE REA CREDINŢĂ A CONDUCĂTORILOR ALEŞI ?!
AURA CHRISTI ŞI LIVIU IOAN STOICIU despre patimile legate de Casa Monteoru, sediu al USR
Corneliu LEU - DESPRE CASA SCRIITORILOR, NUMITĂ ŞI CASA MONTEORU
Clara ARUŞTEI - MOARTEA LUI CEZAR CRONICA ADEVĂRULUI (XII)
DESPRE PREŞEDINTELE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
continuare mai veselă la „CINE ZICE CĂ ALŢII INCITĂ?!” din pagina întâi
Algoritm de calcul al pensiei
POEZIA INTERNETULUI RUBRICA LUI IONUŢ CARAGEA
PASO DOBLE RUBRICA LUI IOAN LILA
« Musca la arat » Din rubrica « Coltul condeierului » semnata de Mircea Radu IACOBAN
RUGACIUNEA UNUI BUGETAR
România lui Băsescu

AM REPRODUS DIN NUMĂRUL NOSTRU TRECUT ACEST ARTICOL SCRIS DE Corneliu FLOREA ÎN 24 februarie 2010 LA Winnipeg, Canada.
Reproducem, în continuare, doua articole recente din presa cotidiană:

 

 

 Polonia se dezvoltă, România nu!

 

de ILIE ŞERBĂNESCU



Tragicul accident aviatic de la Smolensk a proiectat în mod dramatic Polonia în centrul atenţiei mondiale şi, din păcate, foarte mulţi au aflat abia cu această ocazie că Polonia este singura ţară din Uniunea Europeană care a traversat cu creştere economică perioada de criză care a afectat întreaga Europă şi America.
Această reuşită stârneşte în mod firesc un interes general, dar ar trebui să fie caz de studiu pentru ţările din Est, foste surate comuniste ale Poloniei, care la adierile crizei au fost, pur şi simplu, puse la pământ. O comparaţie din punctul de vedere a ceea ce a dovedit experienţa economică între Polonia şi România poate fi extrem de utilă.
Polonia - şi când spunem Polonia în acest context se înţelege clasa politică poloneză - a luat în serios trecerea la capitalism când s-a pus această problemă, făcând ceea ce trebuia şi când trebuia, adică la timp, fără tărăgănări inutile şi costisitoare. Cea mai semnificativă expresie în acest sens este că în Polonia a existat curajul social de a lichida urgent cel mai mare dezechilibru economic lăsat de comunism. În comunism a existat într-o mare
măsură producţie doar de dragul producţiei, şi nu pentru consum, trecerea la capitalism găsind astfel o discrepanţă enormă între banii şi, respectiv, mărfurile ce existau pe piaţă şi deci un potenţial inflaţionist imens. În Polonia nu s-a ezitat să se dea drumul inflaţiei încă din primul an, în ciuda consecinţelor sociale, dar în acest fel s-a pornit la drum în condiţiile necesare de echilibru. În România, în numele unei false protecţii sociale, potenţialul inflaţionist iniţial nu a fost atacat dintru început şi n-a fost lichidat nici acum.
Făcând reforme structurale rapid, Polonia a prins primul val - din anii '90 - de fluxuri financiare dinspre Vest înspre Est, care a fost preponderent de investiţii directe
în producţie. Cu ajutorul acestora, Polonia a putut pune ceva în locul demolărilor din industriile ineficiente ale trecutului. şi a rămas astfel cu o economie reală care este indispensabilă. În România nu s-au făcut decât demolări în numele lichidării moştenirii comuniste. Practic, nu s-a pus aproape nimic în loc, prefigurându-se mereu mai clar dezastrul inevitabil.
Astfel, Polonia a fost infinit mai pregătită decât România să înfrunte al doilea val - din anii 2000 - de înglobare a Estului de către Vest, cu fluxuri aproape exclusiv financiar-bancare, care să creeze rapid aici consum prin creditare. Prin existenţa unei economii reale serioase, inserţia financiar-bancară vestică a avut în Polonia baza pe care să se articuleze. În România, negăsind decât o economie reală precară, chiar subdezvoltată, lăcustele bancare vestice au făcut ravagii. În Polonia prezenţa bancară străină a mai construit cât de cât ceva, în România această prezenţă, orientată exclusiv spre susţinerea temporară a consumului, a dezarticulat tot, poate chiar în mod irecuperabil.
Polonia n-a căzut în greşeala de a trece de la extrema „producţiei de dragul producţiei" din comunism la cealaltă extremă ruinătoare a „consumului fără producție". Polonia a susţinut producţia internă, chiar dacă făcută de capitalul străin şi cu atât mai mult dacă realizată de capitalul autohton. Cu o solidă producţie internă în spate, Polonia a putut sprijini cererea internă când a intervenit criza şi a putut obţine creştere economică, în ciuda prăbuşirii pieţelor externe. În România, în lipsa producţiei, căderea consumului a terminat, pur şi simplu, economia. Creşterea economică nu numai că s-a prăbuşit, dar n-are din ce să revină.
În sfârşit, Polonia n-a confundat privatizarea ca mijloc de eficientizare cu înstrăinarea ca scop în sine. Ceea ce în România s-a petrecut. Statul polonez şi-a păstrat poziţii directe şi indirecte în sectoare strategice nodale, de la exploatarea resurselor la bănci şi asigurări. Astfel, statul polonez mai deţine pârghii şi instrumente să deruleze strategii destinate atingerii unui scop. În România statul nu mai are pârghii de a implementa strategii, oricât de minunate ar fi acestea.
Foarte pe scurt, Polonia se dezvoltă, România nu!  
                                                                                                                                                                        ILIE ŞERBĂNESCU





.Ruşinea României: Jumătate din hrana noastră provine din import!
"Banii europeni stau la Bruxelles, iar
 agricultura internă se duce de râpă."
Ştefan Niculae
preşedinte Agrostar


Peste 80% din fructele şi legumele din hipermarketuri sunt cumpărate din străinătateCu toate că ţara noastră are un potenţial agricol imens,peste jumătate din hrana românilor provine din import. Lipsa politicii agricole, fărâmiţarea terenurilor sau absorbţia slabă a fondurilor UE au transformat România într-o ţară cu o producţie alimentară nesemnificativă.

Roşiile, castraveţii, merele, perele, porumbul, cartofii, verdeţurile, chiar şi grâul provin din ce în ce mai mult din import. Asta cu toate că România ocupă locul cinci în Europa la capitolul suprafaţă agricolă arabilă, cu un total de 9,4 milioane de hectare.

Pe Aceeaşi TemăGhid de supravieţuire cu salariul tăiatToxinele care accelerează pubertateaOfertă specială de la Billa: brânză stricată şi păsări în raioanele produselor alimentaretagurimancare importueromaniaagrostaragricultoristefan niculaeMai citeşte şi:

Ce pune un şomer pe masă din ajutorul minim de la stat

Doar anul trecut, ţara noastră a importat produse agroalimentare în valoare de 3,7 miliarde de euro. Cele mai semnificative importuri au fost cele de carne de porc, care au valorat 380 de milioane de euro. România a importat semnificativ în 2009 şi carne de pasăre, pentru care a plătit 157 de milioane de euro, dar şi zahăr, care a costat, în total, 193 de milioane de euro, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
Strigător la cer este că, în ciuda suprafeţelor agricole foarte mari, s-au importat şi foarte multe cereale.

În primele 11 luni ale lui 2009, România a importat 766.600 de tone de porumb, în valoare de 124,3 milioane de euro, 584.800 de tone de grâu (72,4 milioane de euro) şi 134.400 de tone de floarea-soarelui (65,8 milioane de euro).

Dar de ce s-a ajuns în această situaţie? „Tind să cred că aşa a dorit clasa politică, pentru a fi favorizaţi doi-trei importatori. Cea mai mare greşeală s-a făcut atunci când s-au dat pământurile înapoi, dar nu au rămas comasate într-o asociaţie.

De asemenea, guvernanţii nu au făcut absolut nimic pentru sprijinirea producţiei alimentare", este de părere Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară. Totodată, Frumosu consideră că şi marile lanţuri de hipermarketuri au favorizat foarte mult importurile de produse alimentare.

„E o crimă să laşi pământul nelucrat"

La rândul său, Ştefan Niculae, preşedintele Federaţiei Agrostar, spune că România importă 70% din necesarul de carne de porc, jumătate din consumul de cereale, iar  80% din legumele şi fructele din pieţe şi din magazine provin tot din străinătate.

„S-a distrus tot - sere, ferme zootehnice - şi s-au lăsat pârloagă aproape patru milioane de hectare de terenuri agricole. Este o crimă să laşi pământul nelucrat", a declarat Niculae. Pe de altă parte, Adrian Rădulescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, spune că lucrurile nu stau chiar aşa de rău.

„România nu importă chiar 80% din necesarul intern de produse agroalimentare. Am realizat totuşi şi exporturi de 2,1 miliarde de euro. E adevărat că sunt sectoare unde se importă până la 80%, însă în altele, cum este cel al cărnii de pui, importăm 30%, dar exportăm 20%, a declarat, recent, Rădulescu. Într-adevăr, deficitul României cu produse agroalimentare a totalizat 1,533 miliarde de euro, în 2009, în scădere cu aproape 26% faţă de anul 2008.

Cele mai importante exporturi realizate de România anul trecut au fost cele de ţigări de foi, trabucuri şi ţigarete, care s-au ridicat la valoarea de peste 362 de milioane de euro. Exporturi semnificative au fost realizate şi pe segmentul de cereale, respectiv grâu şi meslin (amestec de grâu cu secară) - peste 300 milioane de euro, porumb - peste 250 de milioane de euro, seminţe de rapiţă - 223,7 milioane de euro, seminţe de floarea soarelui - 146 de mil de euro şi orz - 60 de milioane de euro. „Se pare că marii producători de cereale au preferat să vândă la export unde e posibil să fi obţinut preţuri mai bune", spune Frumosu.

Codaşii Europei

Dacă până în 1990 eram consideraţi „grânarul Europei", acum am ajuns codaşi la productivitate. Excluzând Cipru şi Portugalia, ţări cu sol şi climă mai puţin propice, România se găseşte pe ultimul loc din Uniunea Europeană la producţia la hectar de grâu, cu o medie, anul trecut, de 2.341 de kilograme.

Cele mai mari producţii la hectar se regăsesc în Olanda (9.620 de kilograme), Belgia - 9.160 de kilograme şi  Marea Britanie - 8.280 de kilograme.

Ce urmează?

Potrivit reprezentanţilor din industria alimentară, România riscă, în lipsa unor strategii de reconstruire a agriculturii, să devină o ţară în totalitate importatoare de alimente. Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, afirmă că Executivul ar trebui să susţină industria agroalimentară prin măsuri coerente şi să reducă sumele cheltuite în sistemul public. În caz contrar, agricultura şi industria alimentară se vor prăbuşi, iar importurile vor creşte.

Ştefan Niculae este şi mai pesimist: „În condiţiile actuale, fără niciun sprijin şi nicio strategie concretă, în maximum doi ani vom depinde în totalitate de importuri", a conchis Niculae.
                                                                                                                                                                  Otilia Caloian
                                                                                                                                                         („Adevarul” 19 mai 2010)




Cele mai consistente importuri din ultima vreme

Porumb 776.000de tone.

Grâu 584.000 de tone.

Zahăr 447.000 de tone.

Şroturi de soia şi floarea-soarelui 432.000 de tone.

Carne de porc 206.000 de tone.

Seminţe de floarea-soarelui 134.000 de tone.

Ulei de floarea-soarelui 88.000 de tone.

Lapte şi smântână 89.600 de tone.

Peşte congelat 47.200 de tone.

Porci vii 35.000 de tone

Brânzeturi 134.000 de tone.


(Sursa: INS)

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971