Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
DOSAR PENTRU MIERCUREA NEAGRĂ A PARLAMENTULUI
MIHAI BERCA - CRIZA ECONOMICĂ ŞI BUNUL COMUN NAŢIONAL
Memoriu, Marşul forumului ortodox român, HAOS de Rodica Elena LUPU
O PRECIZARE A PROFESORULUI ANDREI MARGA – RECTORUL UNIVERSITATII “BABES-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA
ARTICOLE - Liviu ANTONESEI, Al. Florin ŢENE, Corneliu FLOREA
Doua articole recente din presa cotidiană- Ilie ŞERBĂNESCU, Otilia CALOIAN
Articole: Victor CIUTACU, Alexandra Lia GRINDEAN
Apel ACOR
Mesaje pe e-mail
Articol de prof.dr. Adrian Botez
DACIA GENERATIEI DE AUR - Doua studii de IonPachia Tatomirescu şi prezentarea unui profesor român de „ZALMOXIANISM” în universitaţile australiene
ENGLISH VERSION:
Primul european care descoperă America
Primul european care descoperă America - continuare
Primul european care descoperă America - continuare 2
Ce este neozamolxianismul? - de Octavian Sărbătoare
DOUĂ POEME DE RADU CÂRNECI ÎN LIMBA FRANCEZA DE CONSTANTIN FROSIN
UN PRESTIGIOS TRADUCĂTOR ÎN LIMBA ENGLEZA- Adrian Şoncodi
Poeziile lui RADU GYR în limba engleză de George Anca
Dr. DAN BRUDAŞCU NE PREZINTĂ CĂRŢI ALE UNOR AUTORI DIN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE
TREI SCRIITORI ROMANI DIN STRĂINĂTATE PREZENTAŢI DE OCTAVIAN CURPAŞ
CONSTANTIN FROSIN COMENTAT ŞI APRECIAT ÎN FRANŢA
“POEZIE RECOMANDATĂ DE EUGEN DORCESCU”
LAUDATIO DE GEORGE ANCA
George ROCA ÎŞI LANSEAZĂ A DOUA CARTE ÎN BUCUREŞTI:
RAPTUL SI ABANDONAREA CASEI SCRIITORILOR O DRAMĂ, O ESCROCHERIE, SAU O AFACERE DE REA CREDINŢĂ A CONDUCĂTORILOR ALEŞI ?!
AURA CHRISTI ŞI LIVIU IOAN STOICIU despre patimile legate de Casa Monteoru, sediu al USR
Corneliu LEU - DESPRE CASA SCRIITORILOR, NUMITĂ ŞI CASA MONTEORU
Clara ARUŞTEI - MOARTEA LUI CEZAR CRONICA ADEVĂRULUI (XII)
DESPRE PREŞEDINTELE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
continuare mai veselă la „CINE ZICE CĂ ALŢII INCITĂ?!” din pagina întâi
Algoritm de calcul al pensiei
POEZIA INTERNETULUI RUBRICA LUI IONUŢ CARAGEA
PASO DOBLE RUBRICA LUI IOAN LILA
« Musca la arat » Din rubrica « Coltul condeierului » semnata de Mircea Radu IACOBAN
RUGACIUNEA UNUI BUGETAR
România lui Băsescu

 Liviu ANTONESEI

CORUPŢI PÂNĂ-N

MĂDUVĂ

În România, tocmai a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna, generând o adevărată corupţie de sistem. Într-un oraş mai din sudul hărţii, primarul este reţinut de DNA pentru grave fapte de corupţie. Ceea ce a urmat este uluitor. Consiliul Local, întrunit de urgenţă, îl declară pe edil cetăţean de onoare al urbei.

***

Primarul unui alt oraş sudic este reţinut de aceeaşi DNA, în „deplasare", sub aceleaşi acuzaţii. Ceea ce urmează este chiar mai senzaţional, pentru că implică nu doar colegii de conducere şi de partid, ci straturi populare mult mai largi - un miting de sprijin la care participă salariaţii primăriei, colegii de partid, „popor, prostime", vorba clasicului! Am văzut scene de la miting la televizor şi mă frecam la ochi, spunând că am halucinaţii. Se sparie gândul! Dacă atât de iubiţii edili ar fi aparţinut opoziţiei, încă aş mai fi înţeles cumva aceste absurde manifestări de solidarizare, că doar auzim toată ziua despre politizarea Justiţiei.

 

Dar despre ce politizare ar putea fi vorba în aceste două cazuri, devreme ce ambii primari aparţin principalului partid de la guvernare, acuzat de adversari că ar controla, laolaltă cu preşedintele, DNA? Ar fi riscat instituţia cu pricina, fie independentă cu adevărat, fie dependentă politic, asemenea gesturi, dacă n-ar fi avut probe sau măcar suspiciuni întemeiate că edilii cu pricina şi-au băgat mâinile până la cot în banul public şi au întins mâna la consistente sume poreclite mită? Să fim serioşi!

Bineînţeles, până când se va pronunţa Justiţia asupra vinovăţiei celor doi arestaţi sau până îşi vor dovedi aceştia nevinovăţia în faţa aceleaşi Justiţii, suntem în faza acuzaţiilor şi a suspiciunilor, indiferent de numărul de probe adunate deja de DNA. Problema care se pune este aceea că singură Justiţia poate decide acest lucru, iar manifestările evocate la începutul textului reprezintă grave intruziuni în activitatea acesteia, presiuni incalificabile şi de neregăsit nicăieri în lumea civilizată.

Până când se va pronunţa Justiţia, rămânem însă cu faptele, incredibile, dar care mărturisesc dramatic despre nivelul până la care a putut coborî spiritul public băştinaş. Orice mi-aş fi putut imagina, dar să apelezi la protestul civic şi la conceptul de „onoare" pentru a proteja corupţia şi pe corupţi n-aş fi crezut că suntem în stare. Cât de tulburate, cât de răsturnate cu cracii în sus pot fi nişte valori ce păreau sigure, indiscutabile, pentru a se petrece aşa ceva?

E uluitor, jenant şi jegos şi aproape rămâi fără cuvinte. În România tocmai s-a petrecut o transmutaţie alchimică, a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna producând o veritabilă corupţie de sistem, în care corupţii şi corupătorii par să se fi îmbrăţişat pentru eternitate, în care spiritul civic a fost spectaculos deturnat împotriva civismului însuşi. În opinia mea, am intrat deja în metastază şi chiar nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva. Şi, apoi, ne mai mirăm că Europa nu doar că „stă cu ochii pe noi", dar deja ne priveşte ca pe un fel de corp străin şi periculos pentru propria sa integritate.

 

 

Al. Florin ŢENE

FILOZOFIA DEMOCRAŢIEI ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ

După evenimentele din decembrie 1989 majoritatea populaţiei ţării noastre s-a trezit în faţa unor situaţii pe care nu prea le înţelegea: democraţia şi pluripartitismul. Pentru români idealul guvernării democratice, de altfel clasică, - egalitatea, libertatea, nu le înţelegeau ca elemente contradictorii, ci le percepeau ca valori absolute, atunci când sunt supuse unei logici extreme, aşa cum scria Leslie Lipson în Journal of International Affairs.

Însă, cei veniţi la putere în decembrie 1989 nu au înţeles că pentru a fi guvernată cu eficacitate ţara, într-o tranziţie fără şocuri, conceptele egalitate şi libertate nu trebuie considerate drept valori absolute, ci un tot coerent. Interpretând cele scrise de Leslie Lipson privind teoria democraţiei şi adaptând-o la situaţia din România, comparând-o cu situaţia similară din cea a fizicii teoretice la începutul secolului trecut, atunci analizele fizico-matematice ale lui Einstein care reformula concepţiile lui Newton, prin ideea de a înţelege spaţiul şi timpul drept un singur concept coerent, interferândul spaţiu-timp, ce pot fi asemuite cu libertate-egalitate. Acest concept era, pe atunci, considerat nu absolut, ci relativ.

În acest context analizând instituţiile din ţara noastră, înţelese ca instituţii democratice(!?), mă întreb dacă nu este neapărat necesar să reformulăm, aşa cum a făcuto Einstein, şi în domeniul gândirii politice din România, în contextul integrării europene şi al fenomenului globalizării. Când numeroşi factori  externi, politici, economici, culturali, de mentalitate, religioşi, etc, veniţi de pretutindeni fac presiuni asupra gândirii, mentalităţii şi obiceiurile noastre. Între gândirea de dinainte a fizicianului amintit şi şi democraţia din ţara noastră există asemănări.

Filozofia noastră politică se bazează azi pe reminiscenţa ideilor din aşa-zisa democraţie socialistă împletită cu idei democratice implementate „după ureche” din ţările cu democraţie autentică. În ciuda faptului că toţi politicienii noştri au făcut deplasări de documentare în aceste ţări, cheltuind sume uriaşe din banii contribuabilului. De fapt aceste excursii au fost transformate în vilegiaturi personale şi familiale,de distracţie şi cumpărături. De aceea Constituţia noastră, modificată de câteva ori, nu a fost bună nici pentru trecutul apropiat, dar despre prezent şi viitor ce să mai vorbim? Ea a fost făcută, iar apoi modificată, în folosul a doi politicieni: Iliescu şi Năstase care se fac vinovaţi, în mare parte, de situaţia noastră de astăzi.

Ţările democratice europene, totuşi, au o filozofie a democraţiei izvorâtă din ideile antichităţii greceşti şi dintr-o istorie ne accidentată de sistemul criminal communist. În aceste condiţii, elementele democraţiei;egalitate şi libertate le putem considera elemente dintr-un joc al timpului şi spaţiului ca în fizică. Aceste idealuri ale naţiunii române-egalitate, libertate-ar trebuie să fie drept conceptele de bază ale societăţii româneşti. Dar egalitatea trebuie să o înţelegem ca factor dinamizator în faţa Legii,adică nimeni să nu fie deasupra legilor.

Nu aşa cum o concepeau comuniştii, care prin egalitate înţelegeau ca toţi să fim săraci şi doar o clică din fruntea ţării să beneficieze de drepturi ne visate de popor, în numele căreia vorbeau. Aceste valori de care am amintit ar trebui considerate izvorul spiritului dătător de viaţă al sistemului nostru de guvernare. Pentru noi democraţia ar trebui să fie forma de guvernare ce combină, un timp larg de libertate şi un spaţiu adecvat de libertate. Astfel, în filozofia democraţiei româneşti, aceste idealuri, libertatea şi egalitatea, pot fi considerate, ceea ce erau pentru Newton timpul şi spaţiu.

Noţiunea de libertate, la modul general, are un caracter dualist: libertatea de acţiune şi libertatea de a nu fi constrânşi în acţiunile noastre. Prima este o afirmaţie, cea de-a doua este o negaţie. Se cunoaşte faptul că libertatea se se caracterizează prin absenţa constrângerii, dar,a nu fi constrâns înseamnă că cetăţeanul dispune de  libertate de acţiune. Abuzând de aceasta, acţiunile exercită efecte asupra nerespectării legilor şi asupra altor persoane. Tocmai  realitatea, de a înţelege greşit libertatea,după 1989, s-a ajuns la devalizarea băncilor, fraudarea privatizărilor,etc. Subliniem faptul cu un exemplu cunoscut în popor: libertatea mâinii mele se termină unde începe obrazul sau nasul vecinului.

Libertatea de acţiune este îngrădită de o obligaţie socială. Fapt ce nu l-au înţeles unii dintre noi, sau nu au dorit să-l înţeleagă, ne luând în consideraţie postulatul că libertatea în sensul negaţiei este antagonică cu libertatea în sensul afirmaţiei, atunci când cele două sunt înţelese în termeni extremi. Se poate rezolva această dificultate prin introducerea unor repere limite, altfel spus, când libertatea negativă şi cea pozitivă  sunt înţelese ca relative, asemeni raportului similar cu acel postulat al lui Einstein în cazul timpului şi spaţiului.

Egalitatea,asemeni libertăţii, a fost înţeleasă greşit, datorită educaţiei şi propagandei regimului de tristă amintire. Asemeni libertăţii, egalitatea are conotaţii diferite. Aristotel distingea sensurile diferite ale termenului. Având la bază logica matematicii, observaţia lui, în conformitate cu unul dintre aceste două înţelesuri pot fi considerate egale în cazul când condiţiile sau împrejurările în care trăiesc sunt identice, sau dacă persoanele respective sunt tratate identic. Fapt înţeles greşit şi aplicat eronat de către „democraţia” socialistă,prin care am trecut.Înţelegere greşită ce s-a perpetuat şi după decembrie 1989.

Afirmaţia aristotelică provine din natura progresiei aritmetice, tot el spunea câ în cazul progresiei geometrice între părţile componente există un raport proporţional. Astfel,egalitatea emană fie uniformitate, fie proporţionalitate. Socialismul de la noi nu a reuşit să trateze pe cetăţeni în mod identic. Unii erau mai tovarăşi decât alţii ce beneficiau de privilegii. Nici nu puteau să trateze în mod egal cetăţenii ţării datorită ideologiei luptei de clasă. Dacă nazismul avea ideologia luptei împotriva unor rase, comunismul avea lupta împotriva unor clase sociale.

În ţara noastră forţele politice de stânga şi-au asumat dreptul de propietate asupra virtuţilor egalităţii de şanse, prin vorbe, în realitate unii dintre lideri îmbogâţindu-se furând prin eludarea legii în detrimentul majorităţii sărăcite pe umerii căreia „plâng”. Iar cele de dreapta au monopolizat cauza liberţii de a fura din avuţia naţională, cea mai rămas după governările de stânga. Practic,toate partidele din ţara noastră sunt de stânga datorită mentalităţilor şi educaţiei primitre în regimul trecut. Chiar dacă ele se definesc de dreapta, de stânga, sau de centru. Numai selecţia biologică şi intrarea în politică a tineretului educat în societatea democratică va echilibra  şi canalize partidele pe adevăratul făgaş al ideologiilor.

Când abordăm problemele libertăţii cuvântului, toţi suntem de accord că orice cetăţean are dreptul să-şi comunice opiniile propri. Coerenţa ca legătură dintre egalitate şi libertate o găsim în expresia egalitate de şanse. În sensul acesta toţi suntem egali, toţi suntem liberi, mai précis în România de azi, toţi suntem liberi în egală măsură. Dar întrucât candidaţii noştri câştigă alegerile, în virtutea evidenţei, ei încetează să fie egali cu ceilalţi, datorită legilor promulgate de antecesorii lor din Parlament.



Corneliu FLOREA

VICTOR  GAETAN ŞI CIPRIAN  NASTASIU: „PRĂDAREA ROMÂNIEI”

(CUM  PRADĂ  TRAIAN  BĂSESCU  ROMÂNIA. CRIMA  ORGANIZATĂ.  INTERESELE  EXTERNE)

Acesta este titlul şi subtitlul volumului care mi-a  fost dăruit de un bun prieten. Îi mulţumesc. Întâi, volumul a apărut în ediţie samizdat în tiraj limitat ce s-a epuizat imediat. În  2009, Editura  Compania  a scos o nouă ediţie. În Noiembrie  2009, la Hotelul Hilton din Bucureşti a avut loc lansarea volumului şi o conferinţa de presă cu autorii care au răspuns întrebărilor. Volumul s-a bucurat de un imens interes de la început datorită subtitlului „CUM PRADĂ TRAIAN BĂSESCU ROMÂNIA”, atât de direct şi incitant.

Citind volumul, descoperim cu surprindere ca şi conţinutul este incitant prin dezvăluirea atâtor fărădelegi din partea celui ce a fost ales tocmai să vegheze la respectarea legilor, nu să le nesocotească pentru putere şi avere personală. Mai mult, Traian  Băsescu nu a ripostat cu contra argumente ci cu insulte, într-o conferinţă de presă, ceea ce este încă o dovadă în plus că cele prezentate de autori sunt adevărate.

 

Autori sunt doi români cinstiţi şi curajoşi.

VICTOR GAETAN este un scriitor româno-american care trăieşte de mulţi ani la Washington, împreună  cu familia. S-a  stabilit de tânăr în Statele Unite şi s-a realizat prin el însuşi, întâi pe plan academic, la Harvard  University, iar apoi  la  Washington. A rămas sufleteşte ataşat ţării sale, neamului şi este intrigat de ceea ce se întâmpla datorită impostorilor de la conducere. În introducerea semnată, Victor Gaetan face un scurt rechizitoriu lui Traian Băsescu,  începând cu suspendarea lui din 2007 când a pretins că este victima parlamentarilor pentru că luptă împotriva crimei  organizate. O denaturare grosolană şi o capcană în care au căzut naivii care nu pun faptele înaintea vorbelor. Faptele pe care cei doi autori la expun în volum sunt clare şi dovedesc ca Traian Băsescu sprijină, din umbră, crima organizata de străini în România. De asemenea, ne prezintă oamenii cu diferite funcţii şi poziţii care îl sprijină pe Traian Băsescu în  protejarea celor implicaţi în crima organizată  Numele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Teodor Bakonsky sunt capetele lungului afiş de servili.  

CIPRIAN  NASTASIU este  timişorean, provine dintr-o familie greco-catolică, ceea ce este foarte important, fiindcă  greco-catolicii ăştia, sunt întotdeauna mai corecţi şi laborioşi („ora et labora”) decât noi, ăştia, ortodocşii... („Ce-a da Domnu’’)! A terminat facultatea de Drept la Bucureşti, apoi s-a întors la Timişoara unde a devenit procuror la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog Timişoara. Apoi s-a  transferat în Bucureşti la Parchetul General, la biroul procurorului general, rămânând  tot în serviciu de cercetarea criminalităţii organizate a căror iţe a început să le dezlege cu ajutorul informaţilor de la SRI şi a Poliţiei. Pe rând a avut succese în depistarea celor ce se ocupau cu drogurile, cu traficul de persoane, a fost procuror în binecunoscutul Dosar Ţigareta. Prin acest caz s-a apropiat, descoperit şi preocupat de cei ce se ocupă ilegal de traficul şi vânzările de armament. Ajuns în această piaţă internaţională a interlopilor veroşi şi fără scrupule a intrat în cea mai periculoasă junglă a criminalităţii organizate. A fost surprins câţi străini activează în România, ce relaţii şi colaterale au, cât de extinsă şi puternică este reţeaua internaţională a criminalităţii. Prin cercetările făcute, prin informaţiile dobândite, pe dovezi a ajuns la concluzia că Traian Băsescu este pilonul ei de sprijin în România.

   

DIICOT - Directoratul pentru investigarea crimei organizate şi terorismului - a fost înfiinţat şi organizat, central şi teritorial, în 2003. Imediat s-a sprijinit pe Poliţie şi Serviciul Roman de Informaţii, s-a conectat la serviciile internaţionale de acelaşi profil. Acest serviciu a fost subordonat procurorului general Ilie Botoş, iar procurorul Ciprian Nastasiu făcea parte din echipa sa. A continuat investigaţile în Dosarul Ţigareta, pentru ca în spatele fumului de ţigări se făcea un mare trafic ilegal de arme.

   

SHIMON NAOR – evreu născut în România, devenit între timp cetăţean israelian, un bine-cunoscut vânzător internaţional de armament s-a  ocupat de traficul şi vânzarea de armament şi în afacerea Ţigareta. A fost  depistat, anchetat şi judecat în România. A fost condamnat câţiva ani la închisoare in 1999. La scurt timp a fost eliberat pe cauţiune şi imediat a şters-o în Israel, unde e bine-mersi, şi se ocupă în continuare de traficul cu armament. Statul Român nu a cerut extrădarea lui, iar Statul Israelian are grijă de valoroşi săi cetăţeni. Procurorul şi echipa sa de la Poliţie, nu fluieră a pagubă ci a mirare de la ce înălţime a venit eliberarea pe cauţiune a unui criminal internaţional.

 

ANUL  2004. Alegeri prezidenţiale în România. În cei patru ani ai tandemului anti-românesc Iliescu - Năstase, dintre care ultimul un adevărat campion al corupţiei,  românii s-au săturat şi scârbit de corupţia guvernanţilor şi politicienilor din România.  Trăian Băsescu a profitat din plin de această stare de spirit a cetăţenilor români şi cu o abilitate diabolică şi-a  dus toată campania de pe poziţia unui viitor preşedinte ce va stăvili, prin lege, corupţia în ţara. Românii au închis ochii la tot trecutul şi faptele sale şi l-au ales preşedinte. Odată ales, în beţia succesului, amnezia s-a lăsat peste promisiunile de viitor campion al anticorupţiei, ocupându-se doar de putere şi avere, acoperindu-şi cu grijă trecutul.

OMAR  HAYSSAM – om de afaceri siriano-român, etalon al corupţiei, căsătorit cu o românca cu care are şase copii, plus unul de la o metresa a lui. În urma activităţilor sale infracţionale a adus statului român o pagubă de două milioane de euro, numai într-o afacere. Pentru acest motiv, cazul a fost transferat pentru investigaţi şi ancheta la DIICOT-ului, în sarcină de procurorul Ciprian Nastasiu şi echipei sale de investigaţii. Cu migală şi profesionalitate încep să strângă informaţiile necesare procesului. Pe căi diferite Omar  Hayssam, aude şi simte că este în colimatorul  incoruptibilului procuror şi atunci pune la cale:

 

RĂPIREA ROMÂNILOR ÎN IRAK. Citind acest volum, rămânem contrariaţi de ceea ce  a prezentat mass-media romanilor şi adevărul dezvelit de procurorul Ciprian Nastasiu  şi echipa sa. Pe scurt, Omar Hayssan a pus la cale un plan şi o afacere pe cât de ingenioasă pe atât de diabolică. Planul a fost  să sponsoreze un grup de ziarişti care să viziteze Irakul, Damascul, unde  urmau să fie răpiţi de nişte  falşi terorişti aranjaţi de el. După răpire, Omar ar fi intervenit ca intermediar, i-ar fi recuperat devenind  eliberatorul, erou în faţa romanilor! Ar fi  câştigat prestanţa ce i-ar fi servit de scut împotriva celor de la DIICOT. A doua parte era afacerea. Răpitorii trebuiau să se arate duri şi determinaţi la început, dar odată ce intervenea el să pară mai înduplecaţi şi să ceară o mare sumă de bani drept răscumpărare Odată banii primiţi se vor împărţi cu el, fiindcă era planul lui. Scenariul escrocului internaţional ar fi reuşit dacă nu era incoruptibilul procuror şi brigada lui condusă de comisarul Miron, care intuindu-i imediat planul au cerut arestarea sa preventivă. Fără Omar, a urmat partea dificilă, ziariştii români  trebuiau răscumpăraţi cât mai repede, până ce nu apar complicaţii din partea răpitorilor, cum se întâmpla  în asemenea cazuri.

 

FALSA CELULĂ DE CRIZĂ A LUI TRAIAN BĂSESCU, în plină isterie creată de  mass- media pusă să facă rating sub orice formă, încep negocierile pentru salvarea nefericiţilor jurnalişti care aveau toată simpatia din parte românilor. Traian Băsescu  vrea să strălucească din nou şi înfiinţează de urgenţă o celula de criză antitero, şi iar îi impresionează pe votanţii lui. Ciprian Nastasiu împreună cu comisarul Miron pleacă la  Damasc pentru informaţii şi investigaţii în timp ce Omar Hayssan este reţinut la Bucureşti. Răpitorii de la Damasc ameninţă cu moartea sau, în fine, eliberarea în schimbul unei sume ce depăşea zece milioane de euro. Se acceptă. Şi acum intervine ceva cu totul  de necrezut, dar adevărat, o surpriză repugnantă, oribilă. Statul român  acceptă să-i răscumpere, bani se iau dintr-un fond special al SRI, trec pe la celula de criză şi de acolo la  răpitori care numără cu trei milioane mai puţin! Pentru cele de mai sus vă rog să citiţi DVS capitolul „Răscumpărarea şi milioanele dispărute” ( paginile de la 87 la 91, ediţia apărută la Compania în 2009). Răpiţii sunt primiţi cu emoţie, iar Traian  Băsescu nu putea să nu fie acolo, să strălucească, să se spună că lui îi aparţine tot meritul în această grea şi nedreaptă luptă cu terorismul internaţional. După care, toate documentele negocierilor şi datele despre sumele jonglate au fost secret închise pentru următorii 50 de ani de către Traian  Băsescu. Cifrele date de autori vin din informaţii din sursele  speciale irakiene şi americane. De ce se teme Traian Băsescu de pune lacăte la adevăr?

     

URMATORUL SCENARIU A LUI OMAR HAYSSAN este interesant pentru că ne arată  cât de coruptă a ajuns societatea românească la toate nivelurile, cum un escroc internaţional a putut cumpăra aproape pe oricine în Bucureşti. Este interesant şi foarte bine descris, din nou recomand volumul. Citindu-l putem vorbi în cunoştinţa de cauză. Pe scurt, Omar Hayssan se îmbolnăveşte şi suferă în închisoare. Odată ajuns pe mâna doctorilor, din doctor în doctor cu asistenţa avocăţească, tocmai de la New York şi Ierusalim, nu glumesc citiţi cartea, este eliberat din închisoare. Procurorul nu mai are drept să-l ancheteze fiind grav bolnav după cum reiese din certificatele medicale, aşa că, este creştineşte să-l redăm familiei în aceste clipe grele. Toată lumea de acord, afară de incoruptibili de la DIICOT care cer să nu părăsească ţara, pe care Omar o jupuise atât de mult, şi să fie ţinut sub supravegherea poliţiei. Omar cu metresa şi poliţia după el pleacă la munte să se refacă şi surpriză, aşa în stare gravă, dispare. I se pierde urma definitiv! Traian Băsescu face un circ de zile mari, cad demisii la picioarele lui, la insistenţele lui, printre care şi a procurorului general Ilie Botoş, cu toate că în acest caz el nu a avut nici o responsabilitate, Trăian Băsescu îşi freacă  mâinile de bucurie fiindcă îşi  aduce o păpuşă - marionetă  drept procuror general:

 

LAURA CODRUŢA KOVESI - tânără, înaltă, muncitoare şi atât! Era să uit esenţialul: ascultătoare, motiv pentru care Traian  Băsescu a fixat-o acolo. Prima ascultare îndeplinită a procuristei a fost  să-l concedieze pe Ciprian Nastasiu din Centrala DIICOT, eliberându-l pe Traian Băsescu de incoruptibilul procuror care-i stătea în coaste. Bine Codruţa! O altă ascultare de serviciu a fost sa divorţeze de Eduard Kovesi,  care era urmărit pentru furnizarea de informaţii operative unui ofiţer maghiar de informaţii, divorţ pe care Codruţa l-a acoperit, cu ce altceva decât: din motive personale.

 

SĂ NU UIT DE OMAR HAYSSAN, e bine sănătos, frumos şi rotund la faţă. Între timp, cu  ajutorul românilor, care ştim cât de  credincioşi şi omenoşi sunt, şi-a dus toată familia cu el, plus copilul metresei, poate şi metresa, dar soţia nu trebuie să ştie asta.  De asemenea nu se ştie nici faptul că, din când mai face câte o vizită în România, din prietenie şi din dragoste faţă de România jupuită şi de el.

 

ÎNCHEIEREA o iau din volumul celor doi, în care sunt şi alte multe dezvăluiri despre prădarea României sub privirea îngăduitoare a  campionului anticorupţie.

 

„Omar a câştigat. Sistemul lui Băsescu a câştigat. România a pierdut!”

P.S. Cartea se poate procura de la  www.compania.ro  sau  compania@clicknet.ro

 



Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971