Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
În ce limbă s-a propovăduit Evanghelia la geto-daci?
În dialog cu Ministrul Culturii
Magdalena ALBU - ROMÂNIA ERMETICĂ ÎNTRE CEA PROFUNDĂ ŞI CEA REALĂ
Liviu ANTONESEI - MONOPOL PE ANTICOMUNISM
Două însemnări de Prof. univ. dr.Gavril CORNUŢIU
Carmen CĂTUNESCU - INTELECTUALUL ROMÂN, ÎNCOTRO ?
Interviul unui străin despre Romania publicat de ziarul Cotidianul
BILANŢUL DEZVOLTĂRII UNUI ACT DE CULTURĂ
ANUNŢ Al X1-lea Congres Internaţional de Dacologie: “ Malus Dacus”- 2010
1.POEZII ŞI POEME DE: Dimitrie GRAMA
Nicolae DRAGOŞ
EUGEN DORCESCU
Adrian BOTEZ
Ionuţ CARAGEA
Melania CUC
2.O CONTRIBUŢIE LA DEZBATERILE NOASTRE: „ANTIMERITOCRATIA”
Toma Alimos - In limba franceză de Constantin FROSIN
Adrian George Săhlean vă prezintă « Luceafărul” eminescian în limba engleză
Adrian George Săhlean vă prezintă interesantele sale « Reflecţii de traducător »
Daniela Firănescu despre Cezar Ivănescu
Dan BRUDASCU; - Minunile Lumii
Corneliu Florea - despre Victor Găietan şi Ciprian Anastasiu; Ştefan Străjeri despre Theodor Codreanu; Ioan Lilă despre Eugen Dorcescu
Gheorghe Lateş despre Constantin FROSIN; Nicolae Băciuţ despre Melania Cuc; Horia BĂDESCU despre Traianus
Octavian CURPAŞ despre A.M.Jucan; Eugen DORCESCU despre Marcel Turcu; Carmen Cătunescu despre Liviu ANTONESEI;
Antologiile comunei ALUNIŞ; Cristina Dosuleanu şi Virgil Untilă despre NICĂPETRE; Cristina Leviţchi şi Clara Toma
Al.Florin ŢENE despre „Agora literară”
FAMILIA ROMÂNÃ - REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ŞI CREDINŢÃ ROMÂNEASCÃ
FAMILIA ROMÂNÃ - REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ŞI CREDINŢÃ ROMÂNEASCÃ - continuare
FAMILIA ROMÂNÃ - REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ŞI CREDINŢÃ ROMÂNEASCÃ - continuare 2
Ioan-Paul II şi « teoologia comunicării
DAN GHELASE NE PREZINTĂ UN APEL ŞI DOUĂ SITURI ARHEOLOGICE BUCURESTENE
Dan GHELASE - Conacul GRANT - Noutati nelinistitoare
PASSO DOBLE- Rubrica lui Ioan LILA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
„E minunat in Romania”... culese de Laurenţiu Burlacu, Panaite Chifu, etc...
George ROCA şi Paul Maria MEFIETIC
Filme subtitrate
Cum am venit pe lume


Interviul unui străin despre Romania publicat de ziarul Cotidianul
 
          
           
„România va rămâne o ţară  subdezvoltată,
                                fără putere  externă“   
                spune antropologul Claude Karnoouh
                                  într-un dialog cu ziarul “Cotidianul”
 

 
Născut în 1940, Claude Karnoouh  este specialist în ştiinţe umane (filozofie, antropologie  socială, sociologie şi lingvistică), deţinând însă  şi o licenţă în fizică şi chimie. A predat la  universităţi de prestigiu din Franţa, dar şi din SUA şi  Italia şi este membru al Centrului Naţional Francez de  Cercetare Ştiinţifică. În 1971 ajunge în România, iar în 1973  realizează mai multe anchete etnografice şi folclorice în  sate din Maramureş. A predat la Facultatea de Filozofie de  la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj şi la  Universitatea Bucureşti şi a scris câteva lucrări despre  România., Claude  Karnoouh face o radiografie crudă a României ultimilor 20  de ani.
 
 
 Domnule Karnoouh, am  văzut critici la adresa capitalismului globalizant, dar  care ar fi păcatele capitalismului românesc?
 Păcatele capitalismului românesc sunt păcatele  capitalismului în general, adică un Weltanschauung care   este unul singur: profitul. Dar specificul capitalismului  românesc este următorul: în acest capitalism cetăţeanul  n-are nici o protecţie legislativă. Există legile, dar ele n-au nici un început de  valabilitate din cauza corupţiei uriaşe. Nu spun eu acest  lucru, ci UE.
  
 Ce ne trebuie, în  general, ca să digerăm complet istoria? De ce avem  impresia că nu am învăţat nimic din trecut sau de la  alţii şi dăm, inocent, de fiecare dată, cu capul de  pragul de sus, făcând aceleaşi greşeli?
 
 Spuneţi-mi care este poporul care nu face greşeli! Dar,  în cazul României, mi se pare că elitele cred totdeauna  că sunt mai şmechere decât orice popor... Şi la  urma-urmei, ele sunt orbite de interesul lor imediat. 
 
 În 1989, românii  trăiau criza comunismului, acum trăiesc criza  capitalismului. Dacă în toamna lui 2009 ar   fi candidat Ceauşescu, ce s-ar fi ales la  urne?
 Nu ştiu... acest tip de prognoză nu ţine de competenţa  mea.
 
 Avem nevoie de un  ghid de bună/raţională folosire a capitalismului şi nu  l-am avut? Ţările occidentale par că s-ar fi uitat la  instaurarea democraţiei estice cu un fel de curiozitate  extatică, precum la un experiment de proporţii, fără să  se implice prea mult.
 
 De ce s-ar împlica ţările din Vest dacă ţările din  Est, „foste comuniste“, s-au purtat frumos, ca  nişte bune slugi, fără contestaţii?... Plătind bine  câteva elite bine îmblânzite, ca nişte câini de circ...  totul era cum voia Vestul. 
 
 Deşertul se întinde  - îl citaţi undeva pe Nietzsche referitor la modernitate,  acum deşertul este cu adevărat un deşert -, ce va lăsa  în urma ei această criză? Ce lecţie credeţi   că vom învăţa?
 Care criză? Cea economică, cea care în scurt timp a  întărit, ca niciodată înainte, puterea băncilor care au  supravieţuit crizei financiare, partea industrială, criza  rămâne destul de puternică în afara Extremului Orient  (China, India, Indonezia, Taiwan, Singapore etc...). Apoi  avem şi o criză ecologică. Odată cu falimentul constatat  la Copenhaga, este evident că deşertul va creşte... Mi se  pare evident datorită logicii interne a capitalismul  tehnico-ştiinţific care este nu doar o formă de  dezvoltare, ci şi ultima întruchipare a metafizicii.  Altfel spus, tehno-ştiinţa este o nouă religie, chiar  pentru ecologişti. 
 
 România în anii  ’90 era mai inocentă, mai naturală ca să zic aşa  şi, deci, mai plăcută decât în 2009? Cum v-o amintiţi?  Ce v-a frapat la prima întâlnire cu ţara  noastră?
 
 Prima mea întâlnire   cu ţara dumneavoastră a fost în 1971... în ciuda  naţional-comunismului şi a politicii de dezvoltare  intensivă, care era excepţională în Europa, în ciuda  comunismului, a Canalului-puşcărie din anii ’50,  faptul că în mai multe locuri oamenii trăiau ca în  secolul al XIX-lea... La  începtul anilor ’90 era evident că mult apărea  posibil, dar Vestul a pus punctul pe „i“ (cum se  zice în franceză), şi cei care au dat lovitura de stat au  pus imediat mâna pe puterea economico-politică, cu  binecuvântarea Vestului... Deşi crocodilii au lăsat  naivii, „inocenţi“, să se joace un pic, după  care, foarte repede, lucrurile serioase au fost luate în  mână... se vede bine astăzi. Puterea economică şi  politică este în mâna tuturor foştilor membri  importanţi ai PCR... şi mai precis a multor mari   securişti sau a copiilor de securişti. Nu mă refer la  securiştii de jos, ci la cei de sus.
 
 Vă rog să  schiţaţi o evaluare şi o descriere a evoluţiei sau  (poate) a involuţiei României.
 
 Îmi e greu, nu sunt profet, dar... Singurul lucru care mi  se pare evident este într-adevăr că deşertul creşte  între marea sărăcie şi supermarket.
 
 Care ar fi, după  părerea dumneavoastră, atuurile României şi de unde ar  trebui să vină salvarea ei?
 
 Nu  există nici o salvare, nici un adăpost nicăieri...  România va rămâne o ţară subdezvoltată, fără putere  externă, bună pentru manopera sa de calitate şi extrem de  ieftină.... Asta a vrut Vestul.   Bineînţeles, veţi avea câţiva papagali care se  pretind intelectuali care cântă în slujba capitalismului  şi a liberalismului de baltă la comanda stăpânilor  lor... E adevărat că intelighenţia română are de demult  un sens al slugărniciei excepţional de bine dezvoltat,  în afară de şcoala de la Cluj şi  prietenii săi, cu multe nuanţe teoretico-practice în  jurul revistei „Idea“...
 
   Până la urmă,  rămâne în picioare o chestiune importantă: libertatea.  Nu? Cu riscurile şi deliciile ei, rămâne un ideal valabil  pentru orice epocă. Cum îl putem apăra mai  bine?
 
 Puterea în România a devenit, datorită stilului Băsescu  (şi consilierilor lui), o putere de tip peronist...  Experienţa mea din lumea a treia m-a învăţat că  libertatea este un cuvânt abstract şi gol dacă   n-ai nimic în burtă. Toată istoria modernă, şi nu  numai, arată că omul se luptă în primul rând pentru o  supravieţuire fizică, şi că această luptă poate să  aibă mai multe referinţe: religioase, instituţionale,  ideologice. Credeţi că o parte din ţărănimea rusească  s-a ridicat împotriva regimului autocratic ţarist fiindcă  îl citise pe Lenin sau pe Plehanov? Nu, s-a ridicat  fiindcă nu mai puteau de sărăcie şi din cauza pierderii  războiului...  Adevărul esenţei umane a fost dezvăluit, de demult, de un  autor latin - Plautus şi reluat de Machiavelli, mai târziu  de Hobbes, cu bună dreptate: „Homo homini  lupus“. Asta e esenţa cea mai pură a speciei  umane... Dar, cu toate acestea, se pot face din  când în când lucruri excepţionale în domeniul   artei...
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971