Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
În ce limbă s-a propovăduit Evanghelia la geto-daci?
În dialog cu Ministrul Culturii
Magdalena ALBU - ROMÂNIA ERMETICĂ ÎNTRE CEA PROFUNDĂ ŞI CEA REALĂ
Liviu ANTONESEI - MONOPOL PE ANTICOMUNISM
Două însemnări de Prof. univ. dr.Gavril CORNUŢIU
Carmen CĂTUNESCU - INTELECTUALUL ROMÂN, ÎNCOTRO ?
Interviul unui străin despre Romania publicat de ziarul Cotidianul
BILANŢUL DEZVOLTĂRII UNUI ACT DE CULTURĂ
ANUNŢ Al X1-lea Congres Internaţional de Dacologie: “ Malus Dacus”- 2010
1.POEZII ŞI POEME DE: Dimitrie GRAMA
Nicolae DRAGOŞ
EUGEN DORCESCU
Adrian BOTEZ
Ionuţ CARAGEA
Melania CUC
2.O CONTRIBUŢIE LA DEZBATERILE NOASTRE: „ANTIMERITOCRATIA”
Toma Alimos - In limba franceză de Constantin FROSIN
Adrian George Săhlean vă prezintă « Luceafărul” eminescian în limba engleză
Adrian George Săhlean vă prezintă interesantele sale « Reflecţii de traducător »
Daniela Firănescu despre Cezar Ivănescu
Dan BRUDASCU; - Minunile Lumii
Corneliu Florea - despre Victor Găietan şi Ciprian Anastasiu; Ştefan Străjeri despre Theodor Codreanu; Ioan Lilă despre Eugen Dorcescu
Gheorghe Lateş despre Constantin FROSIN; Nicolae Băciuţ despre Melania Cuc; Horia BĂDESCU despre Traianus
Octavian CURPAŞ despre A.M.Jucan; Eugen DORCESCU despre Marcel Turcu; Carmen Cătunescu despre Liviu ANTONESEI;
Antologiile comunei ALUNIŞ; Cristina Dosuleanu şi Virgil Untilă despre NICĂPETRE; Cristina Leviţchi şi Clara Toma
Al.Florin ŢENE despre „Agora literară”
FAMILIA ROMÂNÃ - REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ŞI CREDINŢÃ ROMÂNEASCÃ
FAMILIA ROMÂNÃ - REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ŞI CREDINŢÃ ROMÂNEASCÃ - continuare
FAMILIA ROMÂNÃ - REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ŞI CREDINŢÃ ROMÂNEASCÃ - continuare 2
Ioan-Paul II şi « teoologia comunicării
DAN GHELASE NE PREZINTĂ UN APEL ŞI DOUĂ SITURI ARHEOLOGICE BUCURESTENE
Dan GHELASE - Conacul GRANT - Noutati nelinistitoare
PASSO DOBLE- Rubrica lui Ioan LILA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
„E minunat in Romania”... culese de Laurenţiu Burlacu, Panaite Chifu, etc...
George ROCA şi Paul Maria MEFIETIC
Filme subtitrate
Cum am venit pe lume

INSTINCTUL COLECTIV DE APĂRARE

 

Rădăcina poporului englez o constituie triburile de picţi (îşi vopseau corpul, se pictau), nişte triburi nenorocite şi mărunte, care, dacă ar fi dispărut, istoria poate nu le-ar fi reţinut decât numele. Astăzi, englezii, prin urmaşii lor (americani, canadieni, australieni, neozeelandezi) domină lumea.
 
Cum a fost posibilă o asemenea evoluţie? Explicaţia o veţi găsi în următoarea relatare. În timpul războiului, a fost, la un moment dat, o iarnă cumplită. Îngheţase până departe de ţărm marea în Canalul Mânecii. Toate ziarele englezeşti scriau cu titluri de-o şchioapă: „Continentul este izolat”. Nu mărunta insulă de la periferia continentului era izolată, ci marele continent era izolat! Ca să ajungă să domine lumea, un popor sau măcar cei care gândesc dintr-un popor trebuie să o facă în acest fel: „Noi suntem centrul lumii, lumea este periferia noastră.".
Au greşit ei? Nici vorbă. Greşim noi, cei care ne considerăm tot timpul ultimii, noi, cei cărora mercenari cu pixul şi cu microfonul ne toarnă în ochi şi în urechi otrava credinţei false că suntem ultimii. Şi englezii au toate tarele pe care le avem noi. Şi la ei vom găsi aceleaşi tare la acelaşi număr de indivizi, dar... cei mai mulţi şi, mai ales, cei care trebuie să gândească şi pentru alţii gândesc altfel. Evreii au fost o populaţie care a adus pe lume intoleranţa religioasă, prin negarea cu cerbicie a oricărei alte religii, a religiilor tuturor popoarelor lumii. Pornind de aici, un imperiu tolerant religios prin definiţie i-a împrăştiat în lumea largă, lăsându-i fără ţară, ajungând a trăi în grupuri minuscule printre mulţi străini, trăind la periferia societăţilor în care s-au aciuat. Era firesc, ţine de natura firii umane să dorească să iasă din sărăcie şi periferie. Dar asta însemna compromisul adaptării la culoarea locului, la obiceiurile locului, la căsătorii mixte etc. Nimic din toate acestea. Oriunde au ajuns, ei s-au ghetoizat, s-au izolat spre a-şi apăra identitatea. Au fost astfel toleranţi între ei, uniţi monolit şi intoleranţi, distanţi faţă de alţii. Că de-a lungul secolelor această intoleranţă s-a întors urât împotriva lor este altceva. Dar au avut dreptate. Nu doar că au rezistat identitar, dar au devenit puternici şi cel mai adaptat grup uman la orice fel de adversităţi.
Spre deosebire de ei, la noi nici fraţii nu se mai pot aduna, iar etnic tot ce e românesc este... faţă de tot ce este străin, inclusiv omul. Aşa se face că mulţi, mai ales multe, preferă căsătoria mixtă, îndepărtată, iar în căsătoria mixtă, în familia mixtă, întotdeauna românul sau românca este asimilat/ă, se doreşte asimilat/ă. Este un extrem de periculos, pe termen lung, complex de inferioritate. Lumea s-a deschis definitiv, iar în acest uriaş creuzet unele etnii vor evolua spre dispariţie, altele, spre împlinire. Istoria nu se poate gândi în decenii sau 2-3 generaţii, iar intelectualii români par incapabili să înţeleagă aceste lucruri.
De ce sunt occidentalii bogaţi, iar noi, săraci? Eram la cumpărături, în Belgia, cu un belgian, om în vârstă, fost mare inginer, coordonase construcţia unor importante aeroporturi din lume şi era apolitic, nu făcea parte din niciun partid. Caut ceva şi găsesc un lucru chinezesc, care îmi place şi îmi convine. Sare ca ars: "Dumneata, european, subvenţionezi un loc de muncă în China? Dacă din politeţe, fiind cu mine, nu cumperi un lucru belgian, finanţând un loc de muncă în Belgia, măcar cumpără un lucru european, finanţând un loc de muncă în Europa. Acel loc de muncă, prin impozite şi circulaţia banilor, trimite bani inclusiv spre tine." Am fost mai mult decât surprins, dar am înţeles câtă dreptate avea. Nici ars nu ar fi cumpărat lapte venind din altă parte, haine făcute cine ştie unde etc. Aşa s-au protejat, aşa şi-au protejat locurile de muncă, aşa au adunat bogăţii. Noi? Aceeaşi atitudine imbecilă, şi dacă este de calitate: "Păi nu vezi că-i românesc?".
 
Nu ne cunoaştem interesul. Suntem complexaţi. Ni se toarnă continuu otravă pentru anestezierea conştiinţei de sine şi nu reacţionăm. Ajungem în stadiul patologic de a ne dispreţui şi urî pe noi înşine. Unde sunt preoţii, unde sunt învăţătorii, unde sunt intelectualii acestui popor? Chiar nu-i mai avem?
                                                                                                                               Prof. univ. dr.Gavril CORNUŢIU


CÂND VOR DORI SĂ NE IA CU JAPCA ŞI NUMELE?


Repet vorba unui indian american bătrân, care le-a replicat albilor: „Când aţi venit aici la noi, pe continent, voi aveaţi sub braţ Biblia, iar noi, pământul de sub picioare. Ne-aţi rugat să închidem ochii şi să ne rugăm împreună. Când am deschis ochii, noi aveam în braţe Biblia, iar voi eraţi stăpâni pe pământurile noastre".
 
Războiul rece a fost ce a fost. S-a terminat şi au venit „eliberatorii”, să ne „ajute cu sfaturile”. Ei aveau lozincile şi sfaturile „de tip nou”. Nouă ne fusese scârbă de cele vechi, care se chemau tot „de tip nou”. Noi aveam o zestre economică cu care alţii... Dar ne-au spus: „Închideţi ochii şi haideţi să învăţăm lozincile de tip nou”. Când am deschis ochii... aurul, petrolul, combinatele (de carne, de fier etc.). Doar cele care acum le aduc profituri uriaşe. Celelalte au fost desfiinţate, să nu-i concureze. Le trebuiau doar pieţele şi forţa de muncă. Nouă, stând cu ochii închişi, ne şopteau în urechi „mormane de fier vechi”, „energofagi", bau-bau, hau-hau... Aşa ne-au rămas lozincile şi zâmbetul lor batjocoritor.
Dar oare am deschis ochii sau suntem încă hipnotizaţi de gargare imbecile? Iar ei s-au săturat deja sau ochii hulpavi încă văd..., văd... şi poftesc, ascunşi ca animalele de pradă? Zilele trecute am auzit cu stupefacţie că un parlamentar PD-L, fost şi, probabil, actual rege al pubelelor Bucureştiului, deszăpezirii etc., domnul Prigoană, propunea nici una, nici alta, decât vânzarea clădirii, impropriu numită în continuare, Casa Poporului!
Este cea mai mare clădire administrativă din lume, este cea mai mare clădire de pe continentul european şi, de fapt, de pe patru continente. Ea poate deveni brand de ţară şi, mai ales, brand de Bucureşti, un oraş extrem de sărac în simboluri. Toţi străinii care vin în Bucureşti vor să o vadă şi, spre contrarietatea şi stupefacţia bucureştenilor intoxicaţi politic, o admiră. Germanii au filmat-o în cadrul unui reportaj cu cele mai reprezentative clădiri ale Europei. Dincolo de costurile uriaşe ale construirii ei, clădirea are în sine o valoare arhitectonică deosebită şi dă prin măreţie, plus frumuseţe, ceva din acestea şi instituţiilor pe care le găzduieşte. Exact ceea ce visa şi Ceauşescu, ceva care să permită guvernanţilor ţării să poată primi pe oricine, din orice ţară, cu fruntea sus. Exact ca un particular, dacă ai o vilă frumoasă, ai dreptul de a-ţi primi musafirii de pe o anumită poziţie şi cu o anumită demnitate, iar dacă ai o cocioabă coşcovită...
Nu despre guvernanţi este vorba, ci despre demnitatea poporului român. Străinii ştiu doar că acolo stau reprezentanţii românilor, indiferent care sunt sau cine vor fi aceşti reprezentanţi. Câţi oameni care au avut un minim succes nu au avut parte de semeni de-ai lor care le-au dorit de la „foc la casă" până la pierderea?
Popoarele sunt ca oamenii şi formate din oameni. Vă aduceţi aminte că prima propunere postdecembristă a fost „aruncarea în aer", apoi „distrugerea prin implozie"... iar astăzi, vânzarea ei. Cui? Dar ce, este fraier cel sau cei care şi-au pus ochii pe clădire să se arate înainte de vreme? Doar cu gunoaie cumpărate pe care să le scoată în faţă cu propuneri. Argumente? Întâi, când ura anti-Ceauşescu era vie, se invoca „să nu mai vedem”, „să nu rămână urmă”... Apoi... Azi se invocă... preţul de întreţinere... Dar cel care va cumpăra clădirea cu ce bani o va întreţine? Iar după ce o va cumpăra va fi proprietar cu drepturi depline, care în mod legal o va putea aneantiza prin implozie. Nu o poate cumpăra decât o persoană sau un concern străin, dacă ar fi vândută la preţul ei. Ce le va păsa acestora de munca şi foamea românilor pentru a o construi? Mai mult, dacă vor înţelege că la mijloc este şi vorba despre un brand şi o sursă de demnitate naţională vor invoca... exact întreţinerea şi valoarea terenului etc. Ceea ce nu au putut face sugerând distrugerea ei vor putea face cumpărând-o şi recuperând ceva bani din teren, plus o utilizare de câţiva ani.
 
Vă mai aduceţi aminte de unde veneau cei care propuneau imediat după decembrie '89 distrugerea ei? Faptul că administraţia clădirii nu este în stare să valorifice şi prin alte măsuri - conferinţe, spectacole, vizitare cu taxă de intrare etc. - nu vizează clădirea, ci administrarea. Vor fi în stare parlamentarii să înghită o asemenea manipulare din parea unui gunoier? Vom trăi şi vom vedea. Dar nu îi priveşte doar pe parlamentari, ci priveşte demnitatea poporului român. Uitaţi-vă la alţii ce au, ce întreţin şi de ce o fac. Pentru că acolo gunoierii nu au curajul să facă pipi pe brandul de ţară.
                                                                                                                   Prof. univ. dr. Gavril CORNUŢIU
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971