Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
GEORGE ROCA - Interviu Corneliu LEU
PROBLEME ACTUALE ALE BUNULUI COMUN CA PROPRIETATE A TUTUROR CETÃTENILOR ROMÂNIEI ŞI UNELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A PRODUCŢIEI ALIMENTARE
BUNUL COMUN AL CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI DATORIA GUVERNÃRII DE A LE ASIGURA FOLOSIREA LUI
REVENIND LA DEZBATEREA NOASTRA PRIVIND:BUNUL COMUN ŞI BINELE COMUN
Apel către Preşedintele României şi Preşedintele Republicii Moldova pentru unitatea naţională a poporului român
Corneliu FLOREA, George ANCAProf. Univ. Dr. lie RAD, Petru Birău, Ioan LILA Virginia Meheş, Melania Cuc, Carmen CĂTUNESCU, Octavian Curpaş, ELENA M. CÎMPAN, SEMNEAZĂ RECENZII DESPRE: Petru Popescu, A.Melicovici, Lucian Boz, Al.Fl. Ţene, Adrian Erbiceanu, Victoria Milescu, Ionut Caragea George Roca, Victoriţa Duţu, Melania Cuc
RECENZII - CONTINUARE
RECENZII - CONTINUARE 2
MIHAI EMINESCU: „MUŞATINII” - Versiune engleză de George ANCA
Alexandru MACEDONSKI - NUIT DE DÉCEMBRE -Poèmes traduits du roumain par Constantin FROSIN
PARADOXISMUL LUI FLORENTIN SMARANDACHE într-un interviu şi o explicaţie mai largă dată de autor
Dimitrie GRAMA (medic emerit în Danemarca şi, la fel, poet în limba română)
Ştefan Plugaru vicepreşedinte ACPBB şi Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al \"Dacia Revival International Society\" of New York
Prof. Mariana Terra şi Alexandru PETRESCU - Preşedintele asociaţiei românilor din Spania
CORNELIU FLOREA, Viorel ROMAN-Universitatea din Bremen, Alexandru TOMA-CERVESY ( Madrid),Antonie POPESCU,Florin ZAHEU
George ROCA - interviu cu Corneliu LEU
George ROCA - Interviu Corneliu LEU - continuare
Tudor LEU - Din volumul: „AMINTIRILE ŞI RĂUTĂŢILE TATĂLUI MEU
EPITAF LA MORMÂNTUL GRAFOMANULUI NECUNOSCUT - o povestire de Corneliu Leu de prin anii ’90
EPITAF LA MORMÂNTUL GRAFOMANULUI NECUNOSCUT - continuare
PAPA CERE PREOŢILOR SĂ PROPOVĂDUIASCĂ PE INTERNET
Manifestul Internetului, în 17 puncte
FLORENTIN SMARANDACHE - Despre Internet
IONUT CARAGEA -INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN ŢENE PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
VIDEOPOEZIE
TABLETA LUI Paul Maria Mefietic
„PASO DOBLE” - rubrica lui Ioan LILĂ:
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
MAGIE PE INTERNET
PIESA FOLCLORICĂ
GHICEŞTE OCUPAŢIA



„PASO DOBLE”
rubrica lui Ioan LILĂ:


Poveşti, basme, ghicitori
Tufe, mărăcini, viori
Toate astea fac din vis
Tandrul nostru Paradis

Că, în rest, cum să-ţi petreci
Viaţa-n între maluri reci ?

   


DESPRE FEMEI

    Ca să vorbim despre femei, trebuie sặ ne referim la bărbaţi şi, mai ales, la principiul absolut al naturii fiinţelor vii, care are o singura obsesie : perpetuarea speciilor. Cînd un bărbat vede trecînd pe stradă o femeie frumoasặ, el nu se gîndeşte la perpetuarea speciei, pentru că el este însămînţătorul volens-nolens. În natură vîntul le ajută pe flori să fie fecundate. La oameni este tot cam la fel. Bărbatul polenizează « pe unde bate vîntul », cu scopul absolut de a-şi procura o plăcere orgasmică. Femeile însă, rar de tot, ies la vînat bărbaţi pentru propria lor plăcere, pentru că ele sînt albinele cele harnice, care trudesc la construirea migaloasă a fagurilor în care îşi vor depune mierea. Si, în timpul ăsta, bondarul (vlăguit şi el, este drept !) stă cu sula la soare ! Am citit undeva că, în războiul dintre sexe, cîştigă întotdeauna canibalismul sexual al femeilor. Ajunge dacă o femeie îi spune unui bărbat că este puternic, frumos şi deştept. Eu unul, deşi sînt conştient de acest rafinat truc feminin, abia aştept să fiu pus cu botul pe labe.  Aici am vrut să evoc metafora barbatului care este destul de puternic, ca să fie slab în faţa porţilor cetăţii, pe care nu cu berbecul trebuie să le spargă, ci cu delicatetea spiritului.
Prin grădina gîndirii te priveam cum pluteai,
Ca o nimfă suavă pe o gură de rai.
Înfloreau trandafirii în oceanul de flori,
Ghimpii lor îmi dădeau în fiinţa-mi fiori.


DESPRE BARBAŢI

    Bărbatul are toate calităţile : este fanfaforn, mîndru nevoie mare de virilitatea lui, iar graţia lui lăuntrică se reduce la senzualitatea animalică. Condus de un slogan teatrealist, « sula si prefectura », el va cucerii spaţiile indecenţei primare, încercind uneori să îi dea o coloratură poetică… dar, în timp ce îi cîntă iubitei o serenadă sub balcon, el se gîndeşte cum să ajungă mai repede în patul ei. Ce e rau aici ? Înduioşată de acest gînd, femeia îşi desface larg baierele sufletului, în timp ce baladistul îi desface picioarele. Si, uite aşa, între plăcere şi virtute, se pune de un nou război troian ! Asta dacă vrem să-i redăm Elenei maniera de a aborda poezia vieţii !

BALADA CEAIULUI


Aş bea un ceai, că doar sînt om,
Da-mi place ceaiul copt în pom
O tescovină de tulpină
O ţuică fiartă mercantilă
Că ceaiul-ceai nimic nu-mi spune
Că nu e fiert cu dor din prune.
Ceaiul de mentă?! Eşti dementă?!
Muiere, tu, eşti decadentă !

Nici ceaiul sec de sunătoare
Nu mă mai pune pe picioare
Şi zău c-aş bea orice ai vrea
Dar tu mă cicăli şi eşti rea
Ceaiul de soc sau muşeţel
Îmi pune-n suflet un cîrcel
Şi cum mă pot drege, muiere,
Cu ceaiul îndulcit cu miere ?!

Hei, sînt bolnav, m-aşteaptă dricu’ !
Veni să-l ia şi pe tăticu’
Da’n drum spre ţintirim aş vrea
Să te opreşti, să bem ceva.
Hai, popo, fără de prohod,
Că mi se pune-n gît un nod.
Mai bine să ciocnim paharul
Şi să ne cînte lăutarul!

EPITAF LA BALADA

Uite aici zace un om
Îndrăgostit de-un singur pom
Cam de prin anii tinereţii:
De prunul vieţ ii !
Şi-acum se duce
Să se culce
La modul cel mai elegant
Precis într-un restaurant.

REFREN LA BALADA

Ţuică bătrînă
Te ţin în mînă
Te dau pe gît
Că mi-e urît
Fără pahar
Mi-e în zadar
Orice strădanie
Pînă la pierzanie!


GINDURI

1.

Chiar şi atunci cînd imaginaţia noastră se revarsă peste malurile gîndirii, este cert că ea pleacă din portul generos al realităţii. Pe această teorie s-a întrupat Renaşterea şi tot din ea s-au ridicat geniile Artei. Numai arhitectura, susţinea Michelangelo, nu este artă, pentru că ea nu imită natura. Ce este imitarea naturii ? Umbra unui măr, tremurul fin, emoţionant, al unei păpădii, răgetul fiarelor în pîntecul nopţii, susurul lin al apelor, graţioasa plutire a unei frunze peste oglinda unui lac… Pregătindu-mă să scriu un studiu despre acest subiect (la ce mi-ar folosi ?!), am  răsfoit « Empirismo e clasicismo, Sagio sub Dubos » de Enrico Fubini, « Della perfetta poesia », de Muratori, « Le metamorfosi del Barocco » (Andreina Griseri), « Temple du Goût » de Voltaire şi « Corso di belle lettere del Signor Batteux. Am reţinut din Voltaire : « Stăpiniţi-vă bine (emoţia-sensibilitatea) slăbiciunea / Pentru aceste silabe înşirate (aici). »

2.

DESPRE CAI, CIINI SI FEMEI

    Caii de rasă, Rotweillerii şi femeile frumoase au fost cele trei slăbiciuni absolute ale vieţii mele. Caii sînt zeii galopînd prin sufletul meu, Rotweillerii sînt Mercedesurile rasei canine, femeile frumoase sînt raţiunea mea de a fi. E puţin pentru o singură viată ? E prea îndestul ?!


CUGETÃRI


Visul oricărei mări este să devină ocean!

Nu e o dramă dacă pierzi trenul, dar e o tragedie să-l greşeşti! Asta e comedia!
(Din ciclul: “Înţelepciunea anticilor”)

Cine a inventat telefonul fără fir ? Funcţionează şi astăzi ireproşabil.  Oamenilor nu le place să-şi comunice între ei veştile rele, dar bîrfele, da!
“Ai auzit, tu…”
Ce ziceam?!

Cămila are două cocoaşe, nu doi cocoşi. Dromaderul are o cocoaşă, pentru că, de, e bărbat! Şi, apoi, să ţinem cont că mila este mai mare decît un kilometru!

Stele de mare nu fac parte din nici o constelaţie.

Stele din cer se reflectă în oglinda apei, dar nu au curajul să se scufunde… dar şi stelele de mare se tem să nu se piardă în imensitatea constelaţiilor…

Firul cu plumb este singura invenţie a Umanitaţii care nu ne face nici un rău! Cît priveşte roata…

Perpetum mobile? Firul cu plumb!

ZICERI – DEZICERI

Dacă mă uit pe fereastră, pe cine văd?
Păi, pe mine…
Şi, ca să nu mă mai văd, deschid fereastra!

ZICERILE UNEI VECINE

Unele vecine mă invidiază că sînt grasă şi frumoasă!
Păi, să mă pupe undeva, că sînt şi devreme-acasă!

ŞI DEZICERILE EI:

E mai bine să te creadă proastă, decît tîmpită... aşa că, mă doare în cot , că mă faceţi curvă, că, decît urîtă şi proastă, mai bine viceversa!

POEMÃ

Simt un junghi în coaste,
Parcă sînt nebună…
Fluturii-s atraşi de lampă,
Noapte bună!
Şi mai era o ştoarfă... da’ am uitat-o!

Femeile deştepte n-au nevoie sặ cînte imnul  Scoal-te, pitpalace!,
Că sînt tari în fofoloance!

SPOVEDANIA UNEI FETE

Cînd îmi pune popa patrafirul pe cap, abia de mai pot respira, ce să-mi mai mărturisesc şi păcatele?!

VORBE ARUNCATE

Cum dracu de au făcut ăştia cercul fără colţuri, nene, şi nu au reuşit să-l scape de junghiul ăla de 360 de grade celsius?!


VICTIMILE CANICULEI

Cică era atît de sufocat de caniculă, încît s-a dus să se înece!

CUM SE NAŞTE UN CUVÎNT

Dama : Sînt o floare sulfantilă… Infantilă şi sulfină… Am mai inventat cuvîntul curulizdă… din curulină şi … 3,14izdă! (Altă formă geometrică îmi produce o greaţă metafizică!)


 
 
 
TEATRU FOARTE SCURT

Tabloul unu

El : Draga mea scumpică dulce ca o fragă, uite, a răsarit soarele…
Ea : Cum e afară… e frumos ?
El : Frumos ai zis ? Este un dezmăţ de senzatii, păuni înnebunitor de majestoşi, păsări graţioase ce îşi caută perechea, stele de zapadă… ba nu, că e ziuă deja… dar, stai, draga mea, iubita mea, nu te da jos din pat cu noaptea în cap… că nu e decît ora unsprezece, buletinul de ştiri este la miezul zilei, apoi rubrica meteo şi sport… şi, cînd tu o să faci un dusuleţ, eu o să văd rezultatele meciurilor, pentru că ştiu că nu-ţi place penisul…
Ea : Tenisul, dragă… of, eşti obsedat… nu ai în cap decît pasarică de muiere…
El : Desfă picioarele !

Tabloul doi

Ea : Îmi faci o cafeluţă, iubitule ? Şi o ţigarică…
El : O, dulceaţa inimii mele… ca să vezi că nu sint obsedat, iţi aduc cafelusa la pat !
Ea : O, doamne, eşti sîsîit ?! A, bine, ştiu că n-ai prea vorbit… mai mult m-ai întins…
El : Mie îmi place iarna, cînd pămîntul este lins…
Ea : Nins, dragă… mă rog, nu pot să mă supăr pe tine, m-ai nins bine…
El : Îţi place cafelusa, amoarea mea ?
Ea : Vai, aş face pipi, dar mi-e lene… să mă mai abţin, să mă scol ?
El : Să te scoli ? Ce vrei să zici ?! A, vrei să faci pipi micuţ ? Ce dragut !
Ea : În fine, pot să mă întind uşurată…
El : Desfă picioarele !

Tabloul trei

Ea : Ce-or să creadă despre mine parinţii tai ?
El : Să creadă ce ?
Ea : Nu ce, ci de ce ?
El : De ce, ce ?
Ea : Of, eşti greu de cap. De ce m-am întins cu tine…
El : Pentru că mă iubeşti…
Ea : Păi, nici nu ne cunoaştem…
El : Şi ce ? Eşti bună rău de tot !
Ea : Bună la ce ? Nu ştiu să gătesc, mi-e silă să fac curat în casă, tu o să ai pretenţii…
El : Ce pretenţii ?
Ea : Să-ţi spăl hainele, să-ţi calc, să te masez cînd o să vii acasă, frînt de oboseală…
El : Şi ce au parinţ ii mei cu toate astea ? Ei la casa lor, eu la casa mea, cu nevasta mea…
Ea : M-ai şi luat de nevastă ?
El : Desfă picioarele !

Tabloul patru

Ea : Şi zici că facem şi nuntă ?
El : Întîi la primărie… şi apoi… dacă e bal, bal să fie !
Ea : Ce ţi-a placut ţie la mine? Stăteam şi eu cocoţată pe tocurile pantofilor mei şi tu ai oprit maşina şi mi-ai zis să urc, că e grevă şi nu vine nici un autobuz.
El : Păi ! Voiai să te las în staţie ? Mai venea şi ploaia…
Ea : Hai, ca sînt curioasă. De ce m-ai acostat ?
El : Eram deprimat. Tocmai mă părăsise logodnica…
Ea : Ce coincidenţă. Şi el pe mine.
El : El ?
Ea : Logodnicul meu…
El : Nu te iubea ?
Ea : El zicea că da ! Urma să facem nunta…
El : Şi, de ce…
Ea : Să-l ia dracu… Nu mai găseşte el o proastă ca mine, care să-i facă toate poftele.
El : Desfă picioarele !

Tabloul cinci

Ea : Mi-e foame, dragă.
El : Vrei o friptură cu cartofi prăjiţi ? O omletă ? Desfac o conservă de peşte ? Comand o piţa ?
Ea : Da, o piţa… cu măsline, cu şuncă, brînză, roşii, castraveţi şi ce mai pun ei în ea. Şi comandă şi bere.
El : Eşti femeia ideală, femeia visurilor mele. Credeam că mă pui să-ţi gătesc.
Ea : Auzi, iubire… Nici mie nu-mi place să gătesc, ţi-am spus doar ! Mai bine mă gătesc şi plecăm în oraş. Mai vedem şi noi lume , îţi mai clăteşti şi tu privirile cu nişte funduleţe bombate… Ei, hai, hai, de ce crezi tu că defilăm noi pe străzi ? Ca să ne admire bărbaţii ! Nici nu bănuieşti cum ne trec toate transpiraţiile, numai la gîndul că privirile lor ne despică…
El : Desfă picioarele !

Tabloul şapte

Ea : Şi dacă m-ai lăsat gravidă ?
El : Te-am lăsat, asta e ! Tu de ce crezi că se foot oamenii ?
Ea : Numai animalele se foot, ca să se înmulţească. Noi, oamenii, facem dragoste.
El : Asta cam aşa este !
Ea : Bun… apare copilul… ce nume îi dăm ?
El : Băiat sau fată ?
El : Eu vreau băiat ;
Ea : Iar eu vreau fată.
El : E clar, trebuie să facem gemeni. Desfă picioarele !

Tabloul opt

El : Desfă picioarele !

(FINE)

 
 
CĪND SIMT CUM TIMPUL VIEŢII


Cînd simt cum timpul vieţii m-acoperă cu noapte,
La fel ca prima oară, cînd m-ai momit cu şoapte,
Eu mai tînjesc, femeie, să muşc lacom din mărul,
Cel dulce de iubire – acesta-i adevarul !

Din raiul plin de lacuri cu lapte şi cu miere,
Am preferat să aflu, că-n tine e, muiere,
Acea eternitate ce m-a făcut să sper,
Că ai între picioare sacrul vieţii mister.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971