Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
GEORGE ROCA - Interviu Corneliu LEU
PROBLEME ACTUALE ALE BUNULUI COMUN CA PROPRIETATE A TUTUROR CETÃTENILOR ROMÂNIEI ŞI UNELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A PRODUCŢIEI ALIMENTARE
BUNUL COMUN AL CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI DATORIA GUVERNÃRII DE A LE ASIGURA FOLOSIREA LUI
REVENIND LA DEZBATEREA NOASTRA PRIVIND:BUNUL COMUN ŞI BINELE COMUN
Apel către Preşedintele României şi Preşedintele Republicii Moldova pentru unitatea naţională a poporului român
Corneliu FLOREA, George ANCAProf. Univ. Dr. lie RAD, Petru Birău, Ioan LILA Virginia Meheş, Melania Cuc, Carmen CĂTUNESCU, Octavian Curpaş, ELENA M. CÎMPAN, SEMNEAZĂ RECENZII DESPRE: Petru Popescu, A.Melicovici, Lucian Boz, Al.Fl. Ţene, Adrian Erbiceanu, Victoria Milescu, Ionut Caragea George Roca, Victoriţa Duţu, Melania Cuc
RECENZII - CONTINUARE
RECENZII - CONTINUARE 2
MIHAI EMINESCU: „MUŞATINII” - Versiune engleză de George ANCA
Alexandru MACEDONSKI - NUIT DE DÉCEMBRE -Poèmes traduits du roumain par Constantin FROSIN
PARADOXISMUL LUI FLORENTIN SMARANDACHE într-un interviu şi o explicaţie mai largă dată de autor
Dimitrie GRAMA (medic emerit în Danemarca şi, la fel, poet în limba română)
Ştefan Plugaru vicepreşedinte ACPBB şi Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al \"Dacia Revival International Society\" of New York
Prof. Mariana Terra şi Alexandru PETRESCU - Preşedintele asociaţiei românilor din Spania
CORNELIU FLOREA, Viorel ROMAN-Universitatea din Bremen, Alexandru TOMA-CERVESY ( Madrid),Antonie POPESCU,Florin ZAHEU
George ROCA - interviu cu Corneliu LEU
George ROCA - Interviu Corneliu LEU - continuare
Tudor LEU - Din volumul: „AMINTIRILE ŞI RĂUTĂŢILE TATĂLUI MEU
EPITAF LA MORMÂNTUL GRAFOMANULUI NECUNOSCUT - o povestire de Corneliu Leu de prin anii ’90
EPITAF LA MORMÂNTUL GRAFOMANULUI NECUNOSCUT - continuare
PAPA CERE PREOŢILOR SĂ PROPOVĂDUIASCĂ PE INTERNET
Manifestul Internetului, în 17 puncte
FLORENTIN SMARANDACHE - Despre Internet
IONUT CARAGEA -INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN ŢENE PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
VIDEOPOEZIE
TABLETA LUI Paul Maria Mefietic
„PASO DOBLE” - rubrica lui Ioan LILĂ:
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
MAGIE PE INTERNET
PIESA FOLCLORICĂ
GHICEŞTE OCUPAŢIA

 

 Dimitrie GRAMA
(medic emerit în Danemarca
şi, la fel, poet în limba română)


Progres, Succes şi Fericire


O tema destul de dificila, deoarece este atit de banala si prezenta in constiinta si cunostiintele tuturor oamenilor, încât fiecare om sau grup restrins de oameni, traiesc cu impresia si convingerea ca ei sunt detinatorii unor adevaruri fundamentale, atot-valabile si nemuritoare. Ideia generala este ca, progresul, succesul si fericirea, merg mina in mina si ca odata ce fiinta umana a descoperit regula, formula, care duce la succes, aceasta formula va fi de-a pururi aplicata, garantind in acest fel fericirea. In societatea de astazi, progresul, succesul si fericirea sunt de obicei traduse prin buna-starea materiala si renumele mass-medial la care cineva, un individ, un grup de indivizi, un stat sau o confederatie de state, a putut sa ajunga. Acest fel de gindire si de interpretare al realitatii este foarte puerila si limitata, deoarece este lipsita de suportul cunoasterii istorice si de suportul unei adevarate si profunde inteligenti, care combina armonios cugetul cu un spirit elevat.
 Inainte de a trece mai departe, il citez pe Apollinaire, care spune: "On imagine difficilement a quel point le succes rend les gents stupides et tranquilles", (este greu de imaginat in care masura succesul pacifica oamenii in prostie).
  Ca exemplu istoric, am luat Roma antica, avind in vedere progresul, succesul si fericirea acestui oras, care dupa cum bine se stie, a dominat toata lumea cunoscuta timp de o mie de ani, performanta inca ne-egalata. Datele istorice actuale, ne relateaza ca locuitorii Romei, romanii, in anul 509 i.e.n., au rasturnat dinastia etrusca (din Toscana) si au intemeiat in Roma o republica, faimoasa in antichitae pentru virtutea, justitia si longivitatea ei. Motto-ul republicii era: Senatus Populusque Romanus, Senatul si Poporul Romei.
  Ce inceput formidabil, bazat pe egalitate si justitie, bazat pe munca si raspundere civica! Inarmata cu aceasta extraordinara si revolutionara atutudine, Roma a putut, citeodata chiar fara efort militar, sa cucereasca lumea inconjuratoare, deoarece Roma venea nu numai cu sabia in mina, Roma venea si cu o iluzie, o speranta spre o alta ordine sociala mai buna. Timp de sute de ani, Roma a raspindit cultura si tehnologia, cunoscta de ei, in toate colturile imperiului,
Roma a aparat societatea de atacurile celor din afara si a acordat cetatenie tuturor celor care acceptau Pax Romana, justitia si obligatiile de cetatean roman. Orisicine indiferent de origine sociala sau etnica, putea pe baza de talent si cunostiinte sa devina consul sau senator la Roma. Doar asa se poate explica longevitatea dominantei romane, prin aceasta atitudine adevarat democratica. Roma ca oras, ca asezamint omenesc cu aproape un milion de suflete, a ajuns sa cunoasca cel mai mare succes al antichitatii. Locuitorii Romei nu erau obligati sa mnceasca, fiind hraniti de stat si singurele lor activitati erau consacrate placerilor, teatrului, luptelor de gladiatori, etc.  Un oras fericit!
Odata cu renuntarea la republica si cu introducerea dinastiei, pe vremea lui Augustus (mort la anul 14 A.D.), lucrurile se schimba in Roma. Conducatorii statului nu mai sunt cei alesi dupa merite, ci sunt arbitrar impusi de imparat sau de sotia imparatului, sau de garda pretoriana, sau de plebeia acum dezmatata, drogata de placeri, decadenta. Exemplul lui Tiberius, Caligula, Nero sunt reprezentative Romei decadente. Din cetateni seriosi, constinciosi, muncitori si democrati, romanii din Roma ajung in apogeul civilizatiei lor, sa aspire doar la satisfacerea placerilor carnii, sa aprobe ferocitatile patologice impotriva gladiatorilo si a crestinilor si sa dezvolte o pasiune patologica pentru buna-starea si concurenta materiala. Romanii au ajuns sa fie obsedati de infatisarea fizica, de dieta, de renume, de birfa. Similaritatea cu aspiratiile omului modern, omul de azi, promovat mass-medial, este zguduitoare!
 Apoi au venit barbarii! O Roma slabita de coruptia si decadenta sistemului tiranic, imperial, este incet incet dezmembrata si cucerita. Ciudat este faptul ca plebeia necrestina si magnatii romani, atribuie caderea Romei, crestinilor. Ei crestinii sunt vinovati, ei care au fost marginalizati si persecutati, ei care nu au avut nici macar dreptul sa se organizeze, dar mai sa lupte cu arma in mina sa apere ceva, daca era ceva de aparat pentru ei! Si mai ciudat este faptul ca multi crestini incep sa creada ca s-ar putea sa fie adevarata aceasta invinuire, ca poate Dumnezeu i-a uitat si parasit! Slujbele de pocainta si de iertare nu pot reabilita in intregime mustrarile de constiinta de care multi crestini sufera in perioada aceea. In 354 A.D., in orasul Tagaste (acualul Souk-Ahras din Algeria), se naste Aurelius Augustinus, acel om care in tinerete a acceptat doar filozofiile "rationale", fiind adeptul lui Cicero si al lui Plotinus si care a considerat crestinismul ca fiind o doctrina bazata pe misticism antirational si confuzie intelectuala. Din intimplare la 31 de ani, intr-o gradina din Milan, Augustinus citeste un vers din Biblie (Rom, 13:13), dupa care renunta la o cariera lucrativa si se reintoarce la Tagaste, unde dupa cum se stie a functionat ca preot, apoi bishop (cardinal). Tot aici, de-a lungul vietii, Augustinus a scris nenumarate studii filozofic-religioase si mai multe carti, dintre care cea mai cunoscuta este "Orasul lu Dumnezeu".  Augustinus spune ca lumea este organizaa in "doua orase", care se lupta pentru suprematie in aceasta lume si care vor continua sa lupte etern. Unul din aceste orase este uman-material, intors in jos, pe cind celalat oras este divin-spiritual, indreatat in sus inspre Creatorul a tot ce exista.   Augustinus expune Roma ca fiind un oras uman si decaderea sau disparitia lui nu are nimic de a face cu crestinii care il locuiesc, deoarece acestia in fond traiesc in alt oras spiritual, care nu poate fi cucerit de nici o armata. Bogatia si gloria paminteasca, spune Augustinus, nu reprezinta nimic in comparatie cu gloria spirituala a orasului divin, interior, oras care poate exista la fel de bine atit in interiorul unui cersetor, cit si al unui imparat. In mare masura, reabilitarea crestinilor si redarea crezului in spiritualitate, este meritul lui Augustinus.
  Astazi, omul modern, la fel ca romanii Romei decadente,  este devotat lucrurilor materiale, folosind cea mai mare parte din energia vitala ca sclavi ai societatii de consum, fiind fascinati de succes si glorie material-mass-mediala. Majoritatea oamenilor moderrni, din statele industrial dezvoltate traiesc intr-o lume virtuala, unde placerile si condimentele vietii sunt expuse pe o piata fictiva, fantezista si consumate sub influenta si sub presiunea unor dascali ipocriti si spiritualiceste, goi. Nu este de mirare ca diversi cintareti, sportivi, artisti de cinema, modele, fotografi, croitori, frizeri, etc, etc., sunt celebritatile cele mai respectate si mai faimoase din lumea noastra moderna. Nu are importanta daca au ceva de spus sau nu pe linga expunerea propagandista de succes si de fericire, expunere pe care noi toti suntem obligati sa o analizam, sa traim cu ea, fiind de multe ori singura alternativa de informare sociala si de "educare" a tineretului. Nimeni nu mai vorbeste de Leonardo da Vinci, de Newton, Einstein, Hawkins sau alti filozofi si oameni de stiinta si cultura, genii ale gindirii umane trecute si actuale. Nimeni nu este interesat sa promoveze o spiritualitate si moralitate profunda si aici ma refer mai ales la dezineresul mass-medial si publicistic in aceasta privinta. Ma refer la treptata disparitie a adevaratilor dascali. Acei oameni care doar acum citeva decenii in urma, puteau inspira atit din punct de vedere intelectual cit si moral, generatii intregi, chiar popoare intregi. 

Acei oameni, care acum sunt marginalizati de isteria stralucitoare a stupiditatii si superficialitatii. Ma intreb, unde va duce iluzia succesului si al fericirii omului modern? Este rational sa ne asteptam la o ciclicitate a istoriei si sa ne pregatim de invazia barbarilor? Nu stiu, inchei cu Apolinaire: "Este greu de imaginat in ce masura succesul pacifica oamenii in prostie" 

ŞI UN FRAGMENT DINTR-O RECENTĂ SCRISOARE A ACELUIAŞ:

Mulţumesc pentru articolul trimis, care bine-nţeles descrie şi exprima foarte bine situaţia şi sentimentele românului din ţară.
Este deprimant si probabil nimic altceva de făcut decât să aşteptăm VIITORUL.
Am certitudinea că majoritatea românilor nu sunt copţi destul ca sa înţeleagă ce înseamnă adevărata democraţie şi nici nu sunt destul de militanţi ca să lupte pentru drepturile lor de cetăţeni, acum ai Comunităţii Europene.
De asemenea, am impresia că majoritatea românilor accepta corupţia, furtul, imoralitatea ca o parte integrală, chiar pozitivă a caracterului uman. Există deci o minoritate de "fraieri", printre care ne numărăm şi noi.
Sunt multi alţi factori care contribuie la mizeria materială şi spirituală care a pus stăpânire pe români şi pe care am încercat să-i analizez şi eu în câteva eseuri anterioare. Dar şi strădaniile mele au fost de pomană, pentru ca nu am avut nici un fel de "feed-back" la ceeace am scris, nici măcar de la intelectualii din diaspora. Spun asta, deoarece, un scurt timp de altfel, am crezut că "intelectualii" din diaspora ar fi mai cu moţ, mai luminaţi având şi experienţa unei alte forme de organizare social-politică; dar acum sunt convins că nu este deloc aşa. Proporţional, românii din diaspora, exact ca şi cei din ţară se împart in doua grupuri distincte: şmecherii şi fraierii. Şi, atâta timp cât şmecherii vor domina statisticile caracterului românesc, vom avea parte de ceeace este acum: Corupţie, Imoralitate, Neomenie şi lipsă de Speranţă.
                                                                                                                                             Dimitrie GRAMA

              

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971