Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
GEORGE ROCA - Interviu Corneliu LEU
PROBLEME ACTUALE ALE BUNULUI COMUN CA PROPRIETATE A TUTUROR CETÃTENILOR ROMÂNIEI ŞI UNELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A PRODUCŢIEI ALIMENTARE
BUNUL COMUN AL CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI DATORIA GUVERNÃRII DE A LE ASIGURA FOLOSIREA LUI
REVENIND LA DEZBATEREA NOASTRA PRIVIND:BUNUL COMUN ŞI BINELE COMUN
Apel către Preşedintele României şi Preşedintele Republicii Moldova pentru unitatea naţională a poporului român
Corneliu FLOREA, George ANCAProf. Univ. Dr. lie RAD, Petru Birău, Ioan LILA Virginia Meheş, Melania Cuc, Carmen CĂTUNESCU, Octavian Curpaş, ELENA M. CÎMPAN, SEMNEAZĂ RECENZII DESPRE: Petru Popescu, A.Melicovici, Lucian Boz, Al.Fl. Ţene, Adrian Erbiceanu, Victoria Milescu, Ionut Caragea George Roca, Victoriţa Duţu, Melania Cuc
RECENZII - CONTINUARE
RECENZII - CONTINUARE 2
MIHAI EMINESCU: „MUŞATINII” - Versiune engleză de George ANCA
Alexandru MACEDONSKI - NUIT DE DÉCEMBRE -Poèmes traduits du roumain par Constantin FROSIN
PARADOXISMUL LUI FLORENTIN SMARANDACHE într-un interviu şi o explicaţie mai largă dată de autor
Dimitrie GRAMA (medic emerit în Danemarca şi, la fel, poet în limba română)
Ştefan Plugaru vicepreşedinte ACPBB şi Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al \"Dacia Revival International Society\" of New York
Prof. Mariana Terra şi Alexandru PETRESCU - Preşedintele asociaţiei românilor din Spania
CORNELIU FLOREA, Viorel ROMAN-Universitatea din Bremen, Alexandru TOMA-CERVESY ( Madrid),Antonie POPESCU,Florin ZAHEU
George ROCA - interviu cu Corneliu LEU
George ROCA - Interviu Corneliu LEU - continuare
Tudor LEU - Din volumul: „AMINTIRILE ŞI RĂUTĂŢILE TATĂLUI MEU
EPITAF LA MORMÂNTUL GRAFOMANULUI NECUNOSCUT - o povestire de Corneliu Leu de prin anii ’90
EPITAF LA MORMÂNTUL GRAFOMANULUI NECUNOSCUT - continuare
PAPA CERE PREOŢILOR SĂ PROPOVĂDUIASCĂ PE INTERNET
Manifestul Internetului, în 17 puncte
FLORENTIN SMARANDACHE - Despre Internet
IONUT CARAGEA -INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN ŢENE PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
VIDEOPOEZIE
TABLETA LUI Paul Maria Mefietic
„PASO DOBLE” - rubrica lui Ioan LILĂ:
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
MAGIE PE INTERNET
PIESA FOLCLORICĂ
GHICEŞTE OCUPAŢIA

 REVENIND LA DEZBATEREA NOASTRA PRIVIND:
BUNUL COMUN ŞI BINELE COMUN

Adicã, mai pe larg: BUNUL COMUN APARŢINÃTOR TUTUROR CETÃŢENILOR ŢÃRII ÎN FOLOSUL BINELUI COMUN AL TUTUROR CETÃŢENILOR ŢÃRII, temã pe care o repunem în discuţie tocmai acum, în contextul marilor dezvãluiri (zicem „mari” spre a nu le spune „neconvenabile” sau „ruşinoase” sau chiar „dureroase” dacã ne gândim la suferinţele populaţiei cu facturãrile exagerate la electricitate), aşadar marile dezvãluiri privind firma „Hidroelectrica”, produsele ei care, de fapt, nu sunt ale ei ci revin ca proprietate întregii populaţii, dupã cum vom demonstra.şi, mai ales afacerile necurate cu energia electricã, implicând penal toţi intermediarii şi beneficiarii care au fost intens mediatizaţi în ultima vreme.
Aşa cã nu abordãm o problemã total necunoscutã, ci ne adresãm unui cititor , mai mult sau mai puţin, în cunoştinţã de cauzã. Pentru cã, prin dezvãluirile presei din ultima vreme, opinia publicã româneascã a aflat, sau s-a edificat mai bine în legãturã cu marea diferenţã de preţuri a energiei electrice în funcţie de modul cum aceasta este produsã: prin mijloace hidrotehnice, prin centrale pe cãrbune sau prin cele nucleare.
Si, fiind pentru prima oarã când au devenit transparente aceste preţuri de producţie (pe care cineva le bagã într-o oalã comunã doar ca sã iasã mai mari şi sã aducã profituri necuvenite unor grupuri de interese demne de toatã atenţia organismelor anticorupţie), toatã ţara a aflat diferenţa enormã de costuri dintre energia electricã produsã de hidrocentrale şi cea aprodusã prin alte mijloace. Cât de ieftin este kilovatul obţinut prin efortul apelor şi cât de scump apare el în facturile care amãrãsc viaţa cetãţeanului!...
Şi, chiar dacã n-a descoperit toate dedesubturile murdare ale drumului acestor facturãri de la preţul mic pe care ni-l dãruiesc apele lãsate de Dumnezeu pe pãmântul României - tocmai spre bunãstarea românilor - şi pânã la spolierea noastrã prin marele preţ de monopol, pe care-l stabilesc întreprinderile monopoliste de distribuţie într-un Stat de Drept care, prin definiţie, ar trebui sã fie duşmanul monopolurilor, tot a mai aflat câte ceva. A aflat, desigur, cã toatã aceastã energie ieftinã este dirijatã cãtre nişte mari beneficiari cu capitaluri strãine, care s-au îmbogãţit nemaipomenit în numai câţiva ani printr-un asemenea procedeu favorizant practicat prin mãsuri guvernamentale incorecte, în vreme ce facturile consumatorilor casnici, adicã exact ale cetãţenilor României, care ar trebui sã beneficieze  primii de ieftiniri, sunt din ce în ce mai mari fiind calculate nu numai în defavoarea lor, dar chiar prin jefuirea lor la preţurile cele mai mari cu putinţã.
Astfel, în al doilea semestru al anului 2008, pretul electricităţii la consumul casnic a costat de două ori mai mult decât cel  tarifat marilor consumatori. A fost jefuit cetăţeanul cu un preţ dublu şi în acelaşi timp a fost avantajat industriaşul străin cun un preţ de două ori mai mic. Ceea ce înseamnă un furt de patru ori. Cine răspunde pentru acest, da, folosim termenul adevărat:furt din drepturile cetăţeanului.

Aici ajungm la ceea ce înseamnã BUNUL COMUN  şi la importanţa pentru democraţie a respectãrii cu sfinţenie a principiului cã ORICE PRODUS AL BUNULUI COMUN ESTE MENIT SÃ PRODUCÃ BINELE COMUN UŞURÂNDŞI PERFECŢIONÂND TRAIUL CETÃŢENILOR CARE SUNT PROPRIETARII DE DREPT AI ACESTUIA.
Or, în contextul în care, respectând legile democraţiei, retrocedãrile actuale ale unor mari proprietãţi au fost posibile datoritã faptului cã proprietarii de drept au acţionat şi şi-au cerut averile înapoi, este cu atât mai condamnabil faptul cã CEL MAI IMPORTANT DREPT DE PROPRIETATE DIN ŢARA ASTA - CEL AL CETÃŢENILOR EI ASUPRA BUNULUI COMUN - ÎNCÃ NU ESTE RESPECTAT, cu toate cã îndatorirea principalã a Statului de Drept şi a Guvernãrii care garanteazã Gestiunea Publicã este de a asigura cetãţenilor ţãrii beneficiul binemeritat de pe urma bunului comun moştenit din moşi-strãmoşi şi, chiar mai mult decât atât, dupã cum spun Constituţiile multor ţãri civilizate „dãruit de Dumnezeu tuturor celor nãscuţi pe aceste locuri”.
Pentru a fi concreţi şi expliciţi prin cazul de faţã, restrângem (dar fãrã a abandona) aria discuţiei despre bunul comun şi binele comun la ceea ce constituie BAZINUL HIDROGRAFIC AL ROMÂNIEI PRIVIT CA BUN NATURAL CARE SE DEFINEªTE A FI UN BUN COMUN AL TUTUROR ROMÂNILOR.
Chiar dacã o luãm numai poetic, adicã din punctul de vedere al spiritualitãţii noastre de veche tradiţie, amintindu-ne doar cântecele de dragoste, veselie şi tânguire adresate Dunãrii, Oltului, Mureşului, Prutului, dacã ne gândim la poveştile Bistriţei, Crişurilor,  Siretului, Ialomiţei, la baladele Jiului, Cernei, Târnavelor, Lotrului, Argeşului şi tot ne dãm seama ce-nseamnã pentru sufletul nostru acest, ştiinţificeşte numit, „bazin hidrografic”.
Dar dacã abordãm lucrurile mai concret, ne vom aminti şi de alte ape care, din punct de vedere toponimic scriu cu denumirea lor istoria acestor locuri, tot aşa cum, prin malurile cursului lor au dãruit dintotdeauna drumuri şi trecãtori locuitorilor acestei ţãri. Iar, dacã avansãm în pragmatica vieţuirii noastre pe teritoriul de la Carpaţi, Dunãre şi Marea Neagrã, ne vom aminti de toate minunile tehnicilor tradiţionale şi istorice prin care s-a dezvoltat traiul nostru datoritã cursului acestor ape: cãile de comunicaţie, binecuvântarea umiditãţii ogoarelor, piscicultura şi pãsãretul apelor, vânatul din pãdurile mãrginaşe, grãdinãritul de pe maluri şi zootehnia din lunci, ca şi toate industriile populare de la mori, pive şi gatere pânã la şteampurile şi sitele prin care se aduna prefirarea firelor de aur aduse din acealşi adânc al pãmântului de unde vin şi izvoarele.
Ei bine, dacã la suprafaţã, pe întinsul reliefului, oamenii şi-au împãrţit terenul în proprietãţi personale, tot  acest adânc de unde vin izvoarele şi aurul galben şi aurul negru şi tot felul de alt aur care este bogãţie obşteascã a acestui loc, constituie bunul comun al cetãţenilor lui, hãrãzit sã aducã un grãunte de bunãstare în plus pentru casa şi pentru viaţa fiecãruia.  Ca şi întregul bazin hidrografic despre care vorbim şi care, de la dezvoltarea ştiinţelor hidrologice, hidromecanice, hidrometrice şi, mai ales, hidrotehnice, ne-a mai adus un bun comun: acela al producţiei moderne de energie, de care fiecare ţarã beneficiazã altfel, dupã cum a dãruit-o Dumnezeu, iar cetãţenii fiecãrei ţãri îşi fac rost de energie prin tehnici diferite şi la valori diferite, tot cum i-a dãruit Dumnezeu. 
şi, tocmai din acest motiv, problema energiei este astãzi o problemã esenţialã pentru lumea contemporanã, politicile energetice sunt în atenţia fiecãrei guvernãri şi a forurilor internaţionale, viitorul omenirii este anticipat în funcţie de sursele de energie, iar diferenţierile prezente de nivel de trai între diverse ţãri au printre componente şi existenţa surselor de energie. De exemplu, cei de la tropice şi ecuator fac economie de termoficare având energie solarã, în vreme ce Olanda şi Danemarca reduce preţurile prin energia eolianã. Texasul îşi datoreazã evoluţia uimitoare extracţiei de petrol, iar toţi cetãţenii micului stat Kuveit au nivelul de trai asigurat prin bogãţia petroliferã din subsol. Australia a devenit unul dintre continentele cele mai prospere prin folosirea bogãţiilor naturale, iar Statele Unite şi Canada oferã cetãţenilor lor tehnicile cele mai avansate pentru ridicarea nivelului traiului zilnic, tocmai pentru cã le oferã la preţuri foarte ieftine energia electricã în aşa fel încât oricine o poate folosi la orice fãrã prea mari restricţii financiare.
Cam aşa ar trebui sã stea lucrurile şi cu consumurile de hidroenergie de la noi:  Fiind produsã prin bunul natural al apelor ţãrii noastre, ea este bun comun al cetãţenilor ei.şi trebuie legiferatã ca atare, preţul ei mai mic decât al altor producţii de energie electricã fiind pus în primul rând în folosul consumului casnic al cetãţenilor şi abia apoi folosit în scop comercial propriuzis.
S-ar putea pune aici problema construcţiilor şi amenajãrilor hidrotehnice care au presupus un volum de muncã şi de investiţii bine cuantificat, dar rãspunsul este tot în favoarea acestei argumentãri. Pentru cã, dacã ne gândim la istoria Bicazului, a Argeşului, a Lotrului, a Porţilor de Fier şi chiar a centralei atomice de la Cernavoda, construite toate sub dictatura comunistã, fie chiar cu munca forţatã a populaţiei şi, în ori ce caz cu preţul multor privaţiuni din partea fiecãrui cetãţean supus lipsurilor economice, terorilor planificãrii dictatoriale, frigului, hranei proaste şi întregului nivel de trai de minimã subzistenţã în folosul construcţiilor faraonice  ale „iepocii de aur”, atunci ne dãm seama cã toate aceste edificii sunt tot un bun realizat în comun de cetãţenii ţãrii, cu sudoarea mai multor generaţii trãind sub opresiune. Fapt care, neîndoielnic, face din ele un bun comun prin care toţi cetãţenii generaţiilor prezente şi viitoare trebuie sã beneficieze.şi ca drept material, al unui bun moştenit, dar şi ca drept moral, pentru a rãzbuna oprimarea înaintaşilor, dirijarea forţatã a muncii lor prin care s-au produs aceste bunuri, conform principiului: „Dacã le-am produs în condiţiile grele în care le-am produs, mãcar sã beneficiem acum de ele şi nu sã ni le fure alţii de sub nas!”
Aşadar: Cu un bazin hidrografic dãruit de Dumnezeu prin natura ţãrii şi cu amenajãri hidrotehnice realizate prin efortul şi sacrificiile pãrinţilor şi bunicilor, toţi cetãţenii României au în proprietate indivizã hidroenergia produsã în ţarã, iar datoria STATULUI CA GARANT AL BUNULUI COMUN este sã punã acest bun în folosul proprietarilor lui de drept.
Beneficiul de pe urma acestei proprietãţi indivize se împarte în mod egal între proprietari spre BINELE COMUN, regãsindu-se, în cazul de faţã, în preţurile scãzute ale electricitãţii pe care le meritã cetãţenii unei ţãri ce produce energie ieftinã. Toate argumentele de ordin comercial care s-au vehiculat pânã acum fãrã nici un suport ştiinţific, social sau legislativ, pot fi luate în consideraţie de-abia dupã punerea în practicã a unui asemenea deziderat.
Sã nu uitãm comentariile care se fãceau chiar şi sub apãsarea dictaturii lui Ceauşescu, atunci când, înnebunind din ce în ce mai mult, dictatorul începuse a-şi manifesta pe faţã ura lui visceralã faţã de orice însemna tendinţã fireascã a omului de a trãi mai bine şi de a se sacrifica mai puţin: Cerându-ne tuturor sacrificii pentru acoperirea „datoriei esterne” pe care tot el o provocase (tocmai prin investiţiile în construcţiile despre care am vorbit şi care, prin aceasta, se dovedesc şi mai temeinic a face parte din bunul nostru comun), dictatorul ajunsese la a ne stinge iluminatul pe strãzi şi a ne permite sã folosim numai becuri mici, cu lumnã chioarã. Un calcul fãcut atunci - pe care şi-l poate aminti foarte bine oricine a trãit nefasta epocã, pentru cã a circulat pe vremea aceea în mod public, în ciuda cenzurii - arãta clar cã întregul consum casnic de electricitate din România avea cote mult mai mici decât consumurile de la (culmea: exact împricinatul de astãzi!) „Alro-Slatina”, sau de la cuptoarele electrice ale oţelãriilor. Becurile noastre casnice nenorocite, chiar dacã ar fi avut dublul waţilor permişi, tot n-ar fi consumat în întreaga ţarã cât consumau acele instalaţii energofage.
Ei bine: Aceea era nebunia unei guvernãri dictatoriale manipulatã de slugoi ai dictatorului. Întrebarea care se pune este: Ale cui slugi sunt cei de astãzi care, când avem posibilitatea sã cumpãrãm becuri de orice tãrie dorim, ne împing spre lãmpiţa meschinã prin preţurile mari pe care le factureazã cetãţeanului, în vreme ce energia cu preţ ieftin ia drumul unei direcţii corupte şi penale?!
Am folosit termenul „penal”, ne ştiind deocamdatã cum se vor termina anchetele cu tot ce s-a ţesut în jurul afacerilor de la „Hidroelectrica”. Descoperirea acelor matrapazlâcuri va aduce argumente în plus. Deocamdatã, o afirmãm cu toatã responsabilitatea: Este un fapt penal, deoarece lunã de lunã, prin preţurile monopoliste impuse consumului casnic, se furã în mod organizat din dreptul fiecãrui cetãţean la partea sa din indiviza bunului comun.
Or, Statul modern, cu atribuţiile lui clare de Administraţie Publicã, a fost inventat, nu pentru a lua taxe de la cetãţeni, cum cred unii, ci tocmai pentru a gestiona în folosul cetãţenilor proprietatea în indiviziune a acestui bun comun.
Dar, asupra problemei generale a bunului comun vom reveni. Deocamdatã ne rezumãm doar la acest aspect particular al lui: Hidroenergia şi folosirea ei licitã sau ilicitã. Adicã în folosul celor care îi sunt proprietarii de drept, sau a celor care o uzurpã?!
Este momentul ca, aşa cum în mod particular  s-a procedat la retrocedarea  unor mari domenii private, sã se facã dreptate şi întregului populaţiei ţãrii, retrocedândui-se acest bun comun  pe care l-a moştenit şi pe care şi-l meritã.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971