Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SCURTĂ DESCRIERE A ACESTEI REVISTE
DEZBATERILE NOASTRE
O NOUA DEZBATERE : « PARTIDE DE DOCTRINĂ SAU GRUPĂRI DE INTERESE FĂRĂ PRINCIPII
FRAGMENTE DIN ROMANUL « FEMEIA, FIE EA REGINĂ…
FRAGMENTE DIN ROMANUL ,,FEMEIA, FIE EA REGINĂ...\"- continuare
FRAGMENTE DIN ROMANUL ,,FEMEIA, FIE EA REGINĂ...\"- continuare II
CONSOLIDAREA MICII GOSPODARII RURALE ÎN ZONA DE MIJLOC A CURSULUI IALOMITEI
Amplificarea activităţii economice în zona VALEA PRAHOVEI
APEL CÃTRE PRIMARII COMUNELOR ROMÂNIEI
COMPLETĂRI LA BIOGRAFIA LUI EMINESCU?
CONSTANTIN FROSIN PREZINTĂ ÎN LIMBA FRANCEZĂ POEMELE LUI ION BARBU
GEORGE ANCA PREZINTĂ ÎN LIMBA ENGLEZĂ TREI POEME PE O TEMĂ CLASIC-ROMÂNEASCĂ
POEZIE CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ - Versuri de George Anca
Versuri de Rodica Elena LUPU
Corneliu FLOREA - DORURILE OANEI PELLEA
Despre cărţi şi noi apariţii editoriale - VOLUME DE: Feodor Angheli, Rodica Elena Lupu, Elisabeta Iosif, Georga Roca, Abhel Bardac, Carmen Catunescu, Florica Bud, si publicatiile \"AMANAHUL ASQLR\", \"Cetatea lui Bucur\", \"Dor de dor\" COMENTATE DE: Al.Florin Tene, Constantin Frosin, Melania Cuc, Ion Balu, Adrian Erbiceanu, Ionut Caragea, Cezarina Adamescu, Constantin Mitulescu, Pamfil Biltiu
CĂRŢI ŞI NOI APARIŢII EDITORIALE - CONTINUARE
CĂRŢI ŞI APARIŢII EDITORIALE - CONTINUARE 2
Partea întâi „DIN FOLCLORUL INTERNETULUI”: anecdotele vremii culese de George ROCA şi Cezar TEODORESCU:
TABLETA MEFIETICULUI
Să salvăm Casa Haret!
RUBRICA LUI Ioan LILĂ - PASO DOBLE 3
OFERTE!
CASATORIE

 

 DESPRE CĂRŢI ŞI NOI APARIŢII EDITORIALE


 Corneliu FLOREA

DORURILE OANEI PELLEA  

Mi-e dor de oameni delicati si buni.
De oameni destepti si generosi.
De educatie si traditie.
Mi-e dor de bun-simt si bunavointa.’’
din   JURNALUL  OANEI  PELLEA
pag 16, editia  2009   

Cu ceva  timp in urma  scriitoarea  Monica  L  Corleanca din Cincinnati mi-a vorbit entuziasmata despre JURNAL 2003-2009 al bine-cunoscutei artiste de teatru OANA  PELLEA: „Este exceptional, o savoare, total deosebit de jurnalele pe care le-am citit. Ti-l recomand’’. A trecut un alt timp, mi-am amintit si l-am rugat pe bunul meu prieten bistritean, scriitorul Virgil Ratiu, sa faca rost de un exemplar si sa mi-l trimita. Nu a trecut mult timp si l-am primit. Cu intentie am pomenit timpul de trei ori, nu atit pentru ca  jurnalele sunt, intii de toate, timp fixat de autor intre zile, luni si ani, ci pentru ca Jurnalul Oanei Pellea iti cere timp si dupa lectura, timp de meditat, de reamintit din cind in cind…

L-am citit intr-o parte de zi si doua nopti pina spre zori. De la un timp citesc mai  incet, cu pauze, cu un creion in mina, sublinez si fac insemnari pe marginea filelor. Multe am subliniat si notat pe marginile filelor citite, jurnalul e facut ferfenita, ca notitele unui curs in pregatire pentru examen. De data asta nu a fost febra examenului ci trairile pe care mi  le-a dat  lectura  acestui jurnal.
 
Oanei Pellea ii place sa asculte Mozart, si in Anul 2005, care a fost Anul Mozart, scrie: „Ascult Mozart la kilogram. Am trei kilograme de Mozart, adica tot ce a scris, am cumparat tot cu 99 de euro… intr-o cutie mare ca de bomboane, 3kg, l-am pus pe cantar, adica 176 de CD-uri…”. Il asculta mereu si eu i-am comparat jurnalul ei cu un concert de Mozart, mai precis cu  Concertul  pentru flaut, harpa si orchestra. Asa i-am compart eu jurnalul. Ceea ce a pus Mozart in concertul sau pe note, Oana Pellea a pus in jurnalul ei in  cuvinte. Mai mult Oana este flautul din concert, harpa este comunicare dintre ea si „cei dragi din cer ce stau in palma lui Doamne-Doamne” iar orchestra, ei da, orchestra este scena ei: cind cea mica pe care profeseaza, cind cea mare, a lumii, in care este, pe rind, cind pierduta, cind nemultumita, cind vedeta de teatru recunoscuta international. Flaut, harpa si orchestra sau Oana, credinta si personajele ei.

Acest concert a lui Mozart are trei parti : allegro, andantino, rondo, jurnalul Oanei Pellea are deasemenea trei timpi cuprins cronologic in niste ani in care de fapt limitarea timpului este neatinsa, pentru ca autoarea fiind foarte credincioasa este insufletita de o fericire divina ce ii da acea  nedespartire de cerul unde ii sunt toti cei dragi ai ei in palma lui Dumnezeu, ori asta inseamna eternitate. Prima parte a jurnalului, este un allegro cu multa orchestra in care flautul are scurte intermitente : „Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urita si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad…’’. Orchestra o acopera iar ea fuge linga Dodo, iubita ei mama, sau la Amza, la marele Amza Pellea, pe care Doamne, Doamne il tine in palma si-l roaga sa-i descreteasca si lui  fruntea, asa cum facea  compatriotilor  sai, zic. Oana Pellea nu se poate adapta, este o neadaptata. Felicitari Oana Pellea, nu-ti face pres din personalitatea ta ca sa treaca toti  raii si uritii lumii zilelor tale. Fii precum a fost tatal tau, colegi de ai sai, de ai tai. Fii cum va povatuit  marele vostru  profesor Mihai  Popescu: „Sa nu-ti vinzi niciodata sufletul’’! Si cei daca plingi des? Oamenii inzestrati cu minte si suflet sensibil pling, zdrentele umane nu.
 
Partea a doua, atit in concertul lui Mozart cit si in jurnalul Oanei Pellea, este un andantino cu mai putina orchestra si mai mult  flaut si harpa, cu tragedia flautului sprijinit in durere de harpa in jurnal. Ascultati concertul, cititi jurnalul.  Cind cititi  20 iulie 2009 veti intelege toata tragedia Oanei Pellea, un esantion din tragedia neamului romanesc din secolul XX, din care a izbucnit magma incandescenta a acestui jurnal. La toate acestea s-a adaugat si hazardul patologic al parintilor ei, care a fost napraznic pentru firea ei, facind-o sa izbucneasca: „Da’ de ce pizda măsii, aşa e viata?”. Nu stiu, nu stiu daca cineva iti v-a putea raspunde cert. Stiu ca, absolut toti  izbucnesc de multe ori  in viata la fel, stii si tu. Tu cel putin ai sprijinul harpei, altii-s singuri si dezarmati. Anul 2004 lipseste din jurnalul Oanei Pellea, intelegem ca a fost un an foarte greu pentru ea, nereusit ca viata dorita, numai doruri neimplinite. Apoi, in 2005, se ridica de sub strivirea soartei sale si incet, incet reintra in iuresul lumii, in cadenta ei, in felul ei de a gindi si simti, intra in al treilea timp al  jurnalului ei, un rondo, la fel ca in concertul lui Mozart.

Orchestra este dominanta, favorabila flautului care isi indeplineste multe din dorintele sale fata de parintii ei dragi si atinge culmi profesionale internationale. Cu toate acestea, flautul are laitmotive triste de nemultumiri: „Un Bucuresti nebun, blocat… Soferi nervosi se injura. Claxoane. Zgomot… Agresivitate si nepolitete. Isterie si graba, multa graba… Politicienii se cearta si isi arata limbile cu nerusinare…”. Pleaca la munte, la casa din cer, cum ii spune, apoi singura la Tismana  unde se roaga, mediteaza si „Mi-e dor de ai mei din cer”. Se retrage des in lumea ei artistica, pe planeta artistilor ei dragi si stimati. E un rondo divin cum numai inteligenta sensibila a femeilor superioare poate imagina. Este si un rondo romanesc in care sentimentele ei fata de obirsie revin cu dragoste si mihnire: „Pentru Dumnezeu, in tara asta au fost si sunt valori… In tara asta s-a murit si s-a trait demn si cu principiii… Scriu cu durere, cu multa durere, despre tara pe care o iubesc. Dar trebuie sa ne trezim”.
 
Iti multumesc Oana Pellea pentru sentimentele tale de dragoste si pretuire a tarii noastre, milioane de romani obisnuiti au aceleasi sentimente si deferenta. Majoritatea romanilor sunt indignati, majoitatea protesteaza, inabusit sau liber, impotriva celor ce insulta si denigraza tara romaneasca, de la politicienii  grobieni ai tuturor partidelor la  ratacitele elite bucurestene obnubilate de kitschizarea valorilor si adevarului.

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971