Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Virgil UNTILĂ: MIRCEA ELIADE ŞI A DOUA CĂDERE
MIRCEA ELIADE BĂTRÂN ŞI POSTUM Însemnări de George Anca şi câteva scrisori către el
SCRISORI DE LA MIRCEA ELIADE
Liviu ANTONESEI „BUNUL SIMŢ – O BĂTĂLIE GATA PIERDUTĂ!”
Gh. Dolinski : De la Ulma la Grămeşti şi de la Arbore la Siret
Vlad Pohilă: „Scandalul limbii moldoveneşti“
POETUL DISTINS ŞI CĂRTURARUL PATRIOT Ion Hadîrcă
GHEORGHE-GAVRILĂ COPIL: DIN CAPITALA ROMÂNIEI, SE SFIDEAZĂ ISTORIA ROMÂNILOR
Galina LUNGU: DESPRE POPULAŢIA TRANSNISTRIEI
Vlad POHILĂ despre PICTORUL GLEBUS SAINCIUC
Constantin FROSIN îi prezintă în limba franceză pe TUDOR ARGHEZI şi GEORGE BACOVIA
Versuri de Gheorghe TOMOZEI îngrijite de Cleopatra LORINŢIU
Corneliu LEU : DEOSEBIREA DINTRE DRAGOSTEA DE LITERATURĂ SI ADEVĂRATA POEZIE DE DRAGOSTE
Versuri de Ionuţ CARAGEA
Oana STOICA-MUJEA : RĂMÂNEM FĂRĂ EDITURI
Gabriela Petcu: George Roca, un evadat din spaţiul virtual, regăsit într-o poveste pe insula fericirii
-Florentin Smarandache la 55 de ani
Magdalena ALBU : CONSTERNAREA DE A FI sau DON QUIJOTE CA VIS
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI: Noi vrem pa neamtz!
Se repetă istoria ?- Dan BRUDASCU
ACEŞTI IDIOŢI CARE NE GUVERNEAZĂ - Liviu ANTONESEI
PASSO DOBLE – rubrica permanentă a lui Ioan LILĂ
IARĂŞI DIN FLOCLORUL INTERNETULUI: Vă oferim spre descărcare filme documentare şi slide-show-uri
CASTELUL IULIA HASDEU
 VORBIND DESPRE POEZIE,
NU PUNEM IN DEZBATERE OPERA UNUI POET
CI CONTEXTUL  ÎN CARE EA SE POATE
SAU S-AR PUTEA AFIRMA

 GHEORGHE TOMOZEI

Spicuiri din ultimele volume şi câteva postume, străduind să-l readucem în memoria colectivă pe un mare poet al generaţiei sale, tocmai în contextul despre care vorbim şi a cărui încercare de analiză o prezentăm în altă parte, când e vorba de un alt poet

 

                          Pod fraged

                     poezii

www.cartesiarte.ro – Editura on line


I.Un poet din Tibet


Eu iubesc

Eu iubesc aceste devastate privelişti,
Muierile cu buzele pale,
Munţii,  cascadele,  norii
De le cumpără streinii
În cărţi poştale !

 

Râul cu un singur mal

Singuratic şi pal,
Curgând din prunci spre strămoşi
Spart de trestii şi peşti somnoroşi
Sunt râul cu un singur mal.

Apă strânsă doar într-o singură
Picătură irosindu-se  triumfal
Torent şi tot astfel nimicură-
Sunt râul cu un singur val.

Tras în de sine,totuşi în curgere
Mormântul tăindu-mi-l în aval
Cenuşă sunt şi ceară de fulgere
Sunt rîul cu un singur mal..


Dor stins

Un lustru antic
Pe gura râului.
Zac însumi plouat
De ploi erudite.

Apa curge-n de sine.
N-o voi mai bea.

E prea frumoasă clipa
Din ziuă.

N-o voi trăi-o.


Om de litere

Numai de când mi-am luat
Maşină de scris
Sunt om de litere !

 

Cum sunt

Chiar aşa, chiar aşa sunt :
toiagul florilor fără mireasmă,
turn urcat cu gâturile
de inocentele vegetaţii

cu osul numai bun de arat
Muntele Ararat,

inventator de brume,
autor de lespezi,
cultivator de ziare
vechi…


 Cuvânt

 Am văzut un cuvânt
ce se scrie singur.

Tot el se răzuia de pe zid.

Am văzut un cuvânt
care bea apă.

 


 Imagine

…Cu mâinile strânse
pe mânerul de fum
al spadei de scrum,
cu mâinile plânse.

Norii, ploaia,pieziş,
întunecime
şi nimenea , nime.

…cuvinte rămase cu ochii deschişi.

 


 Orfică

Sânge nevinovat
de piersică
sub mâinile lui.

Cuvântul se sparge
şi fărâmiturile fumegă
realcătuindu-se strâmb
din carne minerală.

Alb. Linişte.
sfâşieri de mătăsuri
şi totuşi
în acest spaţiu
ce orfic
abator !

 

Litere 
 

Încă mai dorm
pe mâna cu care-ar trebui să-ţi scriu
şi când nu scriu cu peniţa Klaps,
nu nu scriu cu cerneală simpatică
dar cred că de fapt nu mai scriu.

Şi ştii de ce nu-mi înţelegi mesajele ?
Fiindcă de-atâta amar de ani
 eu umplu intervalele dintre litere
cu litere…

Cutia magică

E o lacră cu oasele unui copil !
spuneau
 E chivotul cu perle al reginei
din Ţara Punt ! spuneau,
Ba,nu e decât o lădiţă ăn care-au fost
portocale !spuneau
şi aveau dreptate :ţineau ăn mâini
pe tejgeheaua mesei de mezat
lădiţa cu scule
 a instalatorului de fulgere
nebunul cetăţii,
autorul de
poesii…

 

Liber

Deşi liber,desigur,
Sunt doar o verigă de lanţ !


În mirare

Scriu,scris peste scris
Incest ?
Palimpsest ?

 

Cu Nicetas

Nicetas,doar tu şi eu
Vom mai răsufla printre fânuri
Încălzind mânuri
Noi,boii din staulul lui Dumnezeu !

Am fost

Paserilor de peste marea
Le-am fost demâncarea.

Luminii de zavistii şi ură
I-am fost băutură.

Am fost un poet
Din Tibet…

 

Desen

Sunt îmbrăcat în piele
De fraged facsimil
Scris de-un călugăr copil
Într-un schit de sub stele…

 

Numele

Numele ei
Cu silabele reci,dezvelite
Brusc ţâşnind din memoria
Mea
Cum labele faraonului
Ieşind afară din piramidă
Prin hubloul trepanat
De hoţi
Antici…

Amândoi

Să ne iubim
Până ni se ciocnesc
Zodiile.

Eşti lut.Lutul.

Sunt o bucată uscată
De ploaie…

Înainte de

Înainte de Christ ?
Tot ce s-a trăit
Pe lumea asta
Milenii

A fost înainte de Christ.

Nimic iisusic
Sub acest cer.Nici măcar
Anotimprile
Ierusalimul, poeţii,
Zăpada.
Iubirea-
Iisusiacă?

Acestea le scriu
Tot în ger,
în pustie
Şi tot înainte de Christ…

 

 

 

 

 

 

 Jertfa

Palmele ce mă aplaudă,ieri
Chiar mă pălmuiau.Mi se recunoaşte
Statura doar după ce oasele
Îmi sunt dumicate mărunt.
Mi se îngîduie să renasc
Doar din cenuşă.A mea.
Sunt măsurat cu cotul.Fragmentele
De împărăţii ce mi s-au luat
Îmi sunt plătite cu bănuţi de tablă.

Sigur  că încă mai sper(Speranţă
Precară ca o mireasmă
Pusă în ghips,care mireasmă
E spiritul florii.)Zac
Înnecat de fumul
Împletit în trîmbe
Deasura generaţiilor.

Până la urmă
Toată jertfa mea  a fost inutilă
Nu s-a scris niciodată
Măcar un vers
Despre cărămida îngropată
De vie
În zid !

 

 


II.Mersul pe aripi

 

 

Pod fraged

Mă las cu toată armura,cu caii
Cu erorile şi ereziile mele mereu sub pedeapsă,
Cu partea mea de pradă
Din Războiul Mirodeniilor,cu strânsura mea
De oase dogite şi cărţi


Mă las în seama podului subţire
Arcuit peste fluviu,
Pod alcătuit din gâturi de viori şi din rouă
Mă las cu toată greutatea insomniilor mele
Pe desenele lui abia întrezîritr

Şi sub mine, prăpastia
Vâltoarea
Pierderea
Vidul.

Dar nu mai e drum înapoi,
Sunt al tău,
Pod fraged, reazem târziu…


E timp să mai iubeşti

E timp să mai iubeşti şi timp să ierţi-
Toamna îţi strânge umbra-ntre coperţi.

E timp să te înalţi şi timp să pieri
Si pentru tine-i totdeauna ieri.

E anul doar pe sfert, un anotimp-
E timp să-aduni fărâmele de timp.

Doar săptămâni,doar zile,clipe doar.
E timp să mai rodeşti,cireş amar.

Toamna âţi strînge umbra-ntre-coperţi
E timp să mai iubeşti şi timp să ierţi…

 

Abia acum

Abia acum,intrat până la gît
In fierăriile ei blajine,abia acum
Se cuvine să vorbesc despre toamnă.

Deschid sertarele cu chei uitate
Si deretic odaia cu cărţi atinse de brumă
De parcă mormîntul mi l-aş vărui
Pe dinlauntru,
Cuviincios.

Sunt o vocaabulă rostită de toamnă,
O mână de semne,
Un fum,
O părere,o frunză în vid…

 

 

 Coborând

O,voi lumânări
Glezne de balerine
Coborând scări.

 

Rugina

Mineralele ce te compun,
Cu nimic altele decât cele aduse din Lună
Si cântărite cu ocaua lui Armstrong
Sunt mărturia cosmică
A neîntâmplatei noastre iubiri,
Boabe de grâu şi sâmburi de rodie ce nu vor rodi.
Varul coloanelor ce nu vor fi înîlţate,
Literele îngropate-n sertarele
Unei scufundate tipografii.

Apropierea lor mi-mbracă oasele în rugină,
Regină…

 

Ar trebui

Ar trebui să-mi amintesc lumina dinţilor tăi
în încropitul din foc de petale amurg,
Gleznele despicând anotimpurile,
Părul tău curgând peste burg.

Ar trebui trupun-n secunde să ţi-l desfac
Să te cumpăr cu mere şi cu mănăstireşti bolovani
La capăt de zi, la sfârşit de deceniu, sfârşit de veac

Şi uite-aşa a mai trecut de când nu te iubesc

O mie de ani !

 

Mai trebuia

Sângele umplea vara cu vrejuri fierbinţi,
Vocabulele sevei ne şiroiau pe dinţi.
Simţeam că umbra pierise şi că vântul tăcu.
Prin apeducte
Se târa mierea din fructe.

Mai trebuia puţină moarte,nu ?

 

De parcă

Tu,cea gingaş tipărită,
De parcă ar fi prospectul
Fabiricii de ghilotine,
Tu…

Mă răneşti.M-ai lovit ;
ţi-ai alungat câinele
cu un meteorit…

 

Ramă

Abia te-ai uscat
de pe mine.
Voi fi expus.Sunt o ramă
Inrămată…

Voi fi expus.

 

Îţi las

Să te alcătuiesc din câte sfărâmături,
să-ţi dau chip rupându-mi de capul meu,chipul,
din oasele mâinii sî-nchipui oasele întregii tale făpturi
cum tiparele mării le-ncheagă în smalţuri,nisipul ?

Să-ţi fie dinţii,albul vertebrelor mele,
să calci piatra cu carnea buzelor mele, pală,
îţi las bolovanul craniului,treaptă sub stele
şi sângele, să-ţi fie vin şi cerneală.

Şi-ţi las frigul, jindul,tremurul şi nesaţiul
şi pe tine te las câtă în mine-ai rămas
să fie versul acesta singurul spaţiu
ce te prelinge,din care te-ai tras…


Final previzibil

Şi ce va urma ? Ştiu totul pe de rost,
Ce va urma a mai fost :
Vom împărţi cearşaful de duminică
Si cearşaful de post.

Legenda ? un dreptunghi nu mai mare ca patul,
Noi, neîntâmplata şi neântâmplatul.
Ce n-a fost urmează a lua trup
Cu oase scăpărătoare,de lup.

Alţii vor coborî din visul în care-am intrat,
Cap desenat lîngă cap desenat.
Începută de noi, iubirea străveche
O va sfârşi-o altă, altă pereche…

 

 

 


Notă: Culegerea cuprinde versuri din ultimele cărţi ale poetului Gheorghe Tomozei (1936-1997) ,,Mersul pe aripi "şi ,,Un poet din Tibet" precum şi câteva poezii inedite, care vor apare în editura noastră on-line în volumul  „Pod fraged” îngrijit de poeta Cleopatra LORINŢIU

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971