Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
CINE HRĂNEŞTE ROMÂNIA? MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ gânduri despre salvarea şi reabilitarea ei partea I-a, un studiu de Corneliu LEU: „ASIGURÂND PRAGMATICA VIEŢUIRII DURABILE NE VOM PUTEA ANGAJA ŞI PE CALEA DEZVOLTĂRII DURABILE”
2.CINE HRĂNEŞTE ROMÂNIA? MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ gânduri despre salvarea şi reabilitarea ei partea I-a, un studiu de Corneliu LEU: „ASIGURÂND PRAGMATICA VIEŢUIRII DURABILE NE VOM PUTEA ANGAJA ŞI PE CALEA DEZVOLTĂRII DURABILE” - continuare
Partea a doua a raspunsurilor noastre la intrebarea: CINE HRĂNEŞTE ROMÂNIA? MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ gânduri despre salvarea şi reabilitarea ei studiul semnat de ing. Gheorghe MANEA: “TREBUIE SALVATĂ MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ ?”
2.Partea a doua a raspunsurilor noastre la intrebarea CINE HRĂNEŞTE ROMÂNIA? MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ gânduri despre salvarea şi reabilitarea ei studiul semnat de ing. Gheorghe MANEA: “TREBUIE SALVATĂ MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ ?” - continuare
3.TREBUIE SALVATĂ MICA PROPRIETATE AGRICOLĂ? de ing. Gheorghe Manea - continuare II
OPERA EMINESCIANĂ ÎN TRADUCEREA FRANCEZĂ A LUI CONSTANTIN FROSIN
DEZBATERE PE TEMA ROMÂNUL REALIZAT PE MERIDIANELE LUMII CA MODEL SUFLETESC ŞI EXEMPLU PENTRU AI SĂI DETERMINISMUL MORALEI sau „LEIT- MORAL“ un articol de Lucian HETCO
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Mircea BUNEA : « … de criză-i doare-n flaut! »
Dan Ghelase - Zece măsuri pentru scoaterea României din criză
DOUĂ ECOURI DE LA SĂRBĂTORIREA PE INTERNET A ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE DOUĂ ARTICOLE SEMNATE DE Camelia TRIPON ŞI Maria CRISAN
„PASO DOBLE” - o rubrică de Ioan LILĂ
Pagini folclor internet - transmise de Dan LUPESCU

continuare interviuri George Roca 

 INTERVIU CU

ADRIAN ŞONCODI

POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE


Nu de mult timp am scris un articol despre cartea dumneavoastră „Poezii româneşti alese” ale căror traducător în limba engleză sunteţi. Am rămas încântat de calitatea acestor traduceri şi de aceea am considerat că ar fi bine să vă cunoască şi cititorii noştri. Cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi, domnule Adrian Şoncodi?

Adrian Şoncodi: M-am născut în 1959, aşa că tocmai am împlinit 50 de ani. Părinţii mei sunt originari din Transilvania, din zona Satu Mare, dar s-au stabilit în capitală când aveam 1 an. Ca urmare eu am copilărit şi am făcut şcoala în Bucureşti, unde am locuit 31 de ani, în cartierul Dorobanţi. În tinereţe am fost înclinat mai mult spre matematică, am participat la olimpiadele şcolare – unde în 1975 am obţinut premiul întâi pe ţară – iar  până la urmă m-am orientat spre o carieră tehnică, absolvind în 1984 facultatea de Automatizări şi Calculatoare. De atunci lucrez ca inginer în software, specializat în telecomunicaţii.

George ROCA: De când trăiţi în afara spaţiului românesc?
Adrian Şoncodi: Am plecat din ţară în 1990. Sunt pe continentul nord-american din 1993.  Am trăit mai întâi în Canada – unde am obţinut şi cetăţenia acestei ţări – iar de zece ani locuiesc în SUA. M-am stabilit la Dallas, de fapt în Plano, o suburbie a sa, deoarece aici există aşa-numitul „Telecom corridor", o zonă cu multe firme în domeniu.

George ROCA: Care este relaţia dumnevoastră cu literatura română? De ce sunteţi îndrăgostit de poezia românească pe care vreţi să o faceţi cunoscută lumii engleze?
Adrian Şoncodi: Deşi am o formaţie profesională tehnică, mi-a plăcut întotdeauna literatura, atât proza cât şi poezia. Nu pot să mă laud cu o cultură foarte vastă, dar am de mult pasiunea cititului. Îmi amintesc că în liceu am citit cel puţin 10 piese de Shakespeare în original, precum şi multe din sonetele sale. Părinţii mei au insistat să îmi însuşesc limbi străine precum engleza, germana şi franceza. Pe lângă ceea ce se învăţa în şcoală am luat lecţii particulare acasă şi astfel am avut ocazia să studiez mai îndeaproape literatura universală. De asemenea  am avut mereu prieteni pasionaţi de literatură, cu care întotdeauna mi-a plăcut să discut pe această temă. În ceea ce priveşte poezia românească, poate că nu am apreciat-o îndeajuns de la început. Desigur, am studiat-o la şcoală - şi acum îmi dau seama că la vremea aceea se preda destul de amănunţit, spre deosebire de astăzi când, din câte aud, programa de limbă română se „condensează” de la an la an. Cu timpul am ajuns să-mi dau seama că poezii precum „Luceafărul" sau „Scrisoarea I” ar face într-adevăr mare cinste oricărei literaturi, şi numai faptul că limba română nu este de circulaţie mondială face ca poeţii noştri să fie mai puţin cunoscuţi, comparativ spre exemplu cu cei francezi sau englezi.

George ROCA: Cum va venit ideea acestor traduceri?
Adrian Şoncodi: Acum vreo trei ani, căutând pe Internet pagini despre România, am găsit şi câteva traduceri de poezii, totuşi nu foarte multe. Nici în cărţi nu mi s-au părut a fi destule, deşi poate că există dar nu le-am găsit eu. Operele lui Eminescu au mai fost traduse, într-adevăr, chiar de mai multe ori, dar ceilalţi mari poeţi ai noştri relativ rar. De exemplu, am găsit puţine traduceri din Minulescu, Bacovia sau Barbu. Pe urmă, cu toate că am apreciat munca şi bunele intenţii, nu toate aceste traduceri m-au entuziasmat. La multe dintre ele am avut senzaţia că se pierde destul de mult din mesajul şi expresivitatea originală, că nu mai sună ca în română. Poate din cauza inversiunilor din strofe sau a schimbărilor de metrică. Uneori, accentul din traducere nu era pe cuvintele care mie mi se păreau a fi cheia versului sau a strofei. În alte cazuri am avut sentimentul că, din punct de vedere al conţinutului, traducerile nu sunt suficient de conforme, că traducătorii au deviat substanţial de la textul original şi, deşi au folosit metafore sau alte figuri de stil frumoase, acestea nu reprezintă de fapt ceea ce a vrut să exprime autorul. Citind, ca urmare, m-am tot gândit cum s-ar putea remedia aceste neajunsuri. Am început să traduc aproape dintr-o întâmplare, cu toate că nu mi-am închipuit niciodată că aş putea să o fac. La început pur şi simplu am încercat, numai ca să văd cum aş putea să traduc câteva strofe din poemul „Luceafărul”. Am reuşit cu oarecare rezultate, deşi ulterior aveam să revin în repetate rânduri asupra textului. Practic, am învăţat în timp ce traduceam. Din aproape în aproape am tradus toată secţiunea, pe urmă întreaga poezie, iar mai apoi altele... Aşa s-a născut această carte.În sfârşit, am tradus şi eu cum am putut, în limita posibilităţilor şi a talentului. Să lăsăm cititorii să judece. Până la urmă e vorba şi de stil, poate unora o să le placă, altora nu. Dar m-am gândit că dacă cineva, vreodată, va publica o antologie de poezie românească în limba engleză, nu strică să aibă la dispozitie cât mai mult material pentru a alege versiunile cele mai bune. Cred că poezia română ar merita o astfel de antologie.

George ROCA: De ce vreţi să faceţi cunoscută cititorilor de limbă engleză poezia românească?
Adrian Şoncodi: Sunt mai multe categorii de cititori de limbă engleză cărora li se adresează cartea. Am discutat cu câţiva prieteni din comunitatea română din SUA şi Canada care au copii, unii născuţi aici. Aceştia sunt educaţi în şcoli de limbă engleză şi, deşi vorbesc acasă limba părinţilor, în general se pare că au o anumită inerţie la citit în română. Acelaşi lucru l-am constatat la băiatul meu, Alexandru, căruia unele cuvinte sau subtilităţi din limba română îi sunt necunoscute, fapt care îi creează o reţinere în a citi. Totuşi mulţi dintre noi, părinţii lor, am vrea ca şi ei să cunoască lucrurile care ne-au fost apropiate nouă, care ne-au bucurat mintea şi sufletul, printre care şi poezia naţională. M-am gândit că poate cu traducerile alături le va fi mai uşor. Pe urmă, evident, sunt şi cititorii care nu sunt români. După cum am menţionat, mi se pare că poezia noastră nu este încă suficient de cunoscută peste hotare, iar o carte ca aceasta ar fi o bună modalitate de a o promova. Nu în ultimul rând m-am gândit că poate alţii, citind, ar putea fi motivati să încerce şi ei să traducă şi să reuşească chiar mai bine. Un traducător ideal ar fi cineva de limbă maternă engleză, cu bun simţ artistic, care care să cunoască foarte bine limba română - sau să colaboreze îndeaproape cu un român - şi care în plus să aibă şi răbdare, şi dispoziţia de a se ocupa de un asemenea proiect. Evident, persoane care să îndeplinească toate aceste condiţii sunt greu de găsit. Dar o primă condiţie ar fi ca ei să cunoască poezia românească, să ajungă să îi aprecieze valoarea. Sper că această carte să contribuie şi la acest obiectiv.

George ROCA: Cum aţi ales poeziile din acest volum?
 Adrian Şoncodi: Cartea este exact cum spune titlul: o selecţie de poezie românească. Nu e nici completă, nici cronologică, dar operele sunt remarcabile, iar varietatea stilurilor oferă o lectură plăcută. Am vrut să prezint cititorului de limbă engleză o colecţie cu unele dintre cele mai frumoase poezii clasice româneşti. Sincer să fiu, la început am avut intenţii mult mai mari: voiam să includ traduceri din cel puţin 10-15 autori. Pe parcurs însă mi-am dat seama cât de laborioasă poate fi aceasta muncă, desigur, dacă vrei să o faci bine. Prin urmare a trebuit să mă limitez la cei şase poeţi pe care eu îi consider a fi cei mai reprezentativi din perioada pre-comunistă: Mihai Eminescu,  George Coşbuc, Ion Minulescu, George Bacovia, Lucian Blaga şi Ion Barbu. Poeziile le-am ales dintre cele mai cunoscute, de asemenea dintre acelea care îmi plac mie cel mai mult. În afară de aceasta, a trebuit să mă limitez la poeziile pentru care am considerat că am  reuşit o traducere destul de bună, adică suficient de aproape de nivelul originalului. Altfel, ar mai fi fost multe altele pe care aş fi dorit să le includ, dar nu le-am tradus numai ca să fie. De exemplu, mi-ar fi plăcut să înceapă culegerea cu Mioriţa şi Meşterul Manole, poezii deosebit de frumoase şi originale care şi ele, evident, ar trebui să fie mult mai cunoscute şi să stea la mare cinste în literatura universală. Din păcate, la acestea mi-a fost imposibil să obţin nişte traduceri cât de cât satisfăcătoare... Mi-e teamă că sunt intraductibile!
 
George ROCA: Cum a fost munca de traducere?
Adrian Şoncodi: A fost deosebit de lungă şi dificilă. Am lucrat mai mult de doi ani la această carte, aproape în fiecare zi. La sfârşit, făcându-mi socoteala orelor petrecute cu ea, rezultă că am tradus în medie cam o pagină pe săptămână! La majoritatea strofelor am făcut nenumărate corecţii până să ajung la versiunea finală. La „Luceafărul” am lucrat cel mai mult, m-am străduit enorm să iasă cât mai bine. Dar totuşi cel mai greu de tradus a fost „Moartea lui Fulger" de George Coşbuc - din cauza rimelor triple. De asemenea „După melci” de Ion Barbu, din cauza vocabularului deosebit de variat şi a expresiilor neaoşe...
 
George ROCA: Ce alte pasiuni mai aveti?
Adrian Şoncodi: Sunt numeroase domenii care mă atrag. După ce mult timp am fost preocupat de ştiinţă, mai nou sunt din ce în ce mai interesat de arte. Sunt foarte pasionat de muzică, în special de cea modernă. Din păcate nu cânt la nici un instrument, însă am produs totuşi două albume cu muzică compusă de mine şi... interpretată de calculator! Dacă apuc să îmi fac un website personal, le veţi putea asculta acolo. Soţia mea este, în timpul ei liber, artist plastic, se ocupă cu pictura şi grafica. Împreună am călătorit destul de mult în Europa, am vizitat foarte multe muzee, şi astfel am devenit şi eu un admirator al artelor plastice. În sfârşit, mă mai pasionează şi istoria, în special cea antică şi medievală.
 
George ROCA: Am să vă rog să îmi mai daţi câteva detalii despre carte. De unde se poate cumpăra în ţară şi cum o pot procura cei care locuiesc în străinătate?
Adrian Şoncodi: Cartea se poate cumpăra de la Editura Cavallioti, contact Radu Cosăceanu la telefon 0744 201 568, e-mail
office@cavallioti.ro sau de pe Internet la http://www.cavallioti.ro/index.php?categorie_id=12 Este disponibilă şi expedierea în străinătate, am înţeles că se poate plăti cu carte de credit sau cu cec. De asemenea, încercăm să distribuim cartea la câteva librării din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară.

George ROCA: Cu toată modestia de care dispuneţi, pot să vă spun că după ce am citit cartea dumneavoastră eu v-am numit poet nu numai în titlul acestui interviu  ci şi în fapt. Pentru a tălmăci cu o asemenea dezinvoltură clasicii noştri trebuie să fii neapărat poet nu numai traducător. Aţi compus vreodată poezie, domnule Şoncodi? Şi... în ce limbă?

Adrian Şoncodi: Pe aceată temă sper să putem discuta într-un interviu viitor...

George ROCA: Vă mulţumesc mult pentru răspusurile date. Am înţeles astfel că dumneavoastră aţi cucerit America cu traduceri reprezentând poezia clasică românescă. Consider că este o acţiune onorabilă. Să ne citim de bine!

                                                                                                                                              George ROCA

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971