Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Cea mai dulce limbă – versuri de Vasile POENARU
AL XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT
Documentele demersului legislativ pentru instituirea sărbătorii
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI
MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII
MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI
Limba ca element de structurare a tiparului de gîndire european – de Lucia DĂRĂMUŞ
Mesajul MPSR către Congresul Asociaţiei Generale a Invăţătorilor : DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR - de Prof. Viorel DOLHA
DOUĂ STUDII DE Prof. dr. Carmen CĂTUNESCU
Manual de istorie pentru românii din Bulgaria şi din Serbia
Cartea-prieten sau duşman? – de Marieta GĂUREAN
Simpozion universitar la Cluj-Napoca
ADRIAN ERBICEANU – Montreal-Quebec CANADA
Ioan LILĂ – Vichi-Franţa
George ROCA – Sydney-Australia
EDGAR PAPU – de Magdalena ALBU
DENIS DE ROUGEMONT „Partea diavolului“ – de Doina DRAGUT
BAKI YMERI, UN POET AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE – DE Marius CHELARU
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU – de Al. Florin ŢENE
Cartea cu poeme rebele – de Melania CUC
Romanul poliţist... desuet? – de Marieta GĂUREAN
DESPRE NICOLAE MANOLESCU ŞI ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE – de Radu BĂRBULESCU
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Complexul cultural-spiritual „Sfanta Vineri” din Sălaj
O corespondenţă de la azezământul „ESPACIO NIRAM” din Madridunde au loc multe evenimente româneşti.
LA CÂMPUL ROMÎNESC DE LA HAMILTON – de Corneliu FLOREA
UN SLIDE-SHOW DESPRE CASTELUL „IULIA HAŞDEU” DIN CÂMPINA

 BAKI YMERI, UN POET
AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE

 


Baki Ymeri (de origine albano-aromâno-română), cunoscut mai cu seamă ca traducător decât ca poet, s-a născut la 1 august 1949, la Şipkovica (Republica Macedonia), ca fiu al unei familii care a trăit o frumoasă poveste de dragoste - mama, românca Aurelia Graur, din comuna Band, judeţul Mureş, l-a urmat pe albanezul Ajvaz Ymeri în viaţă. Baki Ymeri este absolvent al Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Kosova (1973), a urmat cursuri de specializare în limba şi literatura română la universităţile din Viena (1974), Bucureşti (1975), este doctorand la Universitatea Bucureşti, membru a Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei Albanezul - Shqiptari.

A debutat în presa literară albaneză cu traduceri (este cunoscător a zece limbi străine) din Eminescu (Departe sunt de tine, De câte ori iubito) în revista Fjala (Cuvântul), din Prishtina - 1971. A publicat traduceri în reviste ca: Rilindja (Prishtina), Flaka e vëllazërimit (Skopje), Jehona, Gëzimi, Jeta ere, Bota e re, Koha, Zëri i rinisë, Kosovarja, Vlera, Razgledi, Birlik, ş.a.m.d., traduceri de proză/ poezie românească şi albaneză, slovenă, macedoneană, turcă, germană ş.a.m.d. A editat 15 cărţi (10 traduceri şi cinci volume de poezii proprii: Kaltrina, 1994, Dardania, 1999, Zjarr i Shenjtë (Foc Sacru), 2001, Lumina Dardaniei, 2004, Drumul iadului spre Rai, 2005. Este coautor la volumele Shqiptarët e Rumanisë (Albanezii din România), 1995, şi Emigracioni i Maqedonisë Perëndimore në Rumani (Emigraţia Macedoniei Occidentale în România), 2004.

Baki Ymeri este îndrăgostit fără leac de limba şi literatura româna (în limba română mi-e dor - Te iubesc în limba română, din volumul Dardania), de poporul român, de mândria de a fi roman, de România. Baki Ymeri este un fără hodină mesager pe drumul poeziei care curge între România şi Albania - a tradus, de pildă, din peste 50 de poeţi, prozatori, eseişti români, Eftimiu, Sadoveanu, Ion Horea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Carolina Ilica, Dan Verona, Constanţa Buzea, Al. Condeescu, Al. Ştefănescu, Grete Tartler, Marius Tupan, Nicolae Băciuţ, Traian T. Coşovei, Dumitru M. Ion, ş.a.m.d.

Kaltrina (bilingv, română-albaneză), scris aproape în acelaşi registru stilistic ca şi Dardania, este un volum dedicat iubirii, dar şi popoarelor Balcanilor (în special românilor, albanezilor şi aromânilor), în care aerul modern pare a fi cel anacronic. O poezie mai curând de atmosferă, cu irizaţii din tradiţiile şi istoria poporului său, în care Baki Ymeri este preocupat nu atât de o disciplinare a limbajului/coordonare a ideilor, mizând mai curând pe ce simte, pe ce are de spus. Versurile, uneori cu o alură incantatorie, simple, neritmate, de un lirism când aspru, când molcom, plin de frumuseţe, de dragoste faţă de pomi, flori, aer, de poporul său, şi de misterul eternului feminin. O schimbare de registru faţă de Dardania ar putea-o constitui o mai pregnantă intruziune a elementelor tradiţionale, dar şi o oarecare căutare a sonorităţii cuvintelor.

Baki Ymeri nu urmăreşte stricta echivalare a unor secvenţe biografice (sau stări sufleteşti, sentimente), nedorind schiţarea unui eu-liric. Impresiile (reale sau imaginare) se transformă, prin intermediul unei chirurgii poetice în amintiri/senzaăii cristalizate în vers. Este poate oarecum preţioasă această imagine pe care reuşeşte să o creeze Baki Ymeri, cu atât mai mult cu cât uneori poemele pot căpăta o nuanţă de consemnare ocazională restituită în cuvintele picurate în vers (Tufişul balcanic, Balcanică, Victorie, chiar Dicţionar comun şi La talcioc), plasate la limita ternului, dar fără a luneca în banal.

Am putea încerca o raportare a poemelor lui Baki Ymeri la un spaţiu/timp: plaiurile natale apar, prin ceea ce Hartmann definea concreţiunea poetică iar, printr-o concretizare la unităţi semantice particularizate, numite după modelul lui Bahtin cronotrop - care, fie în formă deschisă, fie în formă implicită, determină unitatea literară a operei… în raporturile cu realitatea. Adâncind analiza, Bahtin scria cum, ca loc de condensare a amprentelor scurgerii timpului în spaţiu, prin frecvenţa cu care apare un grup semantic definitoriu pe o secţiune sau alta (la Baki Ymeri Câmpia Mierlei, în Fructul oprit, Balcanii, în Evenimente nocturne, Tufişul balcanic, Muşcătura, Balcanică ş.a.m.d.), cronotropul poate fi definitoriu pentru opera literară.

La Baki Ymeri cronotropul poate fi analizat mai ales în poezia cu tentă socială - arealul vizat fiind foarte larg, de la Durrës la Odessa, de la Timişoara în Balcani. Arealul suferinţelor poporului albanez şi al celui român, vine la Baki Ymeri din adâncurile istoriei - care intră şi iese pe uşi (Scrisoare), de la teritoriile iliro-traco-getice, până în zilele noastre de sfâşiere, a acestui teritoriu în ţări sau frânturi de ţări, în care mamele noastre-ntocmesc/ Zi de zi un dicţionar traco-tragic/…/În vreme ce eu/ Cu mine însumi vorbesc/…/ Despre asedii duşmane/ şi cetăţi scufundate (Ars poetica). Sau: Mentorul meu/…/ Încălzeşte vetrele dacilor -Mentorul meu.

Baki Ymeri este preocupat şi de definirea unui crez poetic, a unei ars poetica (Alergând după frumuseţe, Ars poetica, Exerciţii de singurătate, Poezia). Dar lirismul lui este cel mai bine pus în valoare în poeziile de dragoste, pentru că este un poet al iubirii. Elemente ale naturii (în special flori, parfumuri, miresme) apar recurent în versurile sale, constituind un fundal preferat al eroticii - buzele tale sunt fragi (Sărutul), Floare tăcută erai/…/ Lujerul tău de multă vreme ătia (Buze înflorite), Cum să nu-mi placă mirosul amar/ Al acestui amoral trandafir (Alergând după frumuseţe), Alături de Floarea însângerată/ Eu cresc arzând (Meditaţie).

Baki Ymeri ni se înfăţişează ca un poet al sfâşierii, cu versul căutând să lege teama de singurătate (te afunzi în pustiul/ Exerciţiilor de singurătate - Exerciţii de singurătate sau O, minunată singurătate/ Pândind în pustiu./ Ai tot ceea ce/ Îi trebuie unei leoaice/ Ieşite la pradă - Poem de dragoste), într-o dragoste mistuitoare pentru că, în fond, Ce bărbaăi sunt aceia/ Ce găsesc mângâiere mai sfântă/ În vâltoarea paharului/ Decât între buzele unei femei? (Psihi mu!) Pentru Baki Ymeri, poetul cu sufletul pe buze (Murmur), perpetuu îndrăgostit, viaţa este o cerneală de dragoste/ Curgând pe hârtie (Lumina neonului) iar moartea poate fi poate un loc într-o deltă de stele/ Care cu noi cu tot/ O să se verse-n neant (Delte).

***
Prin felul său de a scrie versuri, Baki Ymeri iese de cele mai multe ori din tiparele poeziei balcanice. În spaţiul nostru cultural s-a spus despre el că are unele influenţe stănesciene, vag eminesciene sau de la Blaga citire. Alţii au găsit unele influenţe din poezia germană, italiană, slovenă, sau macedoneană. Relaţiile cu poemele altor creatori sunt dificil de descâlcit, ca şi raportarea la modele venind dinspre lecturi, negăsind o sofistică a influenţei sau a imitaţiei, a formei conformate unor norme cât de cât rigide. Este un poet care iubeşte uneori cu tristeţea sfârşitului, alteori cu pasiunea celui care simte sărutul zeilor pe inimă. Iubind pur şi simplu.

Dar fără să uite că în condeiul său curge sângele unor neamuri sfâşiate de istorie. Este poate oarecum preţioasă această imagine pe care reuşeşte să o creeze Baki Ymeri, cu atât mai mult cu cât uneori poemele pot căpăta o nuanţă de consemnare ocazională restituită în cuvintele picurate în vers (Tufişul balcanic, Balcanică, Victorie, chiar şi la Dicţionar comun), plasate la limita termenului, dar fără a luneca în banal.  La Baki Ymeri cronotropul poate fi analizat mai ales în poezia cu tentă socială - arealul vizat fiind foarte larg: de la Durrës la Odessa, de la Timişoara în Balcani. Arealul suferinţelor poporului albanez şi al celui român, vine din adâncurile istoriei - care intră şi iese pe uşi (Scrisoare), de la teritoriile iliro-traco-getice, până în zilele noastre de sfâşiere, a acestui teritoriu în ţări sau frânturi de ţări, în care mamele noastre-ntocmesc/ Zi de zi un dicţionar traco-tragic/…/În vreme ce eu/ Cu mine însumi vorbesc/…/ Despre asedii duşmane/ şi cetăţi scufundate (Ars poetica).

                                                                                                                                         Marius CHELARU

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971