Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Cea mai dulce limbă – versuri de Vasile POENARU
AL XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT
Documentele demersului legislativ pentru instituirea sărbătorii
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI
MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII
MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI
Limba ca element de structurare a tiparului de gîndire european – de Lucia DĂRĂMUŞ
Mesajul MPSR către Congresul Asociaţiei Generale a Invăţătorilor : DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR - de Prof. Viorel DOLHA
DOUĂ STUDII DE Prof. dr. Carmen CĂTUNESCU
Manual de istorie pentru românii din Bulgaria şi din Serbia
Cartea-prieten sau duşman? – de Marieta GĂUREAN
Simpozion universitar la Cluj-Napoca
ADRIAN ERBICEANU – Montreal-Quebec CANADA
Ioan LILĂ – Vichi-Franţa
George ROCA – Sydney-Australia
EDGAR PAPU – de Magdalena ALBU
DENIS DE ROUGEMONT „Partea diavolului“ – de Doina DRAGUT
BAKI YMERI, UN POET AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE – DE Marius CHELARU
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU – de Al. Florin ŢENE
Cartea cu poeme rebele – de Melania CUC
Romanul poliţist... desuet? – de Marieta GĂUREAN
DESPRE NICOLAE MANOLESCU ŞI ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE – de Radu BĂRBULESCU
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Complexul cultural-spiritual „Sfanta Vineri” din Sălaj
O corespondenţă de la azezământul „ESPACIO NIRAM” din Madridunde au loc multe evenimente româneşti.
LA CÂMPUL ROMÎNESC DE LA HAMILTON – de Corneliu FLOREA
UN SLIDE-SHOW DESPRE CASTELUL „IULIA HAŞDEU” DIN CÂMPINA

  GEORGE  ROCA

 

 

 

„EVADAREA DIN SPAŢIUL VIRTUAL”


 

Căprioara nebună
Culcat,
stau cu ochii închişi
şi visez la poiana mea cu flori.
E atâta linişte şi armonie!
Şi totuşi căprioara nebună
nu vrea să-mi dea pace
încercând din nou
să mă mângâie cu copita
pe albul ochilor mei obosiţi
de atâta privit spre spaţiul virtual.

 

 

 

Insula fericirii
Încercăm cu toţii să supravieţuim
în secolul acesta a turbulenţei
creându-ne în imaginaţie
mici insule
unde evadăm atunci când
nu mai putem face faţă
uraganelor şi cutremurelor
care ne înconjoară.
Acolo,
pe insula noastră
jucăm şotron
chiar dacă nu ne mai ţin balamalele,
gângurim ca bebeluşii,
ne aşezăm pe tronul regelui
fără să ne fie frică de pedepse,
sărutăm şi ne iubim
cu toate vedetele intangibile
ale lumii moderne.
Acolo,
pe insula fericirii noastre
este veşnic primăvară.
Acolo
suntem veşnic tineri
şi sănătoşi
şi veseli
şi buni!
Câteodată,
când pe insula fericirii
ne simţim singuri,
invităm prieteni dragi
să ne însoţească

şi să împărtăşească
bucuriile noastre.
Şi astfel,
se produce o simbioză
care vindecă sufletul
de toate relele pãmântului
făcându-te să gândeşti curat
atunci când te reîntorci la realitate.

 

 

Rugă
Trei flori,
o porumbiţă, iarbă verde…
O, Doamne, dă-mi măcar
doar câţiva ani în dar!
……………………..
Şi apoi, Ţie mă-nchin,
poţi să mă laşi să mor puţin
pe un câmp cu iarbă verde
şi la cap cu trei flori,
cu-o porumbiţă-n braţe
şi-un teanc de carţi noi,
să am ce să citesc
atunci când mă trezesc...
la Judecata de Apoi!

 

 

De unde începe lumea
Astăzi,
Lumea începe la tine
şi se termină la mine!
Democratic ar fi ca mâine
lumea să înceapă la mine
şi să se termine la tine.
Pentru tine,
lumea poate începe din America,
sau din Insula Pitcairn,
sau din Sikim, Nauru, Bostwana,
sau chiar de pe Chomolugma...
Pentru mine,
lumea începe din România
şi se termină în Australia.
Punct!
Pentru unii,
lumea începe de la ei
şi se termină tot acolo!
Ei şi restul lumii!
Pentru alţii,
fără coloană vertebrală,
lumea începe de la 30 de arginţi
şi se temină la trădare.
Lumea,
poate să înceapă pe Pământ
şi să se termine
la capătul Universului.
Pentru mulţi dintre noi,
lumea începe din clipa
în care ne cuplăm
la Internet...

 

 


Vise
În noaptea de Revelion a anului 1999
au fost date lovituri de stat în toate ţările lumii!
Au căzut guvernele de stânga,
de dreapta şi de mijloc,
iar împreună cu ele au dispărut şi politicienii!
Controversatul nou mileniu a început ciudat!
Nimeni nu mai vroia să facă politică!
Nimeni nu mai vroia războaie!
Nimeni nu mai vroia să domine sau să subjuge!
Nimeni nu mai era rasist, nici naţionalist!
Nimeni nu mai era de roşu, nici de verde!
Nimeni nu mai era supărat!
Dispăruseră laboratoarele de făcut SIDA,
dispăruseră conflictele teritoriale,
dispăruseră disensiunile,
dispăruseră teroriştii,
dispăruseră bombele atomice,
dispăruse poluarea,
dispăruse chiar şi efectul de seră!
Scuturile au fost transformate în gonguri de teatru.
Lăncile înfipte în pământ
au fost făcute araci pentru viţa de vie!
Din rachetele dezamorsate
s-au făcut tuburi gigantice de orgă!
Praful de puşcă a fost pus în loc de sare
pe coada reptilelor politice…
În fruntea guvernelor au ajuns cântăreţii şi muzicanţii!
Americanii, cât era ziulica de mare, dansau,
dansau pe ritmul îndrăcit al rock-and-roll-ului
împreună cu graţioşii lor vecini, mexicanii şi canadienii!
Ruşii, competitivi pe piaţa mondială,
nu se lăsau nici ei mai prejos, invitând elegant,
fraţii ucraineni, la o seară de vodkă şi kazacioc!
Românii dansau periniţa, din zori şi până-n seară,
cu simpaticii maghiari, care, ospitalieri
ca întotdeauna, îi învitau la o cină cu gulaş
şi unde le cântau la ureche ceardaşuri vechi din pustă…
Bulgarii, care nu aveau un dans naţional bine definit au
cumpărat de la români drepturile de autor ale „Căluşarilor”
şi de atunci se zbenguie cu clopoţei la picioare, având ca
instructori de dans pe simpaticii cadrilaterieni!
Croaţii au cumpărat „Alunelu” deoarece pierduseră sârba!
Arabii îşi unduiau şoldurile pe ritmuri de „Hava naghila”!
Grecii erau într-un buzuki continuu,
spanioli în fandango, italienii în serenade,
nemţii cu fanfara…
Doar francezii erau singurii
care se mai ţineau de cancanuri!
Lumea era foarte obosită,
dar optimistă, veselă, ospitalieră şi bună!
Stresul a fost închis într-o capsulă spaţială
şi expediat într-un punct negru, undeva în univers!
Şi totuşi se auzea un oftat,
un oftat comun a peste un miliard de oameni...
Erau fraţii chinezi!
Oftau!
Oftau după olimpiada a cărei gazdă ar fi trebuit să fie!
Jocurile Olimpice din anul 2000!
Olimpiada de la Sydney


Roşu
Culoare roşie,
steag roşu,
flamură roşie,
ouă roşii,
apoi,
roşu cardinal,
roşu sovietic,
şi... roşu de buze.
De ce Doamne
în ultimul timp
văd
numai roşu
în faţa ochilor?
Olé!

 

 

Roşu şi negru
Toreadorul roşu
la faţă
îmbrăcat
în togă roşie
cu haine roşii
cu ciubote roşii
înfige suliţa neagră
în taurul negru.
Inima haină
a criminalului
este neagră
precum
pielea
taurului
ucis.
28
 

 

Negru şi alb
Am citit în albul ochilor tăi
că nu mă iubeşti
nici cât negru sub unghie.
Cearcanele mele vineţii,
fructul nopţilor albe,
au devenit negre
plângând de
inimă albastră.

 

 

Albastru
Cerul fără nori
mi-a mângaiat
irisul
cu
albastrul
acela infinit
contopindu-se
cu culoarea
Mării Negre
care în fiecare după-masă
a verilor litoraliene
avea nuanţe
de bleu marin
aidoma
celor din perioada
mea sinilie
când mai vizitam
încă Mănăstirea Voroneţului.

 

 

Verde
„Verde crud,
verde crud…”
canta un poet
ascuns într-o carte
aşezată
lângă
un burtă-verde
care lenevea
pe-o pajişte
mai verde
ca verdeaţa
verdelui
înverzit
din copacii
verzi
mâgâiaţi
de-o ploaie
de primăvară.

 

 

Galben
Paradoxal,
noaptea toate
pisicile sunt galbene!
-Demonstreaza!
-Demonstrez!
Urmărit de o pisică galbenă
un pui galben
ca gălbenuşul oului
din care a fost creat
se ascundea mimetic
în toiul nopţii galbene
încercând să se contopească
cu o fresca galbenă
divorţată de
albastrul acela
mult discutat
care ducea faima
unei mânăstiri
din Moldova.

.

 Sydney-Australia
 

 

 

La muzeu
În spatele panourilor
de sticlă
păsările
sorbeau soarele
precum un fluviu care
se revărsa în gâtlejurile lor
pătrunzând adânc în guşile
lor asemănătoare
cu curbura
amforelor vechi
din ceramica
zămislită de hiperboreni
şi păstrată pentru noi
în nisipul de aur
al unui fund de mare.


Evadarea
Mi-a ieşit în cale copilăria
dar a trecut pe lângă mine
de parcă nu aş fi avut-o niciodată.
Mulţi oameni m-au ocolit
fără să îmi dea bună ziua.
M-am refugiat la rude,
dar mi-au întors spatele.
Am cerut ajutor prietenilor,
dar s-au făcut că nu mă cunosc.
Am încercat să mă apropii de tine,
dar ai fugit,
lăsându-mă şi mai însingurat.
Când m-am întâlnit cu poezia
Aceasta mi-a deschis larg braţele
Şi m-a mângâiat pe creştet!


POEMUL

Poemul este
ca un soţie infidelă
care soseşte acasă
abia după ce
te-ai băgat în pat
şi ai adormit.
Sunt unii „burlaci”
care nu se întâlnesc
cu poemul
niciodată în viaţa!
Alţii au parte de el
foarte rar...
şi...
culmea nenorocului,
atunci
când nu au la îndemână
creion şi hârtie!

 

Dialog cu Lady Di
                           (poetei Maria Diana Popescu)
(MrG)
Ce mai faci,
ce mai zici?
(Lady Di)
Nu mai zic,
nu mai fac nimic de la o vreme...
mut lumina de la soare la umbră
să nu se ofilească,
stau de vorbă cu umbra
agaţată de strigarea mea,
văruiesc ziduri de lux
pentru pisici şi fantome.
Pe înserat stau de vorbă cu Pământul,
dar şi acesta este al lui Dumnezeu
şi Dumnezeu se mai răzgândeşte!
(MrG)
În inima ta,
am descoperit un buchet de flori
care,
din când în când,
dar destul de des,
îl dăruieşti prietenilor dragi
pentru a-i face fericiţi.
Aceştia, la rândul lor,
te răsplătesc cu o mângâiere
pe fruntea ta de poet.
Se creează astfel
o armonie divină
care te face să sari
mai uşor peste
găurile negre ale Universului.

 

Scrisoare lui Freud
                               (poetei Kate Llewellyn)
-Ce şi-ar dori bărbaţii?
-Ce întrebare aiurită Sigmund!
-Bineînţeles,
vorbind despre
persoana mea
aş vrea să fiu iubit
la fel cum ar vrea fiecare...
dar femeia care aş
vrea să mă iubească
aş vrea să fie iubită
şi de lăptar
şi de vânzătorul de la
chioşcul din colţ
şi de vecinul de pe scară
şi de primul ministru!
Atunci,
eliberat de gelozie
nu mi-aş mai pierde timpul
cu nimicuri
şi aş avea mai mult timp
să scriu poezii.
De aceea,
Sigmund,
nimeni
nu mai are timp
să scrie poezii!

 

Îmbrăţişare
dacă te-aş întâlni
ţi-as spune
să te prefaci într-un avion
tu,
pentru a-mi face pe plac
ţi-ai desface braţele
şi ai plana lin spre mine
eu
m-aş preface în pasăre
şi apropiindu-mă de tine
ne-am împleti aripile
într-o îmbraţişare de suflet şi trup
mângâindu-ne tandru
până când am simţi
simbioza iubirii noastre...

 

Singur
Mi-am însuşit tehnica lui Crusoe!
Am alungat poştaşul,
am încuiat uşa cu trei lacăte,
am scos din priză telefonul
şi televizorul,
mi-am băgat vată în urechi
şi încet, încet,
am tras obloanele peste ochi.
Acum stau linişti şi cuget
pe insula mea pustie
de la etajul trei.
Ca şi Robinson
am ş eu câţiva prieteni
care nu mă deranjează,
Vineri, Sâmbătă, Duminică,
Luni, Miercuri şi Joi.
A mai fost unul, Marţi,
dar m-a trădat
pentru trei ceasuri rele!
Şi ei sunt tot atât de tăcuţi ca mine!
Cu toţi suferim de agorafobie
şi vrem sa fim singuri.
De când m-a părăsit iubita sufăr
vreau să fiu singur.
Singur!
Singur!
Singur!
***
Al şaselea simţ îmi spune că
Ar mai exista o fărâma de speranţă!
Atunci,
imaginaţia mea descoperă
o corabie în zare!
Arunc dopurile din urechi
şi parcă aud paşi pe scări.
Parcă urcă cineva!
Parcă bate cineva la uşă!
Da! Da! Este ea!
Sunt nebun de fericire!
Et non sperabam te domum
tam cito revenire!

 


Pictură naivă
Trei ciobani,
un deal şi-o vale,
soare gaben - un dovleac,
turma s-a oprit la umbră
pe-o costişă, sub copac.
Jos, spre dreapta,
un gard de leţuri,
cinci găini şi un cocoş,
iar pe banca de la poartă
stă o babă şi un moş.
Un căţel lungit la soare
doarme, parcă-i leşinat...
Cei trei nori din parte stângă
vin cu ploaie pe-nserat!
La fântâna prăpădită,
unde vitele se adapă
stă o capră costelivă
cu botul băgat în apă!
Mai spre dreapta
o semnătură,
parcă scrie, I. Marin”,
pusă pe campia verde
lângă-o tufă de pelin!

 

Eu şi ruşii mei
Igor a băut o sticlă de vodcă
oferindu-mi şi mie un pahar!
Oleg a băut două sticle de vodcă
oferidu-mi şi mie un pahar.
După ce am terminat de băut
cele două pahare de vodcă
mi s-a comunicat destul de oficial
că a venit rândul meu să fac cinste.
I-am oferit lui Igor un pahar de vodcă
dar acesta mi-a spus că el nu bea cu paharul...
I-am oferit şi lui Oleg un pahar de vodcă
dar mi-a făcut semn că el bea doar cu sticla
ridicând două degete în aer!
Am vrut să le demonstrez
că paharul lor are aceiaşi capacitate
cu paharul meu şi...
s-au supărat!
Mi-au reproşat că nu ştiu
să-mi plătesc datoriile
şi au început să mă alerge cu tancul.
De prins, n-au putut să mă prindă
deoarece ştiam că fuga e sănătoasă!
Din greşeală am călcat pe o mină
şi astfel am ajuns în rai!
Unul mic cu turban
le-a aruncat ruşilor mei
o portocală de fier pe gaura turelei
şi nu după mult timp
au bătut şi dânşii la poarta raiului!
Eram iar toţi trei,
Eu şi ruşii mei!
Neştiind să spună rugăciuni,
Oleg şi Igor au fost mutaţi
disciplinar la subsol!
De atunci am devenit om liber!


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971