Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Cea mai dulce limbă – versuri de Vasile POENARU
AL XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT
Documentele demersului legislativ pentru instituirea sărbătorii
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI
MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII
MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI
Limba ca element de structurare a tiparului de gîndire european – de Lucia DĂRĂMUŞ
Mesajul MPSR către Congresul Asociaţiei Generale a Invăţătorilor : DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR - de Prof. Viorel DOLHA
DOUĂ STUDII DE Prof. dr. Carmen CĂTUNESCU
Manual de istorie pentru românii din Bulgaria şi din Serbia
Cartea-prieten sau duşman? – de Marieta GĂUREAN
Simpozion universitar la Cluj-Napoca
ADRIAN ERBICEANU – Montreal-Quebec CANADA
Ioan LILĂ – Vichi-Franţa
George ROCA – Sydney-Australia
EDGAR PAPU – de Magdalena ALBU
DENIS DE ROUGEMONT „Partea diavolului“ – de Doina DRAGUT
BAKI YMERI, UN POET AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE – DE Marius CHELARU
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU – de Al. Florin ŢENE
Cartea cu poeme rebele – de Melania CUC
Romanul poliţist... desuet? – de Marieta GĂUREAN
DESPRE NICOLAE MANOLESCU ŞI ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE – de Radu BĂRBULESCU
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Complexul cultural-spiritual „Sfanta Vineri” din Sălaj
O corespondenţă de la azezământul „ESPACIO NIRAM” din Madridunde au loc multe evenimente româneşti.
LA CÂMPUL ROMÎNESC DE LA HAMILTON – de Corneliu FLOREA
UN SLIDE-SHOW DESPRE CASTELUL „IULIA HAŞDEU” DIN CÂMPINA

  Ioan LILA - 

 

SONETE DISPERATE:

FRATE PITUŢ, IARTĂ-MĂ CĂ PLÂNG
(în memoria lui GHEORGHE PITUŢ)

 

 

ŞI SOARELE A SCĂPĂTAT

Şi soarele a scăpătat
Pe după dealul cu spinarea
Înfiptă-n ceruri precum marea
Învolburată pe-nserat

Şi a căzut din cer lumina
S-au stins şi stelele cernite
Şi toate par a fi silite
Să dea numai pe mine vina

Dar eu sînt umbra, nu culoarea
De ce vreţi să distrugeţi floarea
Ce străluceşte o clipită

Mai bine daţi-mi mie visul
Remodelat în paradisul
Care mă duce în ispită

                          Mercredi, 5 août 2009,
                                       00:57:08


VOI TRECEŢI STRADA ÎN ZADAR


Voi treceţi strada în zadar
Când zilele de-odinioară
Cu amintirile vă ară
Pe raftul de la aprozar

Eu mai rămân aici o clipă
Voi lunecaţi pe gheaţa vieţii
Am înţeles, sînteţi drumeţii
Cu zborul minţii sub aripă

Dar numai dintr-o picătură
Voi vreţi să faceţi o tinctură
De uns brocartul dimineţii

Cactuşii înfloresc de dorul
Oceanului adus de norul
Spart ca ulcioru-n pragul vieţii

                                    05/08/2009 01:12


SONET ABSCONS


Mai delirăm o clipă infernală
În lumea asta grea mustind perfidă
Sub cerul ce se ferecă-n firidă
Strivit şi el de pofta ei venală

Ea, paradisul vieţii cu unduiri perverse
O poartă de ieşire şi chiar de disperare
Vapoarele pier toate ca dulcea depărtare
În visurile nopţii strivite de averse

Ne este dor de zboruri ades nimicitoare
Ca grelele de şoapte corăbii şi vapoare
Deşi ne este greaţă să tot călătorim

Ne alungăm aleanul privind în dimineaţă
Cum înfloresc pe rafturi tonele de verdeaţă
Şi brusc ne vine timpul ca să ne nemurim

                                                 mercredi 5 août 2009
                                                                1:25:56

 

Vichy- Franţa 

 

 POEME INTERSECTATE

dimanche 2 août 2009
00:11:00


MAI BINE MĂ NĂŞTEAM

Mai bine ma năşteam, nu mă năşteam,
Cu mult mai pur dacă deloc eram,
O umbră de-ntuneric în lumină,
O pasăre rănită pe un ram.

N-aveam nici frunze verzi, nici felinare,
Melcii tot se tirau suavi pe frunze.
Femeile din viaţa mea erau
Poate mai senzuale, nu confuze,

Dar m-am născut, deşi nu m-am rugat
De nimeni sa mă facă muritor.
Ce fericire-mi poate da iubirea,
Când eu sînt frunza spulberată-n zbor,

Dar nu sînt trist ca Sfinxul din nisipuri,
Eu am destule visuri şi mă-nşir,
Ca o coroană de lalele roşii,
Expusă pe-un mormânt în cimitir.


TI-AŞ CONSTRUI CINDVA O CATEDRALA

Ti-as construi cândva o catedrală,
Deşi nu port în suflet nici o vină.
Privirea ta îmi dă o infernală
Incredere în pronia divină.

Prin ochii tăi plâng munţii, se prăbuşesc imperii,
Castele de zăpadă în ceruri ruginesc.
Dă-mi mie doar o clipă, eu nu vreau să te sperii,
Cu chipul meu de fiară atât de îngeresc.

Eu sînt tăcerea dură în stânca modelată,
Sînt cerul care fierbe în mările adânci.
Sînt vulturul din noaptea mult prea catifelată,
Ce l-a lipit de-a pururi pe Prometeu de stânci.


Parfumul nopţii va-nflorii-ntr-o zi,
Dar eu n-o să mai stau privind in zare,
Cum înfloresc speranţele târzii,
Şi-ncremeneşte visul într-o floare.
 
SĂ FIE VIAŢA MEA O VINĂ

Să fie viaţa mea o vină
Imaginată poate-n vis
În clipa care o să vina
Din strălucitul paradis

Să fie vina mea că norii
S-au bulucit către apus
Priveşte cum plutesc cocorii
Şi, iarta-mă că nu ţi-am spus

Că zeul meu acum se duce
Spre altă lume, mai suavă,
Purtând pe piept în semn de cruce
O floare dulce de agavă.

Şi noi ne răstignim, minune,
Noapte de noapte-n voluptate.
Şi nu îmi spune, nu îmi spune,
Că zeul meu are dreptate

Zădărnicia unei clipe
Este ca zborul spre niciunde
Ce-i adunat de sub aripe
De strălucirile din unde

Că s-au copt stelele azi- noapte
Şi mâine înfloresc bujorii.
Mai bine-mi dai perele-ţi coapte
Şi florile din obrăjorii

Acelei tainice visări
Că vina mea nu-i vina noastră
Din sufocante depărtări
Când cade luna pe fereastră

 EPITAF

Nu vreau să plângeţi după mine.
N-aţi plâns nici când eram în viaţă.
Lasaţi-mi nopţile senine,
Nu-mi daţi motiv să-mi fie greaţă.

Cât am trăit nici rău nici bine
Nu v-am făcut, că n-am avut,
Puterea să mă-nalţ pe mine,
Şi poate asta v-a durut.

Lasaţi-mă, precum v-am zis,
Să-mi construiesc un paradis –
(Distanţa dintre cer şi vis -
Cu praf de stele veşnic nins),

Dar în tăcere, într-o şoaptă
În umbra unui trandafir,
Acum, când luna este coaptă
De nostalgie-n cimitir.

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971