Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Cea mai dulce limbă – versuri de Vasile POENARU
AL XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT
Documentele demersului legislativ pentru instituirea sărbătorii
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI
MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII
MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI
Limba ca element de structurare a tiparului de gîndire european – de Lucia DĂRĂMUŞ
Mesajul MPSR către Congresul Asociaţiei Generale a Invăţătorilor : DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR - de Prof. Viorel DOLHA
DOUĂ STUDII DE Prof. dr. Carmen CĂTUNESCU
Manual de istorie pentru românii din Bulgaria şi din Serbia
Cartea-prieten sau duşman? – de Marieta GĂUREAN
Simpozion universitar la Cluj-Napoca
ADRIAN ERBICEANU – Montreal-Quebec CANADA
Ioan LILĂ – Vichi-Franţa
George ROCA – Sydney-Australia
EDGAR PAPU – de Magdalena ALBU
DENIS DE ROUGEMONT „Partea diavolului“ – de Doina DRAGUT
BAKI YMERI, UN POET AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE – DE Marius CHELARU
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU – de Al. Florin ŢENE
Cartea cu poeme rebele – de Melania CUC
Romanul poliţist... desuet? – de Marieta GĂUREAN
DESPRE NICOLAE MANOLESCU ŞI ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE – de Radu BĂRBULESCU
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Complexul cultural-spiritual „Sfanta Vineri” din Sălaj
O corespondenţă de la azezământul „ESPACIO NIRAM” din Madridunde au loc multe evenimente româneşti.
LA CÂMPUL ROMÎNESC DE LA HAMILTON – de Corneliu FLOREA
UN SLIDE-SHOW DESPRE CASTELUL „IULIA HAŞDEU” DIN CÂMPINA

 Cartea-prieten sau duşman?


     " Urăsc carţile. Cititul mi se pare o pierdere de vreme". Probabil vă imaginaţi că sunt doar cuvintele unui analfabet care, neştiind citi, e de la sine înţeles că nu are cum aprecia lectura. Vă înşelaţi amarnic. Această afirmaţie aparţine deseori unei persoane care are diplomă de studii univeritare şi se pretinde intelectuală. Şi nu e părerea unei singure persoane, am putea crea un prototip al "şcolitului la cea de-a doua tinereţe" prin opotunităţile pe care ţara nostră nu încetează să ni le ofere cu atâta uşurinţă: sistem privat, învăţământ la distanţă şi de ce nu, diplome gata tipărite in schimbul unei sume considerabile de bani.
         Asistăm la o analfabetizare in masă a poporului român sau România se confruntă în acest moment cu un analfabetism funcţional  care are drept consecinţă dezinteresul românului secolului 21 faţă de tot ce înseamnă carte? Că doar dacă nu înţelegem ce citim, ce sens mai are să ne obosim? Nu e doar o pierdere de vreme? Oricare dintre cele două ar fi cauza, situaţia este ingrijorătoare şi stânjenitoare. Potrivit ultimului Recensământ din România, realizat în 2002, avem peste 500.000 de analfabeţi, diferenţiaţi la nivelul etniilor. Astfel, 2,1% din românii de peste 10 ani sunt analfabeti, la fel şi 1,4% dintre maghiari si 0,9% germani. În ceea  ce-i priveşte pe rromii si turcii din ţara noastră, peste 20% nu ştiu să scrie si să citească.  . Conform rapoartelor organizaţiilor internaţionale, România are una dintre cele mai mari cote de analfabetism din Europa. Cauzele analfabetismului sunt multiple : dezinteresul părinţilor pentru şcoală, reţinerea copilului pentru activităţi gospodăreşti, imposibilitatea părinţilor de a asigura copilului mijloacele materiale necesare frecventării şi chiar lipsa certificatelor de naştere in cazul rromilor.Toate acestea stau la baza abandonului şcolar care duce la creşterea analfabetismului şi implicit la numărul redus de cititori. În incercarea de a soluţiona această problemă, Naţiunile Unite au proclamat deceniul 2003-2012 unul pro-scolarizare.
            De la analfabetism la analfabetism funcţional e cale lungă. De ce, deşi stim citi, nu înţelegem ce citim ? Opinia specialiştilor este că principala metodă de învăţare a românilor este memorarea de unde şi dificultatea elevilor de a face corelaţii între secvenţele de informaţie cuprinse în text. Mai există şi explicaţia următoare: dezvoltarea vocabularului, a comunicării verbale şi nonverbale, a gândirii logice, se petrec la vârste foarte mici, începînd de la cîteva luni. În acestă etapă de dezvoltare a copilului, considerată ca fiind cea mai importantă, în sistemul de educaţie finlandez , copilul este asistat de educatori cu înaltă calificare, atent selecţionaţi dintre absolvenţii de studii superioare, cu 4-5 ani de pregătire psiho-pedagogică riguroasă. În schimb, în România analfabetismul funcţional este prezent prin existenţa unor absolvenţi cu diplomă, dar slab pregătiţi din lipsa cadrelor didactice calificate.. 
            Cele două situaţii justifică numărul redus de cititori din ţara noastră, dar, să fim serioşi, nu toţi suntem analfabeţi sau "analfabeţi funcţional". Ce ne determină totuşi să nu avem dorinţa minimă sau curiozitatea de e deschide o carte? Se spune ca trăim intr-un secol al vitezei, că viaţa noastră are un ritm mult prea alert ca să facem faţă, că alergăm între trei job-uri ca să ne plătim ratele la maşină şi la casă. Dar cum rămâne cu timpul liber pe care fiecare dintre noi îl avem, fie el cât de puţin? Nu e mai simplu să tragem de greutăţi la sălile de forţă sau de fitness, să ne bronzăm tenul prea alb in luna ianuarie, să hoinărim prin mall-uri ca să nu ratăm ultimele colecţii, să stăm ore în şir in faţa oglinzii ca să dăm apoi bine pe terase sau in cluburi. Și, in cazuri fericite,  ca să nu zicem că nu suntem "citiţi" intrăm pe google sau pe dex online şi ne imbogăţim cultura generală cu câte un nume de scriitor sau cu câte un neologism. Iar dacă, întâmplător, ni se recomandă o carte bună, cea mai simplă variantă e să facem rost de ecranizarea ei şi să o "citim" in maxim doua ore. Să nu înţelegem că ar trebui să revenim la epoca primitivă sau să nu ne preocupăm aspectul nostru, dar oare ar trebui ca viaţa unora să se reducă numai şi numai   la asta? Potrivit unui studiu recent numai 41% dintre români mai citesc, cel puţin o dată pe lună şi cel mai adesea ziare şi reviste, majoritatea preferând să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului şi în procentaj şi mai mic să participe la spectacole, concerte, să viziteze muzee, expoziţii de artă.  Credem sau nu că lecura mai e la modă în zilele noastre, ar trebui să cultivăm gustul pentru carte încă din sânul familiei şi să-l încurajăm în sistemul educaţional pentru că aşa cum spunea şi Miron Costin " în vremuri vitrege, nu este totuşi bucurie mai mare pentru om decât deschiderea unei cărţi. Pentru că astfel vei afla ce-au gândit alţii. Apoi, închizând-o, vei afla şi ce gândeşti tu. Chiar dacă o carte este un sfătuitor rece, ea este, sigur, un prieten".

 


                                                                                                                                                         Marieta Găurean


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971