Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SPERANŢA E ÎN TINERI? Liviu ANTONESEI
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare I
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare II
ADDENDA LA STUDIUL DE MAI SUS
MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE
NOTĂ EXPLICATIVĂ
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZUL CONSILIULUI LEGISLATIV
PROIECT DE LEGE
ECOURI DIN ŢARĂ
ROMÂNIA, EUROREGIUNEA ŞI ACEASTĂ ZONĂ A OMENIRII
CORNELIU LEU LA 77 DE ANI
CENTENAR CONSTANTIN NOICA
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare I
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare II
GEORGE ANCA ŞI ÎMPĂTIMIREA LUI LITERARĂ PENTRU FILOSOFIE
SCRIITORI ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE - GRUPAJ REALIZAT DE GEORGE ROCA
DIALOG CU LUCIAN HETCO - OCTAVIAN CURPAŞ
BRENDUL MULT DORIT - CORNELIU LEU
POEZIA LUI TRAIANUS - Adrian BOTEZ
ACTIVISMUL SOCIAL ESTE O CRIMĂ? - Ghenadie BREGA
INTERVIU CU DR. GHEORGHE DRĂGAN - George ROCA
AUTOR NECUNOSCUT
Curat folclor, fără să ştim cine-i culegătorul
STUDIU CULES IN ETER - DANIEL DRĂGAN
SPICUIRI DE Dan Ghelase
MIGDALE DULCI- AMARE” DIN REVISTA ACOLADA
DAN GHELASE
 CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare II

George Anca ,,ASTĂ-SEARĂ SE JOACĂ NOICA" - Partea doua  - Povestiri dintr-un manuscris indian

ACTUL III.

Departe de moartea lui Nae (sinteză)

1

NAE

Frumoasa femeie Vishnu distribuie amrit devasilor, nu şi asurasilor, cu excepţia lui Rahu şi Ketu, decapitaţi, cât să le rămână numai capetele, Castor şi Polux, printre stele.

DINU

Ziarele de azi îşi deschid rubricile de anunţuri culturale cu conferinţa mea. Indian Express mă anunţă numai pe mine şi pe ambasador, Times of India, numai pe mine şi pe vice-cancelar, Hindustan Times, pe toţi trei. Stateman şi Patriot, pe nici unul.

NAE

And Queen Cleopatra The Gypsies grand-matra.

DINU

Şi nevastă-mea de-acuma...

NAE

Aveai o casă.

DINU

O răgălie.

NAE

Pe fundul apei.

DINU

Mi-e cam frică de apele astea stătute.

NAE

Reumatism.

DINU

Nu m-am mai scufundat niciodată chiar aşa.

NAE

Putem să ne ascundem.

DINU

De noi.

NAE

Abia ne-am reîntâlnit.

DINU

Înec.

NAE

Rău de viaţă.

DINU

Nu de-a mea.

NAE

Să trăim până la anu'.

DINU

În apa mai moartă, o împărăţie.

NAE

Ultima.

DINU

Sat forţat

NAE

Îţi dai drumul la gură în apă.

DINU

Mi-am căzut singur în gură.

NAE

Limbile s-au înmulţit.

DINU

Chiar fără gură.

NAE

Pe vremuri...

DINU

Via puşcărie ori ţeapă.

NAE

Criza.

DINU

Directorul intră şi el la apă.

NAE

Mutăm fabrica în adânc.

DINU

Ăştia am rămas.

NAE

Jungla şi-a luat tălpăşiţa.

DINU

Lăsasem un ceai nebăut pe masa ta.

NAE

Nu putem ieşi la suprafaţă.

DINU

Pe tine te-am invitat.

NAE

Cu potera.

DINU

Nu eram noi fericiţi.

NAE

Mai e timp.

DINU

Vie împărăţia ta.

NAE

Bănuiam eu ceva.

DINU

Rostrum.

NAE

Sati.

DINU

Muşcă-ţi limba.

NAE

Ce e cu tine aici?

DINU

Deasupra ne plâng pe amândoi.

NAE

De ce s-a făcut sati dacă nu ştia de mine? De unde ştia ce-o să fie cu noi după un an?

DINU

Gargya.

NAE

Poliţia? Tu trebuia să rămâi acolo.

DINU

Ea m-a trimis.

NAE

Nu te pricepi la femei. Se teme că n-o să te întorci.

DINU

Ţi-a spus asta?

NAE

Că te-ai îmbarcat.

DINU

Ce-o fi înţeles?

NAE

Că, de fapt, nu te-ai îmbarcat.

DINU

Eram pierdut.

NAE

Ucis.

DINU

Nemuritor.

NAE

Binefăcător.

DINU

Cu duh şi inimă.

NAE

Aşa am rămas singură pe lume.

DINU

Oarecum, dacă nu mai are pe cine trimite.

NAE

Face sati.

DINU

Dar n-a murit.

NAE

Am zis doar că e în stare de orice.

DINU

Din timpul vieţii.

NAE

Ea m-a întrebat de rostrum, ce-o fi înţeles.

DINU

Ce ne-am înţeles noi cândva.

NAE

În biserică.

DINU

Mai încolo.

NAE

Şi rostrumul ăsta are de a face cu sati?

DINU

Nu te pricepi la femei.

NAE

Mă bucur pentru Radha, sufăr pentru Sita.

DINU

Că Radha n-a avut parte de rostrum, Sita de sati.

NAE

Asta a fost demult, de niciodată.

DINU

Ţi se pare.

NAE

Apele cresc sigur.

DINU

Se şi înroşesc de humă.

NAE

Am rămas în urmă.

DINU

Mai ţii minte foamea?

NAE

Înfometaţii.

DINU

Acum ne-am unit.

NAE

Sătui de moarte. Du-te înapoi, domnule. Nu mi-e văduvă numai mie. Nu vreau să fiu uitat chiar aşa.  Îmi iei chipul şi te întorci în locul meu. Cât că nici morţii, nici stelele nu arată la fel.

DINU

De ce nu te întorci tu?

NAE

Tu ai fost trimis ultimul. Eu am plecat pur şi simplu. Aş semăna cu tine, aşa cum tu, întorcându-te, ai semăna cu mine.

DINU

Şi dacă face sati?

NAE

Pentru tine.

DINU

Glumeşti cu lucrurile sfinte, îi sunt şi frate. Unde nu ţi se mai poate întâmpla să dai seama.

NAE

Nu mă simt bine, un rostrum de corabie deasupra potopului şi de pe el ne-or creşte şi aripi de zbor, ci ne e...

DINU

Fluturii galbeni, în jurământul tăcerii, eşti obosit.

NAE

Pământul s-a suit în arbori.

DINU

În turnul steagului.

NAE

Adormirea din păduri.

DINU

Sati.

NAE

Fraţi şi surori.

DINU

Rostrum din urmă.

NAE

Studio-ghetto.

DINU

Rostrum sati se joacă deja.

NAE

Regia sati.

DINU

Sst...

NAE

Şi tu...

DINU

Sati de stat.

NAE

Căcat.

DINU

Dar şi tu joci rostrum sati. N-o să-ţi moară anume nevasta, înainte ca să te poată urma la ultimul tău ordin.

NAE

În Parinior.

DINU

Ce vremuri interesante.

NAE

Se află ceainicul cald.

DINU

N-o îngroapă, n-o arde nimeni.

NAE

Pasărea care tot nu vrea să zboare.

DINU

Povestea asta am citit-o şi în sanscrită.

NAE

Este cea pe care o ştii. O uitasei, poate, când ea ţi-a acoperit sus ochii cu degete de pianistă.

DINU

Demult

NAE

Acum şi tu.


2

DINU

Salg s-a...

MADI

India l-a..

DINU

Nu l-a făcut, Doamne, nefericit, ne făceai câini. Hegel înţelege gândirea. Ajanta şi Ellora. Deci, inima, moartea, India. E frig, am venit în India să-mi fie cald. Chestia asta se ştie de două săptămâni.

MADI

A vorbit.

DINU

Nu, a murit.

MADI
Cine l-a îngropat?

DINU

Fiindu-le urât, zeii au creat omul.

MADI

Am văzut cămila ut, un elefant, am văzut un tigru devanagari.

DINU

Fuga, preludiu, sonată, visurile zeului, pian, samadhi, bemoli.

MADI

Cetatea din Bathinda e-n ruine. Lunaticii îşi închipuie singuri scenele la care iau parte.

DINU

Disperarea urzeşte cu disperarea.

MADI

Să fi fost mai muzical atacul de inimă în sanscrită?

DINU

Au(m) cine-i cel dintâi ispăşind pe cel din urmă?

MADI

Oare există vieţile noastre?

DINU

Mâine este o aparenţă, după cum azi e o disparenţă şi a bia ieri o transparenţă.

MADI

Omul e o părere de rău a lui Dumnezeu.

DINU

Hearts are moved by mortal things.

MADI/NU

Plâng nemişcarea ce se abătu asupra casei noastre.

Te strig să mă prăvăleşti în prăpastie de negură, mai bine decât nemişcat.

Văd că nimic nu se mişcă în jurul meu, şi nici eu nu mă mişc. Laptele dă în foc, dar nu se mişcă, ia uite că se mişcă.

Spiritul meu se mişcă, tu spuneai că mişcările sunt în unghi, în cerc, în vârtej, spre a nu mai fi nemişcare. Spiritul e de la indieni.

Da, de la indieni poate să fie. Dar eu am simţit ce se va spune despre tine că susţii că nu există mişcare, nu există, ce fel de filosofie e asta, şi vei suferi, eşti tată de copil.

A, crede-mă că nu există mişcare. Planta creşte, nu se mişcă. Este nemişcarea perfectă.

Dar spiritul se mişcă. - Tocmai că nu se mişcă. - Aceasta este o nebunie furioasă.

M-am obişnuit să cred că eu nu gândesc. - Nu gândesc pentru că nu simt. - Nu simt pentru că nu vreau să simt. - Nu vreau să simt pentru că nu vreau să trăiesc. - Nu vreau să trăiesc pentru că nu trăiesc. - Nu trăiesc pentru că n-am făcut nimic. N-am făcut nimic pentru că mi-a fost lene. - Mi-a fost lene pentru că aşa m-am născut. - Aşa m-am născut pentru că aşa meritam. - Aşa meritam pentru că aveam nevoie de o pedeapsă. - Aveam nevoie de o pedeapsă pentru că hotărârea nu poate fi niciodată a mea. - Hotărârea nu poate fi a mea pentru că nu poate fi a nimănui. - Nu poate fi a nimănui pentru că nu e timp. - Nu e timp pentru că bântuie altceva. - Bântuie altceva pentru că nu poţi trăi tu singur. - Nu trebuie să poţi trăi tu singur pentru că nu poţi trăi tu însuţi. - Nu poţi trăi tu însuţi pentru că nu poate trăi el însuşi. - Nu poate trăi nimeni el însuşi pentru că trăieşti tu.


Trăieşti tu pentru că nu ştii că trăieşti. - Pentru că trăieşti. - Trăieşti pentru că ştii că nu trăieşti. - Ştii că nu trăieşti pentru că nu ştii. - Nu ştii pentru că nici eu nu ştiu. - Pentru că n-ar fi avut rost. - N-ar fi avut rost pentru că aşa e mai bine. - Aşa e mai bine pentru că totul e dat. - Totul e dat pentru că eu nu doresc într-adevăr nimic. - Nu doresc într-adevăr nimic pentru că dorind mă înşel. - Dorind mă  înşel  pentru că nu am încotro. - Nu am încotro pentru că nu sunt de capul meu. - Nu sunt de capul meu pentru că a apărut viaţa pe pământ. - A apărut viaţa pe pământ pentru că n-am vrut eu. - N-am vrut pentru că nu aveam nevoie de ea, pentru că nu rezolva, nu mă rezolva. - Nu rezolva, nu mă rezolva pentru că n-am posibilitate s-o rezolv eu. - N-o rezolv eu pentru că sunt înăuntrul ei, pentru că mi-e tot una. - Mi-e totuna pentru că oricum nu i-aş pătrunde în vreun fel învelişurile. - Nu i-aş pătrunde în vreun fel învelişurile pentru că n-am şanse. - N-am şanse pentru că mi se pare a avea altcineva, pentru că aşa e mai uşor. Aşa e mai uşor pentru că îmi place să sufăr. - Îmi place să sufăr pentru că n-am suferinţă. - N-am suferinţă pentru că n-o caut. - N-o caut pentru că nici nu iubesc. - Nici nu iubesc pentru că nu sunt om. - Şi nu sunt om pentru că mi-e teamă să fiu. - Şi mi-e teamă să fiu pentru că aşa am învăţat. - Aşa am învăţat pentru că n-am avut de unde altfel, pentru că altfel e aproape imposibil, pentru că a fost probabil posibil şi poate nu mai este. - A fost probabil posibil şi poate nu mai este pentru că umplându-se spaţii urma să se demonstreze golul. - Umplându-se spaţiul urma să se demonstreze golul pentru că timpul nu lucrează deloc. - Timpul nu lucrează de loc pentru că n-are de ce. - N-are de ce pentru că nu găseşte. - Nu găseşte pentru că nu cere. - Nu cere pentru că n-are de la cine. - N-are de la cine pentru că nu se uită. - Nu se uită pentru că ar fura văzul. - Ar fura văzul pentru că i-ar face trebuinţă numai lui. - I-ar face trebuinţă numai lui pentru că l-ar folosi. - L-ar folosi  pentru că nu i-ar fi de ajuns. - Nu i-ar fi de ajuns pentru că n-ar şti ce este pentru că n-ar avea de unde. - N-ar avea de unde pentru că alţii au pentru că li s-a dat. - Li s-a dat pentru că a fost. - A fost pentru că s-a întâmplat. - S-a întâmplat pentru că nu se mai întâmplase. - Nu se mai întâmplase pentru că era ordine. - Era ordine pentru că nu se poruncise. - Nu se poruncise pentru că nu se simţea nevoia. - Nu se simţea nevoia pentru că era devreme. - Era devreme pentru că nu se dărâma nimic. - Nu se dărâma nimic pentru că nu se zidise nimic. - Nu se zidise nimic pentru că prisosea. - Prisosea pentru că era neprevedere. - Era neprevedere pentru că nu existase vreun început. - Nu existase vreun început pentru că nu se povestea nimic. - Nu se povestea nimic pentru că ar fi apărut pripeala, pentru că ar fi apărut o începere. - Ar fi apărut o începere pentru că s-ar fi rupt ceea ce nu fusese pentru că fusese fără să fie. - Fusese fără să fie pentru că mai fusese fără oprire. - Mai fusese fără oprire pentru că n-avea faţă. - N-avea faţă pentru că ar fi provocat legea. Ar fi provocat legea pentru că s-ar fi compromis. - S-ar fi compromis pentru că s-ar fi pus de-a curmezişul sieşi. - S-ar fi pus de-a curmezişul sieşi pentru că nu se avea, se vizitase zadarnic, n-avea chip. - N-avea chip pentru că lâncezise. - Lâncezise pentru că îşi dăduse drumul.


3

EU/NU/CI

Eu, regina pământului, v-am cerut o audienţă cu privire la urâta nedreptate ce i s-a făcut fiului meu, prinţul. Primesc prin poştă un răspuns meschin şi mincinos, din care se reflectă exact dorinţa dumneavoastră de a lupta spre a degrada psihicul fiului meu. Nu găsiţi timp pentru regină. Programaţi-mă pentru audienţă până nu-mi întorc faţa de la voi. Atunci va fi mai rău. Neruşinarea oamenilor va rămâne proverbială pe pământul acesta. Au jefuit şi maltratat şi pe regina întregii lumi. Probabil rangul meu nu vă este cunoscut. Numai regii se sperie când aud de el. Eu sunt mama tuturor popoarelor de pe întregul pământ. Nu ştiu ce le veţi răspunde când vor întreba de mine. Moartă sunt şi mai puternică decât vie. Mă pot detrona zece mari ţări.

Regina e frumoasă pentru că ştie ce vrea. Este mereu cu gândul acasă, unde vrea să pună singură masa. Regina e frumoasă, ce-i pasă. Dar regina este absurdă, fiindcă niciodată nu e surdă, la tot sau nimic, un pic. Regina e înaltă şi suplă, mănâncă mâncarea din lupă, şi luptă mereu, cu ce luptă, cu nişte pantaloni de catifea, turnaţi pe ea. Sunt necăjită că nu pot să comunic cu ea. Să ştii că Hegel s-a purtat ca un porc şi ca un escroc, agravând şi mai rău tinereţea, şi mi-a agravat şi psihicul. Doresc să mă căsătoresc şi, dacă mă fac bine, să am un copil, sau, dacă nu se poate, să cresc nepoţii de la fraţii mei, dar ei nu sunt căsătoriţi. Cu cel mare, sper să cunoşti problema cum a fost căsătorit şi a avut două fetiţe care i-au murit. Aş vrea să te văd, nu pot nici măcar să te ating, mi-e dor de tine şi am să mor de focul inimii tale drăgăstoase şi departe de mine, mamă.

Sunt la mutare de vreo cinci ore. Totdeauna nebunii au fost atraşi de unul dintre noi. Lumea, oricum, ne judecă după companie. Nu e permis să treci cu maşina în viteza mare într-un sens interzis. Poate e un orb, poate e un şchiop, poate e un schilod. Şi tu să-l omori, să treci ca un boier, ca un cavaler, ca un criminal, şi să omori omul în stradă. Ai maşină la scară, eşti boier, nu te opreşte nimeni, dar să nu omori pe nimeni. Rămân copii pe drumuri din cauza unui nenorocit ca tine.
 Lumânarea moare. Mă împinge în neant. Mă strânge în gravitaţia combustiei. Mă arde sub tălpi. Eu mă topesc. Ea se stinge. Eu mă sting. Ea se topeşte. Ne schimbăm pe la mijlocul vieţii. Care pe care. Cu dor de lumânăreanca de pe icoane de sticlă. Sunt numai cu piesele. Aşa cum se găseau când m-am întrerupt. Piesele astea pocite. Cine ştie care le este lumea?

Sunt ţigan, dar băiet de viaţă. Cred în legea mea în Dumnezeu, dar pe fetele mele şi pe băieţii mei îi bat de-i ia dracii. Viaţa este să mănânci carne cu mămăliguţă şi usturoi, să ai o gagică şi să dansezi, să bei vin. Dă-le doamne la ţigani, dă-le fabrică de bani. Nu te pui tu cu Margareta mea. Îmi dă ciorbă, carne cu mămăliguţă şi trei ardei iuţi. Ţiganii sunt cei mai mari deştepţi. Pe cine arestează? P-ăi cu milioane şi sute. Numai ţigani care fură. Dar care câştigă pe meserie? Arde-l-ar focul! Arde-i-ar focul pe toţi.

Oamenii sunt ostatici. Dansează în sac. Cine-i cară ca-n zilele bune? A, da, şahul, nutria, libidoul. Cum vor fi bujorii? Moda ostatică. Sic. Preşedintele tău a murit, al meu n-a murit. N-aş vorbi cu tine o zi. Dacă la noi e bine şi la ei e rău, atunci de ce la noi e rău şi la ei e bine? Boul naibii! Ţigancă fudulă.

E o plăcere să se salute – şi nu se salută – supravieţuitor pe supravieţuitor – condamnat pe condamnat – poză pe poză – poate gropar pe gropar – flămând pe flămând – mincinos pe vorbăreţ – soarbe pe zeamă – laur pe aur – ghinion pe chimion – cemăfac pe numaipot – ronţăit pe dinte – fum pe tămâie – pilă pe bilă – curvele pe turnători – robul pe Dumnezeu – misa pe plânsu-mi-sa – masca pe faţă.


PRO/FAN/FANI

Tu eşti, mă, taică? - Da' cine credeai? - Păi veni factorul şi zise că nu eşti tu, când îl întrebai eu dacă te-a văzut el, că-mi zisese vecinul că vorbi cu tine. - După vecin te iei mneata?  - Auc! - Atunci nu eşti tu . - Ce ştie vecinul cine sunt eu? Feciorul meu nu ştie nimic. Mă-ta e la biserică, mă duceam şi eu. Mai stai? - Cum să nu? - Dacă venişi tu, asta e baza. - Sunt în trecere, v-am adus cafea şi banane şi plec. - Ce să facem noi cu helea, ai nişte tutun? - Să-ţi nenoroceşti sănătatea? Am adus. - Ia să te văd. Minunate se mai prezintă. Ai ajutat ţara? - Ajutat. - Grele ţigări, şi au gust de varză, nu mai ai? împărţim şi la pomană, pun ţiganii mâna pe ele, sunt primite şi la ei. Nu ti teamă, cine are mai multe gâşte pe aici, nu prea au ce paşte, le-au tăiat toţi pentru hram. Nu-mi spune mie că m-aduseră pân' acasă, poate mirosul din ciorba de varză, din ţigările astea. Eu tot nu fumez. Cui i-ai scris naftalina? - Ce naftalină? - Naftalina lu naftalină ăla al lui... - Lasă, cam câte gâşte număraşi? - Un nor. - Vezi? nu erau de pe la noi. - S-or fi ţinut după mine de la Capitoliu. De unde oi fi venind, că am primit o scrisoare şi mi-a adus factoru' şi un şervet cu chipul tău pe el. N-am putut să citesc, erau alte litere, dar tu erai. Mai aveai niţel păr. - Ce-ai cu părul meu? - Pe ştergar, zic. Nu l-am arătat la toată lumea. Tu eşti. Vrei să te crezi, adică. - Pozele de la cămin nu-ţi mai plac? - Ba da, mă băiatule, alea-mi plac.- Şi restu' - Şi restul. - Hai atunci la hram, să vezi că nu e nicio gâscă tăiată. - Atunci nu merg. Trăiesc şi ăia ca noi? - Altfel. Am auzit eu. Factorul ştie mai bine. - De unde? - De la tine, poate de la tine. Venişi singur cu chinezi, popi români, miniştri şi o franţuzoaică. - Franţuzoaica da, era bătrână ca mneata. - Şi bătrână. Oricum, zici că mergi să-mi mănânci pomana, gâştele-alea. - Vorbeşti şi mneata. - Nu vorbesc, nu ţi-a spus factoru'? - Uite ce, termină cu prostiile. Primeşte-mă ca pe vremea când aveam păr frumos. Hai în casă, bem până ne ameţim. - Să ne ameţim. Nu te-am văzut de ani de zile, mă temeam să nu mori. - De ce să mor? În loc să mă aştepţi ca lumea, să-ţi spun cine a mai murit, ori, mai bine, cine mai trăieşte. - Să trăiască, eu nu m-am chinuit mult atunci. - Asta e viaţa. Te-a mai supărat stomacul? - Ce-am eu cu el? - Copiii nu veniră şi ei. - Le duc eu coliva. Dacă nu mă lasă ţaţa Floarea în pace, le-aş duce şi câinele vecinului, c-a rămas singur de tot. Ce să mai urdineze ca proştii în fiecare dimineaţă, până la mormânt? - Să te vezi şi cu factorul. - Cu el s-a întâmplat cum zisei, cu gâştele de-atunci. - Stai la gard. - Mă uit când vii. Nu-ţi sunt tată. - Îmi eşti. - Nu trăieşte pe aici. - N-a murit. - Cine conducea avionul? - Un comandant şi un echipaj. - El putea fi chiar comandamntul. - Au trecut mulţi ani. - 14. - Am stat eu la orfelinat. - Nu tu, fiul lui. - Ce-am cu beţivii din porturi care se dau aviatori, cu ţiganii. Ce mă întrebi pe mine? Du-te la mamă-ta, la împărţeală. - Auzeam că s-a surpat malul cu toţi ai noştri. - O găseşti tu, eşti umblat. - Da, şi o găsesc... Mă găseşte ea, trece pe lângă mine, parcă nu mă cunoaşte, se uită după mneata. - Nu mă interesează. Sunteţi mari demult. Treaba voastră, vă aveţi bine, nu vă aveţi. Eu n-avusei noroc. Putea fi şi mai rău. Viaţa e scumpă. - Eu te-am căutat. Am încercat să-i dau de urmă şi aviatorului. - Ce-ai vrea să fac? Ţigările tale, ia şi tu de fumează. - Nu obişnuiesc. - Dar eu îţi dau voie. - E târziu. - Fumează, fumează cu mine, altceva să nu faci. - Fumează al cântăreţei şi pentru mine. - Da' tac-so nu-l lăsa. - Auzi om, tată. - Nici el nu e tatăl băiatului. - Cum s-au născut copii fără taţi în satul ăsta? - Au fost morţi de la început. Ce credeai când spuneam crezul? - Ai dreptate, auzeam numai fericirea femeilor. - Tatăl dumitale...Al cui mai e...Întrebă-l pe el, pe sub mal. - A omorât-o pe mama, domnule. - Poveşti, mai mult morţi bune, de-aia vin şi eu să te văd din când în când. Nu-mi aduc şi fiul, dacă l-aş aduce, n-ar fi al tău. - Ţine-o aşa, şcoala merge. - Ce-ai cu şcoala? Parcă te lepezi de toate. - Am trecut prin multe şcoli. - Toţi te slăvesc. - Ce să facă? - Asta e.  - Tu te-ai aşezat în alte părţi, cum e timpul? - M-am certat cu toate oraşele, iar aici nu mai găsesc pe nimeni. - Prinde gâştele de picioare şi du-te după crăiuţi. - Lasă, că am eu grijă de ei. Îi ajut. Îi am la mână. Fac ce vreau eu. Joacă după cum le cânt. Ce crezi? Am urcat. Îmi pierd tot timpul pentru ţara asta, sănătatea, pe degeaba, pe viaţă, e ştiută, şi pe moarte. - Nu ai cheltuit tot de-acasă şi nu ai agonisit. - Nu-ţi văd locul odihnei. - N-oi fi având. Să dau mereu din coate până la judecata odihnei de apoi. - Eu nu te pot judeca, de-acum te-ai făcut jidan din biblie. Nu mai am alt rost pentru tine. Animalele au pierit. Izlazul se stârpeşte. Mama lor, mama noastră, cum o să terminăm? - Ce să? - Pomană să te învăţ eu pe tine. - Spune tu. - Eu mă ocup cu altceva. - Nu ţi-am spus acum câţi ani? - Du-te, pune semn pentru voi, pentru copii. - Te-ai luat cu treburile şi  nevoile. - Puţin spital. - Ai uitat de inima lumii. Dar măcar acum aruncă-te, poate te recuperezi. - Ce şi ce. - Taci, că de cancer nu se moare, nici de bine. - De-asta nu se trăieşte. - Administraţia cozilor m-a pus pe lista neagră şi m-a vârât într-o baie publică de sânge roşu, galben şi albastru. Mi-a stat ceasul la obiecte pierdute. Mai prosteşte-te tu, şi nu-ţi primeni osul, şi stai tânăr, nemintos, dacă nu te pui de-a curmezişul cu anunţuri de departe. - În niciun loc. - Mici averi de dicteuri, codoş de codobaturi. - Într-o biserică, la nuntă. - În cuşca închisă pe dinăuntru. - În zborul păsărilor din bioxid de carbon. - De ani de zile aceeaşi poveste. - Până zilele trecute, dând buzna în partea opusă. - Trecându-le pragul verde. - La dracul femeilor în călduri. - Feţe negre de supărare şi veselii erotice. - Muştele dansează în gunoi. - Copiii, nu toţi, şi ei, de nu se mai cunosc de gunoi. - Părinţii îi caută. - Nu se mai cunosc nici gunoierii, nici miliţienii. - Muştele bagă de seamă, nu mai dansează, rostogolesc un fel de minge obraznică. - Un obraz-două. - Zbârnâie nişte nasturi de gumă de mestecat încheiaţi la spate. - Ba pe umăr. - Ce mi l-au dat peste cap. - Şi era copil. - Câteva muşte s-au făcut şi ele, cele bune, copii.. Lasă asta, hai să ne închipuim ce vedem. - Văd o pasăre albă, e o barză, un ocean, şi-n mijlocul lui o balenă. - Văd un cangur, un ocean, şi în mijlocul lui o balenă.


Epilog

Faptele noastre se petrec totdeauan într-o încăpere ca aceasta. Pisicilor nu le mai place carnea, ci muzica. Se zbârlesc ascetice şi vor să ne ia locul. Năzăresc, într-o camionetă pentru haine furate, doar un crac de pantalon din costumul meu de profesor de estetică religioasă. Celălalt crac e acum din doc american. Lipită de şold, o gresie cu care ascut coasa. Haina o arunc în pădure, împreună cu geamul ochelarilor. Încă două coase străvezii, în bătrânul rădvan, prin lumea largă. Şi joarda uscată a cinstitului şarpe, pe spinare. Mă închin în joacă, pe un singur mal. Altul nu mai este. Pe râpă în jos, hopuri peste hopuri, fiinţa îndepărtându-se spre primăvara înverzită în ghearele păsării de fier.


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971