Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SPERANŢA E ÎN TINERI? Liviu ANTONESEI
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare I
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare II
ADDENDA LA STUDIUL DE MAI SUS
MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE
NOTĂ EXPLICATIVĂ
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZUL CONSILIULUI LEGISLATIV
PROIECT DE LEGE
ECOURI DIN ŢARĂ
ROMÂNIA, EUROREGIUNEA ŞI ACEASTĂ ZONĂ A OMENIRII
CORNELIU LEU LA 77 DE ANI
CENTENAR CONSTANTIN NOICA
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare I
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare II
GEORGE ANCA ŞI ÎMPĂTIMIREA LUI LITERARĂ PENTRU FILOSOFIE
SCRIITORI ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE - GRUPAJ REALIZAT DE GEORGE ROCA
DIALOG CU LUCIAN HETCO - OCTAVIAN CURPAŞ
BRENDUL MULT DORIT - CORNELIU LEU
POEZIA LUI TRAIANUS - Adrian BOTEZ
ACTIVISMUL SOCIAL ESTE O CRIMĂ? - Ghenadie BREGA
INTERVIU CU DR. GHEORGHE DRĂGAN - George ROCA
AUTOR NECUNOSCUT
Curat folclor, fără să ştim cine-i culegătorul
STUDIU CULES IN ETER - DANIEL DRĂGAN
SPICUIRI DE Dan Ghelase
MIGDALE DULCI- AMARE” DIN REVISTA ACOLADA
DAN GHELASE

 Si, pentru a încheia cu un gust mai bun,ajungem şi la viaţa ştiinţifică a unor români din străinătate:

INTERVIU CU DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA

 


De curând am primit prin poşta electronică un anunţ care mi-a atras antenţia. Am considerat că merită să îl reproduc mai jos pentru a-l face cunoscut şi citiorilor noştri:
Sydney, Australia
INVITAŢIE LA DEZBATERE:
CANCERUL ŞI DIABETUL SUNT BOLI SOCIALE
Iniţiator Dr. (fizician) Gheorghe DRĂGAN

Ediţia de faţă se constituie într-o invitaţie la o dezbatere publică pe teme de sănătate
în urma unor serii de comunicări ştiinţifice privind 
modul în care stilul nostru de viaţă ne afectează sănătatea.
Se va discuta în detaliu despre două boli cu incidenţă foarte mare
în rândul populaţiei de vârstă adultă care, din nefericire,  au început să aibă cazuistică
şi în rândul  adolescenţilor şi chiar al copiilor: 
cancerul şi diabetul.

De aceea,  informarea cu privire la aceste două maladii devine  imperios necesară,
pe lângă motivul de mândrie că un conaţional de al nostru
este deţinătorul unor noutăţi de ultimă oră în materie,
argument suficient de puternic, sperăm noi,
pentru a vă aduce în număr cât mai mare la sesiunea de comunicări pe care
dl. Dr. Gheorghe Dragan (fizician)
o va susţine în sala M.R.C. din Parramatta.

Dezbaterea se va desfăşura exclusiv în limba română
şi va fi urmată de discuţii libere pe această temă.
Se intenţionează să se înscrie pe ordinea de zi o serie de subiecte
privind problemele de sănătate actuale
şi importanţa acesteia pentru viitorul societăţii umane.

Acţiunea va avea loc:
 
Sâmbătă 25 Iulie 2009
începând cu ora 13:00 (1:00 pm)
la Migrant Resource Centre etajul 4,
la adresa: 1 Horwood  Pl., Parramatta
(la câteva minute de mers pe jos de la gară)

Vă recomandăm să aveţi creion şi hârtie pentru a vă nota anumite detalii importante şi un stick de memorie pentru preluarea unor documente pentru calculator.

Amănunte la:
Dr. (fiz) Gheorghe DRĂGAN
dragan_gdf@yahoo.com

***

Fiind conştient de importanţa unor asemenea dezbateri, de atitudinea pe care trebuie să o luăm pentru a „face faţă” unor asemenea boli, şi totodată fiind interesat de asemenea subiecte importante prin care ni se face cunoscut şi înţeles nu numai profilaxia dar chiar şi modul cum pot fi acestea prevenite, am luat legătura cu domnul Dr. Gheorghe Drăgan, autorul şi organizatorul dezbaterii iniţiate mai sus. Aceste convorbiri - din partea mea o serie nesfârşită de întrebări -, iar din partea domniei sale - răspusuri la subiect - au dus la dialogul care urmează. Desigur am aflat şi multe date interesante despre viaţa şi activitatea interlocutorului meu, date pe care vi le fac cunoscute în cele ce urmează:

George ROCA: Domnule Dr. Drăgan, aş dori să vă faceţi cunoscut citiorilor noştri. V-aş ruga să ne daţi câteva date despre viaţa dumneavoastră.
Dr. Gheorghe DRĂGAN: M-am născut la Ploieşti în casa bunicilor din partea mamei, exact la terminarea celui de al doilea război mondial. Copilăria până la şcoală a fost marcată de bunicii din Ploieşti şi cei de la Braşov (din partea tatălui) . Am urmat şcoala primară şi liceul la Iaşi unde părinţii îşi aveau locurile de muncă, perioadă care a însemnat o maturizare a mea din punct de vedere intelectual, atât tehnic cât şi cultural-artistic. Deşi perioada stalinistă şi ce a urmat a intenţionat să distrugă tradiţiile, Iaşul, ca multe alte centre de cultură din ţară, a reuşit să-şi păstreze, chiar să-şi dezvolte potenţialul intelectual în toate valenţele sale. De exemplu Iaşul avea profesori de foarte bună calitate pe toată gama de învăţământ; Teatrul Naţional avea o echipă completă de artişti, făcea permanent săli pline şi s-a extins apoi cu spectacole de operă din care au „crescut” artişti care s-au impus pe scenele lumii; Filarmonica avea cel puţin două spectacole săptămânal multe din ele cu prezentări din partea unor muzicologi cu o bogată cultură. Învăţatul limbilor străine, a unui instrument muzical (cântam la vioară şi sora mea la pian), frecventarea cercurilor liceale (de matematică, fizică, chimie, română, etc), rezolvarea şi creierea de probleme la revistele de matematică, fizică şi chimie, participarea la corul liceului, spectacole – erau activităţi curente şi larg răspândite.
George ROCA: Ce studii aţi făcut şi unde?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: În ultimele clase de liceu începusem să optez pentru medicină, deşi tatăl meu insista să-i urmez cariera care era încă un domeniu de pionierat în România acelor vremuri. Tata pusese bazele primei catedre din România de mecanizare a agriculturii în cadrul Institutului Agronomic din Iaşi - loc unde s-au iniţiat primii specialişti în industria de maşini agricole şi şefii celorlalte catedre similare din alte centre universitare. Eu însă eram preocupat în special de fiziologie, de procesele ce se petrec în organismele vii. Era o continuare a curiozităţii permanente de care am dat dovadă încă înainte de a începe să merg şi să vorbesc. Mă atrăgeau mecanismele, animalele, să ascult şi să observ tot ce mişca pe lângă mine. În paralel am avut o constantă atracţie spre matematică, fizică şi chimie, iar faptul că din cărţile de medicină pe care le adunasem pentru admitere trebuia să memorez o grămadă de elemente anatomice, am optat în final pentru fizică ca fiind ştiinţa-cheie a celorlalte ştiinţe. M-am înscris pentru admitere la facultatea de Fizică (Universitatea Bucureşti), însă sora mea care era deja studentă la facultatea de electronică (Institutul Politehnic Bucureşti) a reuşit să mă convingă să-mi retrag actele şi să le depun pentru admitere la facultatea de electronică unde exista şi o secţie de ingineri-fizicieni. După un an de electronică m-am convins că nu este ceeace îmi doream şi m-am transferat în mod discret la Facultatea de Fizică pe care am absolvit-o în 1968, secţia Fizica Macromoleculelor. Acest domeniu era de curând deschis în lumea ştiinţifică având aplicaţii tehnologice practic nelimitate.   
George ROCA: Unde aţi lucrat în România după terminarea studiilor şi ce realizări pe plan profesional aţi avut?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: După facultate şi cele şase luni de armată obligatorie care a coincis cu evenimentele din Cehoslovacia, m-am dus „glonţ” la ICECHIM – institutul unde făcusem deja practică în timpul facultăţii, la secţia de sinteze şi prelucrare mase plastice. Cunoscusem cu această ocazie preocupări şi chimişti care mi-au făcut o impresie bună şi am considerat că pot să contribui cu cunoştinţele mele la rezolvarea problemelor lor. Nu m-am înşelat şi implicarea efectivă s-a produs la scurt timp. Începuse programul Apollo, lumea era sincer deschisă la noutăţi tehnice, iar eu am avut norocul să am cale deschisă spre literatură, atelierul mecanic, accesul în alte laboratoare din institut, alte instituţii şi combinate chimice.
Aşa se face că după un an de la angajare am fost numit şeful laboratorului de încercări fizico-mecanice, iar după un alt an realizasem un dispozitiv de testare a unor piese din diverse tipuri de polietilene care evidenţiau ceea ce urma să numesc cuplajul amorf-cristalin care se corela cu condiţiile de prelucrare. Au urmat şi alte instrumente proiectate şi realizate de mine, experimente şi rezultate originale publicate în ţară şi reviste de prestigiu din alte ţări. În paralel aveam o colaborare strânsă atât cu colectivele de sinteză polimeri cât şi cu cei de la prelucrare.
O serie din rezultatele experimentale obţinute m-au făcut să întrevăd existenţa unor noi forme şi surse de energie, astfel că am solicitat susţinerea oficială a cercetărilor în această direcţie. Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie a organizat o comisie pentru analizarea acestei propuneri şi din care au făcut parte şi foştii mei profesori Nicolae Bărbulescu şi Ion Mihu care deja îmi cunoşteau lucrările. În final s-a aprobat finanţarea acestor cercetări.
Deşi nu am beneficiat de aparatura pe care speram să o obţin, mi-am proiectat şi construit singur dispozitive artizanale dar de înaltă performanţă cu care am obţinut rezultate deosebite şi cu aplicaţii imediate în obţinerea de materiale cu proprietăţi noi şi testarea eficientă a materialelor şi produselor finite. Cu această ocazie am dezvoltat o serie de analize originale şi am descoperit fenomene şi proprietăţi noi cum ar fi structura compozită a apei şi a lichidelor în general. M-am ocupat de analiza unei game largi de materiale printre care şi medicamente în ideea de a corela structura, proprietăţile in vitro cu activitatea farmacodinamică. Pe baza noilor principii topoenergetice am redefinit mult mai complet noţiunea de solubilitate atât de importantă practic în toate procesele tehnologice. M-am apropiat de homeopatie audiind numeroase prelegeri ale medicilor şi farmaciştilor care practicau această „medicină tolerată” de ştiinţa medicală oficială pentru a înţelege cum se obţin şi care este mecanismul de acţiune a remediilor homeopatice. Am testat cu noile mele instrumente astfel de diluţii preluate din „producţia” curentă a farmaciştilor şi a medicilor cât şi efectuate de mine. Am găsit noi dovezi privind existenţa unor forme de energie diferite de cele cunoscute şi utilizate în prezent. Este vorba de forme de energie specifice acumulate în cuplajul (interacţia) componentelor constituiente în materialele compozite.
George ROCA: Acum am înţeles ce v-a determinat să studiaţi evoluţia unor boli precum cancerul şi diabetul...
Dr. Gheorghe DRĂGAN: La studiul cancerului şi al diabetului am observat că aceste energii apar ca interacţii sociale ca rezultat al relaţiilor interumane. Acestea stau la baza apariţiei acestor boli. Conform principiilor topoenergetice aceste energii pot avea o polaritate pozitivă sau negativă corespunzător gândirii şi acţiunilor indivizilor. Toate aceste caracteristici pot fi măsurate şi evaluează riscul îmbolnăvirii prevenind cu mult timp înainte riscul de instalare a acestor boli sub forme ireversibile.
Am dezvoltat printr-o muncă continuă şi îndelungată, de peste 40 de ani, HuPoTest, un test care evidenţiază modul de gândire pozitiv sau negativ al individului ca sursă a stării de sănătate sau risc de boală. Acest test este accesibil gratuit de pe website-ul meu (
http://www.gdfdatabanks.ro), dar este foarte important ca acesta să fie aplicat corect. Am creiat şi alte instrumente şi procedee originale care aştept să le dezvălui pe măsură ce voi constata interes din partea persoanelor particulare şi mai ales a organismelor unde riscul de înbolnăvire în special de cancer şi diabet este o realitate. Concluzia principală a cercetărilor mele este că aceste boli apar ca rezultat al relaţiilor interumane în colectivităţile unde există o competiţie ce dezvoltă energii negative, iar o concluzie permanentă  a  numeroaselor experienţe atestă că „dacă ceva există, acel ceva poate fi şi trebuie măsurat corect”.  
George ROCA: După terminarea facultăţii, am înţeles ca v-aţi luat doctoratul. Care a fost tematica tezei dumneavoastră de doctorat?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Deja când m-am gândit să mă înscriu pentru doctorat - la insistenţele tatălui meu - aveam peste 15 lucrări publicate în majoritate centrate pe cuplajul amorf-cristalin la polietilene. Din păcate chiar atunci apăruse noua lege a doctoratelor prin care candidaţii trebuiau să aibă un dosar de cadre din care să rezulte activitatea lor obştească, astfel că primul an a fost ratat deoarece eu refuzasem chiar de la angajare să fiu implicat în probleme politice şi am ieşit din UTC. Trebuie să menţionez cu obiectivitate că responsabilii politici şi sindicali din ICECHIM de la acea vreme îmi cunoşteau bine activitatea profesională şi au rezolvat problema rapid prin implicarea mea în câteva sarcini obşteşti şi primirea în PCR. Am avut mare noroc să am în comisia de doctorat profesori ca Nicolae Bărbulescu, Ion Mihu şi Ion Gavăt care au avut răbdare şi mi-au citit lucrările, astfel că examenele erau adevărate dezbateri ştiinţifice, iar titlul de doctor în ştiinţe fizice l-am obţinut după 2 ani de la înscriere (1980).
George ROCA: Care a fost motivul părăsirii României şi de ce v-aţi stabilit în Australia?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Nu am părăsit România, ci eu şi soţia încercăm să ajutăm pe cât putem la îngrijirea cât mai consistentă a celor doi nepoţi ai noştri stând pe rând cu ei aici în Sydney. La un moment dat va trebui să ne alegem utlimul domiciliu, însă cred că mai sunt cîţiva ani buni până atunci timp în care nepoţii vor fi pe picioarele lor.
George ROCA: Aici la Antipozi vă ocupaţi în continuare de meseria mult iubită? Mai faceţi cercetare? În ce domeniu?

Dr. Gheorghe DRĂGAN: Caut să fiu la curent cu toate preocupările tehnice şi ştiinţifice din lume fiind abonat la informaţii periodice primite prin poşta electronică. Nu îmi este greu să ţin pasul deoarece progresele sunt din ce în ce mai puţin spectaculoase. Se simte apropierea unui prag limită, dacă nu chiar s-a şi atins deja, căci aşa zisele noutăţi constau în detalii neglijabile. Marile probleme se adâncesc şi îmi pare rău să observ reticenţa oamenilor din jur la noutăţi care le-ar putea lumina viaţa. Este o atitudine din ce în ce mai autodistructivă prin aplicarea implacabilă a principiului „fiecare pentru el şi împotriva tuturor”.

George ROCA: Cum aţi ajuns să studiaţi efectele cancerului şi a diabetului asupra fiinţei umane şi de ce denumiţi aceste boli, boli sociale?

Dr. Gheorghe DRĂGAN: Cancerul şi diabetul fac victime la persoane de lângă noi care cel puţin aparent duc o viaţă similară cu a noastră. Am încercat să răspund la întrebările fireşti prin ce se deosebesc acestea de mine şi când o să-mi vină şi mie rândul. Datele statistice, principiile topoenergetice şi numeroasele cazuri studiate direct pe perioade îndelungate ce au cuprins atât starea de sănătate, declanşarea şi dezvoltarea bolilor, majoritatea până la deces, mi-au dat răspunsul la aceste întrebări. Am putut să constat: 

• legătura strânsă între comportamentele populaţiei de femei şi a celor de bărbaţi; de exemplu există un raport constant între numărul total al cazurilor de cancer la bărbaţi faţă de cel al femeilor care tinde spre numărul de aur (1.618...);

• diferenţa netă între cele două populaţii, mai exact prin emoţiile (energiile) negative vehiculate de o parte a populaţiei feminine care reprezintă cauza principală a declanşării acestor boli;


• valabilitatea acestor reguli pentru o gamă largă de populaţii de pe glob şi pe perioade de până la 25 de ani. O mare parte din aceste studii sunt prezentate în detaliu pe website şi în articolele din revista editată.
  De aici rezultă clar că starea de sănătate este de natură socială, colectivă, neputând fi rezolvată numai local şi/sau personal.Cancerul şi diabetul au o importanţă deosebită deoarece ştiinţa actuală recunoaşte că nu cunoaşte cauzele şi adevăratele remedii pentru ele, deşi cancerul a devenit cauza principală de deces în ţările în care stresul este din ce în ce mai pregnant.

George ROCA: Care este relaţia dumneavoastră de colaborare ştiinţifică cu alţi colegi de breaslă, din România şi din alte ţări din afara perimetrului naţional.
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Relaţiile profesionale în domeniul ştiinţific s-au bazat permanent pe bani şi aproape de loc pe contribuţii palpabile. Am insistat ani la rândul la foştii mei colegi de facultate cu funcţii de conducere pe platforma Măgurele să investească efort în metrologie, având în vedere că metrologia este un domeniu al fizicii, la nivel naţional şi chiar internaţional nivelul este foarte scăzut şi prin acreditare investiţia va fi amortizată, chiar mult amplificată. Colegii mei au preferat „ciupeli” de fonduri europene mai mult pe cont propriu. Aceeaşi optică am întâlnit-o şi la colegii fizicieni din alte centre ştiinţifice din lume. Toţi erau în căutare de surse de finanţare indiferent de tema de cercetare. De exemplu am căutat să formez o grupă de cercetare pentru punerea la punct a unor procedee de măsurare corectă a viscozităţii. S-au găsit o grămadă de amatori, dar aveam să observ la scurt timp că habar nu aveau ce este aceea viscozitate şi metrologie. Puteam să nu iau în seamă acest lucru şi să mergem mai departe. M-au asigurat că se ocupă ei de formalităţi, de obţinerea fondurilor şi că în final nu va conta ce scriem în documentele oficiale. Vă vine sau nu să credeţi aşa stau lucrurile. În toate ţările lumii, din păcate, se aruncă sume uriaşe din bani publici pe proiecte care sunt din start neproductive. Cunosc numeroase astfel de cazuri care se încadrează în procesul global de alienare implacabilă a întregii societăţi umane. În SUA sunt desfiinţate din când în când instituţii de cercetare care se dovedesc a fi fără obiect precis de activitate.
George ROCA: Ştiu că aveţi şi un website de specialitate (
http://www.gdfdatabanks.ro).  Care este mesajul şi menirea acestuia.
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Experienţa acumulată s-a concretizat în ceeace am numit principiile de lucru topoenergetice. Acestea au un caracter universal fiind aplicabile la orice sistem şi constau pe de o parte în aplicarea unui procedeu de testare a acestora şi pe de altă parte de prelucrare şi interpretare a datelor experimentale obţinute şi organizate după principii originale în bănci de date. Scopurile practice ale acestui procedeu universal este de a (1) identifica şi/sau (2) optimiza sistemele testate. Acest mesaj este explicitat chiar pe prima pagină a acestui website. Sunt prezentate şi cazuri concrete rezolvate astfel.
Toată activitatea mea a fost şi este marcată de neconformism, mai exact de a prelua orice informaţie ştiinţifică în mod critic şi de a le verifica în cazul în care acestea erau sau sunt în interesul meu. Aşa am putut depista o serie de excrocherii ştiinţifice multe din ele publicate în reviste de mare prestigiu şi altele finanţate cu bani grei de la guverne. Acest lucru îl constat din ce în ce mai des în ştiinţa actuală.
De altfel pe website veţi găsi unele exemple. Unul din acestea se referă la modul incorect de definire şi măsurare al viscozităţii. În general metrologia este o ştiinţă obscură atât prin modul de aplicare cât şi de susţinere ştiinţifică, financiară şi politico-socială. Am avut ocazia să particip la întruniri ştiinţifice internaţionale cu fizicieni de top care nu cunoşteau termenul de metrologie. Metrologia = ştiinţa măsurării ar trebui să fie preocuparea de bază a ştiinţei şi tehnicii, în realitate este o preocupare izolată în instituţii naţionale de profil care nu sunt controlate şi neimplicate direct şi continuu în ştiinţă şi tehnologie. Prin definiţie metrologia este un domeniu al fizicii, însă de care majoritatea fizicienilor sunt străini.
Aceeaşi situaţie am întâlnit-o şi aici în Australia. În plus, aici există o aşa zisă societate de metrologie (MSA) care de fapt în mod cu totul obscur urmăreşte obţinerea unor fonduri de la guvern. Această organizaţie în care am avut naivitatea la momentul iniţial să cred şi să intru, s-a dovedit a fi neconformă cu legile minime de organizare, adică fără sediu, fără statut, fără o conducere responsabilă, etc., aşa că după un an de aşteptare a răspunsurilor la întrebările mele privind legalitatea acestui organism am solicitat eliminarea mea din lista membrilor ei.
În 1999  am propus o legislaţie, valabilă nu numai pentru România, prin care metrologia la nivel naţional trebuie să fie coordonată de o Comisie Naţională de Metrologie care să întrunească reprezentanţi din toate domeniile de activitate, deoarece metrologia trebuie să fie prezentă peste tot. Deşi iniţiativa a fost acceptată (cu greu) în România, aceasta a fost abandonată datorită demersurilor pentru aderarea la Uniunea Europeană şi deci alinierea la regulile acesteia. Sper ca acum după alegerea parlamentarilor europeni să redeschid această problemă la nivel european. Aici în Australia am făcut nişte scrisori către Ministerul Inovării, Industriei, Ştiinţei şi Cercetării, însă speranţele mele privind măcar minime evaluări ale situaţiei reale, sunt minime dat fiind interesele unor grupuri deja bine structurate.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în domeniul sănătăţii. Preocupările pentru cancer şi diabet  au grupat instituţii, fundaţii şi alte organisme care şi-au împărţit deja teritoriul politic şi financiar. Am încercat să intru în colaborare cu o serie din acestea, dar nu am primit nici un răspuns sau doar răspuns fără implicare directă. La un moment dat am fost interpelat direct între patru ochi şi mi s-a spus că singura soluţie ca să fiu băgat în seamă şi să fiu promovat este de a intra în mişcarea masonică pentru care am primit instrucţiuni exacte. Acestea au venit însă după ce am depăşit naivitatea apartenenţei la asociaţii.
Principiul de funcţionare a societăţii actuale şi pe care l-am sesizat încă din primii ani de activitate este că conducerea politică nu doreşte rezolvarea problemelor importante ale societăţii aşa cum se declară, deoarece acestea reprezintă motorul financiar prin care industria funcţionează şi politicienii îşi transmit puterea unul altuia. Ştiinţa este chemată să arunce din când în când bombe fumigene cu „noi descoperiri” care vor duce la ameliorarea acestor probleme. Industria de medicamente, vaccinuri şi cosmetice, fiind una dintre cele mai profitabile s-a opus şi se va opune cu orice mijloace pentru eliminarea soluţiilor eficiente alternative precum medicina tradiţională.În 1988 faimoasa revistă Nature a înscenat unui renumit imunolog francez, Jacques Benveniste, o anchetă prin care trebuia să rezulte că homeopatia este o scamatorie. Din fericire însă experimentele raportate de Benveniste au fost susţinute de încă alte trei laboratoare independente din lume. 
George ROCA: Aţi putea să ne vorbiţi despre „GDF Databank Bulletin”? Ce este această publicaţie care conţine de fapt iniţialele numelui dumneavoastră. De ce apare şi în limba engleza. Este o publicaţie bilingvă? Cărui segment de cititori se adresează?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Am iniţiat această publicaţie (ISSN 1453-1671) în 1997, pe vremea când eram angajat la Biroul Român de Metrologie Legală (şi unde eram singurul fizician!). Atunci am constatat că de fapt ocupaţia principală a acestui organism nu era metrologia ci doar evidenţa funcţionărească a laboratoarelor de metrologie din ţară. Am mai aflat că nici un angajat din această instituţie nu făcuse vreodată în viaţa lui o etalonare. Astfel, am editat chiar din primele numere unele principii de bază ale bunei practici în metrologie. Nici nu vreau să mai amintesc cum au reacţionat cei ce erau pe posturi de conducere şi care au constatat astfel că nu au nici o legătură cu metrologia.
 Franţa este singura ţară care organizează la intervale de 2 ani congrese internaţionale de metrologie şi la care obişnuiesc să trimit lucrări, care fără excepţie, au fost admise pentru a fi prezentate, însă nu-mi pot permite să particip fizic. În 1999 am avut şansa să fiu prezent, beneficiind de fonduri europene, şi am editat o versiune a principiilor de bază metrologice în limba engleză. Am reuşit să vând peste 50 de exemplare cu care bani mi-am cumpărat nişte instrumente de laborator de la expoziţia de aparatură organizată cu acea ocazie. La Congresul de la Paris din iunie acest an am prezentat o serie de măsurători efectuate pe materiale cunoscute ca NTC-termistori care au evidenţiat anomalii în scara de temperatură pe intervalul 0 -+100 0C definită în 1990. Concluzia este că aceste măsurători trebuiesc repetate şi de alte laboratoare şi dacă anomaliile raportate de mine se repetă scara de temperatură trebuie redefinită.Deşi am deja soluţia redefinirii scării de temperatură, aştept rezultatele altor laboratoare de metrologia temperaturii (inclusiv cele din Australia) care în mod obligatoriu ar trebui să verifice aceste rezultate.Trebuie să remarc în contextul celor afirmate aici despre cum este percepută metrologia, că aceste anomalii trebuiau să fie evidenţiate de mult de către producătorii acestor materiale.
Dat fiind că activitatea mea de cercetare am continuat-o şi în Australia cu posibilităţi foarte restrânse, numerele pe care le-am editat începând din 2005 le-am înregistrat şi la National Library of Australia. Veţi constata la sfârşitul fiecărui număr lista şi conţinutul numerelor anterioare şi modul lor de obţinere. Majoritatea sunt gratuite şi sunt postate pe website. 
George ROCA: Ştiu că aţi scris o carte (studiu) cu titlul „Timpul, instrumentul gândirii egoiste”. Aţi putea să ne iformaţi asupra subiectului pe care l-aşi abordat în aceasta lucrare.
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Cartea a avut în principal un scop autobiografic, declarat chiar în prefaţă, evidenţiind o serie de experienţe personale cu valoare simbolică şi deci valabile pentru o gamă largă de indivizi. Rezultă că timpul este o mărime legată de experienţa personală şi de aici şi faptul că este un instrument al gândirii egoiste. Exemplele pe care le descriu prin prisma principiilor topoenergetice sper să întărească această afirmaţie. De altfel evoluţia omului în cursul unei vieţi complete decurge de la un egoism feroce în prima fază a conştiinţei spre un altruism şi desprindere de bunurile materiale adunate iar timpul îşi pierde din importanţă în momentul morţii. Principalele etape ale vieţii se supun principiilor universale topoenergetice. Cartea prezintă şi alte fenomene importante prin prisma acestor principii. HuPoTest este descris tocmai ca un procedeu de etalonare a cronometrului personal legat de modul de gândire al individului.
George ROCA: Într-una din discuţiile avute aţi pomenit de Edgar Cayce. Puteţi să reproduceţi pentru citiorii noştri ce afirmaţie făcea acesta despre puterea minţii şi legatura acestei afirmaţii cu problema cancerului, diabetului şi in general a bolilor?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Nu doresc să dezvolt aici subiectul ştiinţei pierdute în decursul dezvoltării speciei umane. Din ce am spus până acum se observă că specia umană nu a avut chiar o evoluţie în sens benefic, ci din contră s-au dezvoltat relaţiile interumane cu energii negative, au apărut boli incurabile şi viaţa individului s-a scurtat, tocmai ca rezultat al desprinderii de viaţa spirituală şi dezvoltarea cu predilecţie a legăturii cu lumea materială. Din când în când au apărut clarvăzători selectaţi în general din indivizi fără educaţie, altfel spus care nu au fost poluaţi mental şi spiritual. Aceştia au avut acces permanent sau temporar la Sursa Supremă de Informaţie Pură pe care ne-am obişnuit să o numim Dumnezeu şi să-i atribuim şi chip omenesc după cum ne sugerează Biblia.
Edgar Cayce în America, Vanga Dimitrova în Bulgaria, în prezent Melfior Ra în România şi Boriska în Rusia, au adus informaţii mult peste nivelul lor de educaţie şi precizau în mărturiile lor că în vieţi anterioare avuseseră funcţii importante în perioada construirii Marii Piramide sau sub denumirea descoperită recent Piramida Luminii Celeste. În chip foarte surprinzător aceştia afirmă complet independent, că civilizaţia umană terestră a fost şi este sub supravegherea permanentă a locuitorilor planetei Vamfim pe care în mod obişnuit o numim Marte. La fel de independent, filozofia şi iniţiaţii indieni aduc informaţii similare privind stadii ale evoluţiei civilizaţiilor terestre. Ştiinţa actuală neglijează aceste mesaje, iar politicienii deşi sunt în contact şi în oarecare colaborare cu extratereştrii ascund acest lucru.
Mesajele acestor spirite repetă constant necesitatea dezvoltării spirituale a omenirii prin cultivarea iubirii, a adevărului şi credinţei. Biserica riscă să devină o instituţie care apără interesele unor grupuri, iar rugăciunea exprimă deseori pretenţii neruşinate.Aud de fiecare dată la slujbe formula „să piară duşmanii mei”, ori românii care au trecut prin încercări deosebite ajung să spună „nu doresc nici la duşmanii mei prin ce am trecut eu”.
Cayce a spus ceea ce şi filozofia indiană are ca principiu de bază: „biserica este în tine însuţi şi nu în preoţi şi nici în clădiri.Corpul tău este templul lui Dumnezeu Cel Viu, iar Isus este  îndrumătorul tău personal în mintea şi corpul tău”.
Credinţa înseamnă de fapt orientarea liberului arbitru spre acţiuni pozitive şi realizarea adevăratului EU interior cuplat la Sursa Supremă de Informaţii Pure.
George ROCA: Ce ne puteţi relata despre fenomenele astronomice prin care trece Europa la acest început de vară a anului 2009? Mă refer la alerta generală privind concentraţia fără precedent de raze ultraviolete provenite din emisiile solare?
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Problema radiaţiilor ultraviolete (UV) este mai veche. Ea a pornit iniţial din Australia, unde prin anii ’50 fizicienii au constatat nivelul acestor radiaţii mult mărit faţă de alte părţi ale globului. S-a făcut legătura atunci cu gaura din stratul de ozon datorată poluării atmosferei cu freonii ce se foloseau pe scară largă în sistemele frigorifice şi industria cosmetică. Radiaţiile UV sunt responsabile de modificări ireversibile celulare ce duc la cancerul de piele care este o formă foarte agresivă de cancer.
Trebuie observat că deşi pericolul este foarte mare, ca şi în cazul radiaţiilor nucleare, nu există instrumente la îndemâna populaţiei de evidenţiere a nivelurilor acestora. Eu încerc fără succes, de peste 10 ani, să obţin de la firme renumite în aparatură optică şi nucleară, cu care sunt în permanent contact, astfel de instrumente. În plus, nici metrologiile naţionale şi nici rapoartele meteo nu indică aceste niveluri. Ce concluzie putem trage din această stare de fapt?
George ROCA: Aţi putea să ne spuneţi câte ceva despre ilustrul savant Nicola Tesla. Pun aceasta întrebare deoarece vă ştiu interesat de acest subiect.
Dr. Gheorghe DRĂGAN: Eu am aflat destul de târziu (după 1989) amănunte privind originea română şi o serie de experimente proiectate şi realizate de Tesla. Cred că nu direct românii sau politica comunistă este responsabilă de ascunderea acestor adevăruri. Tesla şi-a desfăşurat activitatea în America ca cetăţean american. Cercetările lui aveau caracter strategic şi deci în mare parte sunt protejate de legislaţia americană. Totuşi, există mărturii ale unor  contemporani care au asistat sau la rândul lor au preluat mărturii privind aceste experienţe. Ştiu că Academia Română a întreprins o documentare privind viaţa şi activitatea lui Nicola Tesla despre care am citit un rezumat de aproximativ o pagină. În presă apar din când în când astfel de mărturii cu tentă teribilistă a căror credibilitate este greu de verificat. La Belgrad există un muzeu tehnic dedicat exclusiv lui Tesla dar pe care nu am avut ocazia să-l vizitez încă.
Ceea ce este unanim recunoscut este faptul că Edison era în concurenţă „neloială” cu Tesla pe mai multe proiecte. Edison era susţinut de oficialii americani ca fiind copilul minune al noii naţiuni şi câştiga sume uriaşe chiar pe proiecte minore. Edison a propus ca transmiterea energiei electrice să se efectueze sub formă de curent continuu în timp ce Tesla propunea curentul alternativ. Compania Westinghouse a încercat mai întâi ideea lui Edison ca în final să o adopte pe cea a lui Tesla, soluţie aplicată ulterior în toată lumea.
George ROCA: Înainte de a incheia v-aş ruga să transmiteţi câteva sfaturi sau mesaje din parte unui fizician cu experienţă, precum sunteti considerat.
Dr. Gheorghe DRĂGAN: În final nu am decât să repet, convins fiind de experienţa proprie, de ce au afirmat marile spirite ale lumii: „Să ne iubim unii pe alţii, să fim mai buni, să gândim pozitiv luptând permanent pentru adevăr: numai aşa o să ne salvăm. Chiar dacă nu vom ajunge să înţelegem acest lucru singuri, legile cosmice ne vor impune să o facem, dar atunci va trebui să plătim un preţ foarte scump pentru neascultarea noastră prin suferinţe cauzate de boli, catastrofe, vieţi curmate aparent fără explicaţie”. 

                                                                                                                                                                                         A consemnat,
                                                                                                                                                                                         George ROCA
                                                                                                                                                                                  Paramatta – Waterloo
                                                                                                                                                                                     Sydney, 4 iulie 2009

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971