Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SPERANŢA E ÎN TINERI? Liviu ANTONESEI
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare I
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare II
ADDENDA LA STUDIUL DE MAI SUS
MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE
NOTĂ EXPLICATIVĂ
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZUL CONSILIULUI LEGISLATIV
PROIECT DE LEGE
ECOURI DIN ŢARĂ
ROMÂNIA, EUROREGIUNEA ŞI ACEASTĂ ZONĂ A OMENIRII
CORNELIU LEU LA 77 DE ANI
CENTENAR CONSTANTIN NOICA
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare I
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare II
GEORGE ANCA ŞI ÎMPĂTIMIREA LUI LITERARĂ PENTRU FILOSOFIE
SCRIITORI ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE - GRUPAJ REALIZAT DE GEORGE ROCA
DIALOG CU LUCIAN HETCO - OCTAVIAN CURPAŞ
BRENDUL MULT DORIT - CORNELIU LEU
POEZIA LUI TRAIANUS - Adrian BOTEZ
ACTIVISMUL SOCIAL ESTE O CRIMĂ? - Ghenadie BREGA
INTERVIU CU DR. GHEORGHE DRĂGAN - George ROCA
AUTOR NECUNOSCUT
Curat folclor, fără să ştim cine-i culegătorul
STUDIU CULES IN ETER - DANIEL DRĂGAN
SPICUIRI DE Dan Ghelase
MIGDALE DULCI- AMARE” DIN REVISTA ACOLADA
DAN GHELASE

   ALARMĂ - CINE  VA  HRĂNI   ROMÂNIA ? -continuare

ZONA  DE  CÂMPIE

                  Reprezintă principalul potenţial agricol al ţării, caracterizat prin mărimea suprafeţei, calitatea solului, existenţa proprietăţilor de mari dimensiuni. S-a dovedit, până în 1990, că zona poate fi organizată şi valorificată eficient, după modele moderne, iar prin reţeaua de irigaţii, i s-a redus dependenţa de condiţiile  climatice negative.
           Intervenţia statului după 1989 a adus modificări majore în economia zonei, dintre care:
• Desfiinţarea fermelor de mari dimensiuni, tip IAS.
• Refacerea proprietăţii particulare.
• Ieşirea din uz a sistemului de irigaţii.
• Refacerea micii proprietăţi  şi practicarea unei agriculturi de subzistenţă.
• Preţul scăzut al pământului – comparativ cu media europeană – a atras întreprinzători, inclusiv străini,  care dau terenului folosinţa ce o doresc proprietarii.
• Incintele indiguite  din perimetrele lacurilor Dunării sunt supuse unei presiuni de reconsiderare a oportunităţii lor, judecată după criterii economice şi, mai ales, ecologice.
• Micii producători nu reuşesc să ajungă la pieţele mari cu propriile produse.
• Producţia de plante oleaginoase pentru obţinerea de biocombustibili este prezentă, dar sensibilă la fluctuaţiile preţului petrolului pe pieţele mondiale
• Produţia agricolă este dependentă, aproape total, de cantitatea de precipitaţii

 

Incertitudini în  evoluţia zonei


              Viitorul zonei de câmpie nu este lipsit de ameninţări reale sau prezumate. De pildă:

• Principalul pericol, cu urmări pe termen lung şi foarte lung îl reprezintă schimbările climatice, urmarea efectului de seră al Terrei. Aridizarea zonei din sudul ţării este un fenomen real, cunoscut de mai mult timp, dar care nu a generat o reacţie corectă a decidenţilor în scopul gestiunii fenomenului şi reducerii efectelor. Întârzierile nu sunt uşor de recuperat, devin din  ce în ce  mai scumpe şi mai păguboase pentru economie şi pentru siguranţa alimentară a ţării.
• Înstrăinarea pământului – dat fiind preţul lui scăzut – poate influenţa, în bine sau rău, agricultura din  zonă ,exemple:

1. Profilulde producţie poate fi altul decât cel dorit de economia zonei, biodieselul şi bioalcooli găsesc o piaţă europeană avidă de asemenea produse. Facilităţile de transport pe Dunăre şi Marea Neagră  se constituie în avantaje comparative care pot stimula culturile de plante oleaginoase şi  sorg în zonă.
2. Unele suprafeţe de teren nu au fost cumpărate pentru culturi agricole şi ca mijloc de speculaţie finaciară.
3. Este posibil ca exploatarea terenului să se facă în stil „minier”, de sărăcire în substanţele nutritive naturale ale solului în scopul creşterii profitului pe termen scurt şi mediu.
4. Poate duce la exportul de humus.
5. Este normal ca proprietarul terenului să-şi exporte produsele, fără ca acestea să fie procesate sau oferite pieţei naţionale. Se pierde un prilej de a ridica economic localităţile din zonă, în care s-ar putea investi în unităţi de procesare a produselor agricole.
6. Este de aşteptat ca proprietarii marilor loturi agricole să folosească tehnici moderne de lucru, echipamente performante, să se constituie în beneficiari potenţiali ai sistemelor de irigaţii şi consumatori de îngrăşăminte chimice ,amplificând astfel, activitatea economică a  zonei şi  stimulând     introducerea     tehnicilor  noi  în  agricultură.
7. Pot fi modele de management modern în agricultură    
• Involuţia agriculturii din zonă, suprapusă peste prăbuşirea industriei (industrie cu profil adaptat agriculturii) a dus şi va duce, în continuare, la decăderea  oraşelor din  sudul ţării.
• Aridizarea Dobrogei nu va fi în avantajul atragerii turiştilor în zona Litoralului, zonă ce tinde să iasă din fluxurile europene de turism, nu numai din cauza calităţii infrastructurii şi  a serviciilor, dar şi din cauza concurenţei turismului din  ţările vecine care au ştiut să gestioneze fenomenul de aridizare a climei ( a se aminti experienţa Bulgariei).
• Pe termen scurt, în anii secetoşi, este posibil ca România să importe cereale, aşa cum de-altfel s-a mai întâmplat în ultimii 19 ani.

    Se observă uşor, din inventarierea ameninţărilor la adresa zonei de câmpie a României că gestiunea acestor potenţiale  sau reale pericole pentru siguranţa alimentară a populaţiei ţării este imperios să fie organizată, în regim de urgenţă şi cu măsuri excepţionale luate, pentru a evita creşterea dependenţei alimentare de import  şi accentuare deficitului bugetar anual. La nivelul specialiştilor şi al  acelora care nu sunt insensibili la ce se întâmplă în domeniu, s-au sugerat soluţii, idei de interveni în evoluţia agriculturii şi a-i reda locul normal cuvenit în economia naţională, de sector de autosatisfacere a nevoilor alimentare ale populaţiei şi sursă de venit din exportul de produse, rol care nu este nou în istoria agriculturii româneşti.


Sugestii  pentru  redresarea  agriculturi din  zona  de  câmpie

         Nu este uşor de a da contur unui scenariu optimist de redresare rapidă şi de dezvoltare, în perspectivă, a acestui sector vital pentru economia României.  Premisele nu sunt prea favorabile: climatul politic (cam acelaşi de 19 ani ), criza economică mondială şi naţională ( între 2008 şi Trim.I 2009, România a pierdut 11 puncte procentuale la evoluţia PIB-ului), structura neperformantă a economiei, calitatea actului de decizie -  nu întotdeauna în consonanţă cu interesul naţional - ,ajutorul acordat de U.E.  care găseşte greu  drumul spre agricultura României, se dovedesc piedici serioase, dar nu imposibil de surmontat, şi care, depăşite pe termen mediu , să lase loc de desfăşurare unui scenariu optimist de evoluţie, pe terme lung, a agriculturii în zona de câmpie.
        In această ultimă variantă, se prezintă o selecţie de propuneri preluate din literatura de specialitat şi a MRSR care ar putea sugera idei decidenţilor ce privesc soarta agriculturii de câmpie.Exemple:

1. Elaborarea unei strategii de gestiune a efectelor schimbărilor climatice asupra zonei de câmpie din sudul ţării. Studiul poate fi elaborat la nivel academic şi pregătit pentru vremea când Parlamentul şi Guvernul vor găsi răgazul abordării  viitorului  agriculturii româneşti. Interesant de luat în seamă şi Legea 418 /Decretul lege nr 1846 din 5 ilulie 1943, care se referea la „întregirea fondului forestier”. În plin răboi, se decreta: „extinderea suprafeţei fondului forestier prin împădurirea terenurilor degradate, crearea de păduri comunale, realizarea de perdele de protecţie a câmpurilor, a căilor ferate şi ale şoselelor, împăduriri în zonele inundabile ale Dunării, Siretului  şi Prutului”, măsuri care  sunt actuale şi astăzi. Orizontul unei asemena strategii de gestionare a schimbărilor climatice poate fi  de 100 ani.
2. Reconsiderarea după criterii economice, ecologic şi sociale a oportunităţii menţinerii terenurilor îndiguite ale bălţilor Dunării. Inundarea, treptată a acelora ce nu se mai justifică economic şi amenjarea lor ca exploataţii piscicole.
3. Reacţia autorităţilor la procesul de înstrăinare a proprietăţii agricole. Evaluarea dimensiunii procesului sau fenomenului, evaluarea  efectelor şi reglementarea folosirii forţei de muncă numai dintre cetăţenii români,din zonă.
4. Efectuarea unui studiu privitorla modernizarea sistemului de irigaţii: variante, eficienţă, opţiuni.  Includerea şi a sistemelor de microirigaţii pentru terenurile cu suprafaţă redusă. Idei de afaceri pentru realizarea de instalaţii şi de echipamente în zonă.
5. Ofertă cu facilităţi deosebite pentru atragerea investitorilor în economia oraşelor din câmpie, special a celor de pe malul Dunării. Se stimulează şi consumul de produse alimentare din economia locală şi se oferă amplasamente pentru potenţialele instalaţii de procesare a produselor agricole (necesar a se stabili locul parcurilor industriale sau agroindustriale în asemenea aşezări).
6. Interzicerea exportului de humus, depistarea cazurilor de export realizat.
7. Plantaţiile forestiere în zona de câmpie pot fi realizate, diferenţiat ca responsabilităţi , urgenţe şi surse finaciare şi umane necesare. De pildă:

• Realizarea de aliniamente de pomi, în următorii 4-8 ani, de-alungul căilor ferate, drumurilor publice judeţene şi naţionale.
• Idem, de-alungul canaleor de irigaţii şi a canalului Dunăre – Marea Neagră.
• Idem, de-alungul drumurilor comunale.
• Identificarea terenurilor virane, neproductive, degradate în vederea împăduriri lor.
• Perdele de protecţie – în accepţiunea Legii 418/1943 şi a Strategiei pentru gestiunea deşertificări ( ce urmează a fi elaborată).
• Pe termen scurt, în regim  de urgenţă, proprietarii de terenuri agricole să fie obligaţi să-şi planteze aliniamente de pomi, de-alungul hotarelor loturilor, suprafaţa acestor plantaţii va fi proporţională cu suprafaţa terenului arabil şi nu va diminua  suprafaţa totală a perdeleor de protecţie realizate de stat.
• Reforestarea zonelor vicinale noilor lucii de apă ,apărute în incintele inundate.
• Plantarea masivă de pomi fructiferi în zona rurală, după modelul amintit la zona  de deal ,iar profitul obţinut va contabiliza şi îmbunătăţirea microclimatului  şi a unui disponibil de fructe, în favoarea locuitorilor şi  ofertei de lemn de construcţii în beneficiul autorităţilor publice.
8. Adaptarea pepinierelor din zonă la cerinţelele mari la programului de reîmpădurire a câmpiei Includerea în speciile cunoscute în România şi a celor  cu valoare comercială, specifice sudului, şi care se aclimatizeză cu noile condiţii din zonă.
9. In aliniamentele de pomi să facă parte şi pomi fructiferi ,de tipul nucului sau esenţe cu creştere rapidă necesare industriei .hârtiei, obţinerii biocombustibililor etc.
10. Manopera de care are nevoie programul de plantaţii de pomi poate fi asigurată şi de şomerii din economie de cei ce au pierdut ajutorul de şomaj, de persoanele asistate financiar de la buget de deţinuţii din penitenciare sau ,în zona satelor, de voluntari. Aliniamentele de-alungul căilor ferate şi al drumurilor naţionale şi judeţene vor fi realizate, evident, de salariaţii acestor companii (unde există un surplus, declarat , de forţă de muncă).
11. Surse financiare pentru realizarea perdelelor de protecţie şi modernizarea sistemelor de irigaţii pot fi găsite şi prin colaborarea externă. De pildă, recent, Guvernul Japoniei, a elaborat un plan de investiţii pentru concesionarea sau cumpărarea de teren agricol în ţări ca:  România, Ungaria, Ucraina, Brazilia, Argentina, Paraguay şi Kazahstan ,pentru a se asigura livrări constante de produse  ca porumb, soia şi grâu către Japonia.   (informaţie  în  publicaţia ECONOMISTUL, din 29 aprile 2009). Dacă se adugă şi faptul că Agenţia Domeniilor Statului (ADS) mai are de privatizat încă 135  IAS-uri şi că are acum în proprietate 784 mii ha, din care, 678 mii ha au fost concesionate sau arendate ,rezultă  oportunitatea contactării (rapide ?) a guvernului Japoniei pentru o colaborarea care, în contul  arendei, de pildă,  să contribuie la reactivarea –parţială – a sistemului de irigaţii sau la realizarea perdelelor de protecţei din zona de cîmpie.
12. O idee interesantă (aparţine ministrului Ilie Sârbu) propune ca o parte din terenurile ce aparţin  ADS – ului să fie date în folosinţa persoanelor lipsite de pământ. Acestea,  cu ajutorul statului şi prin munca proprie, pot să-şi amenajeze  locuinţe – probabil, ca o extensie la aşezările actuale – şi să se antreneze în activitatea economică a zonei, chiar dacă aceasta este, deocamdată, de subzistenţă .Dar vor avea alt statut social şi alte perspective pentru copiii lor. Acest act de împroprietărire este de mult aşteptat, în special de către ţigani – şi  este de aşteptat să fie sprijint şi de către U.E.ca o soluţie la problemele ce le ridică astăzi, pentru întreaga comnunitate europeană ,integrarea acestei etnii pentr a-i asigura dreptul la o viaţă civilizată.
13. Existenţa loturilor de teren  nelucrate cere un regim juridic special care să oblige proprietarul să le aducă în sistemul productiv. In această categorie s-ar încadra şi fostele sere de legume din  vecinătatea centralelor termice, construcţiile zootehnice rămase în paragină etc. Poate fi imaginată o companie de mari dimensiuni care să valorifice acest potenţial imens (2- 3 mil ha) în interesul econmiei naţionale, plătindu-i proprietarului o cotă parte din profitul obţinut. Oferta poate fi făcută şi către guvenul Japoniei şi nu numai.


Micile gospodării din zona de câmpie

    
      Nu se pot aştepta la sprijin substanţial din exteriorul lor pentru a progresa economic şi social, pe termen scurt şi mediu.  Rămâne ca ele să se autogestioneze  în mare măsură, pentru a obţine produse pentru consumul propriu şi excedent de produse,  pe care le  pot comercializa.
    Diversificarea culturilor, activităţilor în cadrul gospodăriei, aclimatizarea de specii şi soiuri tipice climei calde ar da un spor de siguranţă alimentară.
     Consideraţiile făcute la capitolul zona de deal rămân valabile şi pentru zona de câmpie, dar aici, în câmpie, condiţiile de supravieţuire sunt mai severe decât la deal şi priorităţile pot fi diferite ca ,de exemplu: asigurare cu apă ,microirigaţii, punerea în valoare a surselor regenerabile de energie(inclusiv a deşeurilor agricole) sau asigurarea combustibililor pentru încăzit şi pregătirea hranei, obţinerea materialelor de construcţie pentru case, distanţa faţă de oraş.


In încheiere la prezentarea zonei de câmpie, administrarea acesteia presupune soluţii la căteva probleme esenţiale: scoaterea zonei de sub influenţa incertitudinilor percipitaţiilor atmosferice şi gestiunea efectelor încălzirii climei.Cu aplicaţie imediată este găsirea de soluţii la punerea în valoare economică a întregului  potenţial agricol al zonei .Pachetul celor trei categorii de soluţii este cheia către salvarea grânarului  ţării.Alternativa ţine de domeniul incertitudinii, sărăciei, haosului economic şi social.

 

 

LUCRAREA  DE  FAŢĂ s-a dorit o  atenţionare asupra situaţiei agriculturii româneşti care nu mai poate să hrănească populaţia României, iar pe agricultori îi menţine la limita subzistenţei.Este rezultanta gestiunii defectuoase, la nivel central, regional şi local a intereselor agriculturii, agricultorilor, locuitorilor ţării.
       Sunt posibile măsuri de redresare, treptată,  a situaţiei : o colecţie de măsuri posibile s-a selectat din opiniile exprimate de persoane şi personalităţi interesate în prezentul, dar mai ales, în viitorul agriculturii. Indiferent de gradul lor de credibilitate , de remarcat că sunt rezultatul unor  gândiri, unor  preocupări care dau contur speranţei că ceva se mai poate îndrepta .Este şi speranţa că un scenariu optimist de evoluţie a agricutorii poate fi avut în vedere pe termen lung.
       Pe parcursul lucării s-a  făcut, de mai multe ori, trimitere la decidenţi, dar aceştia nu vor citi, în  nici-un caz, un material de peste 2o pagini! Speranţa este că unul din consilierii acestora   va încerca să sintetizeze  materialul pentru decident, şi în această ipoteză ideală, îi sugerăm şi formularea:
Cine va hrăni România dacă nu mai sunt accesibile creditele externe? Cine, când şi din ce vor fi plătite creditele făcute pentru importul produselor alimentare?

                                                                                                                                    Material întocmit de Ing Gheorghe MANEA

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971