Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SPERANŢA E ÎN TINERI? Liviu ANTONESEI
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare I
ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ? - Gheorghe MANEA-continuare II
ADDENDA LA STUDIUL DE MAI SUS
MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE
NOTĂ EXPLICATIVĂ
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZUL CONSILIULUI LEGISLATIV
PROIECT DE LEGE
ECOURI DIN ŢARĂ
ROMÂNIA, EUROREGIUNEA ŞI ACEASTĂ ZONĂ A OMENIRII
CORNELIU LEU LA 77 DE ANI
CENTENAR CONSTANTIN NOICA
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare I
CENTENAR CONSTANTIN NOICA - continuare II
GEORGE ANCA ŞI ÎMPĂTIMIREA LUI LITERARĂ PENTRU FILOSOFIE
SCRIITORI ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE - GRUPAJ REALIZAT DE GEORGE ROCA
DIALOG CU LUCIAN HETCO - OCTAVIAN CURPAŞ
BRENDUL MULT DORIT - CORNELIU LEU
POEZIA LUI TRAIANUS - Adrian BOTEZ
ACTIVISMUL SOCIAL ESTE O CRIMĂ? - Ghenadie BREGA
INTERVIU CU DR. GHEORGHE DRĂGAN - George ROCA
AUTOR NECUNOSCUT
Curat folclor, fără să ştim cine-i culegătorul
STUDIU CULES IN ETER - DANIEL DRĂGAN
SPICUIRI DE Dan Ghelase
MIGDALE DULCI- AMARE” DIN REVISTA ACOLADA
DAN GHELASE


ALARMĂ - CINE  VA  HRĂNI   ROMÂNIA ? -continuare

ZONA  DE   DEAL

 

                   Aceasă  zonă se găseşte deja sub semnul supravieţuirii, termenul uzual ,fiind de economie de subzistenţă .Tipul de economie poate deveni durabil pe termen lung, favorizat de următoarele particularităţi ale zonei:
       
• Densitatea mare a populaţiei şi o proporţie însemnată din populaţia României, locuieşte în zona de deal.
• Suprafele reduse de pământ ce revin la o gospodărie şi acestea sunt distribuite în mai multe parcele.
• Varietatea geomorfologică sau situarea pe o arie restrânsă  de teren, a dealurilor, terenului plat, petecelor de pădure, apelor curgătoare cu arealul lor, toate acestea formează suportul unei diversităţi de cultri agricole, pomi fructiferi, viţă de vie, lasă loc şi pentru izlazul comunal, micilor grădini de zarzavat etc. Biodiversitatea proprie zonei (atropică şi naturală),  prin diversitatea ei ,conferă flexibilitate la variaţiile de climă, la cantitatea de precipitaţii
• Resursa umană are gradul de şcolarizare cuprins între ciclul primar şi cel gimnazial. Un procent însemnat dintre locuitori a lucrat în industrie, ca navetitşi, prilej de câstig suplimentar.
• Satele sunt închegate, gospodăria organizată temeinic (model- înainte de  colectivizare) pentru a putea îndeplini cât mai multe din cerinţele vieţuirii: lucrul pământului, creşterea vitelor, practicarea unor meserii necesare gospodăriei, familiei sau satului, prelucrarea unor produse agricole, creşterea şi grija pentru copii. Rezultatul : un grad de independenţă ridicat faţă de oraş


    Involuţia economiei rurale, plafonarea la nivelul de subzistenţă este şi efectul lipsei interfeţei  sat- oraş, prin care agricultorii să-şi poată vinde surplusul de produse.Dispariţia canalelor de comercializare, odată cu anul 1990, a marcat stagnarea  economică  a satului şi. manifestarea unor procese puternic perturbatorii ca:

• Îmbătrânirea populaţiei; plecarea tinerilor din ţară, întoarcerea pensionarilor şi a şomerilor.
• Scumpirea continuă a produselor industriale şi lipsa creditului pentru achiziţii de maşini sau mici investiţii.
• Învăţământ neperformant, reducerea numărului de intelectuali.
• Poluarea morală a satului: ofensiva violenţei,a hoţiei, alcoolismului, prezenţa unor colectivităţi lipsite de pământ, situate departe de şcoală, locuind în condiţii mizere, alterează spiritul de ordine şi ierarhia valorilor morale stabilite tradiţional în  colectivitate.
   Cu toate acestea  se consideră că zona de deal are un surplus de produse care ar putea fi dirijat către oraş. Motivarea acestei aserţiuni:
    
• Teren agricol rămas nelucrat.
• Livezi şi podgorii îmbătrânite.
• Izlazurile comunale nefuncţionale din lipsă de solicitare.
• Preţuri foarte scăzute pentru unele produse: lapte, fructe, cereale.
•  Consumul de alcool şi de ţigări, reprezintă la scara României, o cheltuială cuprinsă între 3 şi 4 miliarde euro.Dacă jumătate din această sumă este „consumată” în mediul rural , există posibilitatea teoretică  de a dirija o parte din  cheltuială „parazită”,neobligatorie, pe alte componente ale economiei locale.
• Existenţa unor modele de succes în multe localităţi, urmarea unor eforturi proprii, prezenţei investitorilor, sprijinului primit din partea statului sau din partea U.E. arată rezervele existente în zonă ,dar şi mecanismele ce trebuie folosite pentru motivarea şi realizarea unor proiecte de revigorare a economiei din zona de deal.
• Un tezaur de informaţii şi cunoştinţe este acumulat de generaţia în vârstă, tezaur acumulat în timp istoric şi care reprezintă experienţa multor generaţii umane, ce au reuşit să trăiască continuu, pe acelaşi teritoriu şi să aibă reacţii de răspuns la toate provocările grave venite din partea naturii sau a semenilor. Este ceasul al 12-lea când această experienţă poate fi trasferată tinerilor: aceştia trebuie să existe, să îi intereseze preluarea ei, şi să o transforme în practică.  Există pericolul real ,grav, de întrerupere a  acestui lanţ al cunoaşterii., dar  rapid recuperat, pus în operă, dă continuitate economiei zonei şi şansă de evoluţie în perspectivă.


 Alte şanse de a modifica pozitiv trendul traiectoriei de evoluţie a satului din zona de deal sunt de dată relativ recentă  şi  se pot transforma în factori reali de dezvoltare.  Pot fi avute în vedere procese ca:
    
• Repatrierea unor părţi din câştigurile muncitorilor români ce lucrează în străinătate şi care, reîntorşi acasă ,s-ar putea antrena în iniţierea unei afaceri, folosind  şi experienţa acumulată în alte ţări.
• Revenirea unui număr dintre pensionarii din economie şi dintre persoanele ce şi-ai pierdut serviciul sau şi şansa de a mai găsi altul devin, acasă,  consumatori de produse, stimulând activitatea agricolă şi chiar practicând-o
• Intervenţia statului în protejarea   producţiei naţionale de produse agroalimentare.
• Recunoaşterea  calităţii de produs agricol  tradiţional ca tranziţie între produsele ecologice şi cele convenţionale. Se pot obţine preţuri mai mari pentru actualele produse, fără  eforturi  investiţionale în calitatea solului,  a seminţelor etc.

    Cu aceste proiecţii în alb şi negru, ale prezentului şi viitorului agriculturii din zona de deal, se pot face următoarele consideraţii finale:

1. În cel mai rău caz, satul trebuie lăsat în starea de subzistenţă (conservare) şi să fie capabil să se antreneze, în condiţii favorabile, pe o traiectorie ascendentă de evoluţie.
2. Dezvoltarea satului condiţionează dezvoltarea ţării, degrevarea bugetului de costul produselor alimentare din import şi permite României să se integreze în fluxurile mondiale de produse agroalimentare.
3. Agricultura din zona de deal este a suprafeţelor mici de teren ,a producţiei puternic diversificate, unde este imposibil de  aplicat principiile marii agriculturi din zona de câmpie şi care trebuie să rămână structurată ca atare, dar modernizată ca organizare, dotarea proprietarilor de teren, consolidarea micilor gospodării, realizarea unei infrastructuri a localităţii care să o apropie de confortul urban.
4. Intervenţia autorităţilor în mersul agriculturii în ultimii 19 ani nu a fost pozitivă şi nu sunt multe semne de schimbare a atitudinii. Criza ecnomică actuală, „sărăcirea” statului prin destructurarea economiei, nu lasă multe speranţe de implicare  în procesul viitor de modernizare al acestuia (infrastructură  ,învăţământ, sănătate, cultură, sprijin financiar direct, acordat agricultorilor etc. De la această realitate ar trebui pornit în proiecţiile ce se fac asupra viitorului satului.


Scenariul optimist de evoluţie a agriculturii în zona de deal.

      Obiectivul declarat al prezentei lucrări pentru agricultura zonei de deal a fost gestionarea corectă a tranziţiei de la starea de subzistenţă la cea de dezvoltare, printr-un proces treptat care are ca pilon principal susţinerea, consolidarea micii gospodării rurale.
      Eforturile necesare acestei tranziţii sunt de aşteptat să fie suportate de colectivitatea locală, motivată şi antrenată efectiv în proiecte pe termen scurt, mediu şi lung, articulate într-o strategie de evoluţie a localităţii.  Mijloacelor financiare necesare modernizării satului nu vor veni uşor din partea statului, de aceea, atragerea investitorilor devine esenţială pentru viitorul localităţii şi succesul strategiei. In lipsa investiţiilor, satul rămâne, sau trebuie să rămână, în starea de  supravieţuire.

      In cele ce urmează, se prezintă propuneri de evoluţie a  satului, provenite din surse diferite de informaţii. Inventarierea lor este făcută fără a fi selectate printr-un set de criterii, ci sunt înscrise într-o ordine aleatorie, putând fi folosite de decidenţi la fundamentarea hotărîrilor acestora. Pot ,de asemenea, stimula imaginaţia autorităţilor locale pentru elaborarea de programe şi acţiuni de interes comunitar.

*  Protejarea produselor agroalimentare proprii faţă de importul aceloraşi produse, mai scumpe şi ,în general, chimizate, biomodificate.
*     Cele câteva zeci de mii de unităţi comerciale ce desfac băuturi alcoolice în mediul rural, să fie obligate să ofere spre vânzare, prioritar, produsele alcoolice  obţinute local.
*      Primăriile să repartizeze şi să amenajeze spaţii pentru organizarea desfacerii produselor agricole proprii pe piaţa comunală şi intercomunală,
*       Asocierea ţăranilor pentru desfacerea produselor şi încheierea de contracte pe termen lung, în special cu hipermarketurile, restaurantele,instituţiile publice sau la export. Realizarea infrastructurii necesare, prin investiţii în amenajarea depozitelor, spaţiilor de sortare, ambalare, certificarea calităţii.
*      Formarea agenţilor comerciali proprii („precupeţul satului”) prin organizarea şi funcţionarea pieţelor comunale, intercomunale, participarea la târguri, vânzare „la marginea drumului”, în staţiunile turistice, pieţele improvizate de la oraş sub egida primarilor, aprovizionarea cabanelor turistice etc.
*       Acordarea unei mese calde copiilor de vârstă şcolară ai căror părinţi sunt săraci.
*       Reconsiderarea tracţiunii animale la efectuarea lucrărilor agricole pe arii restrânse de teren ,pe loturile destinate culturilor ecologice, transportului în pantă, transportului de persoane şi mărfuri pe distanţe scurte
*        Reactivarea izlazurilor comunale şi a văcarului satului.
*        Atragerea investitorilor pentru realizarea de investiţii cu finalitate în  .

1. Minibrutării cu obţinerea de specialităţi din specificul local
2. Producerea bicombustibililor pentru autovehiculele din zonă.
3. Miniinstalaţii de prelucrare a laptelui.
4. Instalaţii fixe sau mobile de uscare/afumare a fructelor.
5. Miniabatoare şi prelucrarea cărnii de pasăre şi  de vită.
6. Ateliere pentru producerea de mobilă rustică ce cuprinde şi elemente de artizanat, sculptură etc.,principalii beneficiari fiind casele de vacanţă, unităţile de agroturism, oamenii bogaţi.
7. Creşterea păsărilor în regim ecologic.
8. Producerea dulceţurilor, sucurilor, siropurilor natuarle.
9. Ateliere pentru producerea atelajelor şi a uneltelor agricole pentru tracţiunea  animală.
10. Ateliere pentru sculptură în lemn
11. Diversificarea producţiei la nivelul fiecărei gospodării, cu produse ce se caută în localitate sau pe piaţa oraşului. nomenclatorul este deschis, imaginaţia, talentul, voinţa gospodarului pot da viaţă unor produse tradiţionale sau noi ca, de exemplu:fructe de pădure cultivate în grădina casei, plante aromate şi medicinale ,flori sezoniere, fructe conservate, dulceţuri, zarzavaturi cultivate în sere reci, andive, ciuperci, vin netratat cu chimicale şi certificat ca ecologic, cireşe de mai, bame, stafide, muştar etc
12. Tracţiunea animală – acolo unde tractorul nu este eficient -.este şi o oportunitate pentru creşterea cailor, vacilor şi comercializarea lor.
13. Extinderea creşterii albinelor – teoretic, la fiecare gospodărie – îmbogăţeşte, în primul rând, dieta locuitorilor din sat, a copiilor şi apoi, oferă pieţei europene un produs căutat.
14.  Plantarea de pomi fructiferi pe spaţiile publice: lemnul aparţine
15. autorităţilor ,iar fructele- colectivităţii.. Se poate lansa un Program     naţional de plantare a 10 milioane nuci, în următorii 10 ani. Nucul aduce în circuitul economic fructe, lemn de esenţă preţioasă, mijloc excepţional de stabilizare a solului împotriva alunecărilor de teren şi, înainte de toate, valorificarea unui teren care nu era productiv: marginile drumurilor comunale, curţile instituţiilor publice, locurile virane din localitate, hotarele dintre loturile agricole, perimetrul izlazurilor, terenuri ce nu pot fi cultivate cu altceva etc. Alături de nuc se pot lua în considerare şi cireşul negru, smochinul, măslinul sălbatic (zona Timişoara), dudul, castanul dulce, alunul domestic etc.
16. Ţuica – nelipsită din gospodăriile din mediul rural, nu mai are piaţă de desfacere. Ea poate fi transformată în alcool concentrat şi transformat în lichioruri din fructele locale sau băuturi cu arome naturale din flora spontană..
17. Vinul – din ce în ce mai dificil de comercializat  din cauza concurenţei noilor ţări ce cultivă viţă de vie – poate fi oferit pieţei interne sub formă de must. Instalaţii complete de preparat mustul pot fi amplasate în oraşe, staţiunile turistice, popasurile de pe autostrăzi etc, în lunile sept-octombrie. Aici se prepară mustul sub privirile consumatorilor care-l cumpără direct din teasc.Ambalajele pot fi din ceramică, fabricată local.
18.  Redescoperirea culturii locale, cultivarea ei, preluarea de către generaţiile tinere, organizarea de manifestări locale, participare la manifestări în afara localităţii. Descoperirea talentelor deosebite şi sprijinira acestora pentru a-şi desăvârşi vocaţia. Nou statut pentru Căminele culturale care trebuie să răspundă cerinţelor de început de secol XXI şi realizarea de asemenea Cămine.
19. Organizare şi participare la serbări populare, festivaluri, concursuri, expoziţii etc.,prilej de a pune în valoare ce are mai preţios localitatea şi locuitorii săi (port, cântec, datini, comportamente etc) ,dar şi prilej de comparaţii, de concurenţă, de prezentare de produse de artizanat proprii, de produse alimentare etc.
20. Reconsiderarea învăţământului primar şi liceal ca nivel calitativ şi  curricular, adaptat nevoilor zonei care cere tineri cu spirit întreprinzător, competitiv, capabili să evalueze şi să-şi asume riscuri, să gândească inovator.şi să posede noţiuni de bază ale economiei de piaţă. Un teren – ca lot agricol- le-ar uşura familiarizarea cu elementele esenţiale ale agriculturii din zonă şi   ar  permite organizare unei mici pepiniere care să producă puieţii de pomi pentru plantarea pe  spaţiile publice Modernizarea şcolilor, atragerea cadrelor didactice de înaltă calitate profesională,.care să promoveze absolvenţii de liceu în învăţământul superior şi să descopere elevii deosebit de dotaţi şi să-.i îndrume către şcoli de excelenţă sunt desiderate dificil de atins pe termen scurt sau chiar mediu. Rămân în aşteptarea unor vremuri mai bune...

           Primăria  comandamentul  strategic al dezvoltării zonei de deal 
    

      Este sarcina Primăriei să conducă procesul dificil, complicat şi scump al decolării din sărăcie  către dezvoltare. Primăria mobilizează toate competenţele capabile să reformeze economia rurală, să motiveze locuitorii şi să acţioneze în vederea atingerii unor obiective concordante cu dorinţa de dezvoltare economică, socială, culturală etc. Dacă nu are această capacitate de organizare, localitatea rămâne în stadiul subzistenţei ,al supravieţuirii la nivel minim. Este posibil să se  coboare şi sub nivelul subzistenţei, caz în care, viitorul comunităţii este ameninţat, după cum s-a prezentat zona de munte, cu procesul sau fenomenul „pustiirii” satelor, depopulării lor.
       Logica gestiunii viitorului localităţii cere existenţa unei strategii cu tot ce înseamnă metodologic, o asemena lucrare : desemnarea unor obiective strategice pe termen lung, mediu şi scurt, alegerea scenariilor previzibile pentru evoluţia spaţiului politic, social, la nivel naţional şi local, conturarea unor politici pe domenii de activitate compuse, la rândul lor din programe. Programele se detaliază cu măsuri, responsabili, au asigurate sursele de îndeplinire, stabilite termene etc. Strategia se elaborează de către specialişti, cu colaborarea largă a  tuturor celor ce pot să-şi exprime opinii, să judece propuneri ce privesc viitorul localităţii. După dezbaterea publică şi aprobarea în Consiliu, strategia devine document de bază al localităţii, administraţiile publice locale fiind obligate să-i respecte prevederile pe durata preconizată pentru realizarea obiectivelor.
      Până la elaborarea unei strategii de evoluţie a localităţii, Primăria, primarul ar putea să dea atenţie următoarelor sugestii:
• Inventarierea terenurilor nelucrate, identificarea proprietarilor şi clarificarea fiecărui caz. Se poate conveni cu proprietarii ca aceştia să fie de acord cu  arendarea pe perioade de 5 – 10 ani către locuitori din sat  sau către firme specializate din afara satului.
• Ofertă pentru atragerea arendaşilor, făcută prin Camerele de Comerţ,. Camera Agricolă,  Instituţii specializate ale statului, prin media e; cuantumul mediu al arendei  poate fi  stabilit la nivel naţional.
• Plan de plantare de pomi fructiferi de interes public, cu atenţia principală acordată nucului. Manopera pentru plantare poate fi asigurată de persoanele asistate financiar de către Primărie şi care sunt capabile de muncă. Obţinerea puieţilor rămâne să fie stabilită, ca sursă de finanţare. În extremis, se realizează o pepinieră în comună.
• Desemnarea perimetrului parcului agroindustrial cu care se crede că vor fi atraşi investitorii. Sunt condiţinări ale declarării şi recunoaşterii rolului de parc agroindustrial. Investiţiile vor fi realizate în regim public-privat sau numai privat.
• Organizarea pieţelor la nivel de comună pentru produsele proprii, apropierea de căi de circulaţie este recomandată pentru accesul terţilor. Ritmicitatea funcţionării pieţei va fi apreciată de Primărie.
• Înţelegeri cu Primăriile din oraşele apropiate pentrua acordarea de facilităţi producătorilor din zona de deal, pe piaţa oraşului.
• Începerea elaborării strategiei de evoluţia a localităţii.

                                                                                                                                         Gheorghe MANEA

 

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971