Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
NU S-AR CUVENI O GREVĂ A GÂNDIRII? Se întreabă Liviu ANTONESEI
FARSE ALE GUVERNARILOR DE STÂNGA CU PLUSĂRI DIN PATRIMONIUL ROMÂNESC
DESPRE PERSONALITATEA LUI Karl Friedrich, prinţ moştenitor al Casei de Hohenzollern
FRAGMENTE DIN ROMANUL: “FEMEIA, FIE EA REGINĂ!”
FRAGMENTE DIN ROMANUL: “FEMEIA, FIE EA REGINĂ!”- continuare
FRAGMENTE DIN ROMANUL: “FEMEIA, FIE EA REGINĂ!”- continuare II
FRAGMENTE DIN ROMANUL: “FEMEIA, FIE EA REGINĂ!”- continuare III
Marian PETCU: “PHILOBIBLON” – CEA MAI MARE REVISTĂ DIN ROMÂNIA
Tiberiu COSOVAN: „BUCOVINA ÎNARIPATĂ” SE ÎNALŢĂ SPRE CER
Anca GOJA: TEATRUL ARARAT
Lucreţia BERZINTU -INTERVIU CU LUIZA CALA
SFERICITATEA ETERNĂ A GENIULUI, EMINESCU - Magdalena ALBU
IMAGINEA SATULUI ROMANESC IN CREATIA LITERARA DIN DIN VOIVODINA
CRITICUL DE POEZIE - UN PARAZIT AL SENTIMENTULUI UMAN? eseu de Al. Florin ŢENE
ACCESUL ELEVILOR LA MAREA LITERATURĂ - Prof. Carmen CĂTUNESCU
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT” -SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS - George ROCA
ASASINAREA POETULUI NICOLAE NEAGU - George ANCA:
Catedrala mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova – ctitorie a Domnitorului Matei Basarab - Dan LUPESCU
Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H. îşi avea locul în centrul României de azi- Dr. Napoleon SĂVESCU
SEMNUL CRUCII - Adina Livia CHIRILA
NAŞTEREA FILMULUI, ARE EA O DATĂ CUNOSCUTĂ ? - Vlad LEU
Cum staţi cu inima? - Ionuţ CARAGEA
 

Despre personalitatea celui care da interviul
 Karl Friedrich, prinţ moştenitor al Casei de Hohenzollern

Născut în 1952. De 22 de ani conduce în calitate de viitor conducător al familiei compania Principe de Hohenzollern. Concernul operează în domeniile imobiliar, turism, maşini grele, forestier şi prelucarea lemnului. Compania este printre altele proprietara a 15.000 de hectare de pădure, fiind cel de-al treilea mare proprietar de păduri din Germania. Familia Hohenzollern are în prezent aproximativ 30 de membri, dintre care cei mai mulţi trăiesc în Germania. Au profesii din cele mai diverse. Karl Friedrich Principe Moştenitor de Hohenzollern este proprietarul unei companii, fraţii săi mai mici sunt unul negustor de opere de artă, celălalt arhitect. Capul familiei Hohenzollern, Friedrich Wilhelm, în vârstă de 85 de ani, tatăl prinţulului moştenitor, nu mai acordă interviuri din motive de boală.

E regula aceasta, ca primul născut între fii să moştenească averea, cea mai importantă tradiţie a Casei de Hohenzollern din care faceţi parte?
 
Nu, nu neapărat. Desigur există şi alte tradiţii pe care le păstrăm. Pentru noi este extrem de important să putem finanţa şi întreţine reşedinţa princiară, Castelul Sigmaringen, care are nu mai puţin de 400 de camere. Castelul este identitatea familiei noastre, a Casei de Hohenzollern. Şi nu o vom vinde vreodată. Două treimi din încăperi le punem, de decenii, la dispoziţia publicului, ca muzeu. În plus, avem o colecţie importantă de opere de artă, adunate de-a lungul a peste nouă secole, colecţie pe care am expus-o în muzeul despre care vă vorbeam. Şi aceasta este o tradiţie. Noi, spre deosebire de alte familii nobiliare, nu ne vindem colecţiile, valorile de artă sau castelele.
 
La alte familii nobiliare, vânzarea bunurilor este legată strict de diminuarea resurselor financiare şi nicidecum de nerespectarea tradiţiei. La ce a fost nevoită să renunţe familia Alteţei voastre de-a lungul anilor?
 
Principala noastră fabrică, Zollern SRL, care furniza componente auto, a intrat într-un impas financiar în anii ’70. Tatăl meu a hotărât atunci să păstreze fabrica totuşi şi să o finanţeze din banii săi. Pentru aceasta a fost nevoit să vândă diverse moşteniri, pământuri, păduri, obiecte de artă şi altele. Astăzi vedem infuzia aceasta de capital ca pe o restructurare importantă, iar succesul societăţii Zollern dovedeşte că a meritat investiţia. Am avut de mai multe ori mare noroc în istoria familiei. Daţi-mi voie să fac o scurtă incursiune în istorie: în 1806, Împăratul Napoleon a făcut o reformare a landurilor germane; aproape toate principatele şi comitatele au fost dizolvate atunci. Noi am fost ocoliţi de această reformă datorită unui context fericit: Principesa Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg, principesa noastră, avea legături cu cercuri influente la curtea lui Napoleon. Al doilea mare noroc l-am avut în 1850. Principatul Hohenzollern a căzut pe mâna prusacilor, dar a fost vorba strict de predarea chestiunilor legate de conducere. Averea noastră, proprietăţile pe care le aveam au rămas ale noastre. Decizia aceasta a făcut posibil ca în timpul celor două războaie mondiale să nu putem fi desproprietăriţi şi aşa ne-am salvat bunurile în vreme de război.
 
Cum resimţiţi tradiţia aceasta, ca Alteţa voastră, în calitate de primogenit, să trebuiască să administraţi averea, ca pe o onoare sau o povară?
 
Din amândouă câte puţin. Ca pe o povară, deoarece pentru păstrarea tradiţiei ai nevoie de bani lichizi, pe care trebuie să-i furnizeze compania noastră. În acelaşi timp o resimt şi ca pe o mare onoare şi bucurie că avem privilegiul unei astfel de moşteniri.
 
Dinastia Hohenzollern are o ramură şvabă şi una francă. Alteţa voastră proveniţi din cea şvabă. Ramura cealaltă a dat cei trei împăraţi care au condus Imperiul German în perioada 1871-1918. Şi astăzi mai există în Germania oameni care spun: „Îl vrem înapoi pe Împăratul Wilhelm“. Ce le spuneţi acestor susţinători ai monarhiei?
 
Eu am crescut în democraţie şi sunt - precum tatăl meu - un democrat declarat. Germania este cu istoria ei nestatornică - începând cu Imperiul German, Republica de la Weimar până la dictatura nazistă - un caz aparte. Pe de altă parte, monarhia aparţine unei istorii îndepărtate. Conceptul de monarhie este depăşit şi nepotrivit pentru Germania. Democraţia s-a confirmat acum în Germania.
 
De ce nu ar fi putut fi monarhia constituţională, aşa cum o au astăzi Marea Britanie, Norvegia, Luxemburg sau Spania, un model de guvernare potrivit pentru Germania?
 
Ar fi fost de neconceput ca după Al Doilea Război Mondial şi un regim hitlerist să urmeze o monarhie. Vă dau doar un exemplu: după cel de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii victorioşi, Franţa şi Statele Unite, şi-au disputat sud-vestul Germaniei. A fost creat aşa-numitul Stat din sud-vest care cuprindea landurile Baden, Wuerttemberg-Baden şi Wuerttemberg-Hohenzollern. S-a negociat ani întregi, organizând multiple referendumuri, formarea unui singur land din cele trei. Bunicul meu, Principele Friedrich, a încercat atunci să aducă odată cu landul Hohenzollern identitatea şi istoria acestuia în noua formaţiune Baden-Wuerttemberg. Ba chiar a insistat ca numele Hohenzollern să se regăsească în numele landului. Ar fi urmat să se numească landul Baden-Wuerttemberg-Hohenzollern. Însă locuitorii landului federal s-au pronunţat în 1951, prin referendum, împotriva acestui proiect.

 


Precizare privind succesiunea în dinastie
Conform principiului legii salice din ultima Constituţie regală democratică, cea din 1923, ordinea de succesiune la tronul României după Regele Mihai I este următoarea:

 

                1. Prinţul Friedrich Wilhelm de Hohenzollern (n. 1924)
                2. Prinţul Karl Friedrich de Hohenzollern (n. 1952)
                3. Prinţul Alexander de Hohenzollern (n. 1987)
                4. Prinţul Albrecht de Hohenzollern (n. 1954)
                5. Prinţul Ferdinand de Hohenzollern (n. 1960)
                6. Prinţul Aloys de Hohenzollern (n. 1999)
                7. Prinţul Fidelis de Hohenzollern (n. 2001)
                8. Prinţul Johann-Georg de Hohenzollern (n. 1932)
                9. Prinţul Carl Christian de Hohenzollern (n. 1962)
              10. Prinţul Nicolas de Hohenzollern (n. 1999)
              11. Prinţul Hubertus de Hohenzollern (n. 1966)
              12. Prinţul Ferfried de Hohenzollern (n. 1943)
              13. Prinţul Meinrad de Hohenzollern (n. 1925)
              14. Prinţul Carl Alexander de Hohenzollern (n. 1970)
              15. Prinţul Carlos Patrick de Hohenzollern (n. 1978)

Această linie descinde din Prinţul Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen, care, împreună cu tatăl său, Prinţul Leopold, a renunţat la tronul României în favoarea fratelui său mai mic, viitorul Rege Ferdinand I.


Conform noului Statut al Casei Regale, ordinea de succesiune la tronul României este următoarea:
               1. ASR Principesa Moştenitoare Margareta a României, Custode al Coroanei României (n. 1949)
               2. ASR Principesa Elena a României (a doua fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana) (n. 1950)
               3. Nicolae de Roumanie Medforth-Mills (fiul Elenei, nepotul Regelui, care va deveni ASR Principele Nicolae al României la 1 aprilie 2010 sau la moartea Regelui Mihai, oricare ar surveni mai întâi) (n. 1985)
               4. Elisabeta Karina de Roumanie Medforth-Mills (fiica Elenei) (n. 1989)
               5. ASR Principesa Irina a României (a treia fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana) (n. 1953)
               6. Michael de Roumanie Kreuger (fiul Irinei) (n. 1985)
               7. Angelica de Roumanie Kreuger (fiica Irinei) (n. 1986)
               8. ASR Principesa Sofia a României (a patra fiică a Regelui Mihai şi a Reginei Ana) (n. 1957)
               9. Elisabeta Maria Biarneix (fiica Sofiei) (n. 1999)

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971