Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
CE E SAU CE NU E, CRIZA? - REPORTAJ DE VIOREL BAETU
CENTRUL DE STUDII ŞI INSTRUIRE PENTRU PROMOVAREA PRODUCŢIEI MICILOR GOSPODĂRII, A COMERŢULUI RURAL ŞI RECONSIDERAREA MEŞTEŞUGURILOR TRADIŢIONALE
GH. MANEA -DINCOLO DE ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ?
GH. MANEA - CONTINUARE- AGRICULTURA ÎN ZONA DE CÂMPIE
CONSOLIDAREA MICII GOSPODARII RURALE
SE LANSEAZĂ EDITURA NOASTRA ON-LINE
SPAŢIUL CARPATO-DANUBIAN ÎNCEPE A FI RECUNOSCUT CA UNUL DINTRE LEAGĂNELE ANTROPOLOGICE
Premiul „Grigore C. Moisil” pentru acad. GHEORGHE PĂUNPREMIUL „GRIGORE C. MOISIL” PENTRU ACAD. GHEORGHE PĂUN
CÎŞTIGĂTORII CONCURSULUI NAŢIONAL DE FIZIOLOGIE „NICOLAE C. PAULESCU”
UN MEMORIU PRIVIND PREOCUPAREA PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI:
COMUNICAT DE PRESÃ AL PRIMÃRIEI CHIŞINÃULUI
PRIMARIA CHISINAU - DECLARATIE DE PRESA A PRIMARULUI DORIN CHIRTOACA
O INIŢIATIVÃ A ALIANŢEI FRANCEZE DIN CHIŞINÃU
UN MARE SAVANT ROMÂN FIU AL BASARABIEI
ACADEMICIANUL MIHAI CIMPOI VA PREZINTA POETUL CARE SEMNEAZA CU UN SINGUR NUME
POEME DE TRAIANUS (TRAIAN VASILCĂU)
CRISTINA OPREA: ICOANA - PUNTE ÎNTRE PĂMÂNT ŞI CER
VALERIA PETER PREDESCU
VĂ OFERIM DOUĂZECI DE FILME DOCUMENTARE CELEBRE CU SUBTITRAREA LOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
CHIPUL POETULUI (CEZAR IVANESCU) DE IOANA GRECEANU
MELANIA CUC PREZINTA VERSURI DE VASILE URSACHE
VALERIU CUSNER PREZINTA VERSURI DE IONUT CARAGEA
OCTAVIAN CURPAS PREZINTA VERSURI DE CORINA LUPU
CONSTANTIN MĂLINAŞ PREZINTĂ VERSURI DE GEORGE ROCA
MULTIDISCIPLINARITATE, INTERDISCIPLINARITATE, TRANSDISCIPLINARITATE IN STIINTA CLASICA SI CONTEMPORANA DE SORIN BAICULESCU
ROMANUL« ISUS » DE EUGEN COJOCARU PREZENTAT DE MIRCEA POPA
LIERATURA ON LINE:

 Traianus
(Traian Vasilcău),născut la 2 aprilie 1969, în comuna Viişoara, raionul Edineţ, Republica Moldova. Poet, eseist, traducător. Studii: Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea Istorie. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.Autor a 27 volume de versuri, eseuri, poezii pentru copii, traduceri şi texte pentru cântece, cărţi apărute la Chişinău, Bucureşti, Timişoara, Craiova etc.

 

 Poem smuls din Acum

În ochii mei e-un cimitir ce creşte
Atîta lume se îngroapă-n el,
Paznici sunt florile de muşeţel,
Ca o grădină liniştea-nfloreşte,
Culeg de jos lumina pe făraş
Şoapte-mi fac din tăceri de heruvim,
Gropari bătrîni — copacii n-au sălaş.
Se pot ascunde în privirea mea,
Casă-şi pot face-n amintiri de stea,
Cît noi statui iubirii devenim.

Ultimul stingher (II)


Casă de pămînt avea-voi
Într-un cimitir din cer,
Nimeni să-mi deschidă poarta,
Fi-voi ultimul stingher.

Cel mai trist! Laudă vouă
Că o să ajung aşa.
Numa-n mănăstiri de rouă
Un copil va lăcrima
Şi-n cel ceas sub stele-salbe
Ninge-va cu linişti albe.

***
Pe apa mării scriu poemul lunii,
Îl scriu la nesfîrşit şi-l vor citi
Aleşii universului, — nebunii
Din zi în noapte şi din noapte-n zi.

Tot săruta-ţi-aş numele, Iubire,
Că doar de dorul tău încerc să scriu
Din noapte-n zi şi din zi în tîrziu,
Încît aduc a iad şi-a nemurire.

Numele morţii nu-mi mai este drag,
Dar o visez şi-odată, surîzînd,
Am pus visul la zid şi cînd să trag
L-am auzit pe Dumnezeu plîngînd.
***
Cînd te aveam pe tine umblam ca un nebun,
Ce copt era cuvîntul, ce sunător şi bun,
Durerea-mi da procură, în numele-i să cînt,
Preot mi-era tăcerea, spunîndu-mi: «Fii cuvînt».

Mă tot soma tristeţea, mă obliga un dor
Să fiu în orice clipă visarea tuturor,
De-o viaţă-apus şi încă fiu nenăscut al sorţii,
Citea în ochi-mi noaptea metaforele morţii,

Şi întreba aiurea instanţe de resort
Cînd va veni poştaşul îmbătrînit de tot.

Verdict

Să iau paharul plin cu vin — să-l sfarm,
S-arunc pachetul cu ţigări în vînt
Şi revolveru-n trupu-mi să-l împlînt
Fără vacarm.

Spre cer să zbor ca Phoenix şi să ard
În flăcările marelui cuvînt
Şi în pierzare fericit să cînt
Şi-n voi să cad.
27 iunie 2005 
 

Recviem antum


Ferice de cei care pot să trăiască-n iubire
Şi în Dumnezeu.
Poezia e adusă în trăsura muzicii line
Şi opreşte în sufletul meu.

Ferice de cei care pot să trăiască în taină
Şi-n ale ei mîngîieri.
Mă scriu cuvintele cu o albă tăcere
Şi sunt oriunde, fiind nicăieri.
12 iulie 2005

***

E-un rîu durerea, îmi sunt Preadeparte,
Mă ning cuvintele, se face moarte,
În ea am să trăiesc fără sfîrşit,
Uitînd că sunt de şapte vieţi murit.

Paşii-mi sărută vrednicia ierbii,
Trăiesc doar timp, spaţiu gîndesc discret
Şi sunt convins: cînd se vînează cerbii,
Singurătatea m-a născut poet.

Şi de atunci din mine-alerg spre mine,
Privirea mi se frînge de ruine,
Ruine de tăceri din noapte-n zi.

Rănit şi-nsîngerat de-atîta taină,
Alerg din mine-n mine fără teamă
Ca spre o ţară ce n-o voi găsi.

***
Eu cuvînt n-am să-mi mai fiu
Numai cînd n-oi mai fi viu,
Da’ şi-atunce am să cînt
Cu al lacrimii cuvînt.

Catren mereu

Phoenix suntem. Strai de cenuşă
Purtăm, ca un stelar noroi.
Se-aude o bătaie-n uşă.
Primiţi-l pe Iisus în voi!

 

  Cîntec de-apocalipsă
  Pentru Nicolae Fabian


Apocalipsa mi-a intrat în casă,
Aseară a venit cu primul tren
Şi m-a îmbrăţişat să-i fiu etern
Soţ credincios, menire dureroasă.

Potop stelar strîngeam, umplînd ulcioare,
Cînta neantu-n mine la viori,
Iar vîntul mă-ntreba cu-nverşunare:
«Cum faci că veşniceşti şi nu mai mori?»

Rîdeam şi-n haine noi de disperare
Beam ceai din cîntec de privighetori.

***
Mie nu-mi ajunge zeu,
Ţie nu-ţi ajunge moarte,
Mie nu-mi ajunge Eu,
Nici departe, nici aproape.

Mie nu-mi ajunge Nu,
Ţie Da nu-ţi mai ajunge,
Mie nu-mi ajunge Tu
Să-mi am morţile prelunge

În ianuar, ce se-abătu
Peste ochi-mi — stea învinsă
Şi-mi ajung şi sunt de-acu
Ţară de colinde ninsă.


Baladă pe nou


Manole şi-a închis iubirea-n zid,
Eu — un popor de mierle fredonînd
Al nedreptăţii lied —
În gînd. 
Sunt bucuros, aproape ne-ntîmplat.
Mi-a mai rămas un lucru de făcut —
Să le fiu cer surpat
În absolut.

***
Timpul curge înapoi
Spre ce-am fost odată Noi
Şi-o să curgă şi-nainte,
Cînd ne-om fi stinse cuvinte
ără cruci, fără morminte.

Cîntec de copac

În pieptul meu e-o scorbură cu mierle,
Caut în mine, tace Dumnezeu,
În tine caut, lumea-şi prinde perle
Din amintirea plopului ce-s eu.

Ştiind poetul, să-l cunoşti nu poţi.
Degeaba-ncerci, opreşte-te şi taci.
Freamătă-n el tăcerea din copaci
Şi-n sufletu-i valsează vii cu morţi.

Face ravagii ca-ntr-un lan cu maci
Epidemia raiului în toţi.

***
Noaptea, fumînd, suspină-n drum şi luna
Îi şterge ochii, tace-ntotdeauna,
Deşi în ea sunt stoluri de cuvinte.

Vai, ochii nopţii parcă-ar fi morminte
Spre care-o să venim să ne cunune
Tăcerile din plopi — biserici bune!

Iubito, ce-amiroşi a primăvară,
Noi suntem condamnaţi să fim o ţară!

Grădina ascunsă

Plîngînd, am îngropat în noi iubirea
Şi-am aşteptat să tot răsară cînt.
Cer poezia e, da-i şi pămînt.

În zori mirată ne-a fost fericirea —
Cerul luînd în braţele-i grădina,
Din sîmburi mici de dor ţîşnea lumina.


Carte de răni


Sunt un ales al morţii. I-s poet!
Blestemul drag al lutului în floare
Voi deveni-n curînd şi, desuet,
Mi-oi duce traiu-n amintirea ta,
Care la orice-atingere tresare,
Carte de răni — s-a preschimbat şi doare.

Cuvintelor sunt jertfă credincioasă?
Altceva sunt. Altceva ce? Tăcerea!
Pe marea de parfum a morţii mele
Înot mereu, mi-i lesne şi mi-i greu,
Da-s fericit, c-am îmblînzit durerea
Şi-acum, fiindu-mi grai, i-s Dumnezeu!


***
Sunt plin de tine, cartea
Se-nchide şi-o să zbor
Să mă-nfieze moartea
Cîntîndu-mă cu dor.

Rău o să-mi pară-ntruna
Că n-ai venit, mirare,
Să-mi dăruieşti secunda
Din care ora-mi moare.


 ***
Privirile îmi sunt două morminte,
Cu mîinile le mîngîi, însă cînd
Voi fi cuvînt de humă, grav tăcînd
Cine le-o duce flori şi jurăminte?

Cuvintele-s cocori la tîmpla zării,
Şi eu, uitînd de ele, mă mai mint
Citind pe drumuri urmele tăcerii
Din care izbucnesc narcişi de-argint.

***
În prezent trăiescu-mi
Zilnic viitorul.
Nici un cîntec nu e
Mai frumos ca norul.

Şi nici zi mai tristă
Cînd, Iisuse sfinte,
Va fi să alegem
Moartea preşedinte.

***
Ca un vis luminează tăcerea
Dar tu, iarna,
Eşti mai frumoasă ca ea.
Eşti cea mai frumoasă iarna.
Mi-eşti durerea,
Pe care-o cer ca nimeni să mi-o dea.

***
Mă-ngîn, mă tac, pe urmă mă rescriu
În cartea nopţilor şi-n a risipei.
Gîndu-mi se-ncuie-n mănăstirea clipei,
Morţii cei vii, viii cei morţi mă ştiu.

Ca pe-un copac tăcerea mă citeşte,
Cinstindu-mi numele, vînat de ciori.
Pe ţărmul liniştii aştept să mori,
Viaţă-a muririi mele, pămînteşte,

Şi eu să mă abandonez, ca prunii,
La capătul însingurării lunii.

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971