Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
CE E SAU CE NU E, CRIZA? - REPORTAJ DE VIOREL BAETU
CENTRUL DE STUDII ŞI INSTRUIRE PENTRU PROMOVAREA PRODUCŢIEI MICILOR GOSPODĂRII, A COMERŢULUI RURAL ŞI RECONSIDERAREA MEŞTEŞUGURILOR TRADIŢIONALE
GH. MANEA -DINCOLO DE ALARMĂ - CINE VA HRĂNI ROMÂNIA ?
GH. MANEA - CONTINUARE- AGRICULTURA ÎN ZONA DE CÂMPIE
CONSOLIDAREA MICII GOSPODARII RURALE
SE LANSEAZĂ EDITURA NOASTRA ON-LINE
SPAŢIUL CARPATO-DANUBIAN ÎNCEPE A FI RECUNOSCUT CA UNUL DINTRE LEAGĂNELE ANTROPOLOGICE
Premiul „Grigore C. Moisil” pentru acad. GHEORGHE PĂUNPREMIUL „GRIGORE C. MOISIL” PENTRU ACAD. GHEORGHE PĂUN
CÎŞTIGĂTORII CONCURSULUI NAŢIONAL DE FIZIOLOGIE „NICOLAE C. PAULESCU”
UN MEMORIU PRIVIND PREOCUPAREA PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI:
COMUNICAT DE PRESÃ AL PRIMÃRIEI CHIŞINÃULUI
PRIMARIA CHISINAU - DECLARATIE DE PRESA A PRIMARULUI DORIN CHIRTOACA
O INIŢIATIVÃ A ALIANŢEI FRANCEZE DIN CHIŞINÃU
UN MARE SAVANT ROMÂN FIU AL BASARABIEI
ACADEMICIANUL MIHAI CIMPOI VA PREZINTA POETUL CARE SEMNEAZA CU UN SINGUR NUME
POEME DE TRAIANUS (TRAIAN VASILCĂU)
CRISTINA OPREA: ICOANA - PUNTE ÎNTRE PĂMÂNT ŞI CER
VALERIA PETER PREDESCU
VĂ OFERIM DOUĂZECI DE FILME DOCUMENTARE CELEBRE CU SUBTITRAREA LOR ÎN LIMBA ROMÂNĂ
CHIPUL POETULUI (CEZAR IVANESCU) DE IOANA GRECEANU
MELANIA CUC PREZINTA VERSURI DE VASILE URSACHE
VALERIU CUSNER PREZINTA VERSURI DE IONUT CARAGEA
OCTAVIAN CURPAS PREZINTA VERSURI DE CORINA LUPU
CONSTANTIN MĂLINAŞ PREZINTĂ VERSURI DE GEORGE ROCA
MULTIDISCIPLINARITATE, INTERDISCIPLINARITATE, TRANSDISCIPLINARITATE IN STIINTA CLASICA SI CONTEMPORANA DE SORIN BAICULESCU
ROMANUL« ISUS » DE EUGEN COJOCARU PREZENTAT DE MIRCEA POPA
LIERATURA ON LINE:

 CONSOLIDAREA   MICII   GOSPODARII   RURALE

 

Titlul de mai sus poate rezuma lucrarea : „Transformarea micilor gospodării agricole ţărăneşti în exploataţii agricole familiale – baza agriculturii durabile multifuncţionale în România”, a autorului dr.ing.Viorel Morărescu, carte apărută la Editura Alma Print din Galaţi ,în 2008.
            Interesul pentru exploataţiile agricole de mici dimensiuni este susţinut, atât de proporţia mare a numărului acestora în totalul exploataţiilor agricole dintr-o ţară: 98% în China, 80% în India, 98% în Rusia şi Ucraina, 95% în Bulgaria ,58% în România, 51% în Polonia, 92% în SUA etc.,cât şi de numărul locuitorilor antrenaţi în această formă de practicare a agriculturii.
            Definiţia micii gospodării rurale are diferite interpretări în literatura de specialitate sau în practica ţărilor cu asemena formă de exploatare a pământului. In SUA, de pildă, este uzuală definiţia după care, o exploataţie agricolă mică are vânzări totale anuale de produse agricole cuprinse între 1000 şi 20 000 dolari; Banca Mondială o caracterizează ca „acea gospodărie care are o bază tehnică materială modestă şi  care lucrează mai puţin de 2 ha de teren cultivat.  Autorul cărţii susmenţionate ,pare să opteze pentru următoarea definiţie:”operatorul exploataţiei agricole şi familia lui asigură aproape în totalitate munca ,economiile proprii şi managementul; venitul din activitatea agricolă şi neagricolă este modest, activitatea agricolă asigură cel puţin 50% din venitul total al gospodăriei, iar cel ce exploatează o asemena gospodărie are o atitudine şi motivaţie economică pozitivă pentru activitatea lui”
         Comparativ cu marile exploataţii agricole,micile gospodării rurale, sunt „perene”,durabile în timp.O exploataţie agricolă care se extinde dincolo de nişa ei ecologică degradează- fără excepţie- baza ei de resurse naturale (sol, aer, apă ) şi îşi diminuează productivitatea şi afectează şi sănătatea, atât a oamenilor care lucrează pământul, cât şi a  populaţiei , a societăţii în general. Ocupaţia de agricultor este deprofesionalizată prin aranjamentele contractuale corporatiste care reduc funcţia de agricultor la aceea a unui muncitor slab priceput ,prost plătit.
          Marile ferme agricole, bazate pe mecanizare ,chimizare, biotehnologie, standardizare, obţin productivităţi mari pe hectar, costuri de producţie scăzute, dar limitele biologice ale solului ,ale ecosistemelor sunt depăşite, procesul de regenerare naturală nu mai este posibil, biodiversitatea lasă loc specializării, iar pe termen lung ,o asemenea formă de exploatare... moare .Este ultimul stadiu al unei agriculturi industriale, ce a depăşit mult limitele naturale.
           Alterantivă la marile ferme agricole este mica proprietate ,caz în care, scopurile micului fermier nu coincid cu cele ale marelui producător agricol: dacă productivitatea, costurile de producţie sunt predominante în primul caz, mica gospodărie însă, are caracteristică asigurarea calităţii vieţii, relaţia sănătoasă cu terenul, cu clienţii şi cu vecinii. Gospodăria de dimensiuni mici, reprezintă şi oportunitate pentru spaţii naturale deschise, aer liber ,peisaje pitoreşti, refugiu, mediu paşnic ,loc bun pentru creşterea copiilor, existenţa familiei în contextul unei comunităţi de sprijin social, unde familiile pot trăi şi lucra împreună, iar oamenii îşi cunosc realmente vecinii cu care colaborează. Sunt şi familii care aleg agricultura de mici dimensiuni ca scop şi semnificaţie pentru viaţa lor, agricultura devenind expresia spritualităţii proprii.
            Pe plan conceptual, sistemele vii, ca şi agricultura de-altfel, trebuie să fie gestionate, mai degrabă pe bază de principii, decît de prescripţii sau procese standardizate. Principiile unei exploataţii agricole durabile trebuie să asigure integritatea ecologoică, viabilitatea economică, responsabilitatea socială şi multifuncţionalitatea ambientală.
            După definirea principiilor, etapa următoare a analizei gospodăriilor agricole este stabilirea „justei dimensiuni” a exploataţiei  pentru a nu se depăşi limitele sănătoase economice, sociale şi ecologice .In cadrul acestei dimensionări pot apărea neconcordanţe între mărime familiei agricultorului şi suprafaţa terenului. Ajustările ce ar putea avea loc pot duce la măriri de suprafaţă prin comasări, achiziţionări, concesionări sau, dacă acest proces nu este posibil, prin reducerea număruluui membrilor familiei sau chiar la schimbarea ocupaţiei/profesiei de agricultor. Calitatea managementului arbitrează acest proces de corelare a mărimi familiei cu suprafaţa exploataţiei agricole.
            Dar  când suprafaţa exploataţiei devine prea mare? .Autorul dr ing.Viorel Morărescu notează următoarele cazuri:
• limitele exploataţiei nu sunt sănătoase ecologic;
•când a devenit contractual depenedentă de alte persoane ce stabilesc tehnologia ,inputurile sau pieţele pe care se comercializează produsele;
•lizierele sau gardurile verzi de separare a proprietăţilor au dispărut, odată cu biodiversitatea ce o găzduiau ;
•solul se simte ca un pavaj sub picior sau, agricultorului nu-i mai place să-l străbată mergând pe jos:
•vacile nu mai au nume, iar copiii agricultorului nu le mai cunosc;
•animalele nu mai simt soarele, nu mai au spaţiu de plimbare sau nu mai au contact cu solul;
•nu mai este de lucru decât pentru un angajat care să lucreze cu maşinile sau cu substanţele chimce;
•munca devine din ce în ce mai grea şi întodeauna pare că este tot mai mult de lucru;
•copiilor nu le mai place viaţa în mediul rural şi refuză să se mai întoarcă aici după terminarea studiilor;
•agricultorul este prea ocupat ca să-şi mai bată capul şi cu treburile comunităţii şi tot mai rar are deaface cu comunitatea:
•grija pentru teren nu mai reprezintă scopul şi semnificaţia vieţii agricultorului:
•pentru agricultor, continuarea tradiţiei agricole este ,mai degrabă, o sarcină decât o onoare:
•pe agricultor nu-l mai emoţionează, nu-l mai bucură exploatarea pământului;
•Agricultorul a uitat de ce a dorit să devină agricultor fruntaş în colectivitaea sa.
•Familia din exploataţia agricolă se găseşte, geografic, departe de aceasta sau, mai degrabă, este împrăştiată.


               Cu privire la România, autorul cărţii remarcă  derularea procesului haotic de creare a unor mari latifundii, în totală contradicţie cu spiritul şi concepţia Politicii Agricole Comune ( PAC ) a Uniunii Europene, care pune la baza exploataţiei agricole proprietatea privată asupra terenului şi munca, asigurată în ce mai mare parte, de membrii familiei agricultorului, în condiţii de viaţă atractive, comparabile cu cele din mediul urban. In România, au apărut mari exploataţii agricole de până la 6o – 70 mii hectare teren arabil, formate, de cele mai multe ori ,prin cumpărare sau arendare în condiţii spoliatoare a terenurilor deţinute, mai ales, de  sute de mii de proprietari agricoli, majoritatea săraci sau, prin concesionarea terenurilor proprietate de stat.
           Pe cele mai multe din aceste latifundii se practică o agricultură de tipul mineritului, în condiţiile unui exacerbat capitalism sălbatic, devorator al resurselor naturale, ale solului în special. Efecte: se extrage şi se exportă anual, o imensă cantitate de elemente nutritive, preluate din rezervele naturale ale solului, unde au fost create şi acumulate prin procese ce au durat sute sau mii de ani. Are loc degradarea fizică, chimică şi biologică a solului ,concomitent cu deteriorarea altor funcţii vitate ale acestuia, regăsite în scăderea fertilităţii solului,a capacităţii lui de producţie, afectarea biodiversităţii, a calităţii mediului înconjurător.
Mediul rural românesc a devenit o lume în majoritate pauperizată, fără nici-o perspectivă de remediere imediată, lume în care coexistă şi se potenţează reciproc: sărăcia de tradiţie, sărăcia de cultură sărăcia de politici agricole şi rurale ,sărăcia de mijloace de legătură şi comunicare, sărăcia de tineret şi de copii, sărăcia de o viaţă liniştită pentru bătrâni ,copii şi persoane invalide, sărăcia de capital, sărăcia de servicii social-economice şi culturale, sărăcia de servicii pentru  îndrumarea agricultorilor şi a vieţii satului.
Soluţia propusă de autor la această stare de lucruri falimentară pentru satul românesc,  ( România importă  70 – 80% din produsele sale alimentare, în general, finanţate prin credite externe )  este următoarea: „transformarea actuală a micii gospodării agricole de subzistenţă în reale exploataţii agricole familiale” O primă condiţie de realizare a acestui deziderat, ce ţine de supravieţuirea  agriculturii şi agricultorilor pe termen lung, este acordarea unui nou statut agricultorilor din micile gospodării, care să da un nou sens şi conţinut profesiei de agricultor. Această profesie este extrem de specializată şi complexă şi  trebuie cultivată într-un sistem în care să coexiste cercetarea, instruirea, reinstruirea, consultanţa ,iar toate acestea să fie puse în concordanţă cu cerinţele pieţii şi ale dezvoltării durabile a spaţiului rural şi economic naţional, privit şi în contextul integrării României în rândul statelor membre ale UE şi fenomenului de globalizarea a agriculturii şi economiei mondiale
Toate acestea ,presupun şi un management al resurselor naturale , condus după principiile dezvoltării durabile ,prin menţinerea şi îmbunătăţirea biodiversităţii, protejarea şi ameliorare calităţii mediului înconjurător. De altfel ,aceste obiective de o importanţă  deosebită, constituie cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune.


        In economia lucrării  autorului este rezervat un spaţiu larg modalităţilor de a trasforma mica gospodărie ţărănească în exploataţii agricole familiale, capabile să depăşească pragul agriculturii de subzistenţă şi să devină jucător important pe pieţele naţionale şi externe de produse agricole. Condiţionările unui asemenea proces de mare anvergură şi complexitate pot fi gestionate de decideţi politici  excepţionali ca pregătire şi calităţi morale care să ţină sema de:
•Recunoaşterea importanţei micilor exploataţii agricole şi  consolidarea lor.
•Crearea unui cadru instituţional de susţinere şi responsabilitae pentru micile exploataţii agricole.
•Organizarea acţinulor cu caracter social în scopul instruirii participanţilor şi ajutorării celor marginalizaţi, în folosul agricultorilor din micile exploataţii agricole şi a celor care se ocupă de creşterea animalelor pe păşune
•Asigurarea generaţiei viitoare de agricultori
•Promovarea agriculturii durabile ca o strategie profitabilă, ecologică,  social serioasă şi acceptabilă pentru micile exploataţii agricole.
•Alocarea resurselor bugetare pentru întărirea competitivităţii micilor exploataţii agricole în cadrul Polticii Agricole Comune.
•Asigurarea unor condiţii de lucru corecte ,normale pentru toţi oamenii angajaţi în agricultură.
•Programe de împrumut pentru stabilirea tinerilor în mediul rural în agricultură şi creşterea vitelor. Pot fi avute în vedere şi parteneriate la nivel de stat şi local pentru sprijinirea financiară a tinerilor din mediul rural.
 

In încheierea lucrării, autorul  consideră  că: dezbaterile  asupra rolului  viitor al  agriculturii şi viabilităţii micilor explotaţii agricole vor continua cu siguranţă şi, probabil, nu se va ajunge la reale soluţii până când nu vor apărea noi dovezi suficiente din era post-globalizării pentru a permite  testarea riguroasă a ipotezelor. Intre timp ,factorii politici trebuie să acţioneze efectiv  şi să ia decizii privind priorităţile dezvoltării, urmând ca acţiunile întreprinse în lumina acestor decizii să aibă ele însele, prin rezultatele finale ,un impact pozitiv important pentru micile exploataţii agricole. Intre aceste priorităţi, cercetarea ,îmvăţământul, consultanţa, organizarea creditului agricol ,promovarea principiilor dezvoltării durabile a agriculturii de nişă, care să fie social echitabilă, economic viabilă şi ambiental multifuncţională, trebuie să devină instrumentul complex de sprijinire a micilor exploataţii agricole pentru ca acestea să  ajungă exploataţii agricole familiale cât mai profitabile, deoarece numai în aceste condiţii, exploataţiile agricole pot constitui cheia cea mai importantă a revitalizării comunităţilor rurale – necesitate mai stringentă ca niciodată  în România de astăzi.


       Cartea, cu denumirea menţionată la începutul modestelor noastre observaţii, o considerăm de o deosebită importanţă informaţională şi de utilitate profesională  pentru toţi cei ce lucrează în agricultură şi, mai ales ,pentru decidenţii ce au neglijat timp de aproape 20 ani acest sector vital pentru economia României.
        Micile gospodării rurale hrănesc astăzi, în condiţii de subzistenţă ,aproape 50% din populaţia României:  dar ele au capacitatea să producă şi să hrănească toată populaţia României. Aceasta este miza reconsiderării micilor exploataţii agricole din România ,ca poziţie în spaţiul economic şi social românesc. Putem înţelege magnitudinea  acestei mize ,mai ales, în condiţiile actuale  de criză economică , ale cărei urmări pot avea efecte dramatice asupra populaţiei ?
       După cum rezultă şi din demersul autorului, esenţiale sunt deciziile de ordin politic. Clasa politică a dovedit, 19 ani, că atât a ştiut să  facă, atât a făcut: a falimentat agricultura! Ce şansă avem ca România să reuşească să se hrănească singură ,fără a sta cu mâna întinsă la porţile băncilor străine? Răspunsul trebuie căutat în calitatea actului de decizie: altă calitate a decidenţilor!


                                                                                     Ing.Gh.Manea

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971