Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
- GRUPUL SINODAL DE REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ DIN ORTODOXIA ROMÂNĂ
SUPRIMAREA IERARHULUI SI ANIHILAREA ÎNTREGII EPARHII
FAMILIA SI PERSONALITATEA EPISCOPULUI GRIGORIE
ARTICOLUL: “EPISCOPUL MARTIR” PUBLICAT DE PATRIARHUL TEOCTIST IN REVISTA “MAGAZIN ISTORIC”1994
ARTICOLUL PĂRINTELUI GALERIU PUBLICAT ÎN “ROMANIA LIBERA” ÎN 1993
ÎNCHEIERE
ADDENDA
PROBLEME ACTUALE ALE BUNULUI COMUN CA PROPRIETATE A TUTUROR CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI UNELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A PRODUCŢIEI ALIMENTARE
BUGETUL CETÃŢEANULUI ŞI ABUZURILE FACTURÃRILOR MONOPOLISTE – SEMNALARE PRIVIND UNELE DIRECŢII DE BLOCARE A PIEŢII LIBERE ŞI OFERTEI CONCURENŢIALE
APEL PENTRU ÎNGRÃDIREA ORICÃREI ÎNCERCÃRI DE AGRESARE MONOPOLISTÃ A DREPTULUI DE OPŢIUNE PE O PIAŢÃ LIBERÃ
DE LA APOGEUL POETULUI, LA APOGEUL POEZIEI
40 DE POEME DIN OPERA CONSACRATĂ A LUI PETRE STOICA
Vă prezentăm: Liga scriitorilor din România
PAMFLETUL CA GEN LITERAR
NOI APARIŢII EDITORIALE
AL. PAPIU-ILARIAN
ACŢIUNI ILEGALE DE INTERZICERE A ACCESULUI IN REPUBLICA MOLDOVA
Un reportaj la Ohrid
CALVARUL ROMANILOR DIN SERBIA DINTRE TIMOC SI MORAVA
INTERVIU CU UN LINGVIST BASARABEAN DESPRE LIMBA ROMÂNĂ
Ileana Graţiana Pop ne aduce o veste bună
COVÂRŞITOAREA VALORE ROMÂNEASCĂ REPREZENTATĂ LUMII DE BRÂNCUŞI
Un interviu cu Brâncuşi luat tot de Marcel Iancu
ALBUM Brâncuşi

 

              PETRE STOICA

DE LA APOGEUL POETULUI,

      LA APOGEUL POEZIEI

                                                                   

Trimiţând la tipar versurile recent primite de la stravechiul meu prieten – cizelator ca nimeni altul la marile simplităţi diurne din care se naşte superlativulul rafinament  al poeziei sale - le-am supraintitulat: „Apogeul poetului”, cu convingerea că, pentru Petre Stoica, acesta a început de mult şi va dăinui mult prin existenţa de funciar bun simţ a firii sale scrutătoare spre modernul intelectual şi originalul poetic.
 Dar vestea a cărei lovitură nu am tăria să o comentez, a infirmat  naivitatea noastră de bătrâni care doar ne scriam peste distanţe punând la cale acte literare, convinşi fiind că ne vom şi putea vedea oricând vom dori. Apogeul poetului s-a frânt brusc, devenind nemurire. A rămas doar apogeul poeziei sale, ca o constantă a acestei nemuriri.
Ceea ce îmi chinuie cel mai mult lipsa de El care mă covârşeşte, este superba boemă elegantă ca stare de intelectualitate absolut necesară fiinţelor insensibile la contsrângeri şi adânc visătoare către orice. Ne-am apropiat încă de când el încerca să înveţe poezie de la lipsa de prejudecăţi a lui Dimitrie Stelaru. Traducea cu devotat studiu din germanii care  scriau după cele mai riguroase precepte poetice şi , în acelaşi timp, învăţa asiduu de la boemul epocii dicteul automat, drept onirică armă ce submina proletcultismul. Creştea iepuri albi, cu a căror delicateţe neelaborată îi semănau uneori metaforele mângâietoare şi practica boema ca pe un spirit princiar, făcând să fie uitat, sau neluat în seamă, vulgarul anarhism al celor care nu au învăţat în întregime tocmai suava înălţare artistică a nepăsării boeme. Îşi ilustra cărţile cu eleganţa linearităţii de rebel umor poetic a desenelor lui Pucă şi ne-nvăţa pe toţi ştiinţa prezenţei de bun simţ la masa prieteniei, înţelegând boema ca pe un har mult superior doctoratelor, mai profund în nelimitare şi în nerecunoaşterea restricţiilor şi mai puţin gălăgios decât gravitatea arogată de superficiala pseudocărturărie.
 Dintr-un asemenea creuzet i s-a născut poezia care-şi stabilizează astăzi, întru definitiv, apogeul ce nu mai este un punct atins de omul trecător, ci cum am spus: nemurirea.                                                                                                            Corneliu LEU
 
 Iată-i superba intuiţie pentru un binemeritat epitaf:

CÂND MAESTRUL ROUSSEAU A PLECAT UNDE TREBUIE

În ultima zi a sfintelor sale geneze
iubitul maestru şi-a consultat ceasul din turn
văzând că e timpul şi-a spălat cele câteva pensule
apoi şi-a pus la umeri aripi de serafim
plecând unde trebuie
îl însoţeau dirijabilul cu trup de delfin
şi Libertatea cu trâmbiţa-n mână
în cinstea maestrului fotbaliştii cu lungi mustăţi
au jucat pe alee un meci jubiliar
Poetul cu Muza i-au cântat din antica liră un imn grandios
copacii din Parcul Mountsouri au înflorit a doua oară
iar căpitanul vasului cu zbaturi a ordonat
să se cânte valsul închinat doamnei sale Clemence
iubitul maestru era însă departe
grăbit să ajungă unde trebuie


  Creator al unui univers liric de o mare bogăție, de un rafinament ce riscă a scăpa ochiului grăbit, înșelat de subterfugiul simplității, de alura lipsei de pretenții, Petre Stoica ni se înfățișează nu numai drept un poet dintre cei mai originali în peisajul literar actual, ci și un important, probabil cel mai important ferment al înnoirii acesteia în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

                                                                                                                                                   Gheorghe Grigurcu, 1986

  De la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, la Ion Negoițescu și Gheorghe Grigurcu, de la Nicolae Manolescu la criticii tineri, asupra scrisului lui Petre Stoica au pronunțat propoziții memorabile toate numele însemnate ale foiletonului de întâmpinare. Trebuie să recunoaștem în aceste gesturi nu numai valoarea poetului, ci și prezența lui benignă, reconfortantă, civilizatorie, uneori pitorescă, într-o viață literară care și-l poate recunoaște drept unul dintre cavalerii ei fără pată și reproș.

                                                                                                                                                   Cornel Ungureanu, 1997
 

  

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971