Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
- GRUPUL SINODAL DE REZISTENŢĂ ANTICOMUNISTĂ DIN ORTODOXIA ROMÂNĂ
SUPRIMAREA IERARHULUI SI ANIHILAREA ÎNTREGII EPARHII
FAMILIA SI PERSONALITATEA EPISCOPULUI GRIGORIE
ARTICOLUL: “EPISCOPUL MARTIR” PUBLICAT DE PATRIARHUL TEOCTIST IN REVISTA “MAGAZIN ISTORIC”1994
ARTICOLUL PĂRINTELUI GALERIU PUBLICAT ÎN “ROMANIA LIBERA” ÎN 1993
ÎNCHEIERE
ADDENDA
PROBLEME ACTUALE ALE BUNULUI COMUN CA PROPRIETATE A TUTUROR CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI UNELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A PRODUCŢIEI ALIMENTARE
BUGETUL CETÃŢEANULUI ŞI ABUZURILE FACTURÃRILOR MONOPOLISTE – SEMNALARE PRIVIND UNELE DIRECŢII DE BLOCARE A PIEŢII LIBERE ŞI OFERTEI CONCURENŢIALE
APEL PENTRU ÎNGRÃDIREA ORICÃREI ÎNCERCÃRI DE AGRESARE MONOPOLISTÃ A DREPTULUI DE OPŢIUNE PE O PIAŢÃ LIBERÃ
DE LA APOGEUL POETULUI, LA APOGEUL POEZIEI
40 DE POEME DIN OPERA CONSACRATĂ A LUI PETRE STOICA
Vă prezentăm: Liga scriitorilor din România
PAMFLETUL CA GEN LITERAR
NOI APARIŢII EDITORIALE
AL. PAPIU-ILARIAN
ACŢIUNI ILEGALE DE INTERZICERE A ACCESULUI IN REPUBLICA MOLDOVA
Un reportaj la Ohrid
CALVARUL ROMANILOR DIN SERBIA DINTRE TIMOC SI MORAVA
INTERVIU CU UN LINGVIST BASARABEAN DESPRE LIMBA ROMÂNĂ
Ileana Graţiana Pop ne aduce o veste bună
COVÂRŞITOAREA VALORE ROMÂNEASCĂ REPREZENTATĂ LUMII DE BRÂNCUŞI
Un interviu cu Brâncuşi luat tot de Marcel Iancu
ALBUM Brâncuşi

  ARTICOLUL: “EPISCOPUL MARTIR”PUBLICAT DE PATRIARHUL TEOCTIST IN REVISTA “MAGAZIN ISTORIC”1994  

<În soborul ierarhilor Bisericii noastre strămoşeşti, se găseşte şi chipul de vrednic prelat al episcopului Grigorie Leu, cel care a avut parte de un sfârşit atât de dureros.Provenind dintr-o familie de slujitori ai sfintelor altare, acest vrednic, preot mai întâi, şi apoi ierarh, a adus în câmpul misionarismului nostru ortodox, al culturii şi al cunoşterii trecutului nostru, valori de mare însemnătate.Legat de pătura de credincioşi de la sate, el a moştenit din neamul său acel duh de apropiere, acel duh de slujire a semenilor şi, mai ales, acel duh de comunicare cu moşii şi strămoşii noştri.Ajuns mai întâi arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, el a desfăşurat o mare activitate misionară; poate, în vremea aceea, era singurul dintre cei care, sărbătoare de sărbătoare şi chiar zi de zi, îi plăcea să fie în mijlocul credincioşilor. Doar episcopul Aradului, Grigore Comşa, mai era înzestrat cu o asemenea vocaţie Dumnezeiască.Pe lângă exegeza teologică, Grigorie Leu a tipărit numeroase broşuri de îndrumare a credincioşilor. Pe înţelesul lor de a cunoaşte adevărurile de credinţă şi de a le apăra de multele curente care dezbinau credinţa. Şi e dureros faptul, atunci când dezbinarea se îndreaptă asupra credinţei neamului nostru, pentru că aceasta însemnează şi , cum foarte deseori sublinia Vlădica Grigorie Leu.A ajuns apoi episcop de Argeş iar, la 28 iulie 1940, a urcat în ultimul scaun episcopal, la Huşi, ca să ilustreze şi din această poziţie, aceeaşi misiune sfântă de unitate naţională, de slujire a Bisericii, cum Dumnezeu i-a înzestrat pe marii ierarhi ai neamului nostru românesc.A fost, îndeosebi, legat de latura din stânga a Moldovei, de acei credincioşi blânzi, buni, ascultători şi păstrători de tradiţie cum, numai în aceste părţi încă se păstrează până în ziua de azi.Numele episcopului Grigorie Leu rămâne adânc înscris în istoria Bisericii noastre, în istoria culturii noastre, în istoria atât de vitregă a neamului nostru românesc. El nu înceta a face apel la simţămintele de unitate naţională pretutindeni. Nu înceta a-şi exprima durerea atunci când puhoiul necredinţei şi întunericului a ocupat ţara nostră dinspre răsărit.În acest groaznic vârtej moral, acest vârtej care a ajuns apoi să dărâme şi biserici şi credinţa în Dumnezeu, el, episcopul Grigorie, a fost printre primii care a protestat. Printre primii, însă, care a şi suferit !^Pentru că, în acel început de pătrundere a comunismului în ţara nostră, el a trebuit să plătească. Să plătească şi personal şi cu desfiinţarea scaunului episcopal de la Huşi, scaun întărit şi aşezat acolo de Ştefan cel Mare şi Sfânt.Este vrednică cinstirea care i se aduce acestui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Am avut bucuria să-l cunosc şi i-am sorbit cu admiraţie cuvântul şi chipul său care a rămas şi-n sufletul meu şi-n sufletele altora dintre cei care slujim Biserica nostră strămoşească>. 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971