Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE Memoriu către Comisiile Parlamentare privind instituirea Zilei Naţionale a Limbii Române - Ovid Densuşianu despre limba română
UN DEMERS DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ DIN PARTEA UNUI PRLAMENTAR; Apelul domnului senator Iulian Urban
NISTE SUBLINIERI ALE REPREZENTANTULUI UNEI FIRME ELVETIENE IN ROMANIA, CITATE DE DL. SENATOR
PATRIMONIUL CULTURAL PRIN FAPTA PERSONALA
ADUNAREA GENERALA A ASOCIAŢIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA - Declaraţia partidelor parlamentare privind agenda comunelor
PACTUL NAȚIONAL PENTRU AUTONOMIE LOCALĂ
APELUL REVISTEI ,,ALBINA ROMÂNEASCĂ\"
SPRE A NU DA UN ASPECT TRIUMFALIST CELOR AFIRMATE PÂNĂ AICI: - Articole de Dan Ghelase şi Nicolae Iuga
EUGEN DORCESCU
GEORGE STANCA
GEORGE ROCA
IOAN LILĂ
LA BISTRIŢA-NĂSĂUD, UN BARON AL LUI DRACULA (SAU, MAI DEGRABĂ, AL LUI Bram Stocker)
FESTIVALUL ,,ROMEO ŞI JULIETA\" LA MIZIL
PREMIANŢI LA FESTIVAL
OPINII ALE PARTICIPANŢILOR
ANUNT PENTRU CEI INTERESATI DE DIGITALIZAREA LITERATURII
LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
sectiunea 2 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
secţiunea 3 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
APEL CĂTRE TOATE ORGANIZAŢIILE CARE ÎNTRUNESC SCRIITORI DE LIMBA ROMÂNĂ
ARMELE DE LA CIOROGÂRLA UN REPORTAJ CU MULTE ŞI FOCOASE BOMBE prezentat din cartuşierele de diverse culori ale poetului şi generalului în rezervă NICOLAE ROTARU
 Marele premiu la epigrame: GEORGE CORBU
 Ranetti vrând să coloreze stilul
Unei vieţi amare şi deşarte,
Salvat-a in extremis de la moarte
Romeo, Julieta şi Mizilul!
                   *
               *        *
 
Când dragostea se-anunţă printr-un tril
Şi-n viaţa ta apare-o Julietă,
De vrei să pleci cu ea pe-alta planetă,
Te poţi muta de-ndată la MIZIL.
                     *
                  *      *
Romeo a intrat în rol
Cu Julieta lui, febril.
Ranetti datu-i-a de gol,
Deconspirându-I, la Mizil!

 

 

 

 

 

 Marele premiu la poezie de dragoste:

 ALEXANDRA BUCUR – Bucuresti

  Ioana rătăceşte....
Motto: Tragi timpul spre tine ca o funie/ cât mai aproape de oameni.
 
Ioana tace de ceva timp
Şi pereţii camerei se apleacă să-i asculte ticăitul ceasului de la mână
Care nu se sincronizează niciodată cu cel din perete.
Când unul e fix
Altul cade uşor spre dreapta....
 
Ioana a tăcut atunci când a deschis
Cineva prima oară uşa naşterii ei
Şi sufletul altuia corcit
I se pare sintetic,
O combinaţie nereuşită între pământ şi vată de zahăr,
Ioana tace,
De câteva ore nu-şi mai spune nimic
Doar face ocolul icoanelor din casă.
 
Ioana îşi doreşte un obiect mic, mic
Care să fie numai al ei,
Să-l poarte ca un breloc, să încapă în orice bagaj sau buzunar,
Să-l poarte de la plimbări până la înot sub piele,
Să fie obiectul ei în loc de talisman,
Să creadă în fericire pentru prima dată
De când calcă pe aceleaşi alei cu prietenii ei de  joacă din copilărie.
Toate drumurile oraşului se varsă în mintea Ioanei
Şi toţi călătorii
Îşi aruncă biletele în buzunarul ei,
Ioana tace, ştie că perfecţiunea poate fi doar din ea,
N-o poate dori şi din partea altuia,
Absolutul există în noi
Trebuie doar să ai puterea să-l recunoşti, forţa de a-l căuta...
Ioana tace şi zâmbeşte,
Nu te mai ascultă...
Încearcă să arunce asupra celui din faţa ideea ei de perfecţiune
Ca o plasă,
Ca o pungă ce nu-i lasă porii să-i respire.
 
De câte ori Ioana să se refacă sufletul ăsta,
Care nu e de cârpă?....
Şi Ioana o ia de la capăt migălos,
Visele se pot reconstrui din propriul lor nisip
Acolo unde poţi găsi Ioana, jumătatea sufletului tău bun
Şi strada sufletului pe care răsare întotdeauna soarele înainte să te trezeşti tu.
Ioana trăieşte în realitate ca un naufragiat,
Se loveşte din când în când de pereţii camerei
 
Şi se trezeşte.

 

 Poem cu melci muţi
(cu melcii agăţaţi de piept te poţi odihni în prăpastia tăcerii )
Motto: Tragi timpul spre tine ca o funie/ cât mai aproape de oameni.
 
Lupta noastră nu a început aici,
A început înaintea timpului,
Când încă melcii se formau din ochii apei.
Când le ia ploaia casele de pe aceeaşi stradă,
Melcii caută adăpost iarna în căptuşeala pielii tale,
Iar tu îţi legi cu dendrite picioarele
Ca să nu-ţi fugă personalitatea
Şi să-ţi păstrezi echilibrul interior.
Nu e pielea mea sau a ta,
Aşa că poţi arunca liniştit cu ea în mări ca o algă,
Nu te va auzi nimeni, melcii dorm sub pietre la ora asta,
Şi dacă te văd trecătorii nu vor spune nimic,
Au şi ei păcatele lor suprapuse în buzunar,
Nu vor arunca cu pietre.
Nu mai comentăm nimic. Afară plouă,
Din camere se aude acelaşi patefon izbit de pereţi
Iar tu arunci bulgări de apă de la periferie spre oraş
Ca să nu le mai fie sete.
Nopţile nu se mai scurg demult printre degete,
Nu-şi mai caută nepoţii printre glezne
Dacă s-au rătăcit, e responsabilitatea lor să se regăsească,
Fie şi pe întuneric
Când fiarele torc
Iar noi ne ascundem risipitori, sub casele melcilor, evacuându-i.
Legi eşarfa cât mai strâns peste timpane
Ca să nu auzi strecuratul umbrelor
Printre crăpăturile geamurilor.
Te rogi de o oră
Să nu-şi mai fărâmiţeze ceasul vaietele
Ca să nu tropăie în tâmple ca nişte copii flămânzi,
Cred că e deranjul prea mare să arunci vaiete pe fereastră,
Să ridici blocul în picioare,
De-aia trăim cu ele la mână mărgele,
Şiraguri, coliere,
Până o să ne dezlegăm mâinile
Şi o să fim doi, nu unul...
 
(pleci cu mulţi melci legaţi la gât, şiraguri,  spre linişte... )

 

 PREMIUL GRIGORE TOCILESCU – EPIGRAME: VASILE LARCO -IASI

 Dragoste subterană, cu gândul la Ranetti

 Precis Ranetti-ar scutura planeta,
De ar vedea cu ochiul său subtil,
Câţi de  „Romeo” şi de „Julieta”
Sunt astăzi prin canale în Mizil. 

 Sărăcie la ţară

Bătrânii nu-şi mai află locul,
Fiind de-o vreme singurei
Cum n-au nici cu ce-aprinde focul,
Se ceartă până sar scântei.

  

 PREMIUL GRIGORE TOCILESCU – POEZIE:

BIANCA AMZA – RÎMNICU VÂLCEA

 

 Îmi aduc aminte
Îmi aduc aminte prima dată:
când ne-am aprins ţigările de la acelaşi chibrit,
când credeam cu disperare în verdele deşertului din spatele blocului,
când am înghiţit fluturi pe nemestecate şi m-am înecat.
Mi-ai spus că-ţi plac mâinile mele deşi îmi rodeam unghiile
- pentru că îmi place gustul de ojă neagră.
Mi-ai spus că-ţi plac ochii mei, deşi am strabism
şi că
dac-ar exista o lume pentru amândoi,
am fugi acolo hăt;
Obsedată să-mi amanetez ochii pentru a cumpăra lumină din tine.
 
Îmi aduc aminte de ultima seară:
stăteai rezemat de stâlp
şi-mi perforai orbirea cu degete de pianist;
mi-ai spus că m-ai pierdut la poker
şi te-ai sinucis pentru mine.
Mi-ai redat vederea
dar mi-ai spânzurat speranţa;
aşa că-mi şterg unghiile cu acetonă
fumând ostentativ în faţa blocului, dar nu ţigări.
fără chibrite, mai bine ace second-hand;
desculţă, îţi pipăi limitarea: cioburi de sticlă îmi înlesnesc nemişcarea minţii:
vitralii paralele cu cerul, tangente în punctul "Y" la lumea noastră.
Destinul tău s-a rătăcit în intestinele timpului
ai nevoie de un foc ca să-ţi aprinzi ţigara
şi ochelarii pe care nu i-ai câştigat la poker:
încă un fum,
încă un fluture exilat în deşert,
încă un băţ de chibrit amanetat.
 zero:zero
 7: zero:zero
Trezeşte-te, iubitule!
Micul dejun e gata – june (june prim) ... ai fost! juneţe ... am trăit-o împreună! –
Felul tău preferat: Pauză! Să-ţi fie de bine! Grimasă: se vrea zâmbet!
Lamentări la pachet: e post!
Duhoare proaspătă de minciună ţi-am imprimat pe cămaşa albă ... şi colega ta de birou.
Mă preocup de igiena ta: cu şorţul de bucătărie te curăţ tandru pe la buzunare – pentru card!
Să ai o zi bună! – te sărut fugar; automatism din juneţe.
Te ştergi ca un nesimţit, fâlfâind genele metrosexual,
- că rujul nu e de calitate.
... : zero: zero. 
Strada noastră
 Strada noastră
nudă, fecundată şi-n noaptea asta
de aceeaşi lumină posacă
naşte sticle sparte lângă canale virgine.
Olimpul şobolanilor - ghena de gunoi
umplută până la refuz cu cioburi de cer.
Aud cum cad stele pe asfaltul fierbinte
cu paşi fluizi - încă una - ultima.
Cer nud - dezbrăcat din priviri
de umbre ameţite;
gesturi împletite cu aburi de alcool ieftin.
suntem sterpi,
adesea fecundaţi  - doar de ţânţari şi stele deja căzute…
 
Vino pe strada noastră
căci nu ne permitem.
decât fericire la mâna a doua
sau
pe datorie fără TVA.
 
Vino să culegem cioburi de cer
şi stele căzute pe asfaltul fierbinte
să le privim nevrotic
sub clar de lună, la ghena de gunoi.
 
Vino şi reîncarnează-te sub lumina posacă
- minunea naşterii decodificată -
cu paşi lichizi fecundaţi doar de ţânţari şi stele deja căzute.
 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971