Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE Memoriu către Comisiile Parlamentare privind instituirea Zilei Naţionale a Limbii Române - Ovid Densuşianu despre limba română
UN DEMERS DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ DIN PARTEA UNUI PRLAMENTAR; Apelul domnului senator Iulian Urban
NISTE SUBLINIERI ALE REPREZENTANTULUI UNEI FIRME ELVETIENE IN ROMANIA, CITATE DE DL. SENATOR
PATRIMONIUL CULTURAL PRIN FAPTA PERSONALA
ADUNAREA GENERALA A ASOCIAŢIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA - Declaraţia partidelor parlamentare privind agenda comunelor
PACTUL NAȚIONAL PENTRU AUTONOMIE LOCALĂ
APELUL REVISTEI ,,ALBINA ROMÂNEASCĂ\"
SPRE A NU DA UN ASPECT TRIUMFALIST CELOR AFIRMATE PÂNĂ AICI: - Articole de Dan Ghelase şi Nicolae Iuga
EUGEN DORCESCU
GEORGE STANCA
GEORGE ROCA
IOAN LILĂ
LA BISTRIŢA-NĂSĂUD, UN BARON AL LUI DRACULA (SAU, MAI DEGRABĂ, AL LUI Bram Stocker)
FESTIVALUL ,,ROMEO ŞI JULIETA\" LA MIZIL
PREMIANŢI LA FESTIVAL
OPINII ALE PARTICIPANŢILOR
ANUNT PENTRU CEI INTERESATI DE DIGITALIZAREA LITERATURII
LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
sectiunea 2 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
secţiunea 3 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
APEL CĂTRE TOATE ORGANIZAŢIILE CARE ÎNTRUNESC SCRIITORI DE LIMBA ROMÂNĂ
ARMELE DE LA CIOROGÂRLA UN REPORTAJ CU MULTE ŞI FOCOASE BOMBE prezentat din cartuşierele de diverse culori ale poetului şi generalului în rezervă NICOLAE ROTARU

 

Poezii pentru Arthemis
de Ioan LILA, care scrie din  FRANŢA

 

 

 

 

 

 

 

 

 Poezii pentru Arthemis
 
Nici nu ştiu cum au trecut pe lînga mine,
Pe atunci, pe cînd eram nemuritor,
Zilele, ca nişte roiuri de albine,
Frumoasele nopţilor cu miez dogoritor.

Au dispărut din viaţa mea încet, cu răbdare,
Caii şi cîinii de rasă şi visurile toate.
Le admiram femeilor aliura delicată de floare,
Trupurile lor unditoare, dulci ca perele coapte.

Azi mai străbat străzile amintirilor presărate,
Cu frunze uscate ce foşnind s-au prelins…
Şi simt cum şi sufletul meu astăzi străbate,
Printr-o lumină difuză... sub un cer palid, stins…
********
Risipeşte-mă în toate înţelesurile cuvintelor,
Ca să mă pot pierde în poiana ta luminoasă.
Vreau să simt cum mă sufocă stelele,
Cînd o să înfloresc la tîmpla ta graţioasă.
Tu eşti mai mult decît dulceaţă, tu eşti,
Un crin de zăpadă ce mi-a-nflorit tîrziu,
Şi m-ai ucis, văzîndu-te cum creşti,
Pe mine, cu iubire-nvăţîndu-mă sa fiu !
*********
alunec pe o frunză şi mă gîndesc la tine
care pluteşti... tu eşti doar o iluzie...
te văd ieşind din valuri...
aşa voiam să-i scriu iubitei mele mai acum un secol
dar ea plecase ca un val de mare
care se stinge în nisipul verii..
frumoasă doamnă, cîntul mîngîerii
pe frunte mă atinge ca un vis...
nimic din toate astea nu i-am zis
iubitei mele de atunci... dintotdeauna...
azi o visez, strălucitoare... luna
caifelată ca o mîngiiere
... mi-a mai rămas din amintiri o floare
nu mă uita... ba chiar te rog, mă uită
Eu sînt secunda smulsă dintr-o nuntă
de fluturi albi, care roiesc spre soare
arzîndu-se timizi pe aripioare...
 *********
M-ai scufundat într-un ocean de vise.
M-am trezit rănit ca un soldat.
Eram tare departe de visurile mele proscrise-
În oceanul din sufletul tău m-am înecat.
Tu erai poate ultima strălucire din ochii mei,
Tu erai sarea din pîntecul oceanului.
Eu eram ca o picatură de apă respirată de porumbei,
Pe rana însîngerată cu maci a lanului.
Ardeau toate cîmpiile, degeaba te căutam.
Veveriţele te ascunseseră ca pe o nucă -
În labirinturile lor săpate în stele te căutam
Şi nu învăţasem să te regăsesc, nu încă!
Mai trebuia să străbat un ocean de coapse bronzate,
Ca să te regăsesc, dar n-am mai putut înota
Strivit de dulceaţa lor ce bîntuia prin cetate
Şi chiar şi în sufletul meu se-nopta !
 
 frumoasă doamnă, cîntul...
 
Mă petrecusem peste firul ierbii
Fîn devenind sub cerul deja copt
Albeam timid şi încă nu ştiam
De ce mă sting în visul cifrei opt...

O fi magia unei clipe doar -
Un cer topit în frunzele timide -
Voiam să-ţi spun că te-am visat şi ieri
Vag toropit cu gust de aguride...

Şi azi te mai iubesc, dar este toamnă,
Şi nu mai pot să ning, frumoasă doamnă.

 

LE POEME DE GRIGNAN 

Le Poeme de Grignan
L-am citit mai alt'an,
Erau florile coapte
Ma pierdusem în noapte 

Iarba verde foşnea
Grea de visuri şi ea,
Ce de gînduri aveam
Şi ce tînăr eram 

Azi m-au nins ghiocei
Greu uitaţi sînt şi ei
Ce de visuri visam
Cînd bătrîn nu eram 

Eram tînar mai an
Le Poeme de Grignan
Te trăgeam de codiţe
Tu zîmbeai cu gropiţe 

Alergai să te prind
Ca o apă pe grind
Şi fugeam, mai visam
Cît de tînăr eram 

Cum rideai, ca un vis
Şi atuncea ţi-am zis:
Le Poeme de Grignan
 
 Auzi cum se izbesc fluturii de noapte
 E vremea cireşelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îţi culeg un coş de gânduri, ca pe nişte fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,
Din care să îţi fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori pufoşi,
Ca să ai din ce să faci gogoşi.
Şi de la zvârlugele alea de iele
Puţină pulbere dulce de stele...
Şi, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgeşte cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
 Oare păpădiile iubesc?
 Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.
 
Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.
 
Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...
 
 


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971