Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE Memoriu către Comisiile Parlamentare privind instituirea Zilei Naţionale a Limbii Române - Ovid Densuşianu despre limba română
UN DEMERS DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ DIN PARTEA UNUI PRLAMENTAR; Apelul domnului senator Iulian Urban
NISTE SUBLINIERI ALE REPREZENTANTULUI UNEI FIRME ELVETIENE IN ROMANIA, CITATE DE DL. SENATOR
PATRIMONIUL CULTURAL PRIN FAPTA PERSONALA
ADUNAREA GENERALA A ASOCIAŢIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA - Declaraţia partidelor parlamentare privind agenda comunelor
PACTUL NAȚIONAL PENTRU AUTONOMIE LOCALĂ
APELUL REVISTEI ,,ALBINA ROMÂNEASCĂ\"
SPRE A NU DA UN ASPECT TRIUMFALIST CELOR AFIRMATE PÂNĂ AICI: - Articole de Dan Ghelase şi Nicolae Iuga
EUGEN DORCESCU
GEORGE STANCA
GEORGE ROCA
IOAN LILĂ
LA BISTRIŢA-NĂSĂUD, UN BARON AL LUI DRACULA (SAU, MAI DEGRABĂ, AL LUI Bram Stocker)
FESTIVALUL ,,ROMEO ŞI JULIETA\" LA MIZIL
PREMIANŢI LA FESTIVAL
OPINII ALE PARTICIPANŢILOR
ANUNT PENTRU CEI INTERESATI DE DIGITALIZAREA LITERATURII
LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
sectiunea 2 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
secţiunea 3 - LITERATURA VIRTUALĂ ŞI CURENTUL GENERAŢIEI GOOGLE
APEL CĂTRE TOATE ORGANIZAŢIILE CARE ÎNTRUNESC SCRIITORI DE LIMBA ROMÂNĂ
ARMELE DE LA CIOROGÂRLA UN REPORTAJ CU MULTE ŞI FOCOASE BOMBE prezentat din cartuşierele de diverse culori ale poetului şi generalului în rezervă NICOLAE ROTARU
 
 
 
 
 PATRIMONIUL CULTURAL PRIN FAPTA PERSONALĂ

Date recente  provenite de la colaboratorii fluxului nostru de stiri care alcătuiesc prin strădania lor 
HARTA CULTURALA A ROMANIEI CONTEMPORANE

 

 

 ♦ COLECŢIE VALOROASĂ ÎN MUNŢII BIHORULUI
   Conform aprecierii Direcţiei de Cultură şi Culte Bihor, Aurel Flutur din comuna bihoreană Chişcău deţine una dintre cele mai mari şi importante colecţii etnografice private din ţară. Muzeul de la Chişcău este în curs de acreditate, dar a intrat deja în circuitul cultural. Orice turist care doreşte să viziteze muzeul o poate face gratuit. Pentru că nu-şi permit să stea tot timpul de pază la obiecte, soţii Flutur şi-au instalat peste tot camere de luat vederi, ca ei să-şi poată vedea de lucru atunci când au vizitatori. Turiştii pot găsi la muzeu de la cuptoare din lut pentru pâine, la război de ţesut, atelier de rotar şi de cizmar sau şcoala de altădată. Nu lipsesc obiectele de uz gospodăresc, moara pentru păsat sau râşniţa pentru porumb. O raritate este colecţia care a aparţinut ultimului haiduc din Munţii Bihorului, Oneaţa, care făcea schimb de mărfuri cu celebrul Lică Sămădăul, personajul lui Slavici din „Moara cu noroc". Condamnat la închisoare, haiducul a început să lucreze diferite obiecte în lemn, pe care le trimitea acasă şi la biserica din sat. Aproape toate aceste obiecte sunt expuse acum în muzeul din Chişcău. La muzeul din Chişcău se mai găsesc lănci de luptă şi halebarde din timpul lui Horea şi Avram Iancu sau o locomobilă care a apărut în filmul „Pădureanca", pe care a cumpărat-o din satul Zimbru. Început cu obiectele din propria gospodărie, aşa cum au fost ele lăsate de înaintaşi, muzeul lui Aurel şi Lucreţia Flutur, care se află la 20 de kilometri de localitatea Beiuş, are astăzi peste 2.500 de exponate.

 ♦ RECUPERAREA UNOR PIESE DE AUR DE LA CAPALNA
    Un colier cu pandantive si o pereche de cercei, ce fac parte din patrimoniul cultural national al Romaniei, au fost recuperate din strainatate, dupa mai bine de sase ani. Cele doua obiecte au fost recuperate de politistii si procurorii romani de la un cetatean strain, ele fiind sustrase in perioada 2002-2003 din situl arheologic al cetatii dacice de la Capalna. Afirmandu-se ca înca din 2005 s-a stiut ca exista un astfel de tezaur, care era ofertat la vânzare pe piata neagra a antichitatilor la un pret de 35.000 de euro, cercetarile arata ca respectivul cetatean strain a cumparat piesele de la niste romani, indentificati ulterior ca facand parte dintr-o grupare de jefuitori de situri arheologice. Membrii gruparii sunt judecati in stare de libertate de instantele din judetul Hunedoara pentru fapte similare, comise in 2002 si 2003 in situl arheologic Sarmizegetusa Regia.  Pe piata neagra circulau poze ale tezaurului, acestea fiind si primele piste de la care au pornit anchetatorii români

 ♦ PROTEST PRIVIND PATRIMONIUL BUCURESTIULUI
    Asociatia ARTRAD, afiliatã initiativei civice a "Grupului Bucureşti" (pentru apãrarea patrimoniului urban al Capitalei), protesteaza energic si solicita masuri urgente - conform atributiilor institutiilor dvs - fata de noua interventie depreciativa aflata in curs, asupra monumentului de importanta deosebita a Bucurestilor - CONACUL GOLESCU-GRANT. Este in curs o operatie de "cosmetizare" prin vopsirea lui roz si acoperirea ornamentelor sculptate si traforate in piatra, cu huma alba! Interventie de natura a schimba complect aspectul monumentului de patrimoniu!Caz simptomatic de neaplicare a prevederilor legale de catre DCCPCNB, neglijenta cu efecte distructive si cheltuiala de ban public, complect evitabile!Aflat in procedura de clasare urgenta prin cererile ARTRAD (catre DCCPCNB) din 5.10.2007 si 1.12.2007, conform Legii nr.422/2006 - Art.13.2.d si Art.21.1, imobilul trebuia sa beneficieze dupa numai 3 zile de statut de protectie, delimitarea zonei si avizarea apartinatorilor.Obiectivul, din Sectorul 6, Str.Tibles nr.64 este in folosinta Centrului de Plasament Copii Orhideea, fiind donatie de utilitate publica facuta de Familia Grant.Cladirea a fost construita in 1814 si renovata capital la cca 1870, este legata de evenimente istorice memorabile, are 3 tunele subterane de refugiu si a supravietuit remarcabil pana in zilele noastre

 ♦ DESCOPERIRI ISTORICE SI ARHEOLOGICE IN CARPATII RASARITENI
    Profesorul Dumitru Ionita, istoric si arheolog din localitatea nemteana Farcasa, este cel care a descoperit, in zona sa de bastina de la poalele Ceahlaului, o serie de comori, printre care 120 de tablite inscriptionate cu insemne protoliterate, vechi de peste 5.000 de ani, care atesta faptul ca pe plaiurile noastre a aparut prima forma de scriere din lume, si nu la sumerieni, asa cum se stie oficial. In cursul unor cercetari efectuate nu departe de casa, la Brosteni, profesorul Ionita a dat peste un localnic, Ioan Cimpoiesu, care i-a povestit ca tinutul ascunde comori din vremurile lui Cuza. Cercetarile istoricului Dumitru Ionita au fost pe deplin incununate de succes in momentul in carea descoperit o caseta metalica, ce continea doi butoni din sidef si un sigiliu domnesc, din aur. Sigiliul, având greutatea de 60 de grame, se prezenta sub forma unui lantisor ornamentat cu motive florale sapate in aur si având incrustat la capat un smarald, pe care era infatisat capul domnitorului Cuza purtând deasupra coroana domneasca. in partea de sus, smaraldul purta inscriptia „Alecsandru Ioan I", iar in cea de jos era inscriptionat cu prenumele prescurtat al domnitorului, incadrat in anul confectionarii sigiliului: „18-Al-62". Butonii, descoperiti odata cu sigiliul, erau confectionati din sidef, aveau greutatea totala de 20 de grame si purtau monograma domnitorului Unirii, respectiv litera I, care se suprapunea stilistic peste litera A, formând un grup de litere unitar.

 ♦ DESCOPERIRI ISTORICE SI ARHEOLOGICE IN CARPATII RASARITENI
    Profesorul Dumitru Ionita, istoric si arheolog din localitatea nemteana Farcasa, este cel care a descoperit, in zona sa de bastina de la poalele Ceahlaului, o serie de comori, printre care 120 de tablite inscriptionate cu insemne protoliterate, vechi de peste 5.000 de ani, care atesta faptul ca pe plaiurile noastre a aparut prima forma de scriere din lume, si nu la sumerieni, asa cum se stie oficial. In cursul unor cercetari efectuate nu departe de casa, la Brosteni, profesorul Ionita a dat peste un localnic, Ioan Cimpoiesu, care i-a povestit ca tinutul ascunde comori din vremurile lui Cuza. Cercetarile istoricului Dumitru Ionita au fost pe deplin incununate de succes in momentul in carea descoperit o caseta metalica, ce continea doi butoni din sidef si un sigiliu domnesc, din aur. Sigiliul, având greutatea de 60 de grame, se prezenta sub forma unui lantisor ornamentat cu motive florale sapate in aur si având incrustat la capat un smarald, pe care era infatisat capul domnitorului Cuza purtând deasupra coroana domneasca. in partea de sus,

 smaraldul purta inscriptia „Alecsandru Ioan I", iar in cea de jos era inscriptionat cu prenumele prescurtat al domnitorului, incadrat in anul confectionarii sigiliului: „18-Al-62". Butonii, descoperiti odata cu sigiliul, erau confectionati din sidef, aveau greutatea totala de 20 de grame si purtau monograma domnitorului Unirii, respectiv litera I, care se suprapunea stilistic peste litera A, formând un grup de litere unitar.

 ♦ TRADITIA SCOLII DE PICTURA DIN BAIA MARE
    A existat cândva tradiţia şcolii de pictură din baia mare cu personalitati distincte  şi un distinct aer comun. Muzeul judeţean de artă încearcă să o reconstituie, reluând tradiţia ei alături de alte semnături. Astfel, aflăm că, de curând, lucrările a 28 de artişti români importanţi, realizate în anii '60 - '80, au fost reunite în cea de-a opta expoziţie organizată în acest an de Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare". Despre autorii celor 28 de lucrări se poate spune că ei reprezintă un interval de timp vast, începînd cu a doua parte a perioadei interbelice şi terminînd cu reprezentanţi ai generaţiilor '60 - '70, unii dintre ei avînd şi conexiuni cu Baia Mare, deci cu ceea ce a fost cândva tradiţia căutării unui numitor comun într-o diversitate de personalităţi care au marcat aşa numita şcoală de pictură. Marea majoritate a picturilor recent expuse nu au mai putut fi admirate de publicul băimărean din anul 1971, atunci fiind prezentate publicului ultima oară.

 ♦ ECOURILE TRADITIEI MARII UNIRI
    În Ţara Almajului, în Banatul de munte exsita obiceiul de a se sarbatori Marea Unire la data la care almăjenii i-au simţit efectul printr-o administraţie efectiv românească, iar asta s-a petrecut în săptămânile de după actul de la Alba Iulia, când ecoul acestuia a cuprin întreaga ţară şi s-a perpetuat ca atare Astfel, după cum ne scrie profesorul Pavel Panduru  cu prilejul sărbătoririi a 90 de ani de la intrarea în România Mare după Marea Unire, şcolile din comună au organizat un program cultural-artistic debutînd cu întreceri sportive, la toate nivelele de învăţământ, apoi un program artistic cu cântece, dansuri şi scenete prin care a fost cântat actul Marii Uniri. După amiaza a avut loc un simpozion cu titlul "Almăjul şi Marea Unire", unde au fost prezentetate 15 comunicări de către educatoare, învăţători şi profesori. De la Mehadia au participat domnul Nicolae Danciu Petniceanu şi dl. prof. dr. Iulian Lalescu. Din Almăj au fost prof. Iosif Băcilă şi Ioana Nicolae (Lic. Bozovici), prof. Nicolae Andrei (Bănia), Gheorghe Rancu (Şopot), şi Vlădia Mihai (Rudăria). Comunicarea lui Al. Nemoianu , fiu al Almajului şi cărturar român din S.U.A: "Un trup" s-a bucurat de aprecierea participanţilor. Pentru a-şi aminti şi a perpetua această aniversare, fiecare participant a primit o diplomă de merit

 ♦ JUNII DIN MARGINIMEA SIBIULUI
    Peste 300 de juni din cele 15 cete ale Mărginimii Sibiului au dansat şi colindat la sărbătoarea Junilor, de la Sălişte, o tradiţie veche de peste 100 de ani. Mii de sibieni şi turişti au înfruntat gerul să asiste la eveniment. 15 cete de juni şi juniţe, tineri îmbrăcaţi în portul popular al locurilor, au defilat, au cântat şi au dansat în Piaţa Junilor capitala Mărginimii Sibiului. Cu straie, care mai de care mai de vază şi cu dansuri ce au îndulcit atmosfera celor -10 grade de afară, junii din Sălişte, Tilişca, Vale, Miercurea Sibiului, Gura Râului, Sibiel, Răşinari, Tâlmăcel, Orlat, Râul Sadului, Sadu, Cristian, Alămor, Rod şi Vaideeni (judeţul Vâlcea) au jucat Căluţul, Româna, Balul Mărăcinilor, Fecioreasca şi Căluşelul, spre satisfacţia asistenţei.„Sărbătoarea Junilora luat fiinţă în 1906 şi de atunci în fiecare an, la poalele munţilor Cindrel, ciobanii şi băciţele lor, împreună cu rudele şi copiii se strâng ca să danseze şi să colinde la Sălişte.

 ♦ VESTIGII MEGALITICE IN MUNTII CALIMANI
    Gura Haitii este o localitate dorneana de la poalele muntilor Calimani unde, in curtea unui gospodar, se afla adapostite  trei bucati de stânca deasupra carora sta scris  „Muzeul Megalitilor". Impreuna cu fiul sau Claudiu,Vasile Pata , pe langa stancile numite "Cei 12 Apostoli", a descoperit o piatra pe care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui.. Apoi, s-au mai gasit prin imprejurimi inca trei pietre gravate. A Anuntat, profesorul Traian Naum, specialist in muntii Calimani, impreuna cu arheologul cu Marin Cârciumaru, au luat in serios descoperirea.  Asa a iesit la iveala originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare, asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin. Un altul seamana izbitor cu un OZN!  In legatura cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani", Traian Naum si Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia etc." 

 ♦  FESTIVALUL DATINILOR DE IARNĂ DE LA SICHETUL MARMAŢIEI
    Pentru aproape doua saptamani, „capitala" Maramuresului Istoric devine o scena deschisa, pe care se perinda artisti, oameni de cultura, colindatori, „draci", „brondosi"... Motivul? In 19 decembrie, se da startul celei de-a 40-a editii a Festivalului de datini, devenit deja un brand al Maramuresului.Inca de la primele editii, festivalul a atins dimensiunea nationala, fiind prezentate aici si obiceiuri din Moldova, Bucovina, Banat, Oltenia, Dobrogea. In ultimii ani, s-au regasit printre participanti si persoane din tari ca Ucraina, Republica Moldova etc. In schimb, programul evenimentului a ramas cam la fel. De la mijlocul lunii decembrie, in Sighet, incep lansari de carte, vernisaje si alte evenimente culturale, pentru ca, in a treia zi de Craciun, sa fie primiti colindatorii. Alaiurile de colindatori sau „mascati" din localitatile maramuresene se perinda, apoi, prin fata spectatorilor, „servindu-le" cate un colind, un joc sau un obicei specific zonei. La final, urmeaza un spectacol de gala, un foc de artificii si certitudinea ca zestrea culturala si folclorica este dusa mai departe, asa cum se intampla de 40 de ani. De cateva decenii, festivalul are si o componenta stiintifica, sub forma unor sesiuni de referate si comunicari, care au loc in ultima zi a festivalului si la care au participat, de-a lungul timpului, nume sonore, ale caror lucrari au inceput sa fie adunate, in 2002, in Acta Musei Maramoresiensis.  Din 2003, festivalul a fost inclus in randul Festivalurilor Internationale, prin Organizatia Internationala pentru Folclor, afiliata UNESCO. Si in acest an, „punctul central" al festivalului a fost programat pentru 27 decembrie, cand, in centrul Sighetului, vor defila alaiurilor de colindari. In aceeasi zi, va avea loc un targ de arta populara, un spectacol folcloric de exceptie si un concert al lui Stefan Hrusca.

 

 

 NOTA REDACŢIEI :

     Dacă la aceste informaţii, pe care le primim de la diverşi colaboratori ai portalului nostru internet www.cartesiarte.ro  - uneori chiar anonimi, dorind sa evidenţieze fapta şi nu numele lor - adăugăm noutatea că, la Jimbolia, primarul localităţii a pus la dispoziţia cunoscutului poet Petre Stoica o întreagă clădire, în care a fost amenajat MUZEUL PRESEI DIN ROMÂNIA purtând numele ziaristului local Sever Bocu, dar având în depozitele sale exponate de anvergură naţională, ceea ce îl face să fie, dacă nu singura încercare muzeografică privind presa, oricum cea mai importantă  şi mai de consecvenţă în dezvoltare – şi dacă  subliniem faptul că asemenea iniţiative se valorifică numai prin posibilităţile materiale ale promotorilor lor, putem fi fericiţi.
    Şi, numai deocamdata punem starea aceasta în ghilimele. Pentru că, fie şi în contextul indiferenţei oficiale, fie şi în cel al cheltuirii banilor publici în alte scopuri decât acest înalt mesaj cultural, a avea atâtea exemple de dăruire personală şi ca timp şi ca vocaţie şi ca efort material din partea « particularilor » sau a « societăţii civile » sau a « forţelor locale », sau oricum altfel am vrea să numim această coştiinţă de sine în actul public al culturii, este un lucru încurajator care dă speranţe perpetuării grijei şi respectului pentru patrimoniul cultural naţional.
    Într-o asemenea viziune, aşteptăm în Fluxul nostru de ştiri culturale cât mai multe asemenea informaţii prin care, selectându-le, să oferim o imagine a efortului anonim care există şi se manifestă, trebuind a fi şi susţinut cu îndrăzneală şi dăruire prin nişte politici culturale coerente, practicate generos la nivel guvernamental.

 


 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971