Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
VĂ PREZENTĂM UN PORTAL DESPRE CULTURA ROMÂNIEI
EDITURA NOASTRA ON LINE
DEMERSUL NOSTRU LEGISLATIV PRIVIND INSTITUIREA ZILEI NATIONALE A LIMBII ROMÂNE
EPIGRAMELE LUI 2009 DE C.BERBENTE
PROF. DR. VIOREL ROMAN DE LA UNIVERSITATEA DIN BREMEN DESCRIE CRIZA
INTERVIU MARIA-DIANA POPESCU - LUCIAN HETCO
DESPRE VOTUL UNINOMINAL - PROFESORUL DAN BRUDAŞCU
FORME SI EXPRESII SEMNATE PANAITE CHIFU
INSCRIPŢIE LA TOMA GEORGE MAIORESCU
VALERIU MATEI ...CĂMAŞA LUI GRIGORE VIERU
GEORGE ROCA... RECVIEM PENTRU GRIGORE VIERU
INTERVIU CU NICOLAE DABIJA DE CLAUDIU TÂRZIU
MELANIA CUC ÎN 3 CĂRŢI COMENTATE DE NICOLAE GEORGESCU
VICTORIA MILESCU PREFAŢATĂ DE FLORENTIN POPESCU
O NOUĂ REVISTĂ ”ACASĂ”
NOUA CARTE A LUI LIICEANU
LIVIU IOAN STOICIU: PE MÂNA CUI A ÎNCĂPUT UNIUNEA SCRIITORILOR
APEL CĂTRE PRIMARII COMUNELOR DIN ROMÂNIA

Cămaşa lui Grigore Vieru

 

La balconul de unde Poetul privea cerul,

ca un drapel frânt într-o luptă nedreaptă,

cămaşa lui sinilie prinsă de gerul

iernii cumplite, ca un ostaş fidel aşteaptă

 

s-o îmbrace Poetul; dar el a plecat de-acasă

punându-şi cămaşa morţii – grea povară

pentru inima lui rănită şi arsă

de minciuna trufaşă, de otrava barbară

aruncate asupra-ne de trişorii de farsă

ajunşi la putere – urâciunea fără suflet, fără cuget,

spân roşcat, pardosit cu lozinci patriotarde,

cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,

scribul slinos în slujba hidoaselor hoarde…

 

Ca o rază de soare în bezna fără sfârşit

Poetul venea să-ţi aducă adevărul,

aşchie de neam, divizat şi nedreptăţit,

copil orfan căruia i s-a furat viitorul.

 

Poetul înfrunta viscole şi furtuni,

ploi cu piatră şi surpări de pământ

să-ţi aducă icoana adevăraţilor tăi străbuni,

să te înalţe din beznă prin crez şi cuvânt.

 

Nu iarna l-a strivit, nu negura nopţii –

hăul minciunii şi-al urii inima i-a sfâşiat,

cuţitul lui Iuda pieptul lui firav l-a-njunghiat,

timpul sugrumat de mişei

l-a făcut să-mbrace cămaşa tatălui mort la răscrucile sorţii,

cămaşa însângerată a morţii cu toate durerile ei…

 

La balconul Poetului razele soarelui pal şi cernit

mângâie firul de viaţă rămas în cămaşa de stele,

ca o pasăre a cerului ea se zbate şi flutură-n infinit…

 

Spune-i, mamă îndurerată, lui Dumnezeu că Poetul a murit,

Spune-i, maică Maria, lui Dumnezeu că versul lui n-a murit!

                                                                                               Valeriu  MATEI   Duminica, 18 ianuarie 2009

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971