Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
VĂ PREZENTĂM UN PORTAL DESPRE CULTURA ROMÂNIEI
EDITURA NOASTRA ON LINE
DEMERSUL NOSTRU LEGISLATIV PRIVIND INSTITUIREA ZILEI NATIONALE A LIMBII ROMÂNE
EPIGRAMELE LUI 2009 DE C.BERBENTE
PROF. DR. VIOREL ROMAN DE LA UNIVERSITATEA DIN BREMEN DESCRIE CRIZA
INTERVIU MARIA-DIANA POPESCU - LUCIAN HETCO
DESPRE VOTUL UNINOMINAL - PROFESORUL DAN BRUDAŞCU
FORME SI EXPRESII SEMNATE PANAITE CHIFU
INSCRIPŢIE LA TOMA GEORGE MAIORESCU
VALERIU MATEI ...CĂMAŞA LUI GRIGORE VIERU
GEORGE ROCA... RECVIEM PENTRU GRIGORE VIERU
INTERVIU CU NICOLAE DABIJA DE CLAUDIU TÂRZIU
MELANIA CUC ÎN 3 CĂRŢI COMENTATE DE NICOLAE GEORGESCU
VICTORIA MILESCU PREFAŢATĂ DE FLORENTIN POPESCU
O NOUĂ REVISTĂ ”ACASĂ”
NOUA CARTE A LUI LIICEANU
LIVIU IOAN STOICIU: PE MÂNA CUI A ÎNCĂPUT UNIUNEA SCRIITORILOR
APEL CĂTRE PRIMARII COMUNELOR DIN ROMÂNIA
 

                                           

     

 Patru milioane de români au votat degeaba?

    Echilibrate, fie cã sunt în acelaşi timp bucuroase şi nedumerite, constructive sau bãnuitoare uimite sau indignate, sau dezamãgite sau încrâncenate într-o ritoasã nevoie de perfecţionare, primim la redacţe atâtea proteste,rînduri subiective sau analize lucide privind prima experienţã a votului uninominal încât devine evidentã nevoia unei dezbateri a ceea ce simt românii în legãturã cu ea. Fapt pentru care deschidem aici dezbaterea amintind unul dintre articolele cele mai documentate care au aparut imediat dupã eveniment în ziarul “Gardianul” având titlul de mai sus, invitându-i pe colegii noştri sã combatã mai departe împreunã cu noi

Legea alegerilor uninominale, sustinuta de unii, blamata si chiar atacata in instante de altii, a creat cea mai anormala situatie politica din istoria democratica a Romaniei. Calculand numarul de voturi total exprimate, pe cele in baza carora au ajuns parlamentari candidatii partidelor, precum si numarul sufragiilor adunate de candidatii ramasi pe dinafara, in urma redistribuirii, constatam ca sunt mult mai multi votanti nereprezentati in Parlament decat cei reprezentati

In Senat, unde ajung 137 de candidati, dintr-un numar total de 6.877.987 de voturi exprimate cu tinta directa catre anumiti candidati, nu-mai 2.854.426 de voturi au dus la alegerea dorita de electori. Restul de 4.023.561 voturi au intrat in sistemul redistribuirii catre can-didati care nu au fost doriti de cei care si-au exprimat votul uni-nominal

In Camera Deputatilor, unde au intrat 332 candidati, din numarul total de 6.858.439 de sufragii exprimate in mod direct pentru anumiti candidati, doar 2.916.739 de voturi au dus la alegerea dorita de alegatori. Voturile ramase, 3.941.700, in urma aceluiasi sistem de loterie a re-distribuirii, au ajuns la candidatii nedoriti de catre cei care si-au exprimat optiunile.

(Claudia Toma, Cornelia Draghici, “Gardianul”nr.din 4 decembrie 2008)

 

Si iată un punct de vedere venit din partea cunoscutului cărturar şi om politic, profesorul dr. Dan Brudaşcu din Cluj:

 

ABERAŢIILE UNINOMINALULUI

Susţinătorii votului uninominal au clamat insistent ideea necesităţii reînnoirii clasei politice, a reformării ei. Ideea, în sine, rămâne extrem de incitantă pentru că, într-adevăr, este acută nevoie de o schimbare substanţială în acest domeniu. Eu însumi am susţinut-o convins fiind că se impunea să existe şi în România o clasă politică din care să fie excluşi escrocii, corupţii, infractorii, incompetenţii, personajele dubioase etc. Şi în concepţia mea un om politic trebuie să difere radical de modelele pe care ni le oferă în prezent clasa politică autohtonă.

Ca un blestem, datorită absenţei oricăror standarde, cel puţin morale, după 1990, scena politică românească a fost inundată de tot felul de şmecheri din mahalalele patriei, care au făcut şi mai fac încă legea, care au impus şi impun un climat marcat de abuzuri, ilegalităţi, încălcări sistematice ale legilor etc. şi care au pus bazele capitalismului ... multilateral dezvoltat.

Privind retrospectiv perioada trecută după evenimentele din decembrie 1989, nu putem spune că viaţa politică românească a atins acele standarde care să asigure o bună şi eficientă funcţionare a instituţiilor statului, ca şi o autentică funcţionare a democraţiei şi respectarea principiilor statului de drept.

Reacţiile frecvente, adeseori extrem de dure, din partea unor organisme şi instituţii internaţionale, în special din cadrul U.E., scot în evidenţă neajunsuri nenumărate în această privinţă, evitându-se pe ultima sută de metri sancţiuni sau alte măsuri punitive pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin acorduri internaţionale la care România este parte. Aceste realităţi sunt cunoscute cvasi-majorităţii românilor. De aceea, probabil, ideea reformării clasei politice – singura vinovată de disfuncţionalităţile statului de drept şi ale democraţiei în România – a fost salutată de foarte mulţi români. Doar că, după o străveche meteahnă naţională, prin jocuri obscure, de culise, orice idee extraordinară riscă, la români, să devină un fâs. Exact ca în cazul de faţă.

Prin acorduri tacite între principalii păpuşari politici ai momentului s-a ajuns ca o lege importantă să fie foarte departe de ceea ce se aşteptau oamenii. În fond, ea a fost concepută pentru consolidarea poziţiilor politice şi mai ales economice ale marilor corupţi post-decembrişti. S-a asigurat, astfel, la nivel de judeţe, domnia, fără risc, a vârfurilor intereselor oligarhiilor locale. Ţara a fost împărţită, sub aparenţa democraţiei, între clanurile politice. Iar efectul s-a văzut şi la alegerile parlamentare.

Votul uninominal ar fi trebuit să elimine din viaţa politică hahalerele, traseiştii, personajele dubioase şi compromise, infractorii sau indivizii în conflict cu legea etc. Nici vorbă, în fapt, de aşa ceva. Noul parlament colcăie, din păcate, de indivizi ce corespund tocmai celor deja menţionate. Ce reformă morală s-a produs când au ajuns în Parlamentul României personaje acuzate de luare de mită, cercetate penal sau cunoscute pentru trecutul lor discutabil. Ca să nu mai vorbim de traseişti. Mulţi dintre ei, simţind, ca şobolanii, că se scufundă unele corăbii la bordul cărora îşi ronţăiau, de câteva mandate, „mălaiul” parlamentar, au trecut în grabă în taberele unde erau siguri că vor avea succes şi-şi vor păstra portofoliile şi privilegiile. În lipsa unor candidaţi proprii valoroşi, partidele respective i-au acceptat, călcându-şi, astfel, pe principii şi dezicându-se de ideea reformării, inclusiv sub aspect moral, a clasei politice. Căci ce credibilitate pot avea diverşii trepăduşi politici care, în doar câţiva ani, au trecut, fără remuşcări, prin 3-4 partide, diferite ca doctrină şi orientare ideologică? De asemenea, ce justificare mai au partidele respective să vorbească despre înnoire, schimbare, reformă etc., în privinţa clasei politice dacă au acceptat şi acceptă cu uşurinţă astfel de mercenari preocupaţi să-şi împlinească idealul îmbogăţirii personale, nu să slujească idealurile unui întreg popor?

Din aberaţiile recentului scrutin uninominal ne vom opri doar la două. Unul se referă la cazul Virgil Pop, un arhicunoscut traseist politic turdean, acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă şi închis, din 18 noiembrie 2008, în arestul IPJ Cluj, dar declarat câştigător în colegiul uninominal nr. 8 Cluj. Chiar dacă, în final, acuzaţiile nu vor fi confirmate, ideea că un astfel de personaj poate ajunge în noul parlament al României crează lehamite multor români. Cu certitudine ei îşi vor pune întrebarea legitimă: asta înseamnă reforma morală a clasei politice?

Al doilea caz, la fel de straniu şi aberant, este cel din colegiul nr. 9 Cluj. Ca urmare a nivelului ridicat al absenteismului, s-a ajuns ca 3 sate din aceast colegiu să fi impus câştigătorul: un reprezentant al UDMR. Colegiul nr. 9 cuprinde 21 de comune, în majoritatea lor locuite de români. Este vorba, în principal, de zona Apusenilor. Ungurii din comunele Călăţele, Mihai Viteazul şi Moldoveneşti, care au participat în proporţie de 100% la vot, au învins circa 50.000 de români, urmaşi de moţi, care au preferat să stea acasă sau să voteze partide vinovate de dezastrul actual al zonei.

Să nu uităm că înainte de 1918, fiecare din localităţile cuprinse în colegiul respectiv au trăit numeroase şi grave drame datorate politicii agresive antiromâneşti a ocupanţilor unguri. Istoria consemnează, nu doar în timpul evenimentelor din 1848-1849, numeroase crime sau schingiuiri în rândul românilor săvârşite de grofii sau nemeşii unguri. Sfârşitul primului război mondial a îndoliat multe din aceste localităţi prin atrocităţile la care s-au dedat autorităţile ungureşti. Demne de reţinut sunt crimele de la Beliş şi Ciucea, în care s-a dovedit încă o dată cruzimea inegalabilă a armatei ungureşti, asmuţită de diverşi potentaţi locali împotriva unor oameni paşinici, fără apărare, pentru păcatul de a fi români. Iar acum, la 90 de ani de la aceste crime odioase, ca o bătaie de joc a Istoriei, este declarat câştigător, tocmai în zona moţilor şi a Apusenilor, reprezentantul unei forţe politice care nu recunoaşte Unirea de la 1 Decembrie 1918, sfidează statul naţional unitar român şi simbolurile lui, acţionează sistematic pentru dezmembrarea lui teritorială!

Iată de ce considerăm că această decizie trebuie revizuită. Altfel vor exista condiţii pentru sporirea în zonă, ca şi în întreg Ardealul, a tensiunilor şi confruntărilor interetnice nedorite, deoarece românii, majoritari în acest colegiu, nu vor tolera să fie reprezentaţi în Parlamentul României (nu în Parlamentul Ungariei!!!) de un pensionar UDMR-ist. Iar acesta, dacă ar fi realist, ar trebui să-şi prezinte singur, neîntârziat demisia.

Prof. dr. Dan BRUDAŞCU

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971