Anul 2015 periodic nr. 1-3 4-6 |
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
„ DESPRE ANUMITE VICII DE SISTEM ÎN GUVERNAREA ROMÂNIEI” - Caietul grupului de reflecție nr 12- Colaborează: Adrian Severin, Corneliu LEU,Mihnea Maruță, Sylvain Timsit, ILIE ȘERBĂNESCU, Horațiu Pepine
Ecumenismul și o nouă vizită papală în România- de Viorel Roman
SUPLIMENTUL REVISTEI NOASTRE: CONCURS PERMANENT DE POEZIE PE TEMATICĂ SOCIAL-PATRIOTICĂ
Actualitatea culturală, literară, editorială și artistică Semnează: Acad. Gheorghe PĂUN, Bedros HORASANGHIAN, Melania RUSU-CARAGIOIU, Dorina ȘIȘU, Nicoleta MILEA, Ioan MICLĂU, Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG, Elena TRIFAN Articole și recenzii despre: Paolo MELE, Teodora STANCIU, Theodor RĂPAN, Adrian BOTEZ, William BLACKER, Ștefan DUMITRESCU.
„ Bruntea sferelor înalte” prima parte dintr-o tragicomedie de Corneliu LEU
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- partea I
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- partea III

 „ Bruntea sferelor înalte” prima parte dintr-o tragicomedie de Corneliu LEU

 
 

                                                          BRUNETA SFERELOR ÎNALTE
                                   -prolog, două acte cu mai multe fețe de cortină, epilog-


DISTRIBUȚIA:

MESERIE - gură mare, instinct cinic; suflet și bun și bigot, și pretabil la speculă, escrocherie, prostituție, dar nu trădare. I se spune cu diminutiv; Mese. 
MODESTA  - pretenții mici, suflet supus, perseverență meschină, calcul serviabil, poate avea o perfidie bețivă. Cere, dar nu i se spune cu diminutiv Mody.
GARDIAN - nu iartă la taxare, dar lasă loc de relații cu „cine știe ce ajunge ăsta”.
GARDIENE - antinomice: grasă sau slabă, blondă sau brună, feminină sau bărbătoasă, familistă resemnată sau făcând studii de promovare. Pentru glume de mimică sau text scurt (pe care noi nu-l scriem ci lăsăm a fi luat de regizor din poncifele limbajului vremii special pentru tipologia lor), pot fi mai multe asemenea tandemuri; dar imitându-se unul pe altul ca și cum ar vrea cu neîndemânare să fie același, dar regia veșnic grăbită  nu le nimerește. La ele nu sunt precizate intrările și ieșirile, regizorul putându-le folosi ca prezențe de pantomimă tot timpul.
BRUNETA - marele personaj al sferelor înalte. Acceptă să i se spună Bruny.
POFTITA - dorință de afișare în materie de sex și interese, cu joc fals de discreție; ei poți să-i fluturi și-un tramvai, că tot la aia se gândește. Demonstrează, însă, că poate gândi și serios.
TOANȚICA - crede orice prostie și se dă oricărui prost.
EVAZIUNE - de la nevoia de evadare; de ascundere; e o damnată: a văzut binele. I se spune prescurtat Eva.
AVOCAT - frumușelul ca o dâră de parfum „for man”.
CURVIȚE - episodice. Pot, în anumite ocazii, deveni umbra –copie fidelă, sau contrapunctică – a câte uneia de mai sus.
EVOCAȚII -  Prima e RETRO – modernă și pragmatică fiindcă numele dur  vine  de la „retrocedare”; apoi alții care nu apar fizic, nu au decor ci numai amintire ce trebuie folosită aici nu cu tehnica, dar cu știința de „flash-back”: din BORDELUL cu PATROANA și PSIHOLOGUL, apoi AMANȚII de care-și amintește fiecare, în afară de Bruneta care are în amintiri doar admiratori dintre FURNIZORI, sau COMISII DE LICITAȚII,  sau CONGRESE, sau COMISII PARLAMENTARE.

Precizări pentru regie: Fiecare personaj feminin are ascunzișuri, tensiuni interioare și istericale, dar fiecare în felul ei și niciodată împreună; ba dimpotrivă, când una are, celelate o resping tocmai pentru ca, la urmă, când Bruneta clachează, ele să o respingă. Fiecare personaj pomenit din lumea de afară se schimbă în funcție de loc și dată, regia evocând întotdeauna figuri cunoscute publicului respectiv, echivalente „mondenilor” citați de noi.

 





PROLOG

La  fața de cortină care e desenată ca un coridor de arest după gratiile căruia se văd , la preferința regizorului, celulele sau paturile printre care se trece. Important este ca, dintre acestea, concomitent cu replica, să se pună-n lumină figurile deținutelor ca și cum le-am aduce în prim plan. În planul din fund un televizor va transmite
tot timpul știri actuale cu hoții, banditisme,curvăsărie, corupție, arestări.



MESERIE (cu aplomb, ca să se audă) Las-o tu, că s-a vărsat mălaiu!... (arată spre televizor) N-ai văzut pe sticlă de la tribunal?... Gata colegialitatea. Se duce-n...sferele ei înalte!
MODESTA Bruny, Bruneta noastră dragă, pa... (indignată) Ce, ea ne-a dat voie să-i spunem așa!
MESERIE (șestu) Avelo baro!
GARDIAN  (rapid, de la un arlechin la altul, ca și cum ar deschide calea) Mucles, mucles!... (iritat de ceva) Tot nu vă iese nimic!
MESERIE Ne-a dat voie; dar, când a venit. Când pleacă, s-a halit gogoașa: e iarăși doamna ministru.
BRUNETA (escortată de gardienele împingând capetele care se ițesc) Fetelor, vai, dar de ce credeți asta? (sechelă, ton de discurs) Eu, oriunde-aș fi, rămân cu sufletul cum m-ați... (corectură) cum mă cunoșteți...
MODESTA (nelăsându-se împinsă de gardiană) Bruneto dragă, Bruny!...
BRUNETA (defilând lent ca la paradă de mode) Dacă așa vreți voi să-mi spuneți, așa să-mi spuneți!
MAI MULTE (voci sau apariții) Bruneto dragă!... Bruny dragă!... Geamul ni-l lași?
BRUNETA Geamul?
MODESTA Vor să spună televizorul, plasma...
POFTI Să vedem și noi bărbați; măcar la televizor; televizoru e aici geamu la care-ți vine bărbatu, da nu poate să intre... Geamul la care vedem bărbații!
BRUNETA Vi-l las, sigur că vi-l las!
MESERIE (ea nu cerșește) Adică dreptu la el; că de adus putem aduce oricare...
BRUNETA (fiecăreia, politicianist) Vi-l las chiar pe ăsta; cu tot cu bărbații voștri din geam!
TOATE (nostalgice) Bărbații noștri din geam!
BRUNETA Meserie,  pa iubito!... Modesto, pa!... Poftito, pa!... Tonțico, pa!...(aceasta vrea s-o prindă, să-i spună ceva, dar atenția brunetei e la figura celei pe care o mângâie în mod deosebit) Pa, Evaziune... Tu ai fost atât de bună cu mine; tu ești atât de înțeleaptă; tu crezi și-n Dumnezeu!... (ca și cum de mult voia să-ntrebe) Ai vreo rezervă față de mine?...
EVAZIUNE Față de tine? De ce-aș avea față de tine?
BRUNETA Fiindcă ai fost atât de bună, atât de grijulie și... totuși... Parcă mă cunoști mai bine decât celelate.
EVAZIUNE Ți se pare.
BRUNETA Da? Atunci mă bucur!... Pa, fetelor...
EVAZIUNE Toate te cunosc!
TOATE Pa doamna ministru!
MESERIE Mersi că, pe durata șederii tale, ne-ai făcut și nouă Dubai de cinci stele!
TOATE Să nu ne uiți acuma că...
GARDIENE ( fiind una slabă și una grasă, sau una blondă și una brună, sau una tânără și alta bătrână reacționează arătându-și autoritatea fiecare în felul ei).
BRUNETA Am zis că pentru voi sunt...
MESERIE Bruneta!... Bruny dragă, așa îți spunem! Dar și doamna din înalte sfere care ne-ai făcut din pârnaie Dubai; emirate, asta ne-ai făcut!...
POFTITA Emirate fără emiri?
MESERIE Ne-a dat geamu cu plasma, ne-a dat crocodilu, cu convorbiri nelimitate! La mintea ta mai vrei și-un emir! Că-ți tăia ăla capu, dacă te prindea că i-l bagi sub caftan!
POFTITA Ei și?! Poat-să nu fie de cinci stele, dar să fie turism sexual! (cântă dezvăluindu-se) Turismul seeexual.../ Cum face Mazăre peee litoral!... (gardienelor) Da, tu, ce vă uitați la mine?! Ce-i mai bine? Cinci stele fără... sau în tufiș cu...?!
MESERIE Cinci stele plus, buziloaio; și (provocatoare)... cu gardienele cele mai serviabile... (în timp ce acelea ripostează) Femeia de lux aduce cu ea oriunde regim de cinci stele!
TONȚICA (bosumflată) Acuma, n-o să mai fie așa. Redevenim budiste!
BRUNETA (binevoitoare) Cum adică budiste?
TONȚICA (arată spre Meserie) Întreab-o pe ea, că ea ne-nvață la d-astea! (smiorcăindu-se) Adică spălăm buda!... Doar cu tineee... Dar tu acuma pleci; în sfere-nalteee!...
BRUNETA  Fetelor, să nu ne formalizăm... Ce-am făcut, am făcut din prietenie!... Eu sunt și rămân pentru voi, Bruny.
MESERIE Știm bengoaso; să n-am p’al dracu’ că știm!.... Așa am convenit; așa îți spunem. Fiindcă eu ți-am fost nașă de prima dată când ți-ai afișat fildeșii la noi (mimează zâmbet) și ne-ai asigurat că-ți place: „Spuneți-mi cum vreți, fetelor, nu mă domniți; suntem” ... Acuma, că te lasă la vatră: mai suntem?!
BRUNETA Suntem colege; da!... Și-acum vă spun la fel. Nu s-a schimbat nimic: Sunt una dintre voi. Sunt în arest la domiciliu.
POFTITA  Într- o oră, o faci în patul tău!
MODESTA ( ne păsându-i de gardiene) Să te gândești și la noi! (cu modestie) Așa, puțin... din ce vei avea din plin (justificându-se)... că stăm aici, pe uscat!
MESERIE  (cântec de ocnă, respingându-le pe gardiene) Pă uscat / Fără bărbat / Și cu gardieni la blaaat!...
BRUNETA Poate și voi, mâine...
MODESTA Să dea Dumnezeu, draga noastră brunetă! Nu zic de pile, dar fă-i pe procurori să strige și la noi: La vatră!... Arest la (entuziasmată) do-mi-ci-liu!
POFTITA (savurând ) La domiciliu... Cu... domiciliarul!
MESERIE Dar la tine unde-i domiciliul, nenorocito de Ferentari?! Domiciliul ei e-n sfere-nalte... De făcut, o face tot în sfere-nalte. Ciocanul ei vine din sferele cele mai înalte! (Tonțicăi care tot vrea s-o prindă pe brunetă) Înțelegi, tu? Amatoareo de sex liber și de turim religios: N-o dai, așa, la toți, în dreapta și-n stânga că, bine-nțeles, rămâi budistă; n-o dai, ci aștepți să-ți vină din sfere-nalte!... Ai pretenții, adică, și n-o faci în gura budei cu toate jartelele penale!... Asta femeie deșteaptă: Vine cu pretenții înalte și-i atrage din sferele cele mai înalte!
TONȚICA (nostalgie concupiscentă) Iubitul meu mă ridica în sferele cele mai înalte!
MESERIE La ea vine, mă; ea atrage; are magnetu-n poșetele alea scumpe!... Știi tu ce-nseamnă să-ți vină (gest sexi) din sferele cele mai înalte?!
POFTITA Are dreptate: La noi, să vină de oriunde, numai să vină!
MESERIE (șestu) Avelo caralo!
GARDIAN (reapărând) Mucles, mucles!... (brunetei) Puteți ieși. A venit mașina. (gardienelor) Fiți atente, e puzderie de ziariști: faceți culoar și siliți-vă să încordați mușchii, nu să pozați la paparazi!  (pe zgomotele care se aud de afară dă cu mâna ca spre a alunga capetele deținutelor ce se ițesc, strigând către gardiene) Ești gardiană, nu fotomodel! (pe cortină se proiectează înghesuiala de paparazzi, televizorul înșiruie  noi arestări, în interior continuă exclamațiile de rămas bun)
TOATE Pa bruneto... Mersi pentru geamu cu plasmă... Mersi pentru Dubai... Mersi pentru cinci stele! (încep să scandeze) Mer-si-pen-tru-cinci-ste-le / Fe-me-ie-de-cinci-ste-le!... Mer-si-pen-tru...
GARDIAN (făcându-le cu greu să dispară) Mucles! (gardienelor) Și voi: lăsați poza; sunteți gardiene nu foto...
MESERIE Lasă-le, mă, că poate le remacă lok-ul de bengoase și ajung purtătoare de cuvânt la vreo circă de poliție să silabisească comunicatele.
GARDIAN Mucles, că tot nu vă iese nimica! (capetele dispar; singurul rămas e al Meseriei, pe care o  tatonează mai intim) „Sfere înalte”, a?!
MESERIE ( actoricește, cântând sau recitând nostalgic) „Bruneta sferelor înalte.../ Cu miliarde la picioare...” (îi place, își drege vocea, repetă și mai teatral) „Bruneta sferelor înalte/ Cu miliarde la picioare; / Când caraliii vor s-o salte, / (crescendo) Pe asta nici în cur n-o doare... / (șoptind secretul) Că-i e amant chiar cel mai mare !”...   (deodată, arțăgoasă) O servești; aduci Dubai de cinci stele în pârnaia noastră! Crezi că te ia gardian la domiciliu, frumosule, c-o faci pe amazoana masculină?!... Crezi că n-are ea barabanci din înalte sfere?!... Păi asta, dacă vrea, își ia și-un boxer cu centură de mondial!...
GARDIAN ( surprinzător, arată mai mult interesat decât intrigat; la toate replicile ei, mimica sa ar vrea mai degrabă să-i dea dreptate decât s-o pună la punct; până la urmă ridică din umeri și iese redevenind sceptic, pe-a lui) Mucles!... Am spus eu că iese ceva?!

Fără personajele de la fața ei,
cortina rămâne o simplă stingheră cortină,
însoțindu-se până la urmă cu cea muzicală.

 

 






PRIMA FAȚĂ DE CORTINĂ


Este, de fapt, ecranul deschis al televizorului,
definindu-și fără grabă, treptat, cadrul pe care se perindă,
în intervenții și dezbateri, în gestică și informație dată pe scurt,
cât mai vocali sau mai expresivi în alura pe care și-o dau, tot felul de prim planuri bărbătești dintre vedetele tv cunoscute la momentul respectiv, alese pe gustul mai multor categorii de public, în special feminin, tot ale contextului din perioada
            în care e pus în scenă spectacolul.
Fascinate, din umbrele faldurilor care încadrează fața dreaptă a ecranului, apar
pe rând, Poftita, Modesta, Meserie;
apoi, luminate de câte un spot la un arlechin și altul,
Tonțica și Evaziune.




MESERIE  (cântă) Mi-a venit la geam bărbatuuu – Măi dragul meu!/ Dar nu-mi poate cinsti paaatuu. / Geamu-i de televizor, / Iară eu de poftă mor – Măi dragul meu! / Geaba văd eu bărbățeeelu / Că nu-mi poate face felu!...
MODESTA Taci tu!... Că, dacă nu mai e Bruneta, poat să ne ia televizoru.
POFTITA Nu ni-l ia. Dacă ni-l ia, înseamnăcă ne ia drepturile omului... Eu am drepturile omului să văd bărbați! (sfidându-le pe gardiene care trec o clipă-n patrulare) Nu pot să-mi ia dreptul să mă uit pe sticlă la mulatrul ăla, mânca-l-ar mama... Georgică-mulatru-mamii!
MESERIE (cunoscătoare) Mulatru-mamii? Iete, mă!... Păi, ăla-i lux!... Te-ai mulțumi tu și cu Mușchiulosu de la meteo!...
TONȚICA Mie-mi place puștiul Sănduleascăi... seamănă cu al meu!
MODESTA Pentru de-alde noi, oricare dintre ei ar fi buni: Și Păstrăvăloiu și Finanțistu cu cravate, și Chelosu de la rugby...
POFTITA Cel mai tare m-aș simți cu Frumosul Ștefănescu, dar e bun și Bărbosu cu psihologie!
MODESTA Oricare!... Ce: Militărosu?... Obrazpudrat?... Ă?!... (fiecare nume cu alt ton și altă savoare) Amantu lui Slătineanca?... Mirele babei?...  Constantiniu-fusorar... Distinsul Mircea, a?...
POFTITA Georgică-mulatru-mamii!... Ăla-i prima!
MESERIE Da: Te duce pe cadru cu bicileta de damă!... Nu fiți, tu, proaste!... Ăștia-s făcuți; ăștia-s fardați și pozează la cameră; nu-s bărbați autentici!
POFTITA Parcă politicienii sunt autentici!
MESERIE Politicienii? Să mă pici cu ceară dacă mi-ar place vreunul dintre lătrăii ăia! Mie-mi plac ăștia de-ai noștri: Gheară... Clămparu... Spoitoru... Fane-Cămătaru cu armăsarii lui, mânca-l-aș!... Bărbați autentici!  
GARDIENE (patrulând de la un capăt la altul, cântă cu glas de sirene) Stingereaaa...
TOATE Lăsați-ne, tu, să ne uităm la bărbați! (înfruntându-se cu gardienele, sau nepăsându-le de ele, rostesc fascinate Tot felul de nume, porecle, specializări de titulatură gazetărească, adjective, calificative date din instinct propriu – bine-nțeles și acestea puse de acord cu perioada sau locul desfășurării spectacolului -  de genul) Frumosul Ștefănescu, Mușchiulosul de la meteo, distinsul Mircea, Bărbosu ăla cu  psihologie, Batistuțe colorate, Militărosu, Fiara cu papion, Academicianu lui pește, Guriță timidu, Păstrăvăloiu, Finanțistu cu cravate, impotentu de Tănăsache, scumpul de Titiță, amantu lui Slătineanca, puștiul Sănduleascăi, Obrazpudrat, Chelosu de la rugby, Mirele babei, Constantiniu-fusorar, Georgică-mulatrul mamii, Dantepepetrescu, etc. (până când exclamațiile lor se transformă într-un fel de ison ținut glasului cu care Meserie improvizează pe  vechiul tango „Femei, femei.../ E plină lumea de nebune”)
MESERIE Bărbați, bărbați.../ Predestinați c-un scop anume, / De ce v-ați mai născut pe lume, / Dacă în pat nu ne intrați?!... / Băăărbați, bărbați... ///... Bărbați, bărbați, /
Treziți în noi pofte nebune, / Dar stați ca blegii-n altă lume; / De parcă toți ați fi castrați. / Fiți blestemați, / Bărbați!... / Bărrrrbați, bărrrbați.../ Cu scula proiectată-anumeeee / Să fie pentru noi minuuuuneee!... / Dar izolată ca să nu neeee.../ Fff...iți blestemați,/ Bărrrbați!
GARDIENE (furioase, intrigate, cu gesturi pârâcioase către Gardianul care le urmează, mărșăluiesc aducându-l la „fața locului” și demonstrându-i prin mimică ce se petrece)
GARDIAN Doamnelor, vă rog... Știți că atunci când era doamna ministru aici, mai făceam excepții.... Pentru că și șefii făceau excepții și, astfel,  eu eram iertat de la muștruluială. Dar acum... Vă rog, nu mă puneți în situație proastă... Tocmai dumneavoastră!... Noapte bună, doamnelor! (stinge o veioză lăsând totul în lumina lăptoasă a televizorului).

Umbrele bărbaților vocali sau  expresivi se plimbă pe ecran
în tot felul de prim planuri,
însoțite de  fundalul sonor  al isonului de mai înainte,
ce se transformă treptat în susurul
adormind al răsuflărilor chinuite, oftate, exclamate, gemute,
ca un duh venind din întunericul dormitorului de femei.







A DOUA FAȚĂ DE CORTINĂ



BRUNETA (apare pe ecranul televizorului bruiată de vocea unui comentator care înșiruie acuzații dintr-un dosar)
TONȚICA Vine!... Avem iar crocodil de vorbit și cinci stele de halit!
POFTITA Și de...
TONȚICA Ce „deee”?...
POFTITA Deee... savarina aia a ta unde cari droguri!
MODESTA Mie mi-ar părea bine; dar dacă n-o mai bagă cu noi?!
POFTITA Aranjează ea cum vrea, n-avea grijă; pe ăla cum l-au dus, de ziua lui la... dentist!... Ca să tragă la măsea... Poate i-au adus și-o... plombă blondă cu care s-o pună!...
MESERIE E normal, într-o societate plină de oferte; astea se cheamă „tarife pârnaie-VIP”!
MODESTA Știu.(amărâtă) Eu am fost toată viața „low-cost”!
POFTITA Ce vorbești? Și când luai șpagă la primărie?
MODESTA (smiorcăindu-și amărăciunea) Și!...
POFTITA Făceai și low-sex?
TONȚICA Nostim! „Low-sex”...Cum vine asta?
MESERIE Ssst! Avelo barano, avelo caralo!
GARDIAN (la celălalt arlechin) Mucles! (deschide o ușă și se aud ca și mai înainte, sau chiar se văd proiectate, aceleași mișcări ale înghesuielii ziariștilor; strigă într-acolo) Faceți mușchi și țineți escorta, nu v-am trimis să pozați la paparazi!... Așa, așa...
GARDIENE (apar aducând-o pe Brunetă)
GARDIAN Așa, așa... poftiți doamnă; bine-ați revenit!
MAI MULTE (voci cu accent de răutate sau insinuare; apariții de figuri femeiești lăsând impresia de prim-planuri) Bine-ai venit bruneto dragă!... Ai revenit de la domiciliu? Te-am văzut la televizor cum erai la domiciliu!
MESERIE (colțoasă) Dar n-au arătat cine te vizita.
POFTITA Însă șefu s-a lăudat c-a vizitat-o. (insinuantă) Te-a... vizitat bine, dragă?
MAI MULTE (voci cu accent de bunătate sau regret) Taci tu! N-o lua în seamă, bruneto dragă!... ( regret și nedumerire) Bruneto... dragă... Iar aici? Noi credeam că...
BRUNETA Meserie a prevăzut. Mi-ai spus că trebuie să mai am dosare.
MESERIE Și evangheliile sunt patru!... Ăștia nu fac unu singur!... Pe mine cum m-aduce?! De ce nu mă lasă acolo, la mănăstire la Târgșor, în... (cântă) „Dormitoru cu femeeei,/ Ah îngere, ah Doamne, Ah! / Unde-i d-aia câtă vrei.../ Ah îngere, ah Doamne, ah! / Dar nu este din ailaltă / Să-ți facă salteaua caldăăă... /Să ți-o facă chiar fierbiiiinteee/ Să gemi numai d-alea sfinte:/ (recitativ, glas jos) Ah îngere; ah Doamne... Ah!”... Nu mă lasă, cu toate că am condamnare cu acte; m-aduce-aici să mă stoarcă de altele... (cu experiență, fără menajamente, spre frământarea Brunetei) Când ți-au găsit scame-n sânge, bengoaso, nu e doar una. Uite-așa începe să vină și să se lege turnătoriile; ai să vezi: De la cine nici nu te-aștepți!
TONȚICA (care a căscat gura cu interes) Păi, ăla de la cine nici nu se-așteaptă ea... e din sferele cele mai înalte!... (cu îngrijorare cretină) Crezi c-o să te toarne?!
MODESTA Taci tu! (clamând) Probe, nu turnătorii!... Așa spun și avocații. Dacă n-au probe, trebuie să te lase la domiciliu. (spre deosebire de cele două, încurajând-o pe Brunetă) Trebuiau să te lase la domiciliu!
TONȚICA Domiciliul ei din înalte sfere...
POFTITA Cu pulărăi din înalte sfere!
GARDIAN (revenind) Mucles, mucles! (gardienelor) Ce faceți? Aici n-aveți la cine poza! (deținutelor) Eliberați patul doamnei!
MESERIE Are dreptate; ne-a venit Dubaiu-napoi, fetelor! (poruncește) Cinci stele să fie!... Că, dacă ne-a adus înapoi crocodilu, dăm pe el SMS-uri sau chiar vorbim. Am spus eu: O femeie de cinci stele, aduce cu ea oriunde regim de cinci stele!

Așa începe, cu o mare forfotă de aranjare, deschiderea decorului pentru






ACTUL ÎNTÂI



GARDIAN (revenind) Patul doamnei, am spus! (încearcă elasticitatea saltelei demonstrând că se ocupă el personal, cu insistența privirilor prin care așteaptă ca gardienele să plece spre ușă) Doamnelor gardiene, ia dați voi, frumos, stingerea. (insinuează o sacoșă sub saltea și ceva ironie în glasul autoritar) Petrecere fru...Ă... noapte bună, doamnelor! (în tăcerea care se lasă, zeci de zăvoare se tot închid prelung)
BRUNETA (moment lung de aranjare în fața patului, cu spatele la toți, văzându-i-se spasmele umerilor; gesturi de suspans între dramă, fereli, neîndemânare, blestem sau înfruntare de destin, ascundere le lucruri sau de sentimente și resentimente. Fiecare gest se produce sacadat, ca la păpușile animate, poate cu însoțiri de spoturi. Fiecare sacadare  provocă reacția unei apropieri, tot sacadate, a personajelor din jur, sugerând parcă lungirea gâturilor lor și aducerea, în tot mai mult prim plan, tot sacadat, a fiecărei figuri. La un moment dat ea se întoarce brusc și, ca și cum ar înfrunta ștergându-și o urmă de lacrimă, ridică fruntea pozând Bine v-am găsit, fetelor!
TOATE (dar pe deosebite tonuri) Bine-ai venit, bruneto! (moment amplu de îmbrățișări, sărutări, încurajări, gestica ei în răspunsuri ferme și echivoce, încercări de consolare până când, obosite, unele se retrag, altele se așează și, astfel, descoperim patul pe care se află)
EVAZIUNE (spunând cu multă îngrijorare) Să fii tare, bruneto!
BRUNETA  ( așezându-se obosită pe marginea patului aceleia) Am să fiu, Eva... Eva de la Evaziune, așa am convenit, nu?
MESERIE Tu ai hotărât. Tu ești doamna ministru care scrie „Aprob”... „Aprob să ne vorbim drăguț, cu diminutiv: Eva, Mese, Bruny, Pofty!”... Astea-s numele noastre aici și nu ne interesează alte intimități, care sunt ale fiecăreia: ce-a făcut ea afară, ce-a avut de spus la procurori...
BRUNETA DA:  Fiecare cu intimitățile ei și ale dosarului ei...
MESERIE  Așa ai recunoscut și tu : Identitatea-n pârnaie e altceva decât identitatea cealaltă. Pe aia ne-o putem ascunde; să nu se știe niciodată mai mult decât ce pot afla și procurorii! A fost deajuns că noi ți-am spus poreclele noastre: Eu sunt Meserie, ea e Modesta, aia-i Poftita. Mai e una Retro; calpuzană grea, că Retro vine de la Retrocedare; și uite c-o țin palamantirii și la ora asta la bingbăneală în anchetă!...
BRUNETA (reacție nedorită) Așa de grav a ajuns?
MESERIE Lasă belciugele, doamna ministru! Parcă n-ai ști:  Album gros cât o evanghelie, cu mai multe salbe de la opt la șaișpe ani! Dar n-ai de ce să te târșești; dac-au băgat-o aici, înseamnă că n-are șustă cu tine; e din alt dosar. Sau, cine știe... (insinuând)  cine știe ce cârlige aruncă de-alde barano-caralo, că vă bagă pă țeavă-mpreună, să vă vadă lipitura!... (calculând) Ca să explodați, să dați din gușă una despre alta.
MODESTA (profită s-arate c-o pune la punct) N-au ele lipitură. Bruneta e mult mai doamnă decât Retro. (flatare) Bruneta noastră e distinsă, Retro e provincială și apucătoare; a fost procuroare-n provincie și s-a-ncurcat cu babalâcu ăla cu dinți falși de la partid; i-o trage ăla cu pelivarezu, cum zici tu!
MESERIE Are dreptate. Bruneto, tu ești mai distinsă. La tine toți bănuiesc, dar nimeni n-are probe, că-ntr-adevăr, ai... luat-o cu pelivarezu de la marele balconar... Asta nu-nseamnă, însă, că n-ai lipitură cu ea. La guvern, e hahaiseală mare; cu meclele alea de alvițari, o iei în barbă dacă nu știi să faci blatu; așa că voi, două femei aburitoare, puteți fi în șuste... 
MODESTA Ți-am spus: Bruneta noastră e o doamnă; nu-i din tagma lui Retro.
MESERIE Băi, să-mi bag... că mă enervez!... Ce, am zis eu că nu e o doamnă?!... (aproape regește) Toate suntem aici niște doamne!... Dar palamantirii tot adulmecă după șuste de lipitură. Ala că, mai bine: Fermoar la fleoancă, tu, că nu știi nici cine-i bigbangiu, nici cum funcționează amigdalita!...
MODESTA Da de unde le știi tu pe toate? C-ești procuror?!
MESERIE ( nu neagă deloc) Oi fi; că la experența mea știu dă toate!... Nu vezi cum mă ține și mă stoarce?! (forțează accentul vulgar) Ei n-are nevoie de mine la judecătorie, să-mi dea o pedeapsă cinstită, să stau și eu la penitenciar la Tărgșor, fără griji și gânduri negre. Are nevoie dă mine aici. Crede că scoate de la mine vreo amigdală mai mare! Da, ăsta-i Bacăul meu, Modesto!
MODESTA Mody!... De ce nu-mi spui Mody, dacă ea a propus să ne vorbim cu diminutiv?!
MESERIE (dur) Nu meriți. Tu ești o șulfă de funcționar ciubucar, apucător, de care nu poate trece nimeni, în nici un palier al societății noastre!... Ha, vezi că știu să vorbesc ca procurorii (surprinzător cu altă fațetă) Poate că și sunt! (foarte savant) Tu ești acel element penal care infestează administrația publică a statului de drept frustrând legea și... (constată că a intimidat-o și râde) Ai băgat-o pe mânecă, a?! Nu, tuuu, nu de asta, dar... (mai savant)  Din punct de vedere morfologic, adjectivul „modest” care, la tine, devenind  atributul substantival „modesta”, are rol de nume propriu, este propriul său diminutiv. Nu poți să spui „O modestă modestică”, fiindcă „modestică” e mai puțin decât „ modestă”. (speculativ ex cathedra) Din punctul de vedere al logicii lingvistice, deci, modesta ar putea fi diminutivul modesticăi.
MODESTA Dar Mody, poți să-mi spui.
MESERIE Nu vreau. ( jucând rol de îngânfare cu alintare amuzată) Eu respect regulile gramaticii clasice și sunt împotriva importului de neologisme cum ar fi acel ygrec ca sufix diminituiv provenit din limba engleză.
TONȚICA (imprevizibilă) Dar pe mine de ce nu m-ai pomenit, dacă tot îmi spuneți cu diminutiv: Tonțica?!
BRUNETA ( ca și cum ar saluta-o, dar cu tristețea de a se ști în incapacitate) Tonțico!
TONȚICA ( cu nădejde) Bruny!
MESERIE De când se tot uită la tine ca și cum ai putea-o ajuta!
MODESTA Ce vrei să spui? Ea chiar ne poate ajuta. Și eu cred!
MESERIE Vrei crocodilu să vorbești cu amantul ăla care ți-e mai mult complice!
TONȚICA Da-l iubeeesc!
MESERIE Tu-l iubești ca toanta, iar el te ține de deputat!... (brunetei) Așa se spune acum la complice: deputat...  De unde dracu le-o fi venit?... Cred că de la deputații ăștia de tip nou care-s toți niște complici!
MODESTA Vreau numai să dau SMS. (mieroasă) Vreau crocodilu, bruneto!...
BRUNETA (devoalare neintenționată a tulburării) Crocodilu? ( atunci conștientizând și ea drama) Nu mi-au mai lăsat crocodilu!... Au zis că... (se-nneacă) Că vor să vadă cartela... Că procurorii...
MODESTA Dar poate că ți l-au pus în sacoșă, am văzut eu când ți-a-mpins gaboru sacoșa sub pat!
BRUNETA (scăpare total necontrolată) Nu l-au puuus!... (încercând autocontrolul) Asta mă râcâie și pe mine!
MESERIE Asta-i pă nasoale; înseamnă că-n jurul tău, nu mai suntem ținute chiar în Dubai!
TONȚICA Nu  mai sunt cinci stele... Înseamnă că nici nu ne mai vorbim cu diminutiv!
BRUNETA (redresându-se, comandă) Ba ne vorbim cu diminutiv! (mai mult obligându-se pe sine) Fără d-astea!... Nu ne poate intimda nimeni.
MESERIE Dar din stele ne poate lua. Decădem, doamnă ministru. Au apărut gușteri mai mari pe firmament, iar noi decădem, dacă ți-au luat crocodilu și ți-au scos PIM-ul din el!
POFTITA O să ne ia și televizorul, n-o să ne mai putem uita la bărbații din geam!
MODESTA (pe gânduri)  Poate că nu ni-l ia; televizor e acum și la două stele. Dar, de decăzut...
MESERIE Dacă te-au adus aici din nou... Și fără crocodil... (ridică din umeri)
TONȚICA (mai mult speriată decât indignată) Dar nu se poate! (deodată înfruntându-le) Ea are la dosar doar depoziții, nu probe! Ce, n-ați văzut când a spus-o la televizor și domnul... ăăă... domnul din sfere-nalte! (se sperie și ea de ce-a spus dar, o scrântește mai rău) ...ăăă... Domnul... din cele mai înalte sfere! (ducând mâna la gură) Oare... oare te-a lăsat din mână, domnul; sau nu mai are nici el sfere... ă, pardon: putere?! (față de tăcerea glacială a brunetei, începe să plângă)
MESERIE Toanto!
BRUNETA ( se obligă să fie blândă) De ce-i spui așa?
MESERIE Ea era singura cu diminutiv, că e și mică, și proastă! Doar de când ai venit tu, ai ordonat să ne spunem toate cu diminutiv.
BRUNETA Și, vă rog să ne spunem. Să nu ne facem probleme. (revine la Evaziune ca și cum de ea are mai mare nevoie și-i șoptește mângâind-o) Eva, de la Evaziune!.. apoi continuă privindu-le pe celelalte, dar se vede că e un joc spre a-și alunga tulburarea, spre a-și autoconsola nevoia de lacrimi cu dragostea către ele)Voi sunteți dragele mele!... Voi sunteți sincere cu mine... Voi... (trece pe la fiecare mângâind-o) Mese, de la Meserie, Pofty, de la Poftita, Retro, de la Retrocedare... (dându-și seama) Dar unde e Retro?... Ați spus c-o-nghesuie la anchete pe Retro?... O țin până la ora asta pe Retro?... Așa or să mă țină și pe mine?...  (nu se mai poate abține: zguduită, ca și cum ar respinge ideea, trece peste dorința de discreție și șuieră răzbunătoare) Păi atunci, dacă mi-au luat și telefonul, dacă nu mai suntem la cinci stele, mie să-mi spuneți Cora, de la Corupție! (decade-n indignare, durere, ciudă; și se acceptă, astfel, într-un singur moment de deplângere totală; apoi se ridică, își întoarce fața ferindu-și lacrimile, iarăși șuierând repede, ca și cum pe ea însăși ar vrea să se convingă) Să știi, Eva, că sunt lacrimi de ciudă; nu de slăbiciune.
EVAZIUNE N-ai voie nici de ciudă; tu n-ai voie lacrimi!
BRUNETA ( rămâne o clipă cu spatele, ca-ntr-un efort de revenire și se-ntoarce cu gest triumfător  ridicând două sticle și pozând șugubăț) Ia uite ce avem noi!!! (smulge dopul uneia, ia o dușcă și sfidează imitându-l pe gardian) Petrecere frumoasă, doamnelor!  ( mai trage o dușcă, își șterge buzele bărbătește cu dosul palmei și, aruncând sticla exact spre cea care știe c-o va prinde mai bine, apoi  reia întregul ritual de la „bine v-am găsit fetelor”, bând ea prima din a doua sticlă, cu poftă, până se cutremură) Petrecere frumoasă, doamnelor! (dar după ce-o aruncă și pe aceasta,  nu se mai abține: Devine fiară și se desfășoară dramatic în mijlocul lor, urlând cât o țin baierele) Băga-mi-aș picioarele-n ea de viață! Știam că mi-au făcut mai multe dosare! Dar nu credeam că, așa repede!... (se redresează total devenind rece și explicându-se amenințător) Asta-i tot. Altceva nu scoate nimeni de la mine!... (o pupă pe Meserie) Sigur că ai bănuit asta; doar îi cunoști bine pe ticăloși!... (îi ia sticla, mai trage ea o dușcă) Bine v-am regăsit!... (o aruncă la fel în altă direcție) Petrecere frumoasă... doamnelor! Am revenit. (din sacoșa pitită de gardian mai scoate și aruncă tot așa) Pateuri!... Alune!... Cipsuri!... Ciocolate – rupeți fiecare din ele! 
POFTITA (printre mulțumirile sotto-voce, dar entuziaste ale celorlalte) Dac-ai fi adus și-o bucată de sulă, să rupem fiecare din ea... (smulge aplauze și Ha, ha: Un negroi, un pelivarez, un ștromeleag, un șerpaș... ( bea entuziastă)  Un carici!...
BRUNETA Așa vă vreau, fetelor!... Sincere. Sunteți prietenele mele cele sincere și dragi. Zău că mi-a fost dor de voi!... Aveți aici două țigări electronice, care vrea să tragă din ele!... O bere pentru Evaziune care nu  suportă tărie... Și... mai am ceva, pentru mai târziu... Dă, tu, televizoru mai aproape și găsește filme numai cu bărbați. (în culmea forței, ca și cum i-ar provoca și înfrunta) Adu toți interpreții lui James Bond! (obosită, se așează pe pat lângă Eva) Sunteți prietenele mele. Chiar că-mi era dor de voi!... (resuscitată sau resuscitându-se pe sine) N-aveți grijă; le scot eu crocodilu!... O să apăsăm pe el Codul PIM: unu, doi, trei, patruuu... și vă refac eu viața de cinci stele!
EVAZIUNE (schimbând o privire cu Meserie) Te-ngrijorează asta, nu?
BRUNETA (recunoscătoare) Tu ești așa de bună și mă-nțelegi... Tu ești un mister, Eva!... Tu ascunzi ceva...
EVAZIUNE Ce-aș putea ascunde?
BRUNETA Îmi ascunzi; cel puțin, mie, îmi ascunzi. Te porți grijuliu de parc-ai avea și niște precauții.
EVAZIUNE Poate pentru că nu mă pot purta grijuliu cu copii mei. Copiilor mei, în loc de grijă, le-am dat îngrijorare... Și lipsa mamei de acasă!... Am doi copii, bruneto; tatăl lor... în fine, n-are rost să mă plâng; am convenit că nu ne spunem una despre alta decât ceea ce este necesar... Am preluat asupra mea totul...
BRUNETA La mine, știe toată lumea că și soțul meu e arestat.
EVAZIUNE Da, dar tu nu ai copii; tu nu știi ce-nseamnă să ai copii!
BRUNETA (anume înțeles) Exact: Eu nu știu ce înseamnă să ai copii! (și deodată se dezlănțuie iarăși, mai vehement) Morții mă-sii de viațăăă!... Si de bărbați!... Eu nu i-am dorit pe ei; eu mi-aș fi dorit un copil... Dar ei m-au dorit pe mine!
EVAZIUNE Să te manipuleze.
BRUNETA De unde știi?
EVAZIUNE Te-au dorit pe tine. Ca să te manipuleze. Cum vor ei. (ca și cum ar cita) Fie pentru plăcerile lor, fie pentru interesele lor. Așa-s bărbații și noi trebuie să fim mai deștepte decât ei, nu?
BRUNETA (tulburată) De unde știi asta, de unde-ai auzit asta?!
EVAZIUNE Nu contează. Important e c-am auzit, iar asta m-a hotărât să fac copii!
BRUNETA Dar așa ceva spuneam eu de mult; e un subiect... (ca dându-și seama) Și nici n-am făcut copiii!... (consumându-și drama) Tu îmi ascunzi... (își dă seama de ceva) Mai discutăm noi, poate-ți amintești de unde-ai auzit!... Lucrul grav e că tare mi-aș fi dorit un copil!...  Tonțico, numai noi două, de-aici, n-avem copil!
TONȚICA ( exact cum e ea, rozând la ciocolată) N-avem?
BRUNETA Numai noi două; numai eu și cu tine!
MESERIE Păi ea, unde să țină copilul, dacă transportă acolo pachetele cu droguri?!... Da: (răzbunătoare) Avem copii lăsați acasă; să moară de foame sau să-ngreuneze viața părinților noștri. Fiindcă avem și părinți cărora le-am îngreunat viața și-i târâim cu sarsanaua la vorbitor!... Avem, unele din noi și soți; dar noi le ducem grija lor, nu ei grija noastră!... Da bruneto, ai dreptate: (de zece ori mai vehementă decât ea) Băga-mi-aș picioarele în morții ei de viață, cu bărbații ăștia alvițari-profitori, care se mai și laudă că ne emancipează și ne dau drepturi politice!... Băga-mi-aș scula lor neagră în emanciparea pe care ne-o dau! Ne emancipează ca să le facem afacerile necurate și s-ajungem la pârnaie în locul lor! Să suferim de insuficiență castronală, să mâncăm beton-penal cu ei... Sau, chiar în locul lor, ei încurajându-ne de pe margine să nu dăm cu fleanca și să scăpăm vreo amigdală care-i bagă și pă ei pă țeavă. Lasă tu, bruneto, că l-am văzut noi și pă ăla care zâmbește mânzește lăudându-ți caracteru la televizor, ca nu cumva să-l dai în gât și pă el!... Treaba ta. Sufletu la noi toate e de femeie proastă care speră; instinctele ne sunt cele care cred că îi pot agăța, atrage și, mai ales marea minciună: menține!... Iar mintea ne e o interfață cu care ei ne manipulează din sferele înalte spre care spun că ne ridică. Treaba ta!... Dar aia ce zice el nu e încredere; e bănuiala că-ntr-o zi n-o să-i mai dai asigurări miștocărești cu dejtu la nas! N-o să mai ții belciug și-o să dai din gușă tot, ăștia scoțându-ți amigdalele și punându-le salbă la dosaru lui!... Na, că ți-am spus-o și p-asta; că ( o îmbrățișează) de câte ori am vorbit de una sigură către tine, de când ai plecat!... Bărbații vor să profite de noi și să-și vadă de-ale lor;  mecal lor de lăbari!... Sunt perverși; nu trebuie să-i crezi când îți dau onorul!
POFTITA Da poți fără ei?
MESERIE Poftito, poftito!... Din toată ființa bărbatului, la el numai scula-i sinceră când îți dă onorul!
POFTITA Poți fără ea? – te-am întrebat.
MESERIE Asta-i altceva.
POFTITA Altceva- nealtceva, asta-i: Că, dacă nu poți fără ea, nu poți nici fără ei. Da. Tocmai pentru că ei au altceva!... Ei au altcevaaa... care se potrivește exact la... la cevaaa ce avem noi!
MESERIE Ești sclava p... Na că era să zic adevăru!
POFTITA Las-că-ți place și ție adevăru ăsta!... Mai ales dacă-i gol-goluț!
MESERIE Ești sclava p...oftelor, asta am vrut să spun! Tu nu vezi lucrurile decât prin...
POFTITA Da, tu: Sunt!... Sunt așa cum zici tu!... Nu sunt admiratoarea bărbaților. Sunt o realistă care spune că bărbații au mult mai mare experiență și sunt mai de acțiune, pentru că ei, dintotdeauna fac acțiunea; și-n afaceri, și-n război, și... când ne-calecă pe noi!... Așa că tot noi avem mai multă nevoie de ei și tot noi suntem cele care tânjim după umbra apărătoare a unui bărbat, oricât ne-am da de mari.
MESERIE Haide tu, termină!Nu vezi că femeile sunt mai tari azi în politică, decât sunt bărbații?
POFTITA Politica?... Mă piș pe politică!
MESERIE Te piși pe dracu!... Ce te-ai mai fi dat tu mare dacă ajungeai ca asta!... Ce ți-ai mai fi învârtit cu fudulie poșetele și fundu prin Parlament!... Ce-ai mai fi făcut-o pe țâțoasa cu senatorii, pe focoasa cu deputații ăia tineri care pretinde să le-aducă curve din Italia, numai fiincă costă mai mult, fraierii!... Ca și cum cu una din noi dacă și-o trage, nu-i aceeași!... Ce ți-ai mai fi țuguiat buzele și tremurat pleoapele la balconaru ăl mare făcând-o pe timida cu el, buziloaio!... Zi: N-ai fi făcut așa?!
POFTITA Ba aș fi făcut; fiindcă asta știe să facă femeia; atâta știe. Bărbații sunt mult mai subtili, tu; mai ascunși. Nu vezi că toate treburile și afacerile cu dedesubturi mafiote sunt mânuite de bărbați?!... De ce?... Fiindcă azi, alea-s mai importante decât politica. Le convine să ne lase nouă să facem politica, dacă tot ei trag sforile. Și se mai și laudă că ne emancipează... Ă?... Vezi că-mi dai dreptate!... De-aia zic că mă piș pe politică: Fiindcă și ei se pișă pe politică de ne-o lasă nouă! Tu, eu nu sunt sclava pu... sclava bărbatului, numai din pofte, cum spui tu! Eu sunt realistă spunând că avem nevoie de bărbați și-n pat și să ne manipuleze lăsându-ne impresia că ne dau politica pe mână!...  Uită-te și la ele, că sunt mai citite decât noi și mai introduse cu politica, dar vorbesc tot de cum le manipulează bărbații! Păi bărbatu brunetei, ca s-o dăm pe cea dreaptă, crezi c-a luat-o de prospătură, numai ca să-și lase nevasta ailaltă?! A luat-o ca s-o dea de prospătură la alții, că el era băgat în mișculații grele, cu parai serioși la ilicit și corupere, când ea era o studențică, nu-i așa, tu?!...  A luat-o ca s-o dea prospătură la alții mai grei care aveau semnătura oficială de unde-și făcea el averile!... O dădea la pachet, cu tot cu șpaga de zece la sută. Pân-a făcut-o ministru și-a luat ea șpaga, n-a mai trebuit s-o dea la alții!...
BRUNETA De ce ești rea? Știi că eu resping asemenea acuzații.
POFTITA Sunt rea, fiindcă vorbesc ca procurorii, tu! Dar sunt bună fiindcă, de gândit, gândesc ca tine... Chiar dacă nu te cred în toată apărarea!... Hai, nu fi supărată; știm întotdeauna că adevăru-i pe la jumătate. Nu te-ntreb; n-am hotărât noi să nu ne-ntrebăm despre astea?! Fiecare cu intimitățile ei și ale dosarului ei; așa ai propus chiar tu : Identitatea-n pârnaie e altceva decât identitatea cealaltă. Pe aia ne-o putem ascunde; să nu se știe niciodată mai mult decât ce pot afla și procurorii! Dar aici, la identitatea sufletului, trebuie să fim  solidare; eu de asta te iubesc – uite, mai bea cu mine ca să te-mpac!...
BRUNETA (tristețe conștientă) Păi asta-i: că identitatea mea, cealaltă, o fac paparazii și mai publică; ba, chiar cu exagerări!
MESERIE Astea-s riscurile meseriei! Ce-ai rămas așa? Ti-o spun eu, Meserie
BRUNETA Da, dar am convenit: Când îți spun Meserie, eu pot să nu știu ce meserie ai cu adevărat, pe când la mine...
MODESTA Ai dreptate: Toată lumea cunoaște toate exagerările!
BRUNETA Voi ați fost bune. Ați înțeles că ne respectăm dacă nu vorbim despre acuzațiile ce ni se aduc, ci facem din astea doar diminutivele cu care ne numim.
EVAZIUNE Eva de la evaziune; Retro, de la retrocedare...
MODESTA (îi place băutura) Numai asta nu vrea să-mi spună mie Mody! 
BRUNETA Fără ceartă, fetelor. Eu trebuie să vă mulțumesc: Ăia de afară mă bălăcăresc, iar voi nici măcar n-ați vrut să recunoașteți acuzațiile ce mi se aduc. Mi-ați spus Bruny, de la bruneta; și nu altfel, de la vreo faptă penală.
MESERIE Păi, la tine, fapta penală a fost să fii bruneta... Da, când tu ești bruneta de la minister, bruneta de la partid, bruneta de la palat... Ehe, crezi că presa te iartă dacă poate stoarce-un ban?!... Ai dreptate: Poate că inventează; dar ce, te așteptai să nu inventeze?!... Asta-i vina ta, Bruny, că ai fost bruneta de la palatul lor de mafioți și li l-ai înnobilat!... Iar acum li-l înnobilezi în continuare cu atitudinea ta cavalerească, prin care le dai asigurări cu degetul pus pe nas, că ai belciug la gură.
BRUNETA E o calomnie, e o exagerare...
MESERIE Nu trebuie să ne convingi: Viața publică, în sferele înalte, își are riscurile ei! Nu suntem noi de vină! Vorba ei: Doar  ăia care au inventat sferele și mai înalte decât cele înalte, doar ăia sunt feriți de ochii lumii și trag de acolo toate sforile!
POFTITA Da, bruneto, nu suntem noi de vină! Eu sunt rea de muscă, dar n-am inimă rea, tu! (o pupă) Arzoaia lui mama cea bengoasă! Io-ți sunt prietenă și nu-mi pasă c-ai pus și tu ceva deoparte; și nici nu te-ntreb!... Io merg la jumătatea asta adevărată a adevărului, numai ca să-i demonstrez ășteia care o face pe Meseria meseriilor, că bărbații nu sunt fraieri; ei știu cum să ne ia când au nevoie de noi și cum să ne  lase când nu le trebuim!... Bărbații n-au rămas mai înapoia noastră, cum tot ei ne laudă ca să cădem de fraiere în politică. Fiindcă acuma, dacă nu mai e posibilitate de dictatură din aia în care se pun cu futaiu pe oameni, e risc mare și joc alunecos. Se cade repede în politică, acuma. Nu numai la noi: oriunde. Nu vezi că președinții sunt mai mult de formă și mai mult actori care joacă așa cum le cântă alții din umbră?!... Da, bărbații „dăștepți” s-au băgat în umbră, în secrete unde se dau tunurile cele mai mari, care arată puterile cele mari și adevărate, și bagă marionete în față. Aleg bărbați care se cred frumoși în public, aleg femei care se dau mari matroane fiindcă le-a învățat istoria să aibă influență-n pat. Și, fiindcă politica a devenit un risc, îi bagă pe de-alde ăștia pe afiș, la vedere, la televizor; iar ei, din umbră, conduc lumea. Spune tu, care-ai văzut toate muierile de succes din politică și le știi pe toate dacă și-au făcut cariera cu curu sau cu capu, dacă  așa cum sunt astea care-o fac pe prim-ministrul, este vreuna care-i șef de mafie ascunsă, de  putere ocultă internațională (spre uimirea lor, sfidând-o pe Meserie) că eu citesc ziarele și-nvăț expresiile ăstora de la televizor; nu cum crede asta că mi-e gândul doar la pat cu bărbații... Păi, bărbații ăștia, n-au ei timp de mine, dacă le merge mintea doar la mafiotismele cele mai pline de paraii lumii. Ei bagă-n înaintare marionete și conspiră acolo în secret, cu mințile lor brici, cum să manipuleze politica să nu cadă ei, ci doar ăia pe care-i bagă-n față!... Ăsta-i secretul lor ultramafiot: al calculelor reci și perseverente, cum n-ajunge să facă o femeie. Asta-i mintea lor brici, pe care n-am văzut s-o atingă până acuma mintea de femeie!... Ehe, nimic nu-i de-acuma! De multă vreme s-au făcut din astea; dar cu politica pe față; politica pe care tot bărbații au făcut-o. Când politica s-a dovedit de belea: azi pe cai, mâine-n sula calului, s-au retras băieții dăștepți, mai făcându-și un merit și lăudându-se că ne-au emancipat pe noi!... Și ce facem noi în politică? Suntem marionetele lor, care-au fost „dăștepții” de s-au retras în umbră să nu-i știe nimeni și să conducă tot! Eu n-am auzit în oculta modială nume de femei.
MESERIE Ie-te, tu!... De unde sare marea politologie!... Te pomenești că...
POFTITA Ce anume „că”?...
MESERIE Că ai și tu trecut politic.
POFTITA Poate că am; poate că ăsta-i misterul meu!... Pe tine nu te luăm în serios când lași să se-nțeleagă că ai fi fost procuroare?!
MESERIE Și tu, ce lași să se-nțeleagă?
POFTITA Ia fă socoteala: Care-i procentajul mai mare de arestați: Dintre procurori, sau dintre președinții de Consilii Județene?!
MESERIE Vrei să spui că...
POFTITA (tot timpul cât vorbește, e susținută de știri asemănătoare la televizor) De ce nu?... Arăt eu mai fraieră decât ăia de la Pitești, Ploiești, Constanța?!... Păi adu-i pe toți politicienii care sunt la pârnaie și pune-i la examen cu mine!...Ce, vrei să spui că ștabii ăia, câteva zeci de la județe și câteva sute de la primării, sunt neapărat mai deștepți decât mine?! Ce, pe mine nu m-ar duce mintea că, dacă am puterea, pot să și fur?! Dacă am decizia și semnătura, sunt fraier să nu mă-mbogățesc?! Dacă fraierii îmi dau dreptul să aprob, să fiu și eu fraier și să nu aprob, mai întâi, ce-mi poate ieși mie?! Cine sunt acești politicieni decât foștii bișnițari de altă dată?! Pentru ei guvernarea e o bișniță și țara o marfă scoasă la mezat!... Uite, întreab-o și pe brunetă, cu toate că nu vreau s-o mai întristez, dacă nu mi-ar fi dat și mine ciubucuri, cum i-a dat lui Pinalti, fiincă era în tamjă cu bărbat-so la Microsoft!... Zi, tu, nu mi-ai fi dat și mie dacă-ți umpleam cu ceva poșeta aia scumpă?! Nu zic ca să te acuz, ci dimpotrivă: eu spun că, ce-ai dat, ai dat la alții, n-ai luat tu!... Ce, nu  puteam și eu s-o fac pe mafioata unui partid, într-un județ, și să fi luat de la tine, pentru partidu nostru... care partid, suntem de fapt noi, cu ciubucurule noastre!?!... Ehe: Dați-mi mie un județ pe mână și-o să vedeți ce experiență politică am!
MESERIE Măi a dracu: Și rea de muscă și bună de conducere! (începe a fredona) „C-ai fost tare la judeeeț, / Iar acum te doare-n creț / Dacă stai la închisoare; / Că afară ai cheag mareee!... Că îți e indiferent / Aici ori în Parlament / Dacă faci doar doi-trei ani / Dar ai toată viața bani!...”
BRUNETA Se potrivește. (apoi mai neîncrezătoare) Crezi că se potrivește tuturor?
MESERIE Mănușă!... (argumentând) Cu legislația asta pe care-o faceți voi în Parlament, mănușă! (arată spre televizorul care debitează tocmai asemenea știri)
EVAZIUNE Mie nu mi se potrivește. (față de calculele celorlalte nu i se dă atenție și repetă) Mie nu mi se potrivește. Pe mine să nu mă mai băgați în categoria asta. Eu nu mai vreau... Eu am copii de crescut!
MODESTA Nu te chinui mai mult decât trebuie; toate avem copii de crescut!
EVAZIUNE Toate; da. Înafară de ea!... Tocmai ea, care ar avea cu ce-i crește!
BRUNETA Eva...
EVAZIUNE (cu imputare) „Eva”!... „Eva de la evaziune”!... Da, asta sunt: E-va-de-la-e-va-ziu-ne. (repetă de câteva ori pe modalități dramatice diferite, ceea ce obligă la tăcere chiar și după aceea, când la televizor se debitează ori ceva foarte incitant, ori ceva deosebit de banal, după cum crede regizorul că este nevoie pentru sublinierea momentului, pentru ca Eva să facă o paranteză și să recunoască cu tristețe) Da; vești bune!... Avem, datorită ție, televizor și ne parvin cu promptitudine veștile bune... (îl lasă pe crainic să debiteze în continuare) ...Ne parvin și băieții frumoși, care aduc vești bune... (față de o schimbare de plan, cu un comentariu făcut de alt bărbat) Ne parvin și comentatorii frumoși, care știu să comenteze veștile bune... Ne parvin și palamentarii arătoși, care fac politica veștilor bune... Vești bune pentru toată lumea! Și pentru cei dinafară, care se bucură de banii pentru care muncesc acolo, în afară; și pentru cei dinăuntru, care se vor bucura, când vor ieși, de banii pentru care n-au muncit, care le rămân acolo, afară... Vești bune; numai vești bune!... Televizorul tău ne salvează de veștile proaste care vin din sufletele noastre... De ce au sufletele noastre vești proaste?... De ce au ăștia de la televiziune vești bune?... Fiindcă noi suntem niște femei urâte și rele care stăm aici, dincoace de gratii; iar ei sunt niște bărbați frumoși și buni care stau acolo, dincolo de sticlă... Dar până unde pot merge veștile rele din sufletele noastre?...  Asta-i: Că pot merge (deodată strigă) Pot merge până la dracu-n praznic!... Pot merge până la isterie!... Pot merge până la nebunie!... Da, fiindcă înnebunim cu toate; și ne mințim una pe alta; și ne ascundem una de alta; și ne suspectăm una pe altaaa.
BRUNETA Eva...
EVAZIUNE Taaaci!... Tu mereu mă suspectezi și-mi spui că-ți ascund ceva...
BRUNETA Și?
EVAZIUNE  Și-ntr-adevăr: Da; îți ascund ceva! (începe să plângă) Sunt ticăloasă și-ți ascund!...
BRUNETA Eva, dar tu ești... Tu ești femeia care-ntotdeauna  mi-ai arătat grijă, ai avut o vorbă bună... Tu... tu ești...
EVAZIUNE (maximum) Eu sunt evaziuneee!... ( arătând spre televizor) Făceți-l pe ăla să tacă!... N-am nevoie de bărbații voștri frumoși! (plânge) Eu suuunt... Suuunt... Suuunt... O mamă ratată; asta sunt!... O femeie ratată; asta sunt!... Am vrut să fiu mamă, iar acum îmi vor crește alții copiii; am vrut să fac afaceri și am ajuns să fiu Evaziune. E-va-ziu-ne, da: asta sunt!... Nici măcar n-am dat vreun tun mai mare, ca să mi se spună Speculă, sau Tâlhărie, sau Grup Infracțional de Crimă organizată... Da: Vă dați voi seama cât de teribil sună? (repetă punând în valoare silabele). Vă dați seama ce important sună? Sună aproape ca o diplomă de la Harward sau de la Oxford!... Pe când la mine? Fleac: evaziune!...  O biată evaziune care-mi ratează viața... (disperată) și nu sunt eu de vinăăă!... Sunt ei, cu legile lor jecmănitoare, cu modul lor perfid de a-i favoriza pe cei corupți, a se-mbuiba de la ăia și a trage-n noi, amărâții, care n-avem cu ce să ne plătim impozitele, sau ne fofilăm să nu plătim impozitele, ca să ne putem ține casa!... (tristă) Evaziune!... Nici măcar de escrocherie nu mă pot acuza... Nici măcar c-am băgat mâna în buzunarul cuiva!... N-am făcut nimic din toate astea, dar copii mei sunt nenorociți, fiindcă ei vin și spun cu toată gravitatea lor falsă, de funcționari șpăgari, care la tunurile mari închid ochii sau le dau chiar ei: (pe o înșiruire de acuzații  despre care vorbește informația de la televizor) „Evaziuuune!”... „Act condamnabil antistatal”... „Atac la finanțele publice”... (țipă) Voi, evazioniștii, duceți țara de râpă!... (crescendo)Voi evazioniștii sunteți imoralii societății!...Voi, evazioniștii nu-i lăsați pe oameni să trăiască mai bine!...(sotto voce, o ia iar de jos, dar tot în crescendo) Care oameni? Ei, paraziții pe care evaziunea mea nici măcar nu-i împiedică să-și facă salariile mai mari, pe lângă șpăgile pe care le iau din ce le dau altora să fure!?!... Dar nu; ăia sunt nevăzuți; ăia sunt inamovibili; ăia au imunitate!... Am ajuns să ne lăudăm că trăim într-o societate modernă fiindcă, în societatea asta modernă, furtul e o vină numai dacă furi puțin!... Toți se răzbună pe tine, tocmai pentru că furi puțin și n-au cum să ia de la tine șpăgile alea mari cu care se îmbuibă!... Te acuză că furi puțin, că te strecori, că n-ai de unde să cheltuiești mult, ca să le dai și lor mult!... Si-atunci? Atunci te bagă la zdup, că n-au nevoie de tine, caracuda!... Caracuda evazionistă, ăsta-i inamicul public numărul unu!... (ton jos, parcă punându-se în acord cu ce sunete vin de la televizor, pentru a surprinde apoi strigătul) Evaziune... Din pricina mea nu mai avem fabrici, nu mai avem vapoare, nu mai avem păduri!... Din pricina mea nu mai lucrează țăranii pământul!... Din pricina mea ni-l cumpără alții pe nimic!... Din pricina mea se duce toată țara de râpă!... Din pricina mea, din pricina mea, din pricina mea!... Copii mei trebuie lăsați pe drumuri... Copiii mei!... Aș evada, dacă nu m-aș teme că ar putea fi mai rău pentru ei!... Aș eva..eva... Evaziune?... Ia stai: Ce legătură există între evaziune și evadat?... Oare din ce evadează oamenii? Din pușcărie... Iar eu, dacă fac evaziune, înseamnă că vreau să mă sustrag pușcăriei în care ei mă țin. O pușcărie care are în loc de gratii legile lor, cu care pun impozite. Impozite grele pe care eu să nu le pot plăti și să fac evaziune. Adică să-ncerc să evadez. Evaziunea e o evadare din lumea obligatorie în care ne țin ăștia închiși pe toți, asta e! De asta te condamnă: Fiindcă vrei să evadezi din lumea pe care ți-o impun ei!... (strigăt bucuros) Am să evadeeez!
MESERIE Stai tu, aicea, nu fi proastă, că mai devreme sau mai târziu scapi. Dacă evadezi și te prinde, nu mai scapi.
EVAZIUNE  Exact, așa-i și-n viață: Te prind ăștia cu toate impozitele lor și nu mai scapi. Ei te fură, ei te condamnă. Ei fac legile ca să te îngrădească să nu evadezi; tot ei fac legile ca să te condamne dacă evadezi, iar pentru ei își fac legi ca să te poată fura cât mai mult pe tine. Ăsta-i statul lor de drept despre care trâmbițează atâta cei mai mincinoși dintre politicieni; cei care, pe urmă, ajung aici, alături de noi! Aici unde... (își dă seama doar când vede căderea brunetei) Bruneto, iartă-mă; știi bine că n-am vrut să trag în tine... Eu...Pe tine...
BRUNETA (ghemuită, i se văd doar spasmele care-i tresaltă spinarea, părul și cel mult coatele mâinilor în care-și apasă tot mai spre pământ fruntea, ochii și nasul pe care se aude doar isonul unui plânset interior).
EVAZIUNE M-am plâns și eu; dar nu e vorba despre tine... Sau, chiar dacă e vorba și despre tine, știi că nu ție ți-aș vrea vreun rău sau ți-aș purta vreo pică... Tu trebuie să fii tare; ție-ți stă bine să fii tare. Eu sunt cea care n-are altceva de făcut decât să plângă.
MESERIE Păi plângi, atunci; dar nu ne face și pe noi să plângem! Că, dac-o pornim pe plâns, o dăm în gâții măsii și-ajungem ca orice muist pastilar pe care-l învârt gaborii cum vor!... 
EVAZIUNE Meserie, draga mea! (trădează o relație mai veche părând convinsă de un asemenea descântec) Nu vă fac. Știu: „o dăm în gâții mă-sii și-ajungem ca orice muist pastilar pe care-l învârt gaborii cum vor”... Dacă mă descânți așa, sigur că nu mai plâng!...
MESERIE (ștergându-i mămos lacrimile) Așa te vreau! Hai, bagă fildeșii ca să-ți văd zâmbetu! Fă smail cu faianțele și cere-ți scuze de la ea!
EVAZIUNE Nu plânge din pricina mea. Eu o cunosc. E o femeie tare. Plânge de ciudă că nu ne mai poate servi cu telefonu.
MODESTA (care de-abia a așteptat ca să admonesteze) Păi, uite-o cum sughiță; nu-i bine!
EVAZIUNE (tare, poate și pedagogic, ca să audă bruneta) Sughite de ură pentru ăștia care i-au luat crorcodilu, tu! Dacă i-au luat crocodilu, înseamnă că i-au scăzut rangul.
POFTITA Poate că i l-au luat și fiindcă era ultimul răcnet de digital... și placat cu aur!
MODESTA Păi ne servea la cinci stele, săraca; iar ăștia nu i l-au mai lăsat!
EVAZIUNE De asta plânge, vă spun eu: Îi e ciudă că nu ne mai poate face colivia de cinci stele! Suferă. Era măsura puterii ei.
POFTITA Suferă. S-a-nvățat cu ambiții mari!
EVAZIUNE E și firea; dar a știut întotdeauna să-și impună ambițiile; o știu...
MODESTA O știi?... O știi mai de mult? Am văzut eu că...
EVAZIUNE (retractilă) Am spus că știu; știu că e tipul de femeie care-și face întotdeauna ambițiile. Suferă dacă nu și le face. Uite, acuma suferă că...
POFTITA (împreună cu Modesta și cu Tonțica, fiecare urmărind s-o încurajeze) Știm: Că nu ne mai poate face nouă colivia de cinci stele!
MESERIE I-am spus, doar, că ne mulțumim și cu patru, și cu trei, și cu oricât ne ține caroseria!... (îi mângâie părul brunet, cu evidență că vorbește pentru ea, ca s-o liniștească pe ea și, cu același scop, îi mângâie spatele când are spasme) Păi ce, când îi aduseseră prima dată pe bărbații ăia babani, pe gușterii mari, cu pile pân la Dumnezeu, cum era și bărbat-so, a căzut norocu pe celula cu bărbați. Să fie Dubaiu la ei în colivie!... Pe urmă a venit Retro, scula cea mai mare, de la retrocedare, care a adus o bucată de plajă – luxury beach - și-n colivia noastră. Numai că Retro e șulfă tânără, care nu era de capu ei, cu personalitate politică și rangă mare la vârful partidului, așa cum e (mângâind-o) Bruneta noastră!... Retro, e și ea, acolo, o profitoare de rang înalt, fiindcă era de rang înalt bătrânul ăla de la partidul lor care-a adus-o din provincie mai mult pentru... pentru menajul lui!... Ca să-i spele dantura falsă!
POFTITA (bucuroasă) Da!... Că de-aia ea s-a ușchit în America cu ăla tânăru și-au făcut-o dus-întors cu interpolu!
MESERIE La mintea ta, cât te-ai da de mare politiciană, tot la ăla tânăru ajungi... Eu vorbesc de ăștia, de-au ajuns în pârnaie cu noi, că s-a făcut prima dată Dubai  în colivia cu bărbați, cum nu mai fusese de pe vremea lui Fane Cămătaru!... Dar ai venit tu, bruneta noastră, și ne-ai răzbunat; ai adus Dubaiu la noi!... Le-am luat-o bine înainte, că tu ești și mai mare-n grad la guvern, la partid, dar ești și frumoasă, bengoaso!... Tu ești... ehe, mâncate-ar mama!... Tu ești superlativul!... Ești copertă de Playboy, asta ești! Tu ești perfecțiunea, dar nu doar ca marmoră, ci și ca fierbințeală... Uite la gabori cum le cade mucu după tine, iar tu suferi că nu mai poți să ne faci cinci stele?!... Ba poți, și încă cum: Mai mult poți cu fierbințeala, decât cu politica!... (degustând) Prostu ăsta care ți-a cărat sacoșa cu bunătăți te iubește atât de mult, încât se obligă să fie nepoliticos ca să nu dea de bănuit!... Să nu-l toarne ștoarfele alea cu care face instrucție când zâmbesc la paparazi... În alea să n-ai încredere!... Le vezi cum fac pe mielușelele și privesc parșiv pe sub gene să ginească ceva care să toarne. Astea-s femei și sunt interesate! Te țin de umăr numai ca să pozeze odată cu tine... Dar prostu, prostu te iubește de-i sar capacele că nu știe cum s-o spună!... Dacă-i dai o șansă, ne faci și pe noi oameni... adică femei fericite, că nu mai crâcnește!... Ăsta nu-i bulangiu, e om normal și... zău că-i finuț. O face pe duru, pe serviabilu rece, dar făptura ta îl chinuie pe dinăuntru cu pofte de foc! Înțelege-l, mamă dragă; fii și tu femeie, nu ministru; și-ți garantez că reajungem la cinci stele, ca să nu te mai roadă jignirea!... Numai atâta: Zâmbește-i. Arată-i fildeșii, arată-i porțelanele, mișcă-i din balcoane, (mimând) fă din ochi cu șoldu, transmite-i un pupic cu buricu și folosește genunchiu ca pă dește, ca să arăți cu el direcția... Să n-am parte: îl faci să-și frece freza, să-și încalece somnul și să amursice armăsărește perna visând la tine!... Are dreptate Eva: Tu ești femeie tare. Mi-a plăcut cum ai dat din rărunchi și nu te-ai mai controlat când ai strigat „Băga-mi-aș!”... Asta te liniștește. Nu te mai controlezi, că doar aici nu-i tribuna parlamentului. Strigi, strigi din toți rărunchii și te răcorești... (îi spune în față, când ea ridică ochii renunțînd la poziția ghemuită). Strigi cât poți și te linștește: Băga-mi-aaașșș!...
BRUNETA (odată cu ea, surprinzând pe toată lumea) Băga-mi-aaașșș!... 
TOATE (parcă inclusiv și televizorul, într-un tablou vivant și sonor) Băga-mi-aaașșș!...
BRUNETA  (parcă eliberându-se odată cu ecoul prelungit, veselă, triumfătoare, îmbrățișându-le) Bine v-am găsit, fetelor!... Bine v-am găsit, dragelor!... Bine v-am găsit!
TOATE (la fel, trecând peste toate relele) Bine-ai venit, Bruny!
MODESTA (sugând restul dintr-o sticlă) Păcat că s-a terminat...
BRUNETA Nu s-a terminat. Am vorbit de surpriză; iată surpriza: E o sticlă, pe care de-abia o începusem... (bosumflată) Când au sunat că vin să mă ia, de-abia... de-abia o începusem (ridică din umeri și oftează, îndeajuns ca să provoace):
TONȚICA ( ca o descoperire fericită) Cu el!
BRUNETA (joc lung, incert) ....Ce... vrei... să... spui?
TONȚICA (intimidată) Întrebam doar; mă scuzați!... Întrebam dacă... ( ca și cum ar demonstra că vrea să se abțină dar nu poate) Uf ce proastă sunt!... Mă scuzați, zău, vă rog să mă scuzați... (rușinată) Întrebam numai dacă... dacă cu... dumnealui tocmai  începuserăți sticla... Uf ce proastă sunt: Numai din astea îmi trec prin minte! (dezechilibrată, poate atinsă de gura de alcool pe care a luat-o,  are curajul imputării către toate) M-ați molipsit, stricatelor!... Numai din astea ne trec în minte pe aici!... Da, chiar dacă unele dintre voi se fac a glumi! (automontându-și lamentoul) Eu nu glumeeesc! Eu am iubiiit. Eu am iubit până să fac prostia să car și droguri pentru el!... Eu prețuiesc iubirea, de asta mi-am permis să vă întreb și pe dumneavoastră. Iertați-mă! (îi sărută mâna hohotind) Iertați-mă!...
MESERIE Termină toanto, că te dă în gât vreuna dintre noi care-o fi băgată aici ca să toarne! ( își rotește cu înțeles privirile neîncrezătoare). Doar n-o să pretindeți că nu umblă niciuna cu bigbangul, că scot procurorii de la voi informațiile: amigdalită după amigdalită!... Dar și pe tine: chiar dacă nu ești bigbangistă și te mironosești ca belciugata – că tu ai belciug sus, la gură; nu jos, unde dai ca proasta-n dreapta și-n stâga fără rușine – de unde știu că nu ne aburești ca să dăm din gușă?!
TONȚICA Mă iertați!...Eu nu vă aburesc.
MESERIE Mă, eu sunt balenă, mă!... Sunt cea mai mare-n meserie. Eu mă prind imediat când ni se face cheie la sifonărie ca să țâșnească turnătoria: Ce vrei să spui, când pomenești și de ăla cu droguri care te-a înfundat ca pe o proastă, și-l pui laolaltă cu distinsul cu care bruneta noastră tocmai începuse sticla? (apasă pe întrebare ca și cum o interesează să afle, sau să se afle răspunsul) Ce ar putea avea comun unul cu altul?... Ce legătură vezi dintre un domn din sferele înalte, cele mai înalte, și vagabonzii care te-au făcut poștă...?!
TONȚICA Nu m-au făcut poștă; l-am iubit pe el! M-am iubit numai cu el. Cu nici un bărbat nu am fost, cât am fost cu el; (plânge înciudată) n-am dat în dreapta și-n stânga, nu m-am mai lăsat poștă; i-am fost credincioasăăă... Uite, mă jur cum m-am jurat și-n fața lui!
MESERIE Te-au făcut poștă între Rio și București, tu! – asta vreau să spun. Ți-au făcut păsărica colet poștal extensibil pentru transport – droguri, golanii!... Ce legătură au ăștia cu sferele-nalte unde are relații Bruneta noastră?!
TONȚICA (intimidată) Nu știu... (ca să scape) I-or fi folosit-o și pe-a ei ca să transporte  sacoșa aia neagră cu bani! (rămâne și ea uimită de ce-a spus)
MODESTA Îți dai seama ce spui? Cum îți permiți să te compari?!... Compari culpa doamnei cu culpa ta?!... Culpa doamnei...
POFTITA Culpa-pulll...pa, pulll...pa – culpa...Vezi să nu te-mpleticești în culpe; sau în pulpe , sau în... Gura ta nu-i pentru termeni pe...nali, decât dacă vin de la pe...nis!
TONȚICA Păi așa au spus la televizor: C-au acuzat-o degeaba cu sacoșa; că ea n-a transportat-o!
MESERIE Adică, n-a băgat-o acolo unde ți-au băgat ție drogurile. Vezi: nu-i frumos să te compari!
TONȚICA (speriată)  Cum o să vreau să mă compar?! (luând-o martoră) Nu mi-am permis așa ceva, Bruneto dragă! A fost numai pentru că asta vorbea de poștă, iar eu îl iubesc pe el. (supărată, enervată, automontată) Da, să știți voi!... Niciodată n-am mai dato-n dreapta-n stânga de când l-am iubit pe el!... Pe când, doamna...
POFTITA (nu scapă ocazia) Oho!...
MESERIE Vrei să spui că doamna a dat-o?! (insinuând că prin asta ia apărarea brunetei, se duce la aceasta, îi ia sicla din mână și o liniștește) Nu te formaliza, draga mea; e bine să stai calmă. O pun eu la punct...
BRUNETA Lăsați-o, săraca; e și zăltată, și...
POFTITA Are dreptate Bruneta, tu: Las-o!... S-a gândit și ea la pulărăii care-o fac poștă; nu la sferele înalte! Pulărău-i pulărău în toate sferele!
MESERIE S-a gândit? Are asta cu ce să gândească?!  Creieru ei e numai cu din alea, cum zici tu! Și nici măcar cu din alea. Ci numai cu una din aia, căreia i-e sclavă și-i face orice (gest impudic). Orice! Că curvă e; asta-i din naștere!... Dar mintea n-o duce că, dacă-l compară cu traficantul ei pe distinsul domn cu care începuse bruneta sticla, iar cineva toarnă, ne iau ăștia la întrebări, de ne sifonează și ne umplu albumu, că nu mai avem nici măcar dreptul de a face cerere pentru arest la domiciliu, de câte salbe ne pun!
TOANȚICA (caută iertare în brațele brunetei) Mă iertați... N-am vrut...
MODESTA (profită de ocazie ca să se manifeste) Fii mai respectuoasă cu doamna. Ai auzit ce rău era să faci! (arată spre Meserie)
MESERIE (care, imediat, aruncă replica ca un bănuitor avertisment) Am spus „dacă e printre noi vreuna adusă special ca să sifoneze”... Așa am spus!
BRUNETA (care întâi s-a ferit de  îmbrățișare, a calculat și ia o altă hotărâre: de la distanța la care o ținuse pe Tonțică, o atrage protector) Lăsați-o. E prietena mea. Toate sunteți prietenele mele. V-am spus chiar că mi-a fost dor de voi... Că, nu-mi era indiferent de ce se-ntâmplă cu voi. Că simțeam nevoia să vin înapoi, aici, printre voi...
MESERIE Ei, nare cum să fie chiar așa, dar îți mulțumim c-o spui!
BRUNETA Ba, chiar...
MESERIE (nu se joacă) Știința ta politică te obligă s-o spui. Dar tu nu mai ai de mult prieteni. Tu ai alegători. Tu nu mai ai limbariță de femeie, ca proasta asta; tu ai limbaj electoral. Dar, de gândit, recunosc că te-ai gândit la noi aducând astea. Și, mai ales făcând jocul cu gardianul; că gardienele, ți-am spus, sunt mai șulfe...
BRUNETA Am luat ce-am găsit în casă. Așa am simțit nevoia față de voi.
MODESTA  ( ca s-o flateze) Și, chiar ce-a adus... dumnealui!... Se vede!... (simte nevoia să se-adreseză celorlalte) Băă... (se corectează, citește eticheta) Doamnelor, e  un „rare” învechit 24 de ani!... Te uiți la sticlă și ghicești bărbatul distins care aduce așa ceva... Care vine să bea cu tine așa ceva!... ( nu chiar cu cel mai bun accent) „Twenty for years old”!... Aproape că nu există așa ceva. Am mai văzut cu  „optsprezece years old”.  Mie mi-a adus odată cineva o sticlă cu „doisprezece years old” și... a fost grozav!
POFTITA Ați băut-o împreună?
MODESTA De ce mă-ntrebi? Am zis doar că nu suntem noi  proastele alea ca să ne mărturisim toate intimitățile pe care le facem cu savarina; să fim doamne!
POFTITA (care pesemne a mai fost pusă la punct cu asemenea argumente) Suntem doamne; dar mai avem și... savarină, cum zici tu; (în ciuda lui Meserie) sau bijboacă, sau fofoloancă, vezi, știu și eu d-astea!... (Modestei) Te-am întrebat fiindcă, (deodată romantică) dac-o faci împreună cu cine trebuie, poate să fie și votcă din ciocălăi de porumb!
MODESTA Păi bine-nțeles: Tu numai la ciocălăi te gândești; ca și toanta asta mică la ăla care, când o călărește, îi îndeasă mai adânc pungile cu cocaină. Și, cu preocupările astea, nu vă gândiți că avem aici o doamnă care trebuie respectată. (proclamă sau cu admirație, sau urmărind să provoace vreo bănuită reacție)    Orice ar fi făcut ea, oricâte îi pun în spinare ăștia, oricum ar vrea s-o înfunde corupții ceilalți, noi trebuie să credem în nevinovăția ei!
MESERIE Ie-te, mă, ce discurs știe gagica!
MODESTA Știu; pentru că e prietena noastră!... Ne-a acordat prietenia ei și trebuie să-i fim recunoscătoare! (pune mâna pe sticlă, bea cu poftă iar, apoi, o mângâie concupiscent) Si ce sticlă!.. Îți vine s-o mângâi; s-o-nfierbââânți și s-o iubeești! (O pupă pofticios și o întinde brunetei) „Twenty for years old”!...Glorie celui cu care ai început-o, iar ție recunoștință!
BRUNETA  Nu cer asta, dar prietenia v-o garantez.  (își dă seama că a rămas cu Tonțica în brațe și-i pune sticla la buze, iar aia soarbe, nu se joacă; soarbe ca și cum ar face sex oral).
TONTICA (când i se ia sticla de la buze exclamă uimită) Twenty for years old!... ( și-ncepe să plângă, să plângă, să plângă) Douășpatru de ani are și iubitul meu!
MESERIE (luându-i din mână sticla) Ăla care te-a nenorocit ți tu îl plângi!?
TONȚICA (mare jale disperată) Ăălaaa!... Dar nu-l plâng; plâng fiindcă am jignit-o pe doamna!
BRUNETA (se ține tare) Nu m-ai jignit. Ești prietena mea.
TONȚICA Știu. Și chiar speram că, dacă scăpați dumneavoastră, mă scăpați în vreun fel și pe mine... Speram, iar eu, proasta, v-am jignit.
 BRUNETA Nu m-ai jignit, ți-am spus.
TONȚICA (lacrimi amare) Ba daaaa!... Am spus, ca o proastă, că ați dus geanta cu opt sute de mii de euro, unde-am dus și eu drogurileee!... Mă iertați?
BRUNETA Te iert. Hai, gândește-te mai bine la iubitul tău decât la asta.
TONȚICA Păi mă gândeeesc!
MESERIE (dură) N-ai cu ce!... Tu... Tu ai doar cu ce transporta cocaina; iar ăla e un netrebnic!  Știi tu ce le-aș face eu bărbaților ăstora?!... Toanto, plângi, a?!... De cine plângi, mă? ( Trece sticla către Poftita) Pe ce nenorocit îl plângi, mă?
POFTITA (ștergându-și buzele) Pe ăla care-și folosea scula ca să-i înfunde pachețelele.
MODESTA (strigă) Nu mai fiți vulgare, v-am spus!... E o doamnă printre noi!
BRUNETA (discurs pregătit) Nu. Sunt una dintre voi. Dar Mody are dreptate:
MODESTA ( ambetată) Mody!... Mi-ai spus Mody!... Numai stricatele astea nu vor!... Dă-mi voie să te sărut!
 BRUNETA (se lasă sărutată, dar își păstrează prestanța) Să ne respectăm. Ne spunem tot ce avem de spus, dar să nu scormonim în cele intime ale fiecăreia. Fără amănunte cu bărbați. Fără să-i pomenim așa... aiurea... Nu e cazul să-i pomenim aiurea... (ca să schimbe vorba) Ți-a priit berea, Eva, Tu nu mai spui nimic?!
EVAZIUNE Nu. Eu mă gândesc la ce-am spus: treaba aia cu evadarea din mine e adevărată. Poate vine tot de la asemenea intimități despre care simțim nevoia să vorbim.
MESERIE Aici nu trebuie să simțim nevoia să vorbim. Aici trebuie să simțim nevoia să tăcem, să ocolim lucrurile ( parcă provocatoare, arată spre  Bruneta) Așa cum face ea. (sinceră, mămoasă, bând din sticlă și dându-i și ei)  Ai școală! Te-am mirosit eu!... Numai politica te poate cizela așa cum te cizelează pușcăria!
BRUNETA (are ea un scop) Eu am propus numai, să nu pomenim prea multe amănunte despre bărbați.
MESERIE Să fim doamne.
BRUNETA (grăbindu-se) Exact: Să nu ne expunem a fi întrebate...
POFTITA (pricepând) Păi sigur, că noi ne gândim la intimitățile noastre cu ei; dar procurorii pot bănui altfel de intimități! Are dreptate: Gura de femeie poate face și mult bine, și mult rău. Poți să vrei să pupi și, când colo, să muști! Mai bine tăcem: Fără bărbați!
MESERIE Poți tu, hohaisealo, fără bărbați?!
POFTITA (nu mai rabdă la ambiția de a se afirma) Hohaiseala e meserie mai mare decât a ta, baleno! E meserie de aur, fiindcă știi să faci ghiulurile să pară de aur! Ca să faci aur fals, îți trebuie meserie autentică!... Eu am meserie autentică, sunt și femeie autentică! Eu nu-s pe invers cu nimic în viață.
MODESTA (insinuantă) Dar nici nu te mulțumești cu puțin!
POFTITA Dacă e ceva mai mult decât puțin, de ce să te mint?!... Vorba  ceea: (recită) Dacă e ceva mai mare/ decât pare / Chiar și când te doare / nu-i cu supărare... Asta-i poezia femeii normale și nu mi-e deloc rușine, flautistelor!
MODESTA ( acum se vede bine achiul luat) Flautistă ești tu, dacă recunoști asta!
POFTITA N-am decât! E treaba mea de femeie emancipată, dacă vreau o palaideală ca lumea!
MESERIE Opaaa: „palaideală”!... Ai învățat lecția!
BRUNETA Ce-i aia?
MESERIE Ei vezi: Asta nu se-nvață la universitatea de politică; se-nvață la universitatea de pârnaie și înseamnă...
EVAZIUNE (surprinzându-le pe toate) Futai! (rămâne surprinsă și ea) Mă iertați; am vrut s-arăt c-am învățat ceva de la voi. Că nu-s doar aia care bocește, cum m-am scăpat înainte.
MESERIE Ai învățat și tu ceva, dar nu tot: Palaideală nu-i oricare culcare, cu oricare bărbat; ci numai una de calitate, pe care-o faci c-un bărbat de calitate... Cum are doamna!
POFTITA (parcă mirosind ceva, ca s-o împiedice) Acuma o-ntorci cu provocarea. Am spus că tăcem: Fără bărbați!
BRUNETA (fie îngăduitoare cu ele, fie confirmându-și sie-și) Sau, cu bărbații doar în gândurile noastre!... În amintirile frumoase cu care adormim și visăm... (deodată cu îndârjire ) Dar nu în realitatea în care ne trag ăștia de limbă numai din dorința de a face să cadă și alții... (gânditoare, ca-ntr-un început de monolog) Fetelor, chiar dacă spunem prostii: E nevoie aici să fim lucide (cu adresă la cei care-o anchetează sau chiar la propria ei nevoie de curaj) Iar, dacă ei ne consideră niște femei slabe care-o să dăm din gușă tot, să le administrăm o lecție: Să le arătăm că noi vom continua astăzi comportarea cavalerilor de altă dată!
MESERIE ( aplaudă; insistă cu aplauze până le face pe toate să aplaude supralicitând în afirmație) Ce-nseamnă să vină o femeie cu cap politic printre noi! Are dreptate. De ce să-i expunem și pe ei?!... E epoca noastră, dacă noi vrem să conducem! (și dă lovitura sub centură) Noi conducem, noi s-o pățim!... Ei trag sforile, ei sunt feriții!... Noi îi prezidăm, ei fac contractele...  Ei ne-nfundă pe noi, noi îi salvăm. Noi știm să le transmitem prin semne numai de ei pricepute, că ne silim să fim mucles și că vom avea o „comportare cavalerească”. Adică o să fim belciug!
BRUNETA (o îmbrățișează) Are dreptate. Să ne păstrăm bărbații doar pentru noi și visurile noastre. Vă mulțumesc, fetelor!... Vă mulțumesc pentru cum m-ați primit și mă-nțelegeți! Noapte bună și, mai bine visați-vă bărbații decât să vorbiți despre ei!
Pe vorbele astea reverberate se lasă cortina pe care se tot proiectează
diverse chipuri și siluete de bărbați în mișcare.
Când cortina se lasă suficient, remarcăm că Meserie a rămas în fața ei spunând:

MESERIE Se lasă greu!... Joacă tare pe cartea politică și nu s-ar preta la manevre de femeie!... Nici vorbă să-i facă ochi dulci gaborului. ( o imită ) Noapte bună și, mai bine visați-vă bărbații decât să vorbiți despre ei!

Și vorbele astea rostite de ea se tot reverberează
în vreme ce, pe ecran, caleidoscopic, se mișcă bărbații visați de ele

 

 

 






A TREIA FAȚĂ DE CORTINĂ



EVAZIUNE Nu dormi.
BRUNETA Nu dorm, Eva.
EVAZIUNE Știam eu că nu poți dormi.
BRUNETA Știi multe despre mine, Eva?
EVAZIUNE Știu că tu poți fi tare.
BRUNETA De unde știi asta? Eva, tu, tu ai spus că-mi ascunzi ceva!
EVAZIUNE Nu eram sigură. Nici nu-mi permiteam să fiu sigură. Tu ai o asemenea prestanță încât...
BRUNETA Încât?
EVAZIUNE Încât, până când am văzut că încă mai știi să strigi „Băga-mi-aș...”, încă maiștii să-njuri de „gâții mă-si...” ... Nu, nu... nici acuma nu pot să spun că ascunzi...
BRUNETA Dar tu? Tu ce ascunzi, Eva?
EVAZIUNE Astea...Despre tine... Eu nu mai ascund nimic; de multă vreme nu mai ascund nimic... De când am văzut ce-i bun... Eu am avut un mare noroc în viață, Bruny; eu am văzut ce-i bun!... Și, de când am văzut ce-i bun...
BRUNETA DE ce-ai tăcut? Ei, hai, spune: De când ai văzut ce-i bun...
EVAZIUNE  Eu am văzut ce trebuie iubit!... Da, puteam să nu văd!... Puteam să rămân ca tine: Săp fiu convinsă că sunt tare; să fiu convinsă că sunt puternică!... Dar nu sunt... (într-un târziu ne dăm seama că plânge) ... Nu sunt!... Tocmai pentru că am văzut ce trebuie iubit, nu pot săî am tăria voastră!... Inconștienat voastră tărie!... Stupida voastră tărie!... Josnica voastră tărie!... Vă credeți tari, vă credeți puternice; vă creddeți în stare să cuceriți lumea!
BRUNETA  Eva, de unde vin toate astea, Eva? Vrei să te explici, Eva?... Hai: tot nu putem dormi!... Știm fiecare din ce pricină nu putem dormi. Nu vrei mai bine să te explici, să-mi spui ce-mi ascunzi?!
EVAZIUNE  Bănuiești tu.
BRUNETA Eu? Eu bănuiesc, sau tu trebuie...
EVAZIUNE Să mă explic, nu?... Ei bine, mă explic: Îți aduci aminte de un film cu Jane Fonda? Un film în care Jane Fonda joacă un rol de prostituată?!

Pe ecran apare  secvența din filmul în care  Jane Fonda rostește extaziată „Oh angel!” în timp ce, peste umărul partenerului de sex, deloc impresionată de eforturile aceluia, se uită calculat cât e ceasul.
 


                               SFÂRSITUL PRIMEI PĂRȚI

 

 

 

 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971