Anul 2015
Anul 2014 periodic nr. 1-3 4-6 | 7-9 | 10 |
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
CAIETUL NR.9 AL GRUPULUI DE REFLECȚIE PRIVIND DEMOCRAȚIA REALĂ - Partea I
CAIETUL NR.9 AL GRUPULUI DE REFLECȚIE PRIVIND DEMOCRAȚIA REALĂ - Partea II
ÎN PLINĂ DESFĂȘURARE DE AN ELECTORAL ,,SE MERITĂ" AMINTITE NIȘTE DURERI - Partea I semnează: Corneliu LEU, Radu GOLBAN
ÎN PLINĂ DESFĂȘURARE DE AN ELECTORALSE MERITĂ AMINTITE NIȘTE DURERI- Partea II semnează: Ion MĂLDĂRESCU, Neli ORĂȘANU, Dragoș ȘEULEANU, Adrian BOTEZ, Anrew SIMS, Viorel CIUBOTARU
ANIVERSARE-82-CORNELIU LEU - Un lung interviu cu Florentin POPESCU
ANIVERSARE -82- CORNELIU LEU
ACTUALITATEA CULTURALĂ,LITERARĂ ȘI ARTISTICĂ Articole de: Adrian BOTEZ, Constantin LUPEANU, Florin GRIGORIU, Elena TRIFAN, Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Cristian Petru BĂLAN. Despre: Mira LUPEANU, ANTOLOGII, Ion Marin ALMĂJAN, Nicolae NEGULESCU, Constantin STANCU, Elena Daniela RUJOIU, Olimpia SAVA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea III

 

 ÎN PLINĂ DESFĂȘURARE DE AN ELECTORAL ,,SE MERITĂ" AMINTITE NIȘTE DURERI

CARE, INDIFERENT CÂT DE SUBIECTIV SUNT DESCRISE, ÎȘI VOR GĂSI MEREU ECOU  DACĂ OFICIALITATEA NU VREA SĂ LE ABORDEZE DESCHIS, FĂRĂ TEAMĂ DE CEI CARE, ORICUM, NU NE REPREZINTĂ INTERESUL

 Corneliu LEU

         CAM CE AȘ AVEA DE SUBLINIAT
                   ÎN ACEST AN ELECTORAL


ÎN PRIMUL RÂND:EU ÎNSUMI–CATINDATUL


...După două candidaturi parlamentare ca independent, dorind să forțez votul uninominal care nu se mai legifera, m-am retras bine chelfănit din acea luptă electorală care prevedea avantaje numai pentru supunerea la înregimentare: Partidele aveau dreptul la procentaj și redistribuire, în vreme ce independenților li se pretindea numărul maxim de voturi corespunzător cu județul respectiv. Am candidat la Constanța, unul dintre cele mai mari și mai populate județe, unde locul meu l-a luat lista unui partid care avea în întregime cu vreo două mii de voturi mai puțin; apoi am candidat la Giurgiu, care era unul dintre cele mai mici, așa că UDMR-ul a trebuit să aducă destul de puține voturi redistribuite din Harghita,ca să mi-o ia înainte candidatul lor care, local, nu se baza decât pe recruții din secuime care făceau instrucție la Dunăre, ăsta fiind și calculul prin care Uniunea Maghiară avea listă electorală la Giurgiu și Turnu Severin: E deajuns să ai două-trei voturi în județul respectiv; restul le aduci prin redistribuire!
Asta-i problema îm politica românească: REDISTRIBUIREA!... Pe vremea aceea, când de-abia se discuta posibilitatea votului uninominal,candidatura mea independentă având și scopul de a forța nota contra tărăgănelilor celor care beneficiau de asemenea REDISTRIBUIRI, eu credeam că este numai una dintre probleme. Acum îmi dau seama că, de fapt ea este Problema-cu-literă-mare. Iar, de când, și în condiții de colegii uninominale, poți candida până-n pânzele albe ca independent, dar dacă n-ai norocul să țâșnești într-un alt mod decât cel practicat obligatoriu, legea e de așa natură încât, nu numai că tot prin REDISTRIBUIREA câștigă majoritatea, așa cum s-a văzut, dar ne trezim cu dublarea parazitară a numărului de aleși, exact din partea partidelor care au legiferat proceduri înșelătoare. Așa că REDISTRIBUIREA devine de-a dreptul o placă turnantă de care depinde nu numai întregul proces electoral, ci care are prioritate în configurarea sistemului politic corupt, bazat pe aspectele formale ale unei democrații strict statistice. Iată schema lui:
Partidul îl ajută pe candidatul său pentru o funcție a puterii prin REDISTRIBUIREA voturilor de care, numai și numai, înalta lui conducere are dreptul să dispună. Alesul ajunge în funcția respectivă și, la rându-i, REDISTRIBUIE fonduri de la bugetul de stat în folosul clientelei politice. Clientela politică, încasând asemenea foloase favorizatoare, se execută conform cutumei REDISTRIBUIND o parte din ele în șpăgi către șefi și generoase donații către partid. Beneficiarii șpăgilor REDISTRIBUIE o parte dintre acestea fie pentru campania generală a partidului, fie pentru campania personală prin care se mențin în funcții de conducere de unde, după ce primesc un nou mandat prin REDISTRIBUIREA voturilor, o iau de la capăt REDISTRIBUIND creditele  de la bugetul de stat ai căror ordonatori sunt, în așa fel încât, ele să fie cu atenție REDISTRIBUITE în folosul clientelei politice prin care se REDISTRIBUIE în șpăgi și cotizații de partid care, la rândul lor, asigură mecanismul REDISTRIBUIRII voturilor. De unde... iarăși și iarăși și iarăși... încât, pesemne că ar merita chiar și premiul Nobel; pentru că, după cum constatăm, în acest domeniu, mult visatul perpetuum-mobile, s-a inventat!
Ei bine, spuneți-mi: în acest perpetuum mobile care funcționează din ce în ce mai bine uns, unde-și mai găsește locul amărâtul de independent care n-a vrut sau, pur și simplu, n-a avut de-a face în viața lui cu fastuosul concept de REDISTRIBUIRE – temei al democrației  slăvite de toți policienii vremii noastre?!!

Am avut, așadar, în cei patru ani când am obstinat să candidez de două ori, o singură satisfacție: Că am putut calcula pe propriul meu buzunar cam cât costă o lună de campanie electorală, rezultând o sumă de cel puțin patru ori mai mică decât primeau unii de la bugetul de stat și, posibil, de zece ori mai mică decât pretind bugetele partidelor care cer donații când procedează cinstit iar, când nu... Ehe!...
Dar mă abțin; ce mai pot să spun?!... Asemenea partide, măcar în secolul trecut, despre care vorbesc, aveau și conducători săraci și curați ca lacrima, aveau și tehnici speciale de spălare a banilor, dar și demnitari postați special spre a veghea să nu fie implicate în procesele marii corupții... Abia secolul ăsta a venit cu ceva DNA în plus; dar repede au redescoperit băieții jucăria cu imunitatea parlamentară, cea pentru care dădeau bani cu sacii contracandidații mei din secolul astăzi depășit și temporal, dar și ca șmecherie electorală. 
Eu am ținut socoteala tuturor cheltuielilor pe care le-am făcut, inclusiv echivalența micilor ajutoare, de genul găzduirii, sau transportării mele cu mașina, pe care le-am primit. Și, cu toate că, așa cum am spus, am bătut conștiincios toate drumurile județelor unde am candidat (ceea ce chiar mă pasiona pentru cunoașterea oamenilor și studiul sociologic), cum nu făceau contracandidații care aveau primari din partidele respective pentru asigurat voturile, cheltuiala pe o lună - inclusiv afișele pe care le-am făcut simple, fără poze și culori, mai mult cu programe decât cu portrete, că doar mă vedeau oamenii în carne și oase și le dădeam personal autografe, nu trimiteam prin agenți electorali pozele cu semnătură ca a Madonei – a fost între 20 și 30 de milioane de lei vechi. Calculați: Față de sutele de milioane cum convine partidelor să se acrediteze ideea de preț al campaniiei electorale pe cap de candidat, aceasta devenind o afacere întreagă, cu dedesubturi necurate patronate de lideri politici care se pretind curați!... Fiindcă, la acest preț mare, trebuie să roadă cât mai mulți, dar și să dea cât mai mulți în speranța că vor recupera apoi de la aleși favorizându-le afacerile cu statul – această boală secătuitoare a firmelor particulare parazitare pe bugetul de stat! Acest fenomen nociv de degradare națională, adevărată antinomie a conceptului de afacere adevărată și cinstită, pe care, încă Rădulescu-Motru, la vremea lui, l-a constatat a fi contra naturii; caracterizând, adică, lipsa de inițiativă adevărată a întreprinzătorului român, sugător indirect de la dările noastre și redistribuitor al acestora prin șpagă, capabil de hoții cât de sofisticate, dar incapabil de a realiza un real produs intern.  
La Constanța, mă mai lua cu mașina lui un fost căpitan de cursă lungă care, în 1989 venea prin Gibraltar cu vaporul plin de minereu argentinian, pe care, auzind de  marea eliberare de la București, l-a vândut undeva pe coasta Africii. Apoi, la Pireu, a vândut și vaporul dând marinarilor bilete de avion ca să nu-l taie de va da ochii cu ei în țară, iar acum spera chiar și în voturile lor. Își cumpărase la un partid mai mic locul întâi pe listă la Camera Deputaților și nu-l deranja candidatura mea la Senat. Așa că mă lua cu el sperând ca lupta mea, lipsită de ascunzișuri și de scerete de partid, să-i poarte și lui noroc. Numai când sondajele scțârțâiau, ajungea la disperare și-mi spunea: „Ce-ți pasă?! Dumneata, și dacă ieși  și dacă nu ieși în alegeri, rămâi liber; dar eu, prostul, m-am scumpit la încă cincizeci de milioane cu care, pe lângă suta pe care am dat-o la ăștia, cumpăram un loc la cei mari și aveam garantată imunitatea!... Am fost un dobitoc, domnule: Încă cincizeci de milioane și, gândește-te: patru ani stăteam liniștit. Ba, mai găseam eu câțiva ca mine acolo și aranjam niște legi cu care, după aia scăpam definitiv!... Ești scriitor și înțelegi sufletul omului, așa că-ți dai seama prin ce emoții trec eu cu partidul ăsta mic și nenorocit, fiindcă m-am scumpit la cincizeci de milioane pe care, prin ce mi-au mai ciupit ei și pentru candidatul la prezidențiale și alte plocoane, le-am depășit de mult. Iar cheltuielile se tot măresc dând de băut prin sate, în loc să stau s-aștept să lucreze mașina de vot ca la cei mari!... Mă înțelegi de ce spun că am fost un prost, nu?”...
Îl înțelegeam, cum să nu-l înțeleg? Doar sunt scriitorși cunosc sufletul omului, chiar dacă-i lichea!... Înțelegeam și mașina de vot ce și-ar fi dorit-o ca să-l aleagă după prețul plătit și nu după cum voiau alegătorii, fiindcă și eu băteam satele unde nu prea vedeam venind candidații de la partidele mari, cărora slujitorii locali le obțineau voturile, campania electorală făcându-se de la distanță și pe alte criterii!... Dar nu neapărat pentru asta îl înțelegeam ci, mai ales, așa cum el ajunsese să-și facă socoteala că i se apropiau cheltuielile de vreo două sute de milioane, pusesem și eu la bătaie toate cele două mii de mărci germane pe care le economisisem de la o bursă și, zău, nu-mi era indiferent!... Faceți calculul la cursul valutar de atunci; veți vdea că valorau cam cât cei patru mii de lei, cât mi-a cerut acum Uniunea Scriitorilor ca să mă ducă-n campanie electorală pe la  filialele unde jocurile erau făcute de trepăduși credincioși, iar urnele pline erau puse chiar în mașina celor care veneau să ceară voturile pentru ei, ca să se numere abia peste două săptămâni la București.Gândiți-vă: Două săptămâni, când tehnica fundurilor duble la urne rezolvă problema în două minute!
Asemenea electorale, nici marele grup de consultanță americană GQRR, angajat de madam Udrea cu copersonajul ei de tablou Pinalti, nu performează!... Dar vezi, am și eu năravul ăsta urât cu eșecul la electorale de care nu mă dezbar. Poate tocmai cum spunea colegul meu de candidatură din secolul trecut: „Ce-mi pasă?! Pe mine de arestat nu mă arestează nimeni, iar nevoie de a strâmba vreo lege în favoarea mea, nu am!”... La mine este, pur și simplu, ambiț electoral sincer și dezinteresat. Trăiască independentul din mine!

 



ÎNTR-AL DOILEA RÂND: EU EUROPEANUL


CA SĂ AVEM CERTITUDINEA EGALITĂȚII EUROPENE
A FIECĂRUI VOT EXPRIMAT!

În legătură cu toate nemulțumirile  ce răbufnesc de câte ori vreun act -  mai mult sau mai puțin oficial, dar  provenind de la un oficial al Uniunii Europene – ne plasează în câte o categorie a doua, ca pe un fel de second-hand european, la limesul aspirației (și drepturilor) politice ale continentului văzut în unitatea sa, tot de atâtea ori, cât se poate de clar, am afirmat că reacțiile noastre nu aparțin acelui curent care s-a dovedit ca eurosceptic. Ci, dimpotrivă, e vorba de reacția firească a unei gândiri naționale care aspiră cu toate simțămintele sale spre europenism iar, dacă se revoltă, se revoltă împotriva acelor persoane și acelor fapte care provoacă euroscepticismul!... Împotriva celor care, încă minați de vreun egocentrism național cu tendințe de superioritate, nu-și dau seama că, eludând criteriile unei democrații reale și ale unui respect personalist pus la baza relațiilor internaționale, impunând diferențieri ce amintesc de regretabile năravuri de superioritate statală, subminează chiar organismul comunitar european pe care au pretenția că îl conduc.
 Din acest punct de vedere, poziția mea nu este eurosceptică, ci doar una de înțelegere a euroscepticilor care iau această poziție, dar  nu cu anumite tendințe de egoism statal în pragmatica intereselor, precum și acei lideri europeni care nemulțumesc. Ci doar a acelor eurosceptici care și-au dorit slujirea unei doctrine unitare comunitare, însă își dau seama că unele măsuri și tendințe, atât în planul vieții materiale cât și a drepturilor sociale, nu au destulă sinceritate spre a servi întreaga populație a continentului.
Asta trebuie să o spunem răspicat. Pentru că există în conclavul european poziții care înclină sau, oricum, chiar dacă nu se exprimă fățiș preferențial, conțin premise spre încurajarea unor elemente de dominație între guvernări.  Există ca atare și nu este cazul aici să vin eu să dau exemple în această direcție de vreme ce fenomenul de euroscepticism a apărut în chiar interiorul organismelor Uniunii. Așa că mă mulțumesc să amintesc unele afirmații care pretind că însăși moneda unică Euro are mai multe afinități decât ar trebui cu Deutsche-Bank și că experiența implementării ei chiar în orice țară dintre cele mai occidentale (nu mai vorbim de cele la care se încearcă acum o oxigenare artificială și nici nu ne gândim la turbulențele pe care le-ar putea aduce sărăciei altora), a avut uneori rezultate împovărătoare, dacă nu chiar devastatoare pentru anumite economii sau anumite categorii sociale.
 Pe asemenea criterii, acum, în prag de noi alegeri europene, în fața apropiatului bilanț pe care va trebui să-l facă cel mai perdant și mai superficial dintre Parlamentele care s-au perindat la Strassbourg și Bruxelles, în fața multor măsuri nesigure și redundante care au caracterizat legislatura ce se încheie, cred că e momentul să formulăm cu toții, limpede și cinstit, ce așteptăm de la viitoarea legislatură continentală. Să ne direcționăm sufragiul, fără obligații ascunse și fără oportunisme, ca un adevărat corp electoral al Continentului care vine să-și exprime civic opțiunile cu certitudinea egalității fiecărui vot exprimat, indiferent unde a fost exprimat, dacă e vorba de actul de opțiune la care subscriem în calitate de cetățeni europeni. Adică fie el, votul nostru european, depus într-o urrnă din Metz-Moselle, ca să dau prioritate marii prietenii europene bazate pe Alsacia și Lorena,  sau prin preajmă, la Nancy, ori  Bonn; fie el depus la Liege sau Luxembourg, ca să recunoaștem de unde provin cei mai buni (dar și cei mai mulți și mai bine hrăniți!) funcționari europeni; fie că ne referim la votul care vine cu tradiția culturală a unor centre precum Heidelberg, Sorbona, Praga și chiar Cluj, fie că ne referim la urnele din zone viticole ca la Porto,  la Chianti,  la Gâmza bulgărească sau la zaibărul Băileștean; fie că luăm locuri istorice de luptă ca Waterloo, Navarone, linia Maginot, Mărășești, Banska Bistrița, locuri turistice din Baden-Baden, din Cipru, din Malta ori de pe Valea Prahovei, sau chiar și locuri rău famate din astăzi mutata Rue des Charbonniers, Pigalle, St.Pauli, ateniana stradă Boucourestiou sau șoseaua de centură a Ploieștilor (că și acolo se votează la fel de democratic!), el, votul, să aibă aceeași valoare și aceeași încărcătură de voință civică, spre binele populației Europei!
 Pentru că, dacă stăm și ne gândim bine la alegătorul nostru așteptat în mai să-și dea votul european, întrebându-ne ce știe el despre entitatea parlamentară pentru care votează, mă tem că-și va aminti doar măsurile coercitive ale pazei granițelor pentru care nu suntem în Shengen și, mai degrabă, pe cele restrictive ale accizelor la carburanți, sigiliilor pe cazanele de țuică, falimentării micilor producători de lapte de la văcuțe autohtone; ale restaurantelor care nu mai au voie la oliviere și la bicarbonat în mititei, ale referendumurilor  a căror gravitate nu e percepută, a timorării unor creștini cu frica de Dumnezeu,  nu neapărat de pretențiile îndreptățite ale invertiților, ci de prea marea atenție care se dă acestora în defavoarea normalității. Precum și, vorba recentă a Guvernatorului Băncii Naționale: riscul de a ajunge la o monedă unică a cărei valoare conferă țăranului român 80 de euro pensie;  adică, nu mult peste abonamentul de metrou al convivului său la patrecerea acestei vieți, dar care trăiește în țări occidentale. 
 Or, când ajungi la un sufragiu universal de această amplă dimensiune, care trebuie să consolideze europeanului conștiința că Patria Unică a continentului său îi oferă certitudini pentru care merită să lupte și chiar să se sacrifice ca să și-o apere (acesta este, doar, și nu altul, sensul votului pe care-l dai pentru o guvernare care știi că te reprezintă!), atunci trebuie și să știi ce aperi, sau pentru ce lupți... Că doar n-o fi prost omul să lupte pentru măsurile restrictive, oricât de înțelepte ar fi ele!!!...
 Avem, ca revers al medaliei, exemplul recent chiar al unor orânduiri foarte discutabile, dacă nu condamnabile, cum ar fi acum dispăruta Jamahirie a lui Gaddafi. Dictatorul a avut susținere până în ultima zi și, dacă n-ar fi deranjat anumite interese confesionale, ar fi fost mai greu de dărâmat. Fiindcă partea de populație care-l susținea știa clar că, de pe urma bunului comun pe care li-l administra acel regim dictatorial, aveau electricitatea, spitalele și învățământul absolut gratuite, nu existau impozite pe imobile și locuințe, iar creditele erau fără dobândă; falsificarea medicamentelor se pedepsea cu moartea, automobilele erau vândute la preț de fabrică, iar litrul de benzină costa 0,14$. Posibil să fie vorba și de unele aberații, impuse artificial; dar ne mai pasă asta când noi, în deplină democrație europeană, privim cum ni se duce bunul comun pe alte direcții, fără folos pentru cetățenii care-i sunt proprietarii de drept, la un mod nu numai speculativ, pe care legile pieții libere îl acceptă cu jumătate de gură; ci de-a dreptul sub semnul speculei ilicite, cea universal penală, care e și mama și sora și urmașa corupției, putând veni din toate aceste direcții?!
 O asemenea întrebare dură și regretabilă se leagă de motivarea votului pe care-l dăm. Fie el și pentru Europa. Ea se conjugă cu sensul interogativ grav și nu caragealesc: „Eu pentru ce votez?!... Că doar n-o să ni se spună acuma că votăm pentru a ni se lăsa mititeii legali în Europa, sau pentru că au recunoscut brevetul cârnaților de aceeași sorginte cu Doamna Udrea!...  Omul votează pentru un crez, pentru un interes, sau pentru că se regăsește reprezentat printr-un program de guvernare, așa că avem dreptul să ne întrebăm cum ne regăsim în programele europene pentru care votăm: Poate Europa aduce o ușurare substanțială și rapidă a împovărărilor noastre, sau o garantare a nivelului de trai? ... Dacă spunem că da, am vrea să vedem un program concret de măsuri în acest sens. Sau, dacă nu pe un domeniu atât de larg, măcar pe unul mai restrâns, mai limitat, cum ar fi chiar și cel mărunt al proiectului de a se plăti pentru celulare un singur abonament european. Da, așa ceva  concret și la obiect, dar mai încurajator pentru nevoile noastre decât telefonul. Orice: o ieftinire de benzină, de produse industriale sau de medicamente. Un deziderat economico-social propunând soluții concrete pentru care să spunem: Da, pentru așa ceva merită să merg la vot. 
 Iată, vorbind de medicamente, chiar că-mi vine o idee prin faptul că lipsa lor acută nu e niciodată o problemă de producție, ci de comercializare. Iar medicamentele, în mod cât se poate de antiumanist dacă ne gândim la etica  și morala creștină a relațiilor comerciale, fac parte dintre produsele la care sunt permise foarte mari adaosuri comerciale, cred că, în mai toate țările europene. Ba, atunci când, cu chiu cu vai, se încearcă un minim de corelare cu bugetele populațiilor respective, te trezești că dispar, ducându-se pe alte piețe unde se vând cu un preț mai bun, ca și cum Schengenul ar fi numai pentru amărâții care au bani de călăuze, iar, în asemenea cazuri, picioru-n prag n-ar trebui pus. 
Ei bine, o reglementare în domeniul acesta, un pachet de măsuri care să impună cât mai marea apropiere  a prețurilor de piață cu prețurile de producție, o serie de restricții care să nu permită abuzuri pe principiul rapace: „când e vorba de sănătate omul dă oricât” și o suită de programe de finanțare cât se poate de încurajatoare și stimulativă a industriei de medicamente  în fiecare țară, a intercesiunii brevetelor și a altor măsuri prin care să se recunoască marele adevăr de natură umanitară că medicamentul nu este o simplă marfă, adică nu este o simplă invenție comercializată conform legilor dure ale finanțelor și nu are nimic de-a face cu suratele sale cosmeticele. Ci: medicamentul este un bun comun care asigură starea de sănătate a populației continentului. Conjugând asemenea măsuri și deziderate exprimate deocamdată numai în acele acțiuni sociale ale Bisericii care își permite să facă apel la „înaltele îndatoriri etice din lumea finanțelor”; fundamentând teoretic un anumit prag pus comercialului față de elementele de securitate a populațiilor și ale ființei umane precum securitatea alimentară, a habitatului, a stării de sănătate, a aspirației la educație în tinerețe și la activitate îndelungată prin îngrijirea socială a senectuții,  până când acestea devin drepturi legiuite într-o nouă concepție despre constituționalitate; făcând ca ființarea parlamentară să urmărească exact asemenea măsuri de descărcare fiscală a industriei de medicamente și de descurajare  a adaosului antiuman în comerțul cu ele, nu credeți că s-ar creiona mai bine personalitatea guvernării unite a Europei, pe criteriile umanismului?... Doar, în diacronia definirii geopolitice a continentului nostru ca o entitate, acest umanism este unanim recunoscut drept cel mai important produs al gândirii ei!
Cândva, în ascensiunea sa, democrația creștină își punea asemenea probleme doctrinare; apoi li s-a năzărit unora nevoia de a pune accentul pe pragmatismul supunerii față de niște legi financiare care li se păreau mai populare decât aspirațiile spirituale născute din morala religiilor. Și iată că, până și în situațiile când respectăm statul de drept,  tot nu știm exact despre ce fel de drept e vorba. Pentru că, tot mai mult, de la statul de drept umanitar, începem să eșuăm spre statul de drept fiscal; stat în care liderii cu viziunea politică a valorificării resurselor umane sunt înlocuiți de funcționarii care știu mai bine să le taxeze pe acestea. Iar problema bunului comun care, prin însăși natura lui nu produce taxe, ci produce direct capital și avantaje pentru cetățeanul-proprietar al lui, nu mai intră în atribuțiile nimănui, tocmai pentru că starea de confuzie aduce avantaje unor anumite cercuri spoliatoare.
Ideea mi-a venit întâmplător, printre altele. Căutând și eu, pentru a mă simți mai la rostul meu în  calitate de cetățean al Europei, un argument superior celui al lărgirii abonamentului la telefonia mobilă. Dar tare aș fi fericit și tare m-aș simți motivat să merg la vot, dacă aș vedea  în anumite programe electorale deziderate de genul: „UN COMERȚ CU FAȚA UMANA PENTRU PRODUSELE FARMACEUTICE CARE ASIGURĂ SĂNĂTATEA POERSOANEI UMANE”

 

 ÎNTR-AL TREILEA RÂND: EU CETĂȚEANUL

SISTEMUL STATAL ȘI MORALA GUVERNAMENTALĂ LA ROMÂNI, INDIFERENT DE PERSOANE SAU CULOARE POLITICĂ

 

• LIPSA DE SENTIMENTE LOIALE  LA POLITICIANUL FUNCȚIONARIZAT,
• NESIMȚIREA BIROCRAȚIEI ȘI INCOMPETEȚA OSTILĂ AFIRMĂRII NAȚIONALE,
• CE I SE ÎNTÂMPLĂ ROMÂNULUI CÂND ÎȘI IA IN  SERIOS GUVERNAREA CHIAR ȘI DUPĂ CE A VOTAT-O,
• BIROCRAȚIA CA INCAPACITATE, ORI CA O PERFIDIE ÎNGENUNCHIND INIȚIATIVA PRIVATĂ SAU ASOCIATIVĂ.

Jurnalul unor aventuri cultural-patriotice prin care, după opt ani de strădanie pentru legiferarea  Zilei Limbii Române, în demersul de a impune de la început valoarea cultural-patriotică a  manifestărilor,  din evidența demersurilor noastre ca ONG de utilitate publică făcute în această vară rezultă, după cum se poate vedea mai jos:
- 27 de ministere şi instituţii centrale contactate şi solicitate
- 51 de memorii, apeluri, mesaje adresate oficial acestora
- 7 răspunsuri primite, dar nu toate onorate
-  plus o mare adeziune populară  

Primul capitol:
RĂSPUNSURILE OFICIALE
Unde autorul vă roagă să citiți cu precădere prima coloană în care relatarea are continuitate cronologică, dar pune la dispoziție și coloana a doua cu texte de memorii și adrese, pentru ca cititorul să fie convins că nu a fost vorba de câteva scrisori circulare trimise laolaltă tuturor forurilor oficiale, ci propuneri concrete de colaborare adresate fiecărei instituții centrale în parte,  după specificul ei; ceea ce presupune o mult mai amplă detaliere si un  un mult mai mare volum de muncă; precum și faptul că, în proiectul nostru, noi am gândit manifestări vaste, amănunțite pe domenii.

 

 
 
 

                            Introducere

Anul 2013 a venit cu vești bune de la Comisiile Parlamentare care ne-au sprijinit demersul aducându-l mai aproape de un rezultat final. Dorința noastră de a nu lăsa din mână organizarea sărbătoririi se baza pe rezultatele concrete (manifestări, studii de specialitate, programe de serbări și culegeri literare dedicate echipelor artistice, cicluri de conferințe de prezentat în orice așezământ cultural, chemări patriotice la eveniment de lansat în comunități, etc) obținute în cei patru ani de organizare, impulsionare și susținere a manifestărilor locale. Acestea au asigurat de la început un nivel instituțional-patriotic de participare culturală, la un nivel intelectual capabil să depășească abordarea formală și evitând festivismul. Această exigență culturală dublată cu perseverența patriotică se impune pentru reușita demersului nostru, cu atât mai mult cu cât alte două sărbători naționale deja legiferate și menționate printre obligațiile autorităților centrale sau locale sunt,  în mod iresponsabil, expediate an de an în derizoriu: Ziua Drapelului României și Ziua Imnului Național.
în vreme ce alte țări sau națiuni fac din zilele evocatoare mari sărbători de răsunet internațional,   noi ne rezumăm la cea mai formală abordare birocratică, încât nici sărbătorirea Culturii Românești de ziua lui Eminescu nu a reușit să depășească exegeza eminesciană sau elogiul care se practică dinainte de definirea zilei de 15 ianuarie ca atare. Fapt pentru care, ca inițiatori ai acestei noi zile festive având și avantajul zilelor da vară sau de vacanță, noi nu puteam permite abateri de la importantele țeluri cultural-patriotice și de amplă uniune românească în numele cărora am făcut propunerea. Așa că, spre a impulsiona, am acționat conform următorului jurnal :

 La 19 februarie 2013 Camera Deputaților ia în dezbatere textul care va deveni Legea 53/2013, publicată la 19 martie în Monitorul Oficial nr.125 partea întîi împreună cu Decretul Prezidențial de promulgarea a Legii Zilei Limbii Române,

19 februarie 2013
 ONG-urile noastre, având statut de utlitate publică, au formulat propuneri concrete de completare a acestui text înaintându-le Comisiei de Cultură și Mass Media a Senatului, din care a rezultat o formulare îmbunătățită a textului de Lege, printr-un amendament care precizează elaborarea unor norme metodologice. Promulgată, din păcate, la opt luni distanță, de-abia în 14 noiembrie 2013, noua Lege nu numai că nu a putut sprijini manifestările din 31 august curent, dar lipsa prevederilor ei a dat naștere la un aproape total refuz birocratic de a se contribui oficial cu ceva pentru organizarea acestora. Fapt care nu ne-a dezarmat a acționa prin :

 

20 februarie 2013:

Memoriu adresat Ministrului Culturii, despre istoricul și stadiul în care se afla proiectul de Lege, solicitând o audiență pentru a stabili noi demersuri. Dar, ca și la cel pe care, concomitent, l-am depus la Departamentului Cultelor din subordinea aceluiaș minister :
 NICI UN REZULTAT

10 martie 2013:

Telefonând la cabinetele respective ni se confirmă existența în atenție a memoriilor și suntem rugați să așteptăm să fim chemați de demnitarii respectivi.

NICI O CHEMARE
PÂNĂ ÎN ZIUA DE ASTĂZI.
19 martie 2013:

În Monitorul Oficial al României, partea întâi, se publică Legea 53/2013 privind stabilirea datei de 31 august ca Ziua Limbii Române

21 martie 2013
Odată cu anunțarea tuturor primăriilor colaboratoare, ne adresăm C.J. Prahova, Direcției cultură-patrimoniu Prahova, Bibliotecii și altor instituții județene cu care am colaborat anii trecuți, pentru a organiza o întrunire spre stabilirea primelor măsuri.

ORGANISMELE JUDEȚENE NU RĂSPUND

28 martie 2013:
Solicitare către Ministrul Culturii - Daniel Barbu și Președintele Institutului Cultural Român - Andrei Marga pentru discuții privind norme de aplicare a Legii 53/2013 și sugestii de colaborare privind societatea civilă prin organizațiile noastre neguvernamentale cu statut de utilitate publică. Notificare  în același  sens către serviciile publice de radio și televiziune menționate în textul Legii. Ne parvin   confirmările de recepționare a mesajului nostru  dar, în afară de acestea,

NICI UN FEL DE REACȚIE
   ȘI NICI UN FEL DE RĂSPUNS

12.04.2013
Scrisoarea alăturată adresată Domnului Mircea Cosma, președintele Consiliului Județean Prahova, la care
NU S-A PRIMIT NICI UN RĂSPUNS


 

 

03.05.2013

Am elaborat un sinopsis care descria proiectul nostru de susținere a Sărbătorii Zilei Limbii Române printr-o manifestare centrală pe Platoul Bucegilor, de unde să intrăm în legături de transmisie directă cu cât mai multe asemenea acțiuni din țară și străinătate și prin mai multe manifestări în localități și în Capitală, cărora le puneam la dispoziție material documentar și artistic.

Acest sinopsis l-am publicat în recent apăruta noastră publicație „Creșterea limbii românești”, inaugurând astfel rolul ei de organ de presă care susține pregătirile pentru prima sărbătorire legiferată la nivel național a Zilei Limbii Române căreia noi străduiam să-i conferim și o anvergură internațională.   

03.05.2013
Cerere de finanțare către Administrația Fondului Cultural Național conform motivației Sinopsisului de film din coloana alăturată, care descrie, de fapt, amploarea manifestărilor pentru care cerem sprijin. Cerere care …

NU A FOST ONORATĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20.05.2013
Circulară către directorii Direcțiilor județene de Cultură ți Patrimoniu, însoțită de un prim program privind sărbătorirea, pe care-l publicăm alăturat.
NU NI S-A TRANSMIS NICI MĂCAR CONFIRMAREA DE PRIMIRE
(Aici durerea este mai mare întrucât am constatat  că și câțiva scriitori, confrați de ai mei, care conduc asemenea Direcții județene, contaminați de aceeași nepăsare birocratico-politicianistă, nu au dat nici un fel de atenție mesajelor noastre)

 


22.05.2013
Scrisoare cu caracter de invitație și memoriu către toți președinții de Consilii județene, anexând și descrierea făcută în sinopsis.
NU AM PRIMIT NICI MĂCAR
CONFIRMAREA CITIRII MESAJULUI NOSTRU.

 

22.05.2013
Memoriu către Ministrul Economiei Varujan Vosganian pentru aprobarea de găzduire a participanților la manifestările centrale la Centrul de Perfecționare din Bușteni, conform unei tradiții mai vechi.
RĂSPUNS NEGATIV,
PRIMIT DUPĂ MULTE INSISTENȚE,
PESTE TREI LUNI, LA 20.08.2013

 

02 iunie 2013
Chemare adresată conducerilor Academiei Române, Uniunilor de creatori și altor organizații culturale prin răspunsurile cărora
AU REZULTAT PRIMII PARTICIPANȚI
 LA PARTENERIATUL NOSTRU

 

 

 

 


03 iunie 2013
SINOPSISUL MANIFESTĂRILOR DE ZIUA LIMBII ROMÂNE, definitivat și, în urma ne obținerii finanțării de la Administrația Fondului Cultural, adresat Ministerului Culturii și Institutului Cultural Român cu rugămintea de a alege manifestări specifice cărora să le fie organizatori sau susținători.
NICI UN RĂSPUNS

 

 

09.06.2013

Textul sinopsisului este amplificat proiectând pe lângă manifestarea centrală din Bucegi, multe altele în Capitală, în localitățile țării și în comunitățile românești din străinătate. În broșură electronică, Aacest text a  fost trimis instituțiilor centrale și făcut public prin presă și internet in ziua de 9.06.2013. NU S-AU PRIMIT ACORDURI SAU RĂSPUNSURI DIN PARTEA NICI UNEI INSTITUȚII DE STAT în schimb 50 de instituții reprezentând asociații culturale și de creatori, organizații neguvernamentale, autorități locale, organisme de presă și media culturală, comunități ale românilor din străinătate din lista publicată alăturat AU RĂSPUNS ENTUZIAST CONSTITUIND GRUPUL DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ prin care s-au susținut manifestările

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


15.06.2013
La insistențele prin convorbiri telefonice cu Președintele consiliului Județean Prahova, Muzeul de istorie din Ploiești primește de la Consiliul Județean  memoriul nostru și ne întreabă dacă există bani pentru că ar fi dispuși să facă niște panouri expoziționale referitoare la limba română.
Două luni mai târziu Consiliul Județean ne pune la dispoziție fanfara care a cântat în parcul din Sinaia

 

 

 

 

 

 

 

 

13.06. 2013
Propuneri de colaborare și susținere reciprocă adresate  serviciilor publice de radio și televiziune a căror contribuție este prevăzută în textul Legii 53/2013. Respectiv, președinții-directori generali ai Radiodifuziunii și Televiziunii Române.

NICI UN RĂSPUNS

 

 

 

 

 

15.06.2013
La apelul patriotic adresat Jandarmeriei am primit, într-un târziu, răspunsul de mare angajament :
ADRESAȚI-VĂ DOMNULUI MINISTRU

 

 

 

 

Scrisoarea către Ministrul de Interne, pe care n-am vrut să-l deranjăm  știind că instituțiile subordonate puteau să-i ceară ele aprobarea, aducea toate argumentele patriotice, culturale și de legături prin transmisiuni electrionice cu toți românii ; dar am rămas tot :
 FĂRĂ RĂSPUNS

16.06.2013

Ne mai având șansa unui președinte la ICR, care ne confirmase înregistrarea cererii noastre de audiență, repetăm telefonic  insistențele de a purta o discuție cu Ministrul Culturii reiterând argumentele și solicitările către un consilier care ne asigură că va transmite, dar își permite să ne spună că, ne existând norme de aplicare, nu există nici buget. Noi insistăm, spunând că nu numai probleme bugetare trebuie rezolvate
REZULTATUL E NEGATIV:
ZADARNICE INSISTENȚE

 

 

 

 

18.06.2013

În disperare de cauză ne adresăm cabinetului Primului Ministru, prin ministrul șef al cancelariei și secretarul de stat cu probleme de presă din cadrul cancelariei, semnalând lipsa normelor de aplicare  a Legii, fapt care ne supune la  refuzuri birocratice din partea instituțiilor bugetare, chiar și când nu e vorba de buget. Redăm alăturat textul în întregime pentru ca cititorul să aprecieze singur argumentele noastre care au rămas:
FĂRĂ RĂSPUNS

 

 

 

 


19.06. 2013
Pe lângă Asociația Comunelor din România, primim acorduri de participare din partea orașelor și municipiilor. Se stabilesc protocoale de colaborare cu primăriile orașelor Mizil și Sinaia și municipiului Medgidia. În felul acesta
SE EXTINDE PARTENERIATUL

 

20.06.2013

Are loc adunarea Ligii Femeilor Primari ai Comunelor din Romania. Participantele acordă un deosebit interes invitației noastre, cer amănunte în legătură cu contribuția culturală pe care o pot aduce, se întrec în a-și înscrie comunele și formațiile artistice iar, prin toate acestea
AVEM CONFIRMĂRI CĂ VOM PUTEA
CONTINUA ORGANIZAREA SĂRBĂTORIRII

 

 


28.06.2013

Ne adresăm Patriarhiei Române, Sfântului Sinod și Intîistătătorilor eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române și primim cu emoție răspunsul Inalt prea Sfinției Sale
Teofan,
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Domnule Corneliu,
 
          Vă mulţumesc pentru e-mailul pe care mi l-aţi trimis privitor la evenimentele care vor marca Ziua Limbii Române, felicitându-vă, totodată pentru interesul deosebit pe care îl manifestaţi în această direcţie.
          Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi prezent la Chişinău, în ziua de 31 august a.c.. De asemenea, prin Portalul Doxologia al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ca şi prin ediţia de Moldova a Ziarului Lumina vom mediatiza evenimentele programate a avea loc în legătură cu Ziua Limbii Române. Preoţii vor fi îndemnaţi să atingă acest subiect în predica din ziua de duminică, 1 septembrie.
          Apreciind strădaniile pe care le depuneţi în menţinerea şi intensificarea dragostei faţă de valorile tradiţionale ale poporului român, vă doresc multă sănătate şi mult spor spre împlinirea gândului frumos şi bun.
 Cu binecuvântare,  
+ Teofan
29.06.2013
Reprezentanți ai unor primării și ai autorităților locale din Basarabia ne solicită o întâlnire spre a pune la punct parteneriatul în cadrul Consiliului Autorităților Locale din România și Republica Moldova. Se stabilesc 30 de înfrățiri care se vor face chiar în cadrul manifestărilor noastre, rezultatul fiind:
O EXTINDERE ȘI MAI MARE A PARTENERIATULUI

 

11.07.2013

În ciuda eforturilor pe  durata a două săptămâni de a contacta telefonic toate instituțiile centrale și direcțiile de cultură județene  din partea cărora ni se confirma mereu doar  răspunsul că: „Nu exista Buget, nu exista prevederi pentru anul acesta, deci nu poate fi vorba de a se susține vreo manifestare”, pe lângă broșură de îndrumare a tuturor celor care voiau să organizeze manifestări locale sau să participe la cele centrale am lansat un Comunicat de presă. Care, în afară de o largă difuzare în localitățile României, in comunitățile românești din lume și în paginile tuturor partenerilor noștri din presa culturală în limba română de pretutindeni,  am trimis-o la toate cabinetele ministeriale și de instituții de stat cărora ne adresaserăm și mai înainte, ca o reiterare, mai amplu explicată, a întregului nostru proiect de sărbătorire. Rezultatele au fost următoarele.

NICI UN RĂSPUNS OFICIAL
O MARE ADEZIUNE DE LA   PERSONALITĂȚI CULTURALE, ȘCOLI,  ORGANIZAȚII NEGUVERNAMENTALE, CONSILII LOCALE, PAROHII, ARTIȘTI.

 

11.07.2013
Tot în aceeași zi, după repetate încercări de a contacta organisme din subordine de la care aveam nevoie de îndrumări tehnice privind modalitățile de a intra în legătură directă prin interenet sau alte modalități de gen teleconferință cu partenerii noștri din țară și străinătate, am adresat  um memoriu Ministrului Comunicațiilor. Adresam rugămintea de a studia schema propusă în broșura din atașament unde se prevăd programe ce vor avea loc în Capitală, în localitățile țării și în diaspora, informându-l că: „În afara tehnicilor moderne care vor face un unic spectacol din manifestări aflate la mari distanțe, prevedem și realizarea unui amplu film documentar dedicat primei sărbătoriri a acestei zile la nivel național”. A fost, însă, necesar să găsim o sponsorizare pentru a asigura aceste facilități tehnice prin câțiva specialiști particulari fiindcă, asemenea Rdiodifuziunii și Televiziunii, nici Ministrul Comunicațiilor
NU A DAT NICI UN RĂSPUNS


 

 

 

12.07.2013

În urma refuzului organismelor din subordinea MAI și a lipsei de răspuns din partea cabinetului Ministrului de Interne, ne-am adresat cu mai multă speranță Ministerului Apărării Naționale. Din partea  salariaților căruia - așa cum se va vedea spre sfârșitul jurnalului nostru alcătuit astfel, pe cele două coloane care se pot citi ambele sau câte una -  am primit cea mai cumplită lecție pentru orice român care speră să aibă vreo înțelegere de la cei care huzuresc pe spezele bugetului de stat. Fapt pentru care aici precizăm doar că:
MULTĂ VREME NU AM PRIMIT RĂSPUNS

 

 

 

 

 


12.07.2013
Cu aceeași speranță de înțelegere sau, măcar de necantonare în osificarea bătrânească, ne-am adresat Ministrului Tineretului și Sportului. Rezultatul:
NICI RĂSPUNS, NICI PARTICIPARE

 

 

 

 

14.07.2013
Încep să se producă minuni: Astăzi am trimis către D.P.R.R.P. primul memoriu la care, în termenul legal, am primit un răspuns.  Negativ dar, civilizat, explicându-ne mecanismul prin care, pentru anul următor, putem adresa o cerere de finanțare ce va fi supusă unei selecții. Din păcate, selecția pentru anul acesta a avut loc. Deci, pentru prima dată se dovedește posibilă și o altă abordare decât „Nu avem indicații, nu avem nici o răspundere”...
 

14.07.13

Se dovedește a fi o zi fastă deoarece tot acum ne adresăm noului Președinte al Institutului Cultural Român, după schimbarea celui  care ne-a confirmat primirea cererii de audiență, dar nu a onorat-o vreme de mai multe luni. Fapt pentru care, în numai câteva zile, primesc telefon de la Domnul Hadrian Mateescu care își declină funcția de Secretar General al Institutului Cultural Român. Desemnat de noul președinte, el afirmă că nu a știut nimic despre demersurile noastre și despre legiferarea acestei sărbători, dar ne roagă să reconstituim întreaga documentație trimisă. Fapt pentru care îi transmit cu entuziasm un dosar cuprinzând totul, de la textul Legii la sugestiile noastre privind normele de aplkicare, la apelurile pe care le-am lansat, la proiectele și studiile pe care le-am elaborat, plus scrisoarea alăturată. Se petrecea aceasta pe ziua de...
...19.07.2013...
... și am primit asigurări din partea Secretarului General al ICR că va pune problema în ședința de Comitet care va avea loc în zilele de 22 sau 23 crt. Fapt pentru care am și stabilit de comun acord sa-i telefonez pe ziua de 24 iulie pentr a afla rezultatul, în urma punerii la curent a Comitetului Director, recent împrospătat, cu demersurile noastre și legislația apărută.
Din păcate, la telefonul pe care îl notasem cu grijă, nu a răspuns nimeni nici pe 24, nici pe 25, nici pe 26 iulie, iar la mesajele elctronice nu am primit răspuns și, atunci, în ziua de...

...27.07.2013...

... după ce am prins curaj ca să reiterez și memoriile mai vechi către:
Ministrul și confratele meu literar Varujan Vosganian,
Ministerul Forțelor Armate,
Președintele Director General al Televiziunii Române...
Președintele Uniunii Scriitorilor din România...

 


... am telefonat la secretariatul ICR ca să întreb ce se întmplă cu telefonul Domnului Secretar General, dar, spre stupoarea mea mi s-a răspuns că:

NU MAI LUCREAZĂ LA NOI

 


Deci, asta era soarta demersului nostru: Singurul funcționar de stat care a avut bunăvoința (sau ordinul, sau corectitudinea) de a-mi cere să studieze tot ce organizaserăm și proiectaserăm, „nu mai lucra la ei”...
Nici măcar nu mai aveam tăria să mă întreb „CARE EI?!”, atât de mulți erau aceia care-și dovediseră disprețul, desinteresul sau chiar nesimțirea, ca să nu mai vorbim de nesocotirea efortului sincer al unor oameni care doreau ceva firesc pentru neamul și națiunea lor...

Am telefonat iarăși la același secretariat al ICR care s-a dovedit a fi de bun augur întrucât imediat am primit următorul mesaj:

„ 28.07.2013 - Va scriu in legatura cu cererea dumneavoastra adresata domnului Lilian Zamfiroiu, Presedinte ICR. Din start, tinem sa va multumim pentru eforturile dumneavoastra de organizare in vederea sarbatoririi la 31 august a ZILEI LIMBII ROMANE. Si ICR la randul sau, va organiza o serie de evenimente pentru a celebra ziua de 31 august. Revenind la cererea dumneavoastra, trebuie sa mentionam ca aceasta nu a fost prezentata in niciun Comitet Director, fiind o reala noutate pentru noi. Va rog sa ne transmiteti punctual cererile dumneavoastra de sprijin in organizarea evenimentului din 31 august. Bineinteles, la redactarea cererii, va rog sa tineti cont de faptul ca in conformitate cu legea de organizare si functionare, ICR trebuie sa-si atinga obiectivele legale prin organizarea de actiuni/evenimente in afara granitelor Romaniei.
Cu aleasa consideratie, Andrei CIUBUC
andrei.ciubuc@icr.ro

Fapt pentru care am transmis imediat răspunsul alăturat.

 

 

 

 

 

 

1.08.2013

Sub semnul așteptării răspunsurilor la cererile noastre „punctuale” intram în luna august înregistrând toate cererile de participare și programele cu care se propuneau pentru manifestarea centrală personalități sau formații artistice și, împreună cu partenerii care-și organizau propriile lor manifestări în localități din țară sau  comunități românești din străinătate,  puneam de acord  un  sistem de comunicare „Streaming” pentru ca, prin intermediul internetului să realizăm în mod virtual o unică manifestare comună. O manifestare legând Sfinxul din Bucegi cu toate meridianele, așezându-ne față-n față - pe display-uri mai mici sau ecrane mai mari, dar simțindu-ne împreună, toți cei care ne bucuram de promulgarea Legii Limbii Române. Tot în această perioadă am  reiterat și am început a primi unele răspunsuri de la Radiodifuziunea și Televiziunea Română, de la posturi particulare de televiziune. Concomitent, am adresat o scrisoare către toți confrații din presă și către toși scriitorii, membri ai filialelor din țară și din străinătate ai Uniunii Scriitorilor, făcând tuturor cunoscută publicarea programului definitivat pe care-l reproducem alături și reiterând invitația la participare. În urma acestui demers colaborarea la revista noastră „Creșterea limbii românești” s-a intensificat, primind spre publicare tot mai multe versuri dedicate evenimentului, relatări despre pregătirile care se fac, studii de istorie, de lingvistică și de antropologie pe temele puse în evidență de eveniment, programe pe care le propuneau diverse formații, comunități, localități.

14.08.2013 – 24.08.2013

Punând la punct acest program și publicându-l pentru a primi ultimele propuneri și rectificări prin care să se definitiveze ca schemă de desfășurare, am luat avânt în această decadă finală adresând  un nou rând de mesaje tuturor celor înșirați până acum în jurnalul nostru și de la care nu avuseserăm, încă, onoarea unui răspuns. Am dat vina pe noi înșine, cerându-ne  scuze dacă nu ne-am exprimat prea clar propunerile sau doleanțele și am atașat câte un dosar cu toate documentele elaborate între timp, prin care se amănunțeau scopurile și se explica din ce în ce mai detaliat programul. Am încercat toate căile de a obține bunăvoința, adresându-ne chiar și unor instituții secundare din schemele de organizare ale Consiliilor locale, prefecturilor sau Primăriei generale a Capitalei. Rezultatul a fost la fel de convingător pentru confirmarea unei realități sociale românești care spune că „deținerea unei funcții publice ne dă dreptul să nu facem nimic acolo unde nu ne iese vreun avantaj personal”. Tocmai pentru că el se repetă precum mai sus:
NICI UN RĂSPUNS

Am revenit atunci cu insistențele la Cancelaria Primului Ministru scormonind după adresele trimise celor doi demnitari cu două luni în urmă. Am insistat mai mult deoarece acolo nu era vorba de o cerere punctuală ci de doleanța de a se elabora, conform Legii, normele de aplicare a ei; deci un document obligatoriu legislativ prin care s-ar fi descuiat căile spre toate celelalte direcții. Fapt pentru care am făcut cunoscute demersurile și la Ministerul Culturii care-și avea rolul său în această elaborare.
În felul acesta am aflat că la Cancelaria Primului Ministru nu erau numai cele două cabinete cărora ne adresaserăm, ci încă mulți alți secretari de stat și consilieri, sau consilieri care devin din când în când secretari de stat, sau secretari de stat care redevin din când în când consilieri; și mulți alți funcționari pe un foarte amplu tabel alfabetic al declarațiilor de avere, cam o pagină A4 cu rândurile respective pentru fiecare literă. Ceea ce nu ne-a descurajat și am căutat prin acest hățiș până când am găsit înregistrarea unuia dintre memoriile noastre la cabinetul unui proaspăt avansat secretar de stat care, însă, pusese numai o apostilă trimițându-l la alt cabinet. Faptul se petrecuse chiar recent, așa că am avut norocul de a găsi o secretară care-și amintea de documentul respectiv. De la ea am ajuns la o altă secretară care-și amintea și ea de document și, în fine, la o a treia care parcă-și amintea că văzuse documentul  purtând o rezoluție negativă, așa că ne sfătuia să abandonăm.
Bucuroși că avem o rezoluție care, indiferent de orientarea ei, dovedea că cineva „luase în lucru problema” am rugat neapărat să ni se transmită o copie măcar pe e-mail, ca să identificăm spre ce persoane, direcție sau sau serviciu ar trebui să facem noi demersuri și am cerut în mod expres să se noteze această doleanță. Ni s-a dat un termen de revenire dar, când am revenit, nu se mai știa nimic. Am repetat toate datele și informațiile, am mai primit un termen care s-a dovedit a fi cel final.
Pentru că în ziua respectivă, doamna respectivă, răspunzând la respectiva noastră doleanță, ne-a spus că n-a reușit să găsească vreo urmă, dar știe, fiindcă își aminteșete că a văzut cu ochii ei răspunsul negativ, așa că nu mai are rost să insistăm...
Când terifiat, am bîlbâit la telefon ceva de genul: „Dar, cum pot lua cunoștință de refuz, dacă nu văd o argumentare, sau un text, sau un număr de înregistrare, sau...”
Nu mai știu ce bâlbâiam, pentru că argumentul vocii feminine care reprezenta antecamera unui cabinet din cadrul Cancelariei Primului Ministru a fost:
-Vo spun eu!
Și a închis telefonul.
De atunci, nu am mai primit de nicăieri

NICI UN RĂSPUNS!


Da: Nici un răspuns. Nici măcar privind solicitările punctuale pe care le-am formulat la cererea  reprezentantului Institutului Cultural Român cu care, după ce am primit confirmarea recepționării documentului pe care ni-l ceruse, nu am mai putut lua legătura fiind, când amânați de pe o zi pe alta, când spunându-ni-se să așteptăm fiindcă ni s-a trimis un răspuns. Fapt pentru care, la 25.08.2013, în disperare de cauză, am bătut alăturata depeșă către proaspătul președinte al Institutului Cultural Român, care cu o lună în urmă arătase atenție și deferență față de proiectele noastre...

...Dar, cu toate că și cu acest prilej, fie că nu am primit nici un răspuns, fie că, intrând în focul desfășurărilor propriu-zise, nu am mai fost eu atent să insist a-l solicita, declar solemn, cu mâna pe inimă, că acest gest nu m-a mai indignat deoarece s-a coroborat cu o serie de informații care nu puteau să-mi producă decât bucurie și entuziasm: În zilele dinaintea datei sărbătoririi, tot mai multe știri, venite din tot mai multe capitale ale lumii unde există institute culturale românești, anunțau manifestări organizate de acestea în cinstea evenimentului și, despre care, nici măcar nu se pomenise pe undeva cu o lună-două înainte.
Ceea ce însemna că, indiferent  dacă au dat sau nu atenție nevoilor „punctuale” expuse de noi, oamenii din ICR, chiar dacă erau dintre cei care ne promiseseră, sau ne dăduseră speranțe, se concentraseră măcar pe obligațiile care le reveneau direct în cadrul aplicării acestei Legi, în vreme ce alte instituții de rang mai mare, plus întregi Consilii județene, Direcții județene de Cultură-Patrimoniu, etc. s-au prevalat cu birocratică nepăsare și totală lipsă de responsabilitate națională de faptul că Legea nu avea norme de aplicare. Cu nepăsare, după logica lor lipsită de orice simț patriotic, sau măcar bun simț de funcționar-bugetar, ei au continuat să se bucure că nimeni, încă,  nu formulase vreo indicație directă la adresa lor, care să-i oblige a acționa. Ca și cum, a-ți cinsti neamul, originile, tradiția, comunicarea frățească - în ultimă instanță - nu e un înscris genetic, nu e o pecete caracterologică a devenirii tale ci, la modul mercenar, trebuie prevăzută, sau neprevăzută în fișa birocratică a postului pe care-l ocupi, fie tu ministru sau funcționar de rând. Și drămuită ca atare, pentru a-ți solicita cât mai puțin efort și a-ți aduce cât mai multe multe beneficii personale. Asta e psihologia înrăită a funcționarului demagog politic!
Ca să demonstrez că, până la urmă, această neglijare de către ICR a unui răspuns către noi s-a compensat deplin prin faptul că vedeam un organism guvernamental alăturându-se eforturilor noastre, n-am să citez numai faptul că, primul lucru pe care chiar noi îl solicitam în scrisoarea adresată noului președinte al ICR era: „includerea evnimentului în programele Institutelor Culturale din străinătate, putând indica bibliografia pe care o punem  la dispoziție și transmisiile în direct pe care le vom organiza”, abia apoi vorbind despre alte lucruri de care aveam nevoie. N-am să insist, ci am să amintesc aici un exemplu mult mai vechi, de la începuturile colaborării noastre cu Asociația Comunelor din România, pe probleme ale inițiativei de afirmare națională și ale dezvoltării societății românești: Era cu mai bine de un deceniu în urmă, la o Conferință Națională unde am lansat tema agriculturii ecologice ca posibilitate de dezvoltare a satului românesc. Nu se cunoșteau atunci prea multe, așa că am antrenat o serie de specialiști organizând dezbateri în anumite zone, elaborând chiar programe pentru unele dintre ele și colaborând cu primarii care îmbrățișau inițiativa. Am organizat astfel cursuri de îndrumare pentru diferite specialități din agricultură, publicând și răspândind permanente îndrumări de specialitate și chiar inițiind, la târgurile agricole și ale Camerelor de comerț primele standuri cu produse ecologice. Am străduit mult pentru a da amploare acestei activități, am sprijinit diferite comune și ne-am ajutat cu primăriile sau consiliile locale. Și, chiar am publicat un volum evocând toate documentele și comunicările științifice privind acest aspect al dezvoltării rurale, care era însuși țelul cooperării dintre organizațiile noastre. Astăzi, când toată lumea care are posibilități se hrănește ecologic  și tot producătorul agricol se laudă pe piață cu așa ceva, nimeni nu-și mai amintește de acest început. Despre inițiativele noastre, cu atât mai puțin. Dar ar putea constitui acesta un motiv de supărare pentru noi, când trăim cea mai mare bucurie cu putință: Aceea a constatării că ideea a triumfat din punct de vedere social, că, folosită sau nu, ea este în evidența întregii opinii publice, că, fie chiar slabă, cum e dezvoltarea rurală la noi, produsul ecologic e cunoscut de toată lumea drept o țintă superioară! Nu există, cred satisfacție mai mare decât să constați generalizarea unei idei pe care ai lansat-o. Ambițiile de autorat sau de inițiatori ai propunerii sunt fapte mărunte, față de marea satisfacție a confirmării valabilității ei prin generalizare.
Așa că, în măsura în care se va petrece același lucru și cu efortul de a stabili o cât mai înalta stachetă cultural patriotică pentru aceste manifestări românești, indiferent dacă cineva își va aminti sau nu de noi, motivele de satisfacție sunt imense. Și chiar îi deplâng pe cei  care, anul acesta, s-au constituit drept piedici ai unei stări de puternică simțire națională care n-a putut fi împiedicată să se manifeste.
Simțire care, dacă nu și-a găsit susținere oficială, și-a găsit susținerea populară ce-i garantează un viitor mult mai sigur. O demonstrează toate răspunsurile și adeziunile primite, ilustrate de capitolul următor care, cu prescurtări, și tot atinge suta de pagini!... Răspunsuri și încurajări care ne-au dat energia să organizăm până la capăt evenimentul central la care au participat peste o mie de oameni veniți cu entuziasm din toată țara și din enclavele românești de peste graniți. O demonstrează și acțiunile altor  mii și mii de suflete românești susținându-ne prin manifestări de la sate până în marile orașe ale țării și în comunitățile de pe meridianele lumii. Precum ale și mai multora, urmărindu-ne pe internet și cerându-ne să-i avem în vedere să să le trimitem toate documentele sau publicațiile rezultate.
Cele mai mult de patru ore de filmare în paralel peste distanțe imense pe care le depășeam întrunindu-ne electronic pe ecranele monitoarelor și construind împreună spectacolul unei unități de trăire, ca și volumele antologice de versuri, de studii asupra istoriei și limbii noastre, ca și publicațiile electronice care au urmărit evenimentul în timp real, ca și mesajele primite de pe acum privind dorința de participare la manifestările de la anul, parafează această garanție, care ne-a ajutat să ne păstrăm entuziasmul.

Entuziasm datorită căruia, uitând de toate vicisitudinile prin care trecuserăm, în prezilele evenimentului, cu deplină sinceritate, am depus la Guvern alăturata invitație de participare adresată Primului Ministru.

 

 

 


Invitație care, în ciuda faptului că noi nu ne dădeam seama de tradiția care se înstăpânise, a rămas:

FĂRĂ NICI UN RĂSPUNS

 

 

 

 

 

Dar nici măcar asta nu mai contează. Proiectul nostru pornise a se realiza. Postul de radio „România Actualități” dăsuse semnalul de la primele ore, continuând cu știri și interviuri. În București se anunțau acțiunile complexe de la Muzeul Național al Literaturii iar, la sala „Studio”, inagurarea Festivalului Ecranizărilor din literatura română prin Uniunea Cineaștilor, la Iași se organizau   manifestările redacției „Contact internațional”, care aveau să se mute și la Chișinău de unde primiserăm versuri de Valeriu Matei, Traian Vasilcău, Tudor Palladi, Tatiana Dabija, Renata Verejean și mulți alții, la Cernăuți, unde studenții și profesorii lor proiectau „Aleea limbii române”. De asemenea,    la Bacău se pregăteau să intre în legătură cu noi scriitorii și cărturarii întruniți de clubul „The Stage”, în Baia Mare Centrul de Excelență „Porțile Nordului” organiza un mare simpozion în legătură cu portalul „Cititor de proză”din Londra, la Cercul Militar din Timișoara se întruniseră scriitorii bănățeni împreună cu confrații lor veniți special de la  asociația „Constantin Brâncuși – Paris”, alții de pe Valea Timocului și Banatul Sârbesc, sau revista internațională „Heliopolis”, la Focșani manifestările asociației culturale și revistei „Bogdania” iar la Fierbinți-Ialomița ale revistei „Hermes”,la Ipotești în exegeza eminesciană a Luciei Olaru-Nenati, la liceul din Lupeni, la casa memorială „Cioflec” din Araci-Sf.Gheorghe, la Radio Târgu Mureș, La Centrul de Educație Cinciș-Cerna, la biblioteca „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, la filiala „Vatra  românească” din Botoșani, la despărțământul „Astra” al județelor Covasna și Harghita, la Teliucul Inferior din Hunedoara unde partenerii noștri din Uniunea Ziariștilor Profesioniști dădeau diplome pentru concursuri jurnalistice și concursuri de recitări în limba română ... Pentru ca, din Los Angeles să primim filmul manifestărilor organizate împreună cu noi de străvechea asociație „Viitorul român cultural și social”, din statul Michigan să ni se ceară să luăm legătura cu Biserica Sfinții Arhangheli din Troy unde se întruneau membri de la „Graiul românesc” din Windsor-Ontario cu cei ai asociației „Avram Iancu-Michigan”, din Melbourne-Australia cu publicația „Românul australian”, ca și redacția „Pagini românești în Noua Zeelandă” care lansa un număr complet dedicat Zilei Limbii Române, ziarul „Ro-Mania” din Cipru care organiza o manifestare la Școala română, Centrul de Excelență din Dublin care, prin al său „Suflet românesc” organizase prima manifestare din calendarul acestei sărbătoriri și canalul de televiziune din Canada „K2/tvro”. Ca să încheiem cu ampla manifestare organizată la statuia lui Eminescu din Piața care poartă numele României la Montreal, unde s-a adunat elita Asociației Canadiene a Scriitorilor Români.
 

       Acestea toate, în vreme ce, pe Valea Prahovei, unde avea loc manifestarea centrală, menită să le coaguleze pe toate acestea și încă altele, care mai aveau loc în lume, prin ore întregi de filmare și proiectare concomitentă, se lansa alăturatul comunicat...

De aici înainte nu am mai avut răgazul  de a ține acest jurnal. Pregătirile au intrat pe ultima sută de metri și, cu vremea ei frumoasă dar ceva mai rece (mai ales pe Platou, la înălțime, ceea ce ne-a mai impus și schimbări de ultim moment), a venit emoționanta zi de 31august răsunând de marșul care devenea un adevărat imn al manifestării noastre:
Ne cheamă Sfinxul din Carpați
Să fim alături frați cu frați
În miezul țării noastre sfânt
La ceas de mare legământ!...

Începea manifestarea noastră mult visată, Nici o birocrație nu o mai putea opri, nici o nepăsare nu-și mai afla loc. Grupuri-grupuri veneau sub drapelele fluturânde cetățeni și formații din toate colțurile țării. Preoții oficiau tedeumul. Corurile și fanfarele țineau isonul discursurilor. Cu eșarfe la fel de tricolore, primarii unor localități dinăuntrul și dinafara țării se pregăteau să semneze documentele înfrățirii comunelor lor, ca o prefață și ca un temei la cele ale marii reînfrățiri prin conștiința limbii. Pe ecranele care măreau imaginile captate  prin Internet-Streaming ne înfrățeam, de asemenea, cu manifestări care celebrau limba română pe multe dintre meridianele lumii.

Fapt pentru care noua Lege, intrând în vigoare de-abia astăzi 14 noiembrie, la 75 de zile după desfășurarea evenimentului, își va avea gloria ei numai dacă va netezi pentru la anul drumul prin birocraticul hățiș egoist-nesimțitor. Care, ostil afirmării naționale, nu frizează numai incompetența, ci chiar lipsa de simțăminte loaiale a unora care n-ar avea motive să vrea să guverneze o societate dacă nu conștientizează faptul că aceasta te acceptă numai dacă rezonezi la aspirațiile ei.
Cu acest gând, care capătă ecouri prea grave ca să le comentăm aici, revenim, în încheiere, la o altă zi fastă pentru aventura noastră, ziua de 25 august când, spre prânz, după ce ni s-a confirmat depunerea invitației la Cabinetul Primului Ministru, am primit apelul convorbirii telefonice  a cărei relatare merită a fi înscrisă aici, ca un epilog, pe întreaga oglindă a paginii:


.

 


 
 

 

 


In urma tuturor demersurilor descrise pe prima coloană, la 14 noiembrie 2013, Monitorul Oficial nr 699 partea întâi a publicat și Decretul de promulgare a amendamentelor la Lege, dându-ne speranța că, la anul, lucrurile vor sta altfel
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  12.04.2013
DOMNIEI SALE, DOMNULUI MIRCEA COSMA, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN PRAHOVA
         Cu deosebită bucurie și gratitudine pentru județul Domniei Voastre unde, pe parcursul anilor, mai multe Consilii locale au sprijinit demersul legislativ ca și acțiunile de sărbătorire care au avut loc până în prezent, Vă informez că a fost promulgată Legea Sărbătorii Limbii Române anual, la data de 31 august – Legea nr. 53/ 2013 publicată în Monitorul Oficial, partea întâia nr. 145/19.III.2013. Această sărbătoare a fost marcată prin colaborări culturale mai vechi pe care le avem cu primăriile sau așezămintele din comunele Cornu, Gorgota, Cocorăști, Homorâciu, Teișani; Consiliul Local Mizil a votat înscrierea Zilei Limbii Române în calendarul său încă din anul 2009, iar la Poiana Țapului au avut loc anual reuniuni ale unor oameni de cultură cu confrați din comunitățile românilor de pretutindeni care au adoptat această sărbătoare. Acum dorim să organizăm și să sprijinim cât mai multe acțiuni la care avem antrenate instituții culturale de prestigiu și toate Uniunile de creatori din România iar, în final, participanți din țară și străinătate vor susține o largă manifestare la Sfinxul din Bucegi, cointeresând presa și rețele de televiziune. Expunându-vă în atasament documentele legislative, vă rugăm să analizați în Consiliul Județean posibilitățile de susținere și participare la acțiunile noastre persoană care să facă parte din Comitetul de Organizare …
 

03.05.2013
SINOPSIS ZIUA LIMBII ROMÂNE (fragmente)
 Filmările exterioare se vor face la câteva dintre manifestările locale de a căror calitate ne vom convinge dinainte, precum și într-un decor natural specific unde vom aduna mari formațiuni, poeți și actori cu câte o poezie  semnificativă, sau scurt fragment de text semnificativ, de la formații școlare la formații profesioniste și chiar la coruri bisericești, putându-se da  și un fragment de slujbă religioasă și altul de deschidere oficială cu discursuri, pe modelul formațiilor reunite de la mari sărbători...Decorul natural pe care îl propunem drept cadru principal de spectacol este pe platoul Bucegilor, în jurul Sfinxului realizându-se pe internet, radio și televiziune, o emisiune multiplex.  Precizăm că, în acest spirit am ales drept loc de desfășurare Platoul Bucegilor cu Sfinxul, ca un centru al țării din  care se ia legătura cu diverse localități și județe unde au loc manifestări și cu comunități ale românilor din străinătate, putându-se astfel ajunge chiar la un PROGRAM DE FILMARE MULTIPLEX în care se va folosi și legătura internet pentru a avea retransmisii de la comunități românești care se află deja în rețea de mediu virtual cu publicația noastră pe care am înființat-o special pentru această Sărbătoare: „CREȘTEREA LIMBII ROMÂNEȘTI”, precum publicațiile „Destine literare” din Canada, „Clipa”și „Miorița” din SUA, „Românul australian” și „Pagini românești în Noua Zeelandă”.Iar, dacă Televiziunea și Radioul public vor accepta să intre în acest parteneriat pe care l-am inițiat, ar putea prin corespondenții lor în străinătate să retransmită și din alte părți ale lumii...

 20.05.2013
Informarea către directorii judeteni de cultură-patrimoniu despre  începerea pregătirilor pentru sărbătorire menționeazăcă:
1.pe
www.cartesiarte.ro se află revista „Cresterea limbii românesti” de unde pot  afla noutati organizatorice si pot descarca materiale pentru prezentări în manifestarile locale, unde de asemenea, vom publica  tot ce vine de la ei ca propunere de activitate ori de participare la alte activități. Revista va aparea si tiparita sa ca sa se înscrie pentru a-i abona gratuit atat la editia electronica pentru care avem nevoie de adresa de e-mail cat si la cea tiparita, cu adresa postala.
2. Un judet unde vor avea loc mai multe manifestari și emisiuni duplex cu Chișinăul, este Prahova unde vom reedita cu aceasta temă, Consfatuirea intelectualilor de la sate la care îi rugam să se înscrie de pe acum. Se vor organiza și excursii scolare în acea perioada în Bucegi, unde vor avea loc tot felul de manifestari.
3. Se institue un concurs de poezie patriotică dedicată Limbii Române la care îi rog să pregătească concurentii.
4. Se organizează un  Festival Cinematografic al Ecranizărilor din Literatura română – itinerant – așa că, celor care se înscriu, le vom putea trimite filmele ca să ruleze în localitățile lor.
5. Întrucât, prin Lege Televiziunea și radiourile publice au obligația să sărbătorească  și să urmărească manifestările, trebuie anunțate din timp toate manifestările locale din fiecare județ.

22 mai 2013
STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE AL CONSILIULUI JUDEȚEAN,
            Cu deosebită bucurie și gratitudine pentru aceia dintre Domniile Voastre care, pe parcursul anilor, ne-ați sprijinit demersul legislativ ca și acțiunile de sărbătorire care au avut loc până în prezent, Vă informez că a fost promulgată Legea Sărbătorii Limbii Române anual, la data de 31 august – Legea nr. 53/ 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 145/19.III.2013…etc, etc…
22.05. 2013
Stimate domnule Ministru Varujan Vosganian, avem onoarea să Vă informăm că, anul acesta, Ziua Limbii Române a fost legiferată… etc.etc…
 

 


02 iunie 2013

DOMNIILOR LOR, DOMNILOR PREȘEDINȚI AI UNIUNILOR DE CREATORI ȘI ALTOR INSTITUȚII CULTURALE CENTRALE:

 

 


03.06.2013
ACELAȘI SINOPSIS REPRODUS MAI ÎNAINTE
Este adresat spre informare și ca propunere Ministerului Culturii și Institutului Cultural Român

 


9.06.2013
Apare broșura intitulată :„ ÎNDRUMĂTOR SUMAR
privinddesfășurarea  manifestărilor care vor sărbători ZIUA LIMBII ROMÂNE, ORGANIZATE DE GRUPUL ROMÂN DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ în 31 august, în întâmpinare și în continuare; în Capitală, într-o întrunire națională
la Sfinxul din Bucegi, în toate localitățile care au intrat în acest parteneriat; precum și în alte localități, comunități și grupuri din străinătate care ni se vor alătura pe parcurs”

BROȘURĂ COMPLETATĂ ȘI ÎMBUNĂTĂȚITĂ PE PARCURS, PE CARE O PUBLICĂM INTEGRAL ÎNTR-UN CAPITOL SEPARAT.

PRIN ADEZIUNILE PRIMITE PE BAZA EI, A LUAT FIINȚĂ URMĂTORUL:


GRUP ROMÂN DE PRESĂ ȘI

            INIȚIATIVĂ CIVICĂ

rețea voluntară pentru susținerea manifestărilor
Zilei Limbii Române
în spiritul de afirmare culturală propus de
Consfătuirea Națională a Intelectualilor de la Sate -
Care este un parteneriat întru stimularea întăririi
legăturilor dintre toți românii din lume format din:
• ASOCIAȚIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA – organizație cu
statut de utilitate publică
• FUNDAȚIA EPISCOPUL GRIGORIE LEU – MIȘCARE
PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC –
organizație cu statut de utilitate publică
• CONSILIUL AUTORITĂȚILOR LOCALE DIN
ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA
• MUZEUL NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE
• UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA
• UNIUNEA MUZICIENILOR INTERPREȚI DIN
ROMÂNIA
• UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI
• SOCIETATATEA AUTORILOR ROMÂNI DIN
AUDIOVIZUAL
• CLUBUL PRESEI TRANSATLANTICE
• ASOCIAȚIA MASS-MEDIA JOURNALISTES
D’EXPRESSION ROUMAINE SANS FRONTIÉRE
• AGENȚIA DE PRESĂ „AȘII ROMÂNI”
• GRUPUL DE PRESĂ „CORECT NEWS”
• GRUPUL DE PRESĂ ROMÂNIA-SUA-CANADA
„STARPRESS”
• ASOCIAȚIA JURNALIȘTILOR ROMÂNI DE
PRETUTINDENI -CANADA
• CENTRUL NAȚIONAL DE ARTĂ „TINERIMEA
ROMÂNĂ”
• CENTRELE DE EXCELENȚĂ ÎN PROMOVAREA
CREATIVITĂȚII ROMÂNEȘTI: „PORȚILE NORDULUI”
ȘI „SUFLET ROMÂNESC”
• CONCURSUL DE POEZIE TRICOLORĂ AL FUNDAȚIEI
„R&J MIZIL”
• PORTALUL INTERNET „REPUBLICA ARTELOR” –
ANGLIA
• PORTALUL INTERNET „CARTE SI ARTE” – ROMÂNIA
• INSPECTORATUL ȘCOLAR PRAHOVA
• LICEUL TEORETIC MIZIL „GRIGORE TOCILESCU”
• PRIMĂRIA MUNICIPIULUI MEDGIDIA
• PRIMĂRIA ORAȘULUI MIZIL
• PRIMĂRIA ORAȘULUI SINAIA
• PRIMĂRIA COMUNEI CUMPĂNA – CONSTANȚA
• PRIMĂPRIA COMUNEI CORNU – PRAHOVA
• PRIMĂRIA COMUNEI MĂNĂSTIREA HUMORULUI –SUCEAVA
• PRIMĂRIA COMUNEI ARBORE - SUCEAVA
• PRIMĂRIA COMUNEI VÂNĂTORI – NEAMȚ
• PRIMĂRIA COMUNEI ÎNTORSURA BUZĂULUI –COVASNA
• PRIMĂRIA COMUNEI BEZDEAD –DÂMBOVIȚA
• PRIMĂRIA COMUNEI VULCANA BĂI – DÂMBOVIȚA
• PRIMĂRIA COMUNEI STOINA – GORJ
• PRIMĂRIA COMUNEI IZBICENI - OLT
• PRIMĂRIA COMUNEI LUNCAVIȚA – TULCEA
• REVISTA „ARMONII CULTURALE” –ADJUD
• REVISTA „CITITOR DE PROZĂ” –ANGLIA
• REVISTA „CLIPA” –SUA
• CASA DE EDITURĂ ȘI PRODUCȚIE FILM
„REALITATEA” ȘI „ALBINA ROMÂNEASCĂ”
• REVISTA „DESTINE LITERARE” – CANADA
• REVISTA „ITHACA” - IRLANDA
• REVISTA „LAMURA” – CRAIOVA
• REVISTA „LITERATURA ȘI ARTA” – CHIȘINĂU
• REVISTA „PAGINI ROMÂNEȘTI ÎN NOUA ZEELANDĂ”
• REVISTA „ROMÂNUL AUSTRALIAN”
• RADIO „METAFORA” – SACRAMENTO-SUA
• RADIO-TV „UNIREA” – VIENA
• K2-TvRo –TELEVIZIUNEA ROMÂNILOR DIN
MONTREAL
• CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE PRAHOVA

13.06.2013

D- SALE DL OVIDIU MICULESCU, pdg.
RADIODIFUZIUNE, 
D-SALE DL. CLAUDIU SĂFTOIU, pdg. TVR
 
            Cu alese sentimente, sperând într-un parteneriat fructuos, Vă informez că a fost promulgată Legea Sărbătorii Limbii Române anual, la data de 31 august – Legea nr. 53/ 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 145/19.III.2013, al cărei Articol 2, la paragraful 3 menționează Societatea Română de Radiodifuziune în calitate de serviciu public ce include în programele sale  „...emisiuni culturale ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători”… Etc, etc…
 

15.06.2013

STIMATE DOMNULE INSPECTOR GENERALAL JANDARMERIEI, Colonel, Dr. M.OLARU,

Am onoarea să Vă informez și ne exprimăm speranța de a beneficia de sprijinul  Jandarmeriei Române pentru a organiza acum, la modul exemplar, evenimente culturale cu bogat conținut patriotic.... La acestea, Vă rugăm să binevoiți a participa cu unitățile jandarmilor de munte, cu fanfara și alte formații artistice, cu contribuția capelanatului la serviciul religios… etc.etc.
          
 Domniei Sale
Domnului   RADU STROE
Ministrul Afacerilor Interne

În întâmpinarea și pregătirea sărbătoririi la 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE ...a cărei desfășurare este descrisă în broșura atașată, pe care Vă rugăm să o dați în studiu unei persoane cu care să ținem legătura
Întru sprijinirea acestei manifestări, Vă rugăm să dispuneți ca diverse formații artistice ale Centrului Cultural MAI (în special fanfara jandarmeriei) să participe la manifestarea de pe Platoul Bucegilor din ziua de 31 august crt. Acerastă cerință am adresat-o și instituțiilor respective care așteaptă ordinul Domniei Voastre...
Fapt pentru care Vă mulțumim cu anticipație pentru sprijin.

 

 

 

 

18.06.2013
 

Domniei Sale Domnului Ministru Vlad Ștefan Stoica, e-mail: cancelarie@gov.ro, Doamnei Secretar de Stat Anca Alexandrescu, e-mail: presa@gov.ro

STIMATE DOMNULE MINISTRU,
Ne adresăm Domniei Voastre rugându-Vă să ne ajutați ca, printr-o măsură corespunzând autorității Cabinetului Primului Ministru să salvăm cum se mai poate
sărbătorirea la 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE a cărei Lege – 53/2013 a fost promulgată apărând în Monitorul Oficial nr.145 din 19.03. 2013.
Din păcate, timpul este scurt, iar diversele ministere cărora ne-am adresat, încă nu ne-au confirmat a fi luat cunoștință măcar de apariția Legii, nicidecum de vreo măsură de sărbătorire, fapt pentru care, tot din inițiativă proprie am format o rețea și un Comitet de organizare din organizațiile neguvernamentale, publicațiile și instituțiile media din țară și străinătate, Consilii locale sau primării și alte instituții de cultură ale căror sigle le vedeți pe antetul nostru, hotărâți să facem și mai mult decât în ceilalți ani pentru ca, din pornire, aceasta să nu rămână o sărbătoare formală, ci să devină o MARE MANIFESTARE A CULTURII ROMÂNEȘTI DE PRETUTINDENI
,
Fapt pentru care Vă rugăm să luați în considerare apelul nostru, fie direct, fie recomandându-ne unui Consilier al Primului Ministru și să ne dați un răspuns pentru a Vă putea prezenta toate propunerile noastre concrete,
stadiul în care ele se află până acum și cererile minimale care mai există. În atașament prezentăm, deocamdată, doar măsurile legislative și, sub forma unui sinopsis de film, o scurtă descriere a manifestării de căpetenie pecare o proiectăm pentru această sărbătorire.

 

 

20.06.2013
Se desfășoară la Mamaia 20.06.2013 sesiunea extraordinară a Ligii Femeilor Primari ai Comunelor din Romania

 

 

 

28.06.2013
PREA FERICIRII SALE DANIEL,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

                Cu adâncă plecăciune și mulțumind Bunului Dumnezeu că putem transmite această veste bună, cerem și binecuvântarea Prea Fericirii Voastre pentru faptul că Parlamentul a votat iar Președinția României a promulgat Legea Sărbătorii Limbii Române anual, la data de 31 august – Legea nr. 53/ 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 145/19.III.2013, pe  care, împreună cu alte documente din atașamente, o supunem atenției Consilierilor cărora le Veți da ascultare în legătură cu aceasta.
            Se află în acele atașamente un sinopsis în care descriem cum dorim să organizăm în ziua respectivă o mare transmisie RADIOTV în legături directe cu români din toate colțurile lumii, redând aspecte de la manifestările noastre și manifestările lor întru comunicarea prin limba care ne leagă. Și Vă rugăm să binecuvântați ca ceremonia să înceapă cu o slujbă arhierească în această limbă care este, în primul rând, a Bisericii prin care am clădit Cultura Românească.
            Vă rugăm, de asemenea, să Binecuvântați ca și studiourile „Trinitas” să participe iar, ca exemplu, atașăm scrisoarea trimisă Președintelui Radiodifuziunii
            Fie ca, prin rugăciunile Prea Fericirii Voastre, să aduceți Har Divin asupra modestelor noastre strădanii, în așa fel încât ele să capete măsura patriotică pe care i-o doresc toți românii.

 


29.06.2013

Discuție de colaborare cu reprezentanți ai Congresului Autorităților locale din Republica Moldova, pe marginea dorinței de înfrățire exprimată de 64 de primării din raioanele Republicii Moldova cu primării din România. 
 11.07.2013
Este completată ți tipărită  BROȘURA ÎNDRUMĂTOR „SĂ NE PREGĂTIM A SĂRBĂTORI ZIUA LIMBII ROMÂNE LA 31 AUGUST 2013” cuprinzând siglele celor 50 de parteneri precum și precizările sau adăugările făcute de aceștia
11.07 2013
S-a lansat următorul Comunicat de presă însoțind Broșura; trimis și la toate ministerele, Consiliile județene și instituțiilor descentralizate ale acestora :
În întâmpinarea și pregătirea sărbătoririi la 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE a cărei Lege a fost promulgată anul acesta (Legea 53/2013), organizațiile de utilitate publică ale societății civile care au susținut și în anii trecuți asemenea manifestări, precum și publicații dedicate lor, au organizat un parteneriat larg cu alte organizații neguvernamentale, instituții de învățământ, de cultură și media, autorități locale, uniuni profesionale și redacții de pretutindeni ale revistelor culturale în limba română, denumit „GRUPUL ROMÂN DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ”. Pentru a se asigura, încă de la debutul legiferării acestor evenimente de importanță națională, ținuta culturală corespunzătoare și continuarea tradiției patriotice a manifestărilor pe care le-au organizat în ultimii ani românii din diverse zone, localități și comunități prefațând și demonstrând necesitatea instituirii acestei zile de evocare a istoriei străvechi a limbii noastre, pentru cinstirea culturii care s-a produs și se produce în această limbă, pentru certificarea legăturii prin ea a tuturor celor care o vorbesc în lume și pentru definirea cadrului de progres național pe care ea trebuie să-l stimuleze, Grupul de inițiativă a elaborat broșura de îndrumare „SĂ NE PREGĂTIM A SĂRBĂTORI ZIUA LIMBII ROMÂNE LA 31 AUGUST 2013” pe care o reproducem mai jos. Ea cuprinde adrese de unde se pot descărca bibliografii, studii, conferințe și programe artistice care să confere valoare intelectuală manifestărilor și proiecteaază scenarii pentru evenimente de interes public ce vor avea loc în Capitală și în toate localitățile țării, pentru concursuri la nivel național, precum și o manifestare centrală cu transmisii către alte locuri de întrunire și programe multiplex realizate în timp real și reunite prin internet, invitând participanți din țară și din lume să urce la Sfinxul de pe Platoul Bucegilor unde va avea loc evenimentul, sau să intre în legătură cu transmisiile de acolo. Totul va conduce spre realizarea unui amplu film documentar dedicat primei sărbătoriri a acestei zile la nivel național, modalităților artistice de abordare și locurilor care vor intra în tradiția manifestărilor viitoare. Coperta broșurii reproduce emblemele, siglele și insemnele organizațiilor partenere în acest demers național.

11.07.2013
Domniei Sale
Domnului  Dan Nica,
Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale

În întâmpinarea și pregătirea sărbătoririi la 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE a cărei Lege a fost promulgată anul acesta (Legea 53/2013), ne punem mari speranțe în suportul științific și tehnic al Ministerului pe care cu onoare îl conduceți, pentru ca temeiurile cultural-patriotice proiectate de noi să se manifeste prin FORME CÂT MAI MODERNE ALE COMUNICĂRII ELECTRONICE,  rugându-Vă să dați în studiu broșura atașată, care ne exprimă intențiile.... 
Ca rețea de organizații de utilitate publică ale societății civile GRUPUL ROMÂN DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ ...dorește să dea tuturor manifestărilor civice și artistice de anul acesta o cât mai intesă circulație și multiplicare, prin legăturile de comunicare IT ce se pot stabili cu comunități din întreaga lume, realizând programe multiplex, posibile de realizat și urmărit în timp real, din diverse locuri.
În acest sens Vă adresăm rugămintea să dispuneți ca specialiști ai Dumneavoastră, angrenați în diverse programe de cercetare a comunicării în timp real, să găsească anumite căi tehnice de susținere a inițiativei noastre,  sprijinul Domniei Voastre fiind unul de prim ordin. Fapt pentru care Vă rugăm să dispuneți desemnarea unei persoane de legătură cu care să stabilim amănuntele.

 

12.07.2013

Domniei Sale Domnului   MIRCEA DUȘA
Ministrul APĂRĂRII NAȚIONALE
 
În întâmpinarea și pregătirea sărbătoririi la 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE a cărei Lege a fost promulgată anul acesta (Legea 53/2013), ne punem mari speranțe în sprijinul Ministerului pe care cu onoare îl conduceți, pentru ca temeiurile cultural-patriotice proiectate de noi să se realizeze printr-o amplă manifestare a evenimentului a cărui desfășurare este descrisă în broșura atașată, pe care Vă rugăm să o dați în studiu unei persoane cu care să ținem legătura.
Sunt proiectate festivități în București, în județe și localități, precum și o mare adunare populară și de forțe artistice pe care o vom realiza pe Platoul Bucegilor, la Sfinx, unde primăriile din întreaga țară vor aduce grupuri de tineri și formații artistice, realizându-se prin radio, televiziune și internet legături multiplex cu manifestările comunităților românești din străinătate.
Pentru a ne sprijini, Vă rugăm să dispuneți ca diverse formații artistice ale Armatei să participe la manifestarea de pe Platoul Bucegilor din ziua de 31 august crt. Este vorba în special de fanfare și coruri, dar v-am fi recunoscători dacă ni se sugerează și alte participări, de exemplu cele ale editurii și ale presei militare, ale capelanatelor militare și ale legăturilor cu unități ce organizează manifestări în interiorul lor.
Ca organizații neguvernamentale cărora Guvernul României le-a acordat statutul de utilitate publică, ce am susținut și în anii trecuți asemenea manifestări, noi am organizat acum un parteneriat larg, denumit „GRUPUL ROMÂN DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ”, pentru a  asigura acestor evenimente de importanță națională, ținuta culturală corespunzătoare și continuarea tradiției patriotice a manifestărilor. Fapt pentru care Vă mulțumim cu anticipație pentru sprijin.

 

12.07.2013

Domniei Sale
Domnului   NICOLAE  BĂNICIOIU
Ministrul Tineretului și Sportului

 

În întâmpinarea ... ne punem mari speranțe în sprijinul Ministerului pe care cu onoare îl conduceți, pentru ca temeiurile cultural-patriotice proiectate de noi să se realizeze printr-o amplă manifestare a evenimentului a cărui desfășurare este descrisă în broșura atașată...
Prin colaborarea Consiliului Autorităților locale din România și Republica Moldova, ca și a altor județe limitrofe cu românii din afara granițelor, vor veni la marea manifestare din Bucegi grupuri și formații ale românilor basarabeni, timoceni, din Voevodina, etc. Pentru a-i putea primi pe aceștia facem, Stimate Domnule Ministru, apel la Domnia Voastră, rugându-vă să dispuneți să se pună la dispoziție spre găzduirea lor hotelul de la Piatra Arsă, aflat sub jurisdicția MTS...
Vă rugăm, de asemenea, să dispuneți participarea la manifestare, cu un program sportiv adecvat, a unor formații de tineri afirmați prin Ministerul Dumneavoastră...


14.07.2013

Domniei Sale Domnului STEJĂREL OLARU,
Secretar de Stat, conducătorul D.P.R.R.P.
Cu onoare, în pregătirea sărbătoririi la 31 august a ZILEI LIMBII ROMÂNE a cărei Lege a fost promulgată (Legea 53/2013),  Vă solicităm sprijin pentru ca temeiurile cultural-patriotice proiectate de noi să se realizeze prin ample manifestări de înalt nivel, precum cele descrise în broșura atașată…
Pentru a ne sprijini, în afară de includerea evnimentului în programele și taberele organizate de Departament, putând indica bibliografia pe care noi o punem  la dispoziție și transmisiile în direct pe care le vom organiza, avem nevoie de sprijin pentru găzduirea unor persoane invitate să participe la manifestari.
 

 

14.07.13

Domniei Sale Domnului LILIAN ZAMFIROIU,
Președintele I.C.R.
Cu onoare, în pregătirea sărbătoririi la 31 august …(etc, etc)
Pentru a ne sprijini, în afară de includerea evnimentului în programele Institutelor Culturale din străinătate, putând indica bibliografia pe care o punem  la dispoziție și transmisiile în direct pe care le vom organiza, avem nevoie de găzduirea unor persoane invitate să participe la manifestari. Regret faptul că revin abia acum, dar încă din luna februarie l-am informat pe antecesorul Dumneavoastră, care mi-a confirmat, dar ne-a neglijat; apoi, după insistențe, mi-a reconfirmat, dar n-a mai avut timp să ne pună pe agendă…
 Fapt pentru care Vă rugăm să dați în studiu proiectul din broșura atașată desemnând o persoană de contact pentru a stabili ce se mai poate face.


19.07.2013

STIMATE DOMNULE SECRETAR GENERAL,

 Mulțumindu-Vă încă o dată pentru bunăvoința cu care m-ați sunat și m-ați ascultat, vin cu o precizare pentru discuția privind finanțările:
Este limpede pentru mine că filmul de trei ore al cărui sinopsis l-am descris în broșură ca o împletire de documentar la zi cu elemente de studiu și aprofundare a limbii române și de delectare cu ceea ce s-a produs prin ea din punct de vedere cultural și artistic, nu se poate realiza în timpul scurt și lipsa de fonduri a anului acestuia. Dar dacă ne gândim să-l începem, doar, anul acesta și să-l terminăm în cinstea sărbătoririi de la anul, atunci e fezabil.
La modul concret: dacă s-ar găsi bani acum doar pentru a asigura toate filmările de la evenimentul propriu zis și s-ar programa din timp, pentru la anul, celelate filmări, copieri, montaje, etc. până la definitivare, am putea îndrăzni să pornim la drum. Angajându-ne să găsim condiții ieftine, folosind mult voluntariat și echipe de studenți, noi am încerca, dacă I.C.R. dorește să prevadă pentru la anul un asemenea buget, să rezolvăm problemele de anul acesta cu un minim de sume care s-ar mai găsi, atât cât să nu rămână evenimentele nefilmate.
În acest mod, toate drepturile asupra acestui film ar rămâne I.C.R. care îl va putea folosi în toate acțiunile sale pentru la anul fără a mai avea litigii cu drepturile altora, iar noi am scăpa de dependența de televiziuni care și așa sunt diverse și concurente, ne putându-se întruni un montaj unitar, cum are nevoie acest film pentru o adevărată valoare cultural-artistică. În plus, televiziunile care vor dori părți din materialele filmate, vor fi cele care vor solicita preluarea sau cumpărarea de la I.C.R.
Cu mulțumiri, așteptând telefonul Dumneavoastră de miercuri.


 
 

 

 

 

 

 

28.07.2013

Domniei Sale Domnului Andrei CIUBUC – Institutul Cultural Român

 Mulțumindu-Vă pentru promptitudinea răspunsului privind demersurile noastre de parteneriat, menționez punctual cererile adresate ICR privind:
1. REALIZAREA FILMULUI  DESCRIS ÎN BROȘURĂ: Solicităm numai un minimum de finanțare de circa 4000 euro, pentru a putea asigura aparatura filmării evenimentelor de anul acesta, restul cheltuielilor de realizare urmând a fi prevăzute în bugetul pe anul viitor, în așa fel încât, pentru sărbătoririle din 2014, ICR să aibă un temeinic  documentar despre limba română pe care să-l difuzeze larg în străinătate. In acest mod, împărțind finanțarea pe doi ani, filmul va avea mai multă substanță culturală decât se realizează în emisiuni informative de televiziune și va  deveni proprietatea ICR, fără a mai trebui să cumpere de la alții drepturile de difuzare.
2. TRANSMISIILE MULTIPLEX ASIGURÂND COMUNICĂRI IN TIMP REAL DE LA EVENIMENTUL CENTRAL LA DIVERSE MANIFESTĂRI DIN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE – Aici, la legăturile noastre cu revistele culturale românești din întreaga lume se pot ralia și Instituțiile ICR din străinătate care vor organiza evenimente, intrând „în direct” cu relatări sau chiar aspecte despre modul cum celebrează ele. Aceste legături audio și video în grup se realizează pe SKYPE. Costurile ar fi pentru un abonament mai bun, tip „PREMIUM” care are mai multe facilități decât programul gratuit și pentru plata unui operator IT de calitate care să asigure comunicarea cu un grup cât mai mare. Dacă ICR are un asemenea operator și face un asemenea abonament, noi nu cerem decît folosirea în ziua respectivă și la pregătiri cu câteva zile înainte. Dacă nu, trebuie prevăzută o mică finanțare pentru asta.
3. OASPEȚI ȘI PARTICIPANȚI DIN STRĂINĂTATE: Noi avem nevoie numai pentru găzduirea participanților din Basarabia, Voievodina și Timoc, dar poate că ICR dorește să invite unele dintre personalitățile străine pe care le cultivă. Aici, orice sumă fiind bine venită, lăsăm la latitudinea Dumneavoastră.
Punctual, acestea sunt cererile noastre. Anexăm spre documentare broșura și corespondența dinainte cu dl. Mateescu, stându-vă la dispoziție cu orice alte amănunte și explicații.

 

13.08.2013

PROGRAMUL DIN BUCEGI, PRIMA PARTE
10, 30 – Imnul, Slujba religioasă, predica
pe podiumul amenajat lângă Sfinx.
11,10 –  Mulțumiri adresate ierarhului  și soborului de preoți, apoi,i vorbind de cei care au pus inima la această sărbătoare sunt invitați colaboratorii principali: Drăghici-ACOR, Mariana Gâju – Liga femeilor primar, Dinu-Doru Glăvan – Uniunea ziariștilor, Emil Proșcan vorbind din partea Asociației Orașelor va anunța și premiile la „Concursul de poezie tricoloră” pe care  l-a organizat, Ligya Diaconescu din partea Clubului Transatlantic de Presă și a tuturor revistelor românești din străinătate, anunțând și ea rezultatele unui concurs literar internațional dedicat limbii române. În plus, dacă va veni  vreun ministru și, tot aici, o personalitate din Basarabia.
11,30  - Corurile reunite și fanfara cântă marșul propus ca imn al manifestării („Ne cheamă Sfinxul din Carpați ? Să fim alături frați cu frați”); defilare militară și Junii Brașovului
11,40  - Moment de poezie românească recitată de poeți și actori consacrați
12,00  - anunțăm cine s-a înscris din țară și din lume să ia legătura prin internet și facem auzite primele voci ale celor de la alte manifestări, preluate prin program „Streaming” proiectat pe ecrane
12,10  - Cor din Basarabia cu un prim program 
12,20  - Semnarea înfrățirii celor 60 de comune din România și Republica Moldova
12,45  - Programe preluate pe internet de la alte manifestări și proiectate pe ecranele noastre în vreme ce, în lume, se proiectează ce se preia de aici
13,10  - Mixarea acestor programe cu grupul de dansatori de la Armată, Junii Brasovului, Medgidia, Humor, Vânători-Neamț, Comarnic
  13,20 Din nou legături pe internet, iar spectacolul nostru, mixat cu al lor, se vede pe ecrane (acesta va fi momentul de vârf al transmisiei internet care, doar pentru câteva minute va ajunge să-și demonstreze performanța adunând cât mai mulți participanți, din toate locurile posibile din lume, în timp ce corurile reunite și fanfara cântă din nou imnul sau, în cazul că vom avea mai multe melodii, o altă v ariantă a lui.
 13,40 Dansatorii toți cu „Călușul” susținuți de fanfară, de coruri și de alte formații care încep și ele să danseze „Călușul” până când, pe întregul Platou din jurul Sfinxului se ajunge să se danseze și să se cânte.
FINALUL PRIMEI PĂRȚI,
PARTEA A DOUA SE CONSTITUIE DIN DECERNAREA PREMIILOR CONCURSURILOR DE POEZIE ȘI PROGRAMELE PREZENTATE DE ECHIPELE ARTISTICE DE AMATORI ADUSE DE PRIMARII LOCALITĂȚILOR PARTENERE ȘI INSPECTORATELE ȘCOLARE PRAHOVA ȘI DÂMBOVIȚA
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

25.08.2013
 was read on Monday, August 26, 2013 2:10:00 PM (UTC+02:00) Athens, Bucharest

STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE AL ICR,
 Realmente nu înțeleg de ce se recurge la tot felul de fofilări, în loc de a mi se da un răspuns clar la indicațiile pe care le-ați dat  Domnia Voastră încă din 17 iulie și le-ați reiterat o săptămână mai târziu.
 Cu aceleași sentimente

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


25.08.2013
Domniei Sale
Domnului Victor PONTA
Prim-ministru al Guvernului României

 Cu deosebită onoare Vă rugăm să participați la marea manifestare populară din ziua de 31 august 2013 care celebrează primul an de legiferare a ZILEI LIMBII ROMÂNE (Legea 53/2013). Ceremonia oficială are loc pe Platoul Bucegilor, în tradiționalul loc de la „Sfinx” și începe la orele 10,30 cu un serviciu religios arhieresc, după care va urma un program artistic cu formații aduse de primării din întreaga țară.
 Inițiat în parteneriat de toate organizațiile noastre, programul este transmis în direct și intră în legături internet cu alte manifestări care serbează ZIUA LIMBII ROMÂNE în localitățile țării și în comunitățile românești din străinătate, cu ziariști și publicații culturale de limba română de pe toate meridianele.
 V-am fi deosebit de recunoscători dacă, pe încărcata agendă a Domniei Voastre, ați include și evenimentul cultural-patriotic al manifestării la care Vă invităm.
 
Corneliu Leu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


28.08.2013
Comunicat presa Primaria Sinaia
 
 

  

 ÎN LOC DE EPILOG: TELEFONUL SALVATOR

 Ne luaserăm orice gând de sprijin guvernamental și unica noastră consolare rămăsese înțeleapta concepție a liberalismului creator din secolul al nouăsprezecilea, pe care Brătienii au adus-o în țară și au pus-o în practică spre inaugurarea celei mai fecunde perioade din istoria progresului românesc: prin noi înșine!
 Ne evaluam modestele forțe de care dispuneam și recapitulam toate promisiunile de participare pe care le primiserăm din partea persoanelor particulare, a modestelor autorități locale, a organizațiilor neguvernamentale, a redacțiilor celor care cu bani proprii susțin
fenomenul cultural, spiritual și de creație românească, a parohilor, bibliotecarilor, directorilor de școli, animatorilor artistici din localități însemnate sau neînsemnate, dar unite printr-un curent de opinie publică pozitivă care încă reușește să se opună marasmului politicianisto-acaparator al unui sistem lipsit și de Dumnezeu și de morală și de cultură și de sentimente civice,  cultivând arbitrariul egoist până la corupție.
 Dar telefonul care suna avea menirea să ne risipească aceste sentimente sumbre pentru că un glas de prestanță militară declinându-și gradul și funcția de comunicare cu publicul din cadrul Ministerului Apărării Naționale ne anunța:
 - Am un răspuns de trimis la memoriul dumneavoastră; dați-mi o adresă unde să vi-l expediez.
- Puteți să ni-l dați pe e-mail - am exultat nerăbdător.
- Nu pot să vi-l dau pe e-mail; am nevoie de o adresă la care să-l trimit recomandat, ca să semnați confirmarea de primire.
- Bine înțeles – m-am gudurat eu – vă dau și o adresă, dar vă rog să înțelegeți că mai sunt câteva zile și, dacă aflăm acum răspunsul, avem timp să acționăm, să facem pregătirile... să...
- Eu am nevoie de confirmare – a venit, inflexibil, răspunsul.
- O veți avea, dar vă rog să înțelegeți că și eu am nevoie să cunosc cât mai repede răspunsul; suntem în plină organizare!
- Bine. Vi-l citesc. Răspunsul este că, întârziindu-se din motive obiective cu răspunsul peste data prevăzută de regulament, veți primi răspunsul peste două săptămâni, așa cum se prevede în alt capitol de regulament, dacă avem confirmarea că ați primit în timp util acest răspuns prin care vă anunțăm că vă vom răspunde ulterior...
- „Ulterior”?!... Domnule – am rostit eu stupefiat către înaltul grad căruia mă adresam – dar nu există nici un „ulterior”; ziua e fixată prin Lege la 31 august care cade în mai puțin de o săptămână; toate pregătirile se fac pentru atunci!
-  La noi e fixat prin regulament termenul de două săptămâni, așa că nu pot altfel. Dați-mi vă rog  adresa!
- V-o dau, sigur că v-o dau; v-o dau cu toată dragostea; v-o dau imediat... dar, vă rog, vă rog mult, faceți ce puteți și obțineți răspunsul pentru mâine, sau poimâine; pe urmă, e prea târziu!... Vă rog, faceți efortul...
- Nu pot. Regulamentul...
Atunci n-am mai răbdat; i-am spus că fac ceva pe regulamentul lui; că nu-i dau nici o adresă; că pe mine mă interesează răspunsul propriu zis și nu răspunsul la care să-i dau o confirmare că am înțeles să aștept două săptămâni când, până la sărbătoarea noastră fixată prin Lege, mai e una!...
Și, cred că i-am mai spus mai multe lucruri fiindcă l-am intimidat. Sau, poate chiar l-am alarmat, fiindcă a început și el să țipe:
-Cum să nu-mi dați confirmare, domnule?! Păi eu am procedat regulamentar ca să vă anunț că, depășind numărul de zile regulamentare pentru răspuns, în baza confirmării dumneavoastră avem  dreptul să amânăm termenul cu încă două săptămâni!
- Iar eu n-am să vă dau confirmarea și n-am să vă dau dreptul să amânați termenul; e o zi de sărbătoare națională stabilită prin Lege!
Așa am strigat eu, chiar mai tare decât el, făcându-l să devină deodată grav rugător:
-Domnule, vă rog să înțelegeți: tot prin Lege e stabilit că dacă nu anunțăm amânarea cu două săptămâni în termenul prevăzut, noi nu mai primim leafa!... Ce naiba?... Oameni suntem!... Dați-mi adresa, vă rog!...

...Cred că restul nu mai contează. Poate, cel mult, curiozitatea cititorului dacă, până la urmă  i-am dat adresa, sau confirmarea de primire.
Cum să nu i le dau când omul ăsta -  cu grad destul de mare și, pesemne, leafă pe măsură de la buget – mi-a oferit o asemenea conversație nu numai caracteristică, dar care poate deveni chiar simbolică pentru starea națiunii într-un asemenea sistem statal și cu o asemenea  morală guvernamentală?!

 

 

 RADU GOLBAN

 

        Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul

                                       nu ar vrea să le aflaţi...
 
 
Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 3 82) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aur încărcate în vagoane într-un decor de iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia - Germania - Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.
Problema tezaurului a fost reşapată periodic, asemeni unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se aşterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.
23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.
12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi , în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei (echivalentul a circa 170 kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.
18 decembrie 1916 (1 ianuarie 1917 după calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice: „Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupaţie) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsura ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci. — Eu: «Dar reglementarea cu România?». El (n.r. generalul Petersen, şeful delegaţiei germane la Bucureşti ): «Vom vedea la pace»”. Cu alte cuvinte, administraţia germană tipărea monedă în Romania pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl evacuase din ţară.
5 ianuarie 1917: Banca Naţională e pusă sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, notează politicianul român. După care adaugă că Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.
5 martie 1917: o altă ordonanţă a administraţiei de ocupaţie anunţă că Banca Naţională a fost pusă sub sechestru şi închisă până la noi ordine. „Ordonanţa vizează faptul că Tezaurul şi majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.
6 martie 1917: liderul conservator află conţinutul împuternicirilor semnate de Col. Hentsch, noul şef de Stat Major de la „Militärverwaltung”: „Administratorii-secheştrii trebuie să se pună în posesia Băncii Naţionale; sunt autorizaţi să exercite toate acţiunile pe care Banca le poate exercita şi să dispuie de tot avutul Băncii”(...) Spiess crede că germanii vor să se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iaşi ”.
http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1
Octombrie 1917: Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul Germaniei cu intenţia să încheie Frontul din Est.
13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri stipulând: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română”.
3 martie 1918: Rusia şi Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk , marcând astfel ieşirea Rusiei din Primul Război Mondial, ca să o înlăture astfel de pe Frontul de Est.
7 mai 1918: România semnează Tratatul de Pace de la Bucureşti , un document umilitor, dintre România, pe de o parte, şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia, pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de ocupaţie germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar fi renunţat la Tezaur, odată cu documentele referitoare la acesta aflate în custodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 3 82) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti. Se pare că România ar fi renunţat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului.
http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2
27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în Rusia. Compensările în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează, conform tratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a doua de 50.676 kg aur. În total: 93.540 kg aur. Sunt singurele tranşe prevăzute concret în tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa 245.500 kg aur) şi, totodată cantităţile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.
10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin.
30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin.
http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3
11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei şi anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi Tratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania, Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa fie predat puterilor Antantei, care au declarat că-l vor ţine în custodie până la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din armistiţiu este: „Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau aflat în custodia Germaniei”. Este clar că textul din armistiţiu se referă la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova ).
http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4
5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistiţiului din 29 noiembrie, o cantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur) porneşte, în două vagoane, pe linia ferată Mainz - Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliaţi, pe riscul Guvernului francez.
http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5
ianuarie 1919: În memoriul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace de la Paris se arată că, în ce priveşte chestiunea Tezaurului, „poate n-ar fi de dorit să i se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. Danielopol consideră că faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri şi asigurarea lor”.
23 iunie 1919: I.I.C. Brătianu se interesează într-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim-ministru al Franţei), ministrului francez de Finanţe Klotz şi mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de Finanţe este negativ.
http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru
28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles , iar Rusia, deşi NU participa la semnare, are conform art. 116 al acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistiţiul din noiembrie 1918.
http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6
16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaşte Rusia sovietică. Totodată, Germania renunţă la orice pretenţie de despăgubire împotriva Rusiei cu condiţia ca nici Rusia să nu despăgubească ţări terţe pentru confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia. Reamintim că, iniţial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat iniţial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Stalin. Mai mulţi delegaţi ai statelor participante, printre care şi Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia.
http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7
Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, până la Odessa, însă nu scoate nici un cuvânt despre restituirea Tezaurului de către Moscova.
1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste dinRomânia aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916. Şi, cel mai probabil, singura care mai era depozitată, la acea, dată, la Moscova.  Dacă scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aur, care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul financiar germano-rus şi cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.
Linkuri utile:
http://de.scribd.com/doc/207736454/Link-Uri

 

 

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971