Anul 2015
Anul 2014 periodic nr. 1-3 4-6 | 7-9 | 10 |
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
CAIETUL NR. 8 AL GRUPULUI DE REFLECȚIE - RAȚIUNEA PATRIOTICĂ ȘI PUNCTUL DE VEDERE CRITIC ÎNTR-UN DIALOG VIOREL ROMAN – ION OLTEANU sau „UN DIALOG BUCUREȘTI –BREMEN”
PRIVIRE ASUPRA SITUAȚIEI GEOPOLITICE ROMÂNEȘTI:Redefinirea frontiereleor, Interviu cu Dr. Călin Georgescu - Preşedintele Clubului de la Roma, pe Europa ; articole de Daniela Gîfu, Alex. CETĂȚEANU, Viorel ROMAN
PRIVIRE ASUPRA SITUAȚIEI GEOPOLITICE ROMÂNEȘTI: articole de Adrian BOTEZ, Adrian SEVERIN si Nota Redacției
ACOLO ȘEZUM ȘI RÂSEM-PLÂNSEM LA REALITĂȚILE ROMÂNEȘTI – articole de Corneliu LEU, Matei UDREA,Mihai GIURGEA, Doru BUȘCU, Paul WOOD
ACOLO ȘEZUM ȘI RÂSEM-PLÂNSEM LA REALITĂȚILE ROMÂNEȘTI – articole de Anghel RUGINĂ, Justin CARMACK, Virgil CIUCĂ
RELANSĂM CONCURSUL DE MONOGRAFII VULCANA-BĂI; ACTUALITATEA LITERARĂ, CULTURALĂ ȘI ARTISTICĂ – recenzii de: Mircea RÎBINSCHI, Elena TRIFAN, Dan LUPESCU, Ion PACHIA-TATOMIRESCU despre : Dinu MAREȘ, Ion IANCU-VALE, Viorel COMAN, Octavian DOCLIN
PROZĂ DE BEDROS HORASANGHIAN ȘI SONETE DE THEODOR RĂPAN, CU UN PREAMBUL ÎNAMORAT DE ȘTEFAN DUMITRESCU - Partea I
PROZĂ DE BEDROS HORASANGHIAN ȘI SONETE DE THEODOR RĂPAN, CU UN PREAMBUL ÎNAMORAT DE ȘTEFAN DUMITRESCU - Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea II
 

                      UN INTERESANT INTERVIU AFLAT IN

            CIRCUITUL FOLCLORIC-INTERNETIZAT


Va amintiti de interviul cu pricina REGRETATUL ACADEMICIAN VALAH, ANGHEL RUGINĂ,
DESPRE GRUPUL CELOR TREI SUTE DE CAPETE
CE DIRIJEAZA PLANETA

GRUPUL...
 
Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! ...Era unul dintre programele urmărite, întrucât realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ. Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate...
Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.

Sub regimul Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.
La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru"din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile:

"George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..."
"Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?"
A întrebat, Tucă." Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...

Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Adam"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a candida si a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt"aleşi"cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."

Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?

"Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum si instructiunile"...
Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?"
Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL"care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."
Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia...Bună seara!..."
Anghel Rugină, (A.R.): "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...

În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă..

Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."

Alt telespectator (TS), întreabă: "Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?"

A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului): "Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?"


A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare.

Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."

TS : "Atunci sunt evreii?"

A.R.: "Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!"

TS: "Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..."

A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP" se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens...

TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"

A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii.

Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."

TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?"
A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva.

Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul!

Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc...

Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens.

"Drepturile omului" sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială,care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar...V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, decat stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !..."

Marius Tucă (M.T.):
"Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!"

M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?"
A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."

TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm deocamdata gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare deocamdata să acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb, pana la momentul oportun, să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."

 


                     ȘI ALTE ÎNSEMNĂRI DE GLOBE-TROTTER
                                                  DESPRE ROMÂNIA



 > Nu auzisem prea multe despre România înainte să ajung acolo, dar am aflat multe după ce am vizitat-o", scrie tânărul globetrotter Justin Carmack pe blogul său de călătorii.
> Americanul Justin Carmack este pasionat de călătorii şi, în 2011, când  a plecat într-o excursie organizată de Universitatea sa în Africa de Sud, a realizat care este cea mai mare dorinţă pe care o are. De
> atunci, Justin bate lumea-n lung şi-n lat. A vizitat până acum 63 de  ţări de pe şase continente, iar spre sfârşitul anului trecut a ajuns  şi în România. Cel mai probabil, Carmack a poposit la noi în ţară spre sfârşitul lunii septembrie, atunci când protestele anti şi pro câini vagabonzi erau la ordinea zilei la Bucureşti şi nu numai, după cum  menţionează chiar el la punctul 25, unde îşi spune părerea referitor  la acest subiect.

> Sunt bucuros că am văzut această ţară minunată unde am rămas, într-un final, aproape două luni", mărturiseşte americanul.

> 1. Cele mai cunoscute cărţi inspirate de România sunt "Castelul din
> Carpaţi", scrisă de Jules Verne, şi "Dracula" lui Bram Stocker.
> 2. România este a noua cea mai mare producătoare de vin din lume.
> 3. Bancnota de 10 bani, emisă în 1917, este cea mai mică bancnotă
> printată vreodată (dimensiuni 27,5 x 38 mm ) 4. Motorul avionului cu
> reacţie a fost inventat, în 1910, de Henri Coandă, un inventator
> născut la Bucureşti.
> 5. Bucureştiul deţine locul al patrulea în topul european al vitezei
> medii de conectare la internet 6. Soprana Alma Gluck, prima artistă
> lirică ce a reuşit să vândă un milion de discuri, s-a născut la
> Bucureşti, în data de 11 mai 1884 7. Braşovul este casa uneia dintre
> cele mai mari biserici gotice (Biserica Neagră-nr.), situată între
> Viena, în Austria şi Istanbul, Turcia 8. Castelul Peleş a fost primul
> castel european luminat în întregime de curent electric.
> Electricitatea a fost produsă de propria centrală a palatului, iar
> sistemul de încălzire, construit în 1888, este încă funcţional şi e
> folosit şi în ziua de azi.
> 9. Al doilea cel mai mare gheţar subteran, de la Scărişoara, se află
> în Munţii Bihor, în România. Are un volum de 75.000 de metri cubi şi
> numără 3.500 de ani.
> 10. Vampirul Contele Dracula, creat de Bram Stoker, a fost inspirat de
> prinţul român Vlad Ţepeş, cunoscut ca Vlad the Impaler pentru că îşi
> trăgea duşmanii în ţeapă şi îi lăsa pe marginea drumului.
> 11. Oraşul Timişoara a devenit, în 1889, primul din Europa care a
> introdus iluminatul electric stradal.
> 12. Timişoara a fost şi primul oraş european care a introdus, în 1869,
> tramvaiele trase de cai.
> 13. Stiloul a fost inventat de craioveanul Petrache Poenaru, care a
> trait între 1799-1875, şi a fost patentat în mai 1827 14. Cea mai
> înaltă biserică de lemn din lume şi a doua cea mai înaltă structură
> din lemn din Europa se găseşte la Săpânţa Peri, în nord-vestul
> României, în Maramureş. Are o cruce cu o înălţime de şapte metri, care
> cântăreşte 400 de kilograme, în vârful edificiului de 78 de metri.
> 15. Mini-serialul de televiziune american "Hatfields & McCoys", cu
> actorii Kevin Costner şi Bill Paxton, s-a filmat în România.
> 16. Omul de ştiinţă care a descoperit insulina a fost Nicolae
> Paulescu, un român, care a botezat-o iniţial pancreină. Chiar dacă doi
> cercetători canadieni au primit premiul Nobel, în 1923, pentru studiul
> insulinei, munca de pionierat făcută de Paulescu în domeniul
> diabetului a fost pe deplin recunoscută.
> 17. Filmul Could Mountain s-a filmat în România 18. Canalul Dunăre -
> Marea Neagră, din sud-estul României, este a treia cea mai lungă rută
> navigabilă făcută de mâna omului, după Suez şi Canalul Panama.
> 19. Cele mai timpurii fosile ale lui homo sapiens de pe teritoriul
> Europei, cunoscute până în prezent, au fost descoperite în 2002, în
> sud-vestul României, în Peştera Oaselor. Vechimea fosilelor este
> estimată între 37.800 şi 42.000 de ani.
>   20. Biserica Unitariană a fost fondată în Transilvania, unde s-a
> născut Francis David, în 1510 .
>   21.Oraşul Constanţa din ziua de azi a fost asociat, în vechime, cu
> legenda Iason şi Argonauţii, care s-au îmbarcat într-o călătorie lungă
> din Grecia către actuala Georgie, de-a lungul coastei Mării Negre, în
> căutarea Lânii de Aur.
> 22. Munţii Carpaţi adăpostesc una dintre cele mai mari păduri virgine
> din Europa, în adâncurile căreia sălăşuiesc 400 de specii de mamifere,
> inclusiv capra neagră românească. Aproape 60% din populaţia de urşi
> bruni din Europa trăieşte în Munţii Carpaţi.
> 23. Biserica Neagră din Braşov deţine cea mai mare orgă din Europa, cu
> 4.000 de tuburi. Tot aici se găseşte şi cel mai mare clopot din
> România, care cântăreşte 6.3 tone.
> 24. Biserica Neagră din Braşov deţine cea mai mare orgă din Europa, cu
> 4.000 de tuburi. Tot aici se găseşte şi cel mai mare clopot din
> România, care cântăreşte 6.3 tone.
> 25. Bucureştiul este vestit pentru miile de câini vagabonzi. Anual, se
> estimează că 9.000 de oameni sunt muşcaţi de aceşti câini abandonaţi.
> Când am fost acolo, Guvernul încerca să omoare unele animale, acţiune
> care a iscat proteste din partea iubitorilor de câini. Eu le-am numit
> revoltele pro rahat de câine, pentru că este rahat de câine peste tot.
> 26. Fluviul Dunărea se întinde pe 2.860 de kilometri de la punctul din
> care izvorăşte, în Pădurea Neagră din Germania, până la Marea Neagră.
> Chair înainte să ajungă la mare formează a doua cea mai mare şi mai
> bine conservată deltă din Europa: 5.050 de kilometri pătraţi de râuri,
> canale, insule de stuf şi mlaştini.
> 27. Actorul care a interpretat pentru prima dată rolul lui Tarzan a
> fost românul Johnny Weissmuller, care a jucat în filmul "Trazan, omul
> maimuţă", în 1932.
> 28. Statuia regelui dac Decebal, săpată în malul stancos al Dunării,
> este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa: 55 de metri.
> 29. România este cunoscută pentru că are una dintre cele mai mari
> populaţii de ţigani din Europa.
> 30. Inventatorul român Traian Vuia a fost primul european care a
> construit şi a zburat cu un aeroplan automobil autopropulsat, cu aripi
> fixe, la 18 martie 1906.
> 31. Prima notă de 10 de la Jocurile Olimpice de Gimnastică a fost
> obţinută de gimnasta Nadia Comăneci din România. Nota a fost primită
> după evoluţia de la Montreal, în Canada, în 1976.
> 32. Numele România vine din cuvântul latin "romanus", care înseamnă
> cetăţean al Imperiului Roman.
> 33. Mănăstirea Voroneţ din Moldova este considerată varianta
> românească a Capelei Sixtine.
> 34. Trei tăbliţe din lut, din jurul anului 5.300 înainte de Hristos,
> descoperite lângă satul Tărtăria, în centrul României, au iscat
> discuţii aprinse între arheologi, printre aceştia fiind şi unii care
> susţin că simbolurile ar reprezenta cea mai veche formă de scriere din
> lume.
> 35. Palatul Parlamentului din Bucureşti este a doua cea mai mare
> clădire din lume, după cea a Pentagonului din SUA.

 

 

                                                    ODĂ SFINXULUI

          Ion Iancu Vale


,,Poarta Bucegilor’’, oraşul Buşteni, ni s-a ,,deschis,, în acel glacial 28 noiembrie 2013 ( zi în care, după cum se ştie, în fiecare an, deasupra Sfinxului românesc Soarele creează o piramidă energetică) asaltată de  ceaţă şi de un vânt înspicat, supărător.
Deloc încântaţi, dar nu dezarmaţi, noi cei trei Profesorul, Inginerul şi Poetul am purces cu telecabina către Sfinx survolând pădurea
imensă de conifere, înzăpezită, pe care o ghiceam înfrigurată şi ea.
Cabina urca în zumzetul sacadat al rolelor ce o antrenau pe cablurile groase de oţel, plină de turiştii ce ne gândeam temători la ce va sa fie sus acolo pe platoul Bucegilor, când, ca la un semnal, aproape de penultimul stâlp al telefericului am intrat, parcă, într-un .alt fel de spaţiu. Cerul s-a luminat brusc şi soarele
a năvălit în interiorul cabinei printr-o puzderie de săgeţi calde,
binefăcătoare, producând în interiorul rece, instantaneu, un
murmur general de neaşteptată şi plăcută surpriză.
Ieşind din staţia telecabinei, am pornit voiniceşte şi în linişte la drum, singurul zgomot care ne însoţea fiind , scârţâitul zăpezii
sub bocancii noştri. Înaintam fără grabă, dar eficient, în pofida
raniţelor ce le purtam în spinare.
 La un moment dat am zărit cuşma dacică a Sfinxului, relevându ni-se în continuare, pas cu pas, pe măsură ce înaintam, profilu-i grav şi hotărât.
După ce am depăşit Babele, ne-am oprit, în sfârşit, la câţiva metri de megalitul impunător, misterios, controversat şi unic.
Eram lângă Sfinx. Era cald, bine şi o pace ca de început de lume. Vântul adia, aici, blând şi soarele dogorea ca vara, scânteind
feeric în zăpada ce acoperea întinsurile, munţii, văile, tronând
majestuos din înaltul cerului imens transparent si albastru.
Mi-am scos fularul şi căciula năpădit de senzaţii vechii,
răvăşitoare, (de poet, de om al muntelui şi prospector geolog
adevărat, convins şi loial) ce le credeam atrofiate de mediul nociv,
otrăvitor al ,,civilizaţiei’’ citadine, în care rugineam de peste două decenii, şi care mă năpădeau, iarăşi, aproape fluide.
Duhul Muntelui era, din nou, cu mine şi în mine, în creierul şi în inima mea frumos, mândru, invincibil etern şi patern.
Noi cei trei, veniţi din Cetatea Chindiei, am fost printre primi care
am ajuns la Sfinx, dar pe măsură ce timpul trecea se adunau tot mai mulţi oameni, veniţi de cine ştie unde, bărbaţi şi femei în vârstă, tineri  şi copii. Am văzut printre ei şi câţiva invalizi şi am admirat performanţa acestora de a fi ajuns in acest loc.
Fiecare şi-a căutat un loc, s-a aşezat, s-a întins cu faţa in sus, ori
pur şi simplu a rămas în picioare, contemplativi.
Fiecare privea spre Soare, spre acelaşi Soare pe care , dincolo de
Timp, îl scrutează şi Sfinxul , fără contenire.
Dar, mai ales, fiecare tăcea cu gândurile cu problemele si cu dorinţele lui. Se tăcea, ca intr-un templu.
Cineva spunea că ,,O rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă’’. La un asemenea moment eram martor acum, in acest templu natural fără coloane, ziduri ori acoperiş şi în care nimeni
nu vocifera, nimeni nu perora.
Şi, Doamne, câtă diferenţă intre fiestele de import, procesiunile
sau demonstraţiile zgomotoase, impregnate de vulgarităţi, chiote,
vaete şi lozinci ipocrite (cu care, cotidian, suntem bulversaţi din ce
ce în ce mai des şi pe multiple căi) şi această odă de adulaţie, închinată cu sinceritate şi speranţă Creatorului, Soarelui şi Sfinxului...
 

La plecare, într-un impuls de moment, am dislocat, de la baza magicului şi sfânt conglomerat, câteva, mici, fragmente de rocă
( din care am dăruit şi tovarăşilor mei de drum). Un domn distins şi alb în cap, văzând acest lucru, m-a apostrofat zicându-mi cu reproş ,,Dacă ar face, la fel ,toţi, care vin pe aici?”
Nu am făcut nici o remarcă, am bâiguit doar, vinovat, câteva
cuvinte neinteligibile şi pe loc am parafrazat, în gând, o ,,rugă’’ foarte cunoscută nouă: 
„Sfinxule, Măria Ta/ Te rog nu te supăra/ Dacă-ţi iau o piatră, ţie/
Sacră pavază să-mi fie/ Cât trăesc, şi-n veşnicie.!’’
Şi sunt  sigur că Măria Sa, Sfinxul, nu s-a supărat.
                                                           Târgovişte  3 ianuarie 2014

 

 Încheiem cu un text primit de la Virgil Ciucă, intitulat:

             Ce caută în Romania WESLEY CLARK şi MARK GITENSTEIN?


Mortua Est, mortua Vest!
“Am scăpat de frăţia poporul sovietic cu gândul că ne vom croi destinele prin proprie voinţă, şi uite-aşa… au venit americanii. Şi pentru că sunt alte vremuri, nu s-au paraşutat, ci au aterizat pe şantierul Autostrăzii Transilvania sau deasupra gazelor de şist de la Bârlad şi Vama Veche, ori pe platformele petroliere din largul Mării Negre. Pe nesimţite, parteneriatul strategic Romania-SUA, necesar şi acceptat de populaţie, dar viciat de lăcomia unor companii în combinaţie cu obedienţa politicienilor, ne face să ne gândim că, în fapt, am schimbat un stăpân cu un altul.
Compania americană Bechtel a început acum zece ani să construiască autostrada Transilvania. A reuşit să termine doar o optime din ea. România a plătit însă americanilor 1,2 miliarde de euro. Dacă punem la socoteală prejudiciul rezultat din întârziere, dar şi sumele necesare reparării infrastructurii din zonă, factura depăşeşte lejer 2 miliarde de euro.
Înainte se numeau Sovromuri; erau societăţi mixte româno-sovietice menite a cimenta relaţiile dintre popoarele noastre prietene. Evident, puţini ştiau la acea vreme că rolul lor era mult mai simplu, să strângă 200 milioane de dolari, despăgubirile de război pe care România trebuia să le plătească vecinului de la Răsărit. Şi pentru că “prietenia” era de nezdruncinat, au strâns peste 2 miliarde de dolari, după care au plecat.
Acum se numesc Fonduri de investiţii şi vin din Vest. Nu vizează despăgubiri, ci doar resurse. Sunt reprezentate de “prieteni” ai naţiunii române. Foşti ambasadori, de exemplu Mark Gitenstein, ultimul reprezentant al Casei Albe, a fost ales, spre surprinderea neiniţiatilor, în Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietatea. Ce are aşa de interesant acest Fond? Simplu: companii de stat de energie. Dar ce l-a determinat pe fostul ambasador să revină? Părea foarte supărat la terminarea mandatului.
“Am avut multe companii americane frustrate de imprevizibilitatea procesului de decizie. În special deciziile legate de recuperarea TVA datorată lor, de ajutorul de stat. Mai multe companii au fost foarte nemulţumite de licitaţii, au simţit că procesul era fie incorect, fie imprevizibil.“
La urma urmei, însă, cât de mulţi americani contribuie la economia românească, ca să merite efortul domnului Gitenstein? Potrivit statisticilor, aproape 40 de mii de oameni lucrează în 2700 de companii cu capital majoritar american, adică sub 1% din totalul forţei de muncă. În schimb, cu totul surprinzător, afacerile acestora depăşesc 3,5 miliarde de euro. Bun deal, dacă ne gândim că au investit doar 1 miliard de euro.
România mai are ceva important: o poziţie de invidiat pe harta gazelor naturale - convenţionale sau de şist. Coincidenţă sau nu, aproape imediat ne-am trezit cu o somitate americană, fostul general Wesley Clark. Are mult de muncă: reprezintă interesele Chevron la Bârlad şi Vama Veche, ale lui George Soros la Roşia Montană, şi ale Exxon Mobil în Marea Neagră. România poate dormi liniştită, marele aliat al poporului român veghează pentru liniştea noastră, şi vom primi pentru asta o redevenţă de sub 10%. Înainte se numea zeciuială, acum s-ar traduce doar ca impozit pe    prostia politicienilor români. Zdravaite, hello, goodbye!
Până la urmă americanii au venit. Cu o întârziere de 50 de ani, dar totuşi nepoţii unchiului SAM au venit. Americanii însă nu au venit singuri. În 2009, ne-au dat un acord cu Fondul Monetar Internaţional şi am scăpat de criză. Am scăpat pe hârtie…
TRILATERALA mondială, reprezentată de banii FMI, a preluat controlul de facto al marilor decizii economice din România. Asta pentru a avea siguranţa că îşi recuperează miliardele de euro date împrumut. Să nu se înţeleagă din acest discurs că am ceva împotriva FMI sau a fraţilor noştri mai mari de peste ocean. Eu îi iubesc pe americani la fel de mult cât ne iubesc ei nouă resursele naturale: de gaze, aur, cupru şi petrol. Istoria ne învăţă că americanii sunt un popor extrem de iubăreţ cu celelalte popoare care deţin resurse naturale. Într-adevăr, din când în când, mai izbucneşte câte un război. Dar noi nu avem de ce să ne facem griji, suntem sub umbrela NATO şi nici nu trebuie să fim cuceriţi, pentru că ne-am vândut deja. Ieftin, ce-i drept, dar ne-am vândut !
După această introducere pro-americană get-beget, o să facem o lecţie de relaţii publice, folositoare în special pentru oamenii de afaceri români. Mai exact o să facem diferenţa esenţială dintre lobby şi trafic de influenţă.
O ştire aparent banală a apărut zilele trecute pe site-ul reportervirtual.ro.Aici, jurnalistul Sabin Orcan, unul dintre foşti redactori şefi ai ziarului Adevărul, povestea cum patronul oficial al ziarului, omul de      afaceri Cristi Burci se întâlneşte zilnic – dimineaţă, la amiază şi seara – cu generalul american Wesley Clark. Discuţiile vizează exploatarea gazelor de şist în România. Generalul NATO este acum un om de afaceri prosper în domeniul energiei. Să nu credeţi că dl. Clark umbla cu sondele petroliere după dânsul sau cu utilajele de fracturare hidraulică. Domnia sa este ceea ce în limbaj de Washington se cheamă “a lobbyist”- adică un lobby-ist. Legislaţia românească nu a legalizat această ocupaţie, în codul nostru penal prăfuit această activitate se numeşte “trafic de influenţă” şi este similară corupţiei. În România, pentru trafic de influenţă se face închisoare la greu: parlamentari, oameni de afaceri, chiar şi miniştri, diverşi funcţionari mai mari sau mai mici au fost acuzaţi şi unii chiar condamnaţi pentru că şi-au traficat influenţa pentru interesele lor sau ale altora. La Wasghinton, dar şi la Bruxelles, lobbyştii fac milioane de euro din această activitate, care în esenţă înseamnă influenţarea unor decizii guvernamentale în favoarea unor companii. Ceea ce face cu succes generalul NATO la Bucureşti!
Când a ajuns la Bucuresti anul trecut după ce USL a câştigat alegerile, generalul Wesley Clark a fost sincer şi a spus aşa: “Cred că voi putea atrage investitori şi creşterea economică a României. Ştim că există o revoluţie energetică în desfăşurare în lume, iar în România există un potenţial al carburilor, există surse de apă care pot produce energie. Consider că România poate deveni un principal exportator de energie.”Aşadar generalul a venit să facă bani în România în sectorul energetic.Domnia sa cunoaşte foarte bine regiunea Balcanilor, deoarece în 1999 a condus trupele NATO în războiul din fosta Iugoslavie.
Americanii i-au eliberat pe musulmanii din regiunea Kosovo din mâinile opresorilor sârbi. Toate bune şi frumoase. Problema este că fosta provincie sârbească deţine cele mai mari rezerve de cărbune demonstrate din lume. Concesiunea rezervelor din Kosovo s-a făcut către miliardarul american George Soros, cel care deţine acţiuni şi în proiectul minier de la Roşia Montană, de exploatare a aurului. Rezervele de cărbune din Kosovo sunt estimate la 300 de miliarde de dolari. Soros este principalul finanţator al Partidului Democrat din Statele Unite în ultimele două alegeri, când preşedinte a fost ales democratul Barack Obama. La rândul său, generalul Wesley Clark este membru al Partidului Democrat.
Generalul a candidat la alegerile prezidenţiale din 2004, când s-a retras în faţa colegului său John Kerry – acesta din urmă a pierdut la rândul lui alegerile în faţa lui George Bush. Acum John Kerry este mâna dreaptă a lui Barack Obama şi secretarul de stat de la Casa Albă, adică ministrul de externe al Statelor Unite ale Americii, şeful diplomaţiei. Evident, având prieteni aşa de sus-puşi, generalul Clark nu are probleme să facă lobby în ţări bananiere ca România, Serbia, Kosovo sau Bulgaria. Asta pentru că politicienii din aceste ţări depind sută la sută de deciziile diplomaţiei americane. La schimb, pentru protecţie, aceste ţări trebuie să cedeze corporatilor americane hălci întregi din resursele lor energetice şi minerale. It’s just business, cum zic americanii!
În România, fostul general NATO trebuie să rezolve chestiunea exploatării gazelor de şist în favoarea companiei Chevron, afacerea Roşia Montană în favoarea lui George Soros, cea legată de exploatarea zăcămintelor de gaz din Marea Neagră în beneficiul Exxon Mobile, plus altele afaceri minore, cum ar fi CUPRUMIN sau CFR Marfă.
Revenind la declaraţiile jurnalistului Sabin Orcan, rezultă că generalul Clark îl are ca persoană de legătură în România pe controversatul om de afaceri Cristi Burci. Numele său a apărut în contextul privatizării CFR Marfă, alături de numele unei companii americane numite OMNITRAX. Burci este apropiatul fostului ministru Miron Mitrea şi unul dintre oamenii de bază ai noii guvernări USL. Acelaşi Burci îşi foloseşte canalele din mass media pe care le controlează pentru a susţine exploatarea gazelor de şist. În esenţă ideea poate fi bună pentru industria românească, aşa cum s-a dovedit în Statele Unite. Pe de altă parte, politicienii nu trebuie să uite că au      o datorie faţa de poporul român, nu faţă de companiile de lobby de la Washington şi că deciziile lor ne vor influenţa destinul pentru mulţi ani de acum încolo…

 

  

 
 

  DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971