Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 |
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
CAIETUL NR.7 AL GRUPULUI DE REFLECȚIE: Comentează: Daniela Gîfu, Mihai Berca, Radu Golban, Adrian Severin
ÎN LOC DE BILANȚ 2013:BUNE ȘI RELE DESPRE PREZENȚA ÎN LUME ȘI PREZENTUL UNIVERSULUI ROMÂNESC - Partea I
ÎN LOC DE BILANȚ 2013:BUNE ȘI RELE DESPRE PREZENȚA ÎN LUME ȘI PREZENTUL UNIVERSULUI ROMÂNESC - Partea II
ÎN LOC DE BILANȚ 2013:BUNE ȘI RELE DESPRE PREZENȚA ÎN LUME ȘI PREZENTUL UNIVERSULUI ROMÂNESC - Partea III
ȚARA ȘI POEȚII EI DIN LUMEA LARGĂ Melania Rusu Caragioiu –Canada; Nicholas Andronescu –SUA, Galina Furdui-Basarabia ; Luca Cipolla-Italia ; IonuțCaragea-Canada
Actualitatea literară, artistică și editorială Eveniment: Antologia dedicată Zilei Limbii Române; Luciditatea unui fost premier; Poezia lui Mihai Nenoiu Recenzii și prezentări de Marian Barbu, Gheorghe Anca, Viorel Roman, Mihaela Rotaru, Adrian Botez, Lucian Bureriu; Maria Fitcal; Larisa Ileana Casangiu, Constantin Stancu, Vlad Pohilă,Ovidiu Creangă, Constantin Dobrescu, Constantin Teodorescu-Kitchener, Cătălin Moldoveanu, Mircea Botiș DESPRE: Pusi Dinulescu, Aurel Rogojan, Radu Botiș, Theodor Codreanu, Florentin Smarandache, Elisabeta Iosif, Marian Popa, Ioana Stuparu, Mihaela Burlacu, Adrian Botez, Iacob Cazacu-Istrati, Dumitru Ichim, Rev ista „Zeit”, Societatea „Tinerimea română”. Partea I
Actualitatea literară, artistică și editorială - Partea II
Convorbire literară care nu privește guvernul- Corneliu Leu raspunde unor intrebari puse de Florentin Popescu
SISTEMUL STATAL ȘI MORALA GUVERNAMENTALĂ LA ROMÂNI
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - LA SFÂRȘIT DE AN O ANTOLOGIE VINE CU BUCURIE
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI prezintă FOLCLORUL INTERNETIST al lui Florentin Smarandache

         ÎN LOC DE BILANȚ 2013:
BUNE ȘI RELE DESPRE PREZENȚA

             ÎN LUME ȘI PREZENTUL

         UNIVERSULUI ROMÂNESC

 

 
 
 DREPT PREFAȚĂ PUBLICĂM


ISTORICUL PROPUNERII UNEI SĂRBĂTORI
    NAȚIONALE A ZILEI LIMBII ROMÂNE



1997 - Are loc la Bușteni prima Consfătuire Națională a Intelectualilor de la Sate. În invitația adresată Președintelui României în exercițiu atunci, este menționată și această inițiativă printre scopurile Consfătuirii. Domnul Emil CONSTANTINESCU, in mesajul transmis Consfătuirii prin Consilier Prezidențial, subliniază și această idee.   
2004 – Are loc la Palatul Parlamentului sărbătorirea a 175 de ani de la apariția primelor publicații în limba română. Revista „Albina românească” primește Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, în cadrul unei ample manifestări la care se pune pentru prima dată problema unei zile naționale a limbii noastre împreună cu a zilei presei românești;

2004 – La CONSFĂTUIREA NAȚIONALĂ A INTELECTUALILOR DE LA SATE participă Ion ILIESCU, pe atunci Președinte al României, căruia, în adunarea de la Bușteni, i se prezintă propunerea de instituire a Sărbătorii Limbii Române;

2005 – Revista „Albina românească” editată de „Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc” (MPSR) împreună cu „Asociația Comunelor din România” (AcoR) pune în discuție propunerea;

2005 – Ediția din anul respectiv a Consfătuirii Naționale a Intelectualilor de la Sate discută și face programe pentru unele manifestări pe plan local ale acestei sărbătoriri în baza unor materiale documentare publicate în „Albina romînească”;

2006 – Revista „Albina românească” publică o suită de articole privind sărbătorirea limbii române și un apel către participanții la viitoarea ediție a Consfătuirii Intelectualilor de a lua o hotărâre în acest sens;

2006 – Consfătuirea Națională a Intelectualilor de la Sate întrunită la Ploiești, împreună cu Adunarea generală a filialei Prahova a Asociației Comunelor din Romania, adoptă un apel adresat Președinției, Parlamentului și Guvernului României susținând instituirea unei Sărbători Naționale a Limbii Române, propunând ca aceasta să aibă loc concomitent cu sărbătoririle din Republica Moldova;

2007 – Adunarea Generală a Asociației Comunelor României ia în discuție propunerile făcute la Ploiești și adoptă o hotărâre de susținere a  apelului respectiv și de  sărbătorire în toate comunele membre ale Asociației;

2008 – Apare revista electronică de cultură și inițiativă civică PORT@LEU care, de la primul număr, susține pagini dedicate impulsionării acestei propuneri și studiilor asupra limbii române;

2008 – Consiliile locale ale orașului Mizil, comunelor Vulcana-Băi, Luncavița, Izbiceni, Arbore, publică Hotărâri  privind însuşirea propunerii Fundaţiei „Episcopul Grigorie LEU” – MIŞCARE PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC privind instituirea  sărbătorii „Ziua Limbii Române” și decid celebrarea  anuală pe raza administrației lor locale, realizând în perioada 29-31 august primele manifestări populare  dedicate celebrării limbii strămoșești;

2008 –  Se depune la secretariatul General al Senatului României propunerea legislativă cu nr. 559/6.11.2008 a cărei expunere de motive semnată de senatorul Viorel Duca și deputatul Valentin Bosneac este susținută și de semnăturile senatorilor Adrian Cioroianu, Sorin Cutaș, Gheorghe David, Adrian Păunescu, Alexandru Pereș;

2008 – Consiliul legislativ își dă acordul asupra Proiectului de Lege la 5.12.2008;

2009 – Revistele „Albina Romanească” și „Port@leu”  încep să publice număr de număr materiale informative, studii și programe artistice care să poată fi folosite la orice manifestare dedicată limbii române și se înființează pe internet o universitate populară virtuală care prezintă extrase de cursuri despre limba română; publicații în limba română din străinătate preiau aceste materiale pe baza cărora se organizează mai multe dezbateri și simpozioane;

2009 – Sfârșitul lunii august este marcat de peste 40 de evenimente și manifestări dedicate Zilei Limbii Române în localități din țară și comunități ale românilor de pretutindeni; se formează o rețea de reviste culturale care publică studii și materiale beletristice care, preluate de organizatorii manifestărilor, să depășească simplul vcaracter sărbătoresc dând conținut cultural acestora;

2010 – Numărul manifestărilor ajung la peste 100. Deoarece, din pricina covulsiilor politice,  propunerea de la Senat nu a ajuns în plen, se încearcă la Camera Deputaților un nou demers legislativ inițiat, prin înțelegerea insistențelor noastre, de deputații Petre Străchinaru și Mădălin Voicu;     

2011 – Tot la Camera Deputaților se inițiază un al treilea demers legislativ, cu o expunere de motive semnată de deputatul Viorel Badea și susținută de o listă în care semnează 166 de parlamentari, reprezentând întregul spectru politic;

2012 - Ziua Limbii Române s-a instituit şi s-a impus ca dată de sărbătorire, reluându-se în fiecare an care s-a scurs și fiind susținută de tot mai multe publicații culturale în limba română  din țară și străinătate, de tot mai multe primării, tot mai multe comunități românești și organizații neguvernamentale, adică de întreaga Societate Civilă românească. Iar, pentru consfinţirea ei de drept, Comisia pentru Cultură, Arte şi Mass-media a Senatului României şi-a însuşit din nou demersurile noastre față de noua legislatură, înaintând o propunere legislativă semnată de senatorul Sorin Roșca-Stănescu.

2013 – Propunerea Comisiei Senatului capătă și avizul legislativ dar, între timp, mai vechea  propunere de la Camera Deputaților ajunge a fi votată, în sfârșit, în plen și este promulgată de Președintele României drept Legea 53/2013.

2013 – Ia ființă un mare parteneriat cultural-organizatoric intitulat GRUPUL DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ, format din organizații neguvernamentale de utilitate publică, instituții culturale centrale și locale, uniuni de creatori, primării și alte instituții ale administrației locale, organizații naționale și transnaționale ale ziariștilor, reviste culturale în limba română din întreaga lume, care organizează manifestarea centrală în context cu manifestările locale și cele din comunitățile românești de pretutindeni.

2013 – În ciuda faptului că nu primim nici un fel de sprijin guvernamental sau din partea ministerelor și organizațiilor centrale cărora ne-am adresat, acest grup de inițiativă, constituit pe temeiurile societății civile, pune la dispoziția tuturor organizatorilor de manifestări un set bogat de materiale documentare, conferințe și studii privind limba română, contribuții de cercetare istorică, literară și lingvistică precum și o serie de programe de elevată ținută artistică și înaltă simțire patriotică;  se lansează către aceștia apelul de a asigura din primul an un nivel cultural de  prestigiu și o orientare fermă către valorile naționale ale formării spirituale și patriotice pentru a sublinia semnificațiile de unitate națională prin cultură ale acestei sărbători.

2013 – Pentru îmbogățirea repertoriului de poezie tematică a edițiilor viitoare ale sărbătoririi și stabilirea unei tradiții de competivitate în creația artistică pe această temă, s-au lansat două concursuri de poezie dedicată limbii noastre prin care ea se crează, ale căror rezultate se văd aici. Pe lângă acestea, de la sine a început o emulație pentru cântece dedicate evenimentului, în așa fel încât, în anii următori se va configura un adevărat festival literar-artistic pentru întîmpinarea Zilei Limbii Române, pe care îl vom proiecta, pe mai multe zile premergătoare, ca pe un important eveniment cultural-național.
 
2013 – în toamnă, la 14 noiembrie, cu sprijinul Comisiei de Cultură și Media a Senatului României, este legiferat și amendamentul prin care, tocmai Ministerului Culturii care a refuzat orice sprijin invocând lipsa normelor de aplicare, i se dă termen ca să elaboreze aceste norme.


FAPT PENTRU CARE ASIGURĂM SIMȚIREA ROMÂNEASCĂ și pe toți cei care - după șaptesprezece ani de la începutul acestei cronologii și după zece ani efectivi de la pornirea acțiunii naționale de promovare a ideii pe care ea o ilustrează - au primit INSEMNUL DE PARTICIPARE ca martori ai primei sărbători naționale a Zilei Limbii Române de după legiferare, că eforturile noastre vor continua.
 
Pentru că, întrunindu-se ca participanți la manifestarea centrală de pe Platoul Bucegilor și de la poalele lor, sau conectați pe căile cele mai moderne ale legăturilor virtuale, toți românii și vorbitorii de limba română trăitori în lume, s-au întrunit, de fapt, într-o mare unitate de simțire înrădăcinată prin ea, fără a ține seama de faptul birocratic al existenței sau inexistenției normelor de aplicare a LEGII, ci afirmând spiritul ei.
   
Este vorba de spiritul unei Legi pe care ne-am dorit-o, luptând pentru ea, încă din clipa în care a înflorit această idee de afirmare națională!
 

 
 
PRIMA PARTE:

                           CUM SE VĂD   DIN AFARĂ
           UNELE REALITĂȚI CARE NE PRIVESC...




                           AM INTRAT ÎN EUROPA TOCMAI

                       LA APUSUL UNEI EPOCI DE PROSPERITATE?



Regele Olandei afirmă că modelul social european postbelic a murit

 
"Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către 'o societate participativă', în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile", a declarat marți regele Willem-Alexander al Olandei, citind în fața parlamnentului de la Haga prezentarea făcută de guvern pentru noul buget.
 "Reformele necesare iau timp și reclamă perseverență", a spus regele, "dar ele vor fi baza pentru crearea de locuri de muncă și pentru restabilirea încrederii". Regele Olandei a mai spus că în această perioadă oamenii se așteaptă ”și vor să ia propriile lor decizii, să-și organizeze propriile vieți și să aibă grijă unii de ceilalți”.
 ”Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, a anunțat guvernul olandez, prin vocea regelui Willem-Alexander.
 
Societatea participativă imaginată de guvernul Olandei a început deja să se creioneze în realitatea de zi cu zi: beneficii sociale precum ajutoarele de șomaj, subsidiile pentru sănătate au fost tot mai mult reduse în ultimii zece ani. Vârsta de pensionare a fost ridicată la 67 de ani și se așteaptă ca pragul sa crească. Regele a mai declarat că servicii sociale precum îngrijirea bătrânilor, ajutoarele pentru șomeri și serviciile dedicate tineretului vor fi transferate în sarcina autorităţilor locale, astfel încât costurile să fie stabilite în funcție de realitățile economico-sociale ale fiecărei regiuni.


Adio pensii, concedii plătite, servicii medicale și venit disponibil

"Financial Times" caracterizează discursul regelui drept cel mai abrupt anunț făcut până acum în Europa cu privire la încheirea unei epoci. Oricât ar fi pus acest discurs pe seama calculelor politice interne din Olanda, unde coaliția dintre liberali și laburiști aflată la putere încearcă să nu se discrediteze total și să prezinte austeritatea drept o necesitate istorică, discursul regelui poate marca începutul unui drum pentru întreaga Europa, un drum care nu va mai duce niciodată către prosperitatea pe care statele UE au cunoscut-o înainte de 2008.
 ”Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, spune Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam. ”În întregul discurs nu am auzit macar o dată cuvântul ’vârstnic’. Singura dată când regele l-a pronunţat a fost cu referire la mama sa”, spune liderul partidului pensionarilor din Olanda, 50-Plus.
 Ceea ce un cap încoronat a transmis uneia dintre cele mai bogate națiuni din Europa nu este oare valabil și pentru statele mult mai putin dezvoltate ale Uniunii? De altfel, regele Olandei nu este primul care anunță încetarea contractului social dintre stat și cetățeni. A făcut-o în urmă cu doi ani președintele Băncii Centrale Europene, care, într-un interviu pentru "Wall Street Journal", anunța că ”Modelul social european este mort”. Acest model pe care Europa şi-a bazat prosperitatea după Al Doilea Război Mondial a dispărut (“has gone”), considera Mario Draghi, amintind de formula economistului german Rudi Dornbusch: “Europenii sunt atât de bogaţi încât îşi pot permite să plătească oamenii ca să nu muncească”.
Politicienii nu îşi permit să piardă electorat făcând asemenea declarații. Sarcina acestor anunțuri dure le revine bancherilor centrali. Este și cazul României, unde guvernatorul Mugur Isărescu anunță, printre rânduri, un viitor similar și pentru țara noastră. La fel și al său consilier Adrian Vasilescu, care arată deseori că modul de viață al românilor din urmă cu cinci ani nu va mai reveni pentru actualele generații.
 Vârsta de aur a Europei postbelice s-a încheiat, ne transmit liderii europeni.
 Ceea ce în urmă cu doar câteva generații reprezenta un imens progres (asigurările de șomaj obligatorii introduse în perioada interbelică, pensiile introduse în aceeași perioadă, alături de alocațiile familiale, accesul gratuit la servicii medicale și chiar de apariția Ministerelor Sănătății, concediile plătite care au dus la nașterea de facto a turismului) nu mai este pus acum sub semnul întrebării, ci de-a dreptul anulat.
 Treptat, liderii naţionali şi cei de la Bruxelles încearcă să pregătească cetățenii pentru o reîntoarcere la ”normalitatea secolului XIX”, cea în care o gospodărie din înaintatele țări occidentale cheltuiau mare parte din venit pe hrană, băutură și tutun, cu o proporție şi mai mare în țările mediteraneene.
 "După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul își servea supușii-nu invers”, scria istoricul britanic Tony Judt. "Acum însă suntem pregătiți pentru a ne întoarce către realitatea secolului XIX, când relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil între nevoile militare și revendicările politice, iar obligaţia străveche de a-şi apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne.”
 Noile realități sunt mult mai periculoase decât par. Ele implică nu numai securitatea societală, ci și națională. ”Pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, contractul social european este pe cale de a se rupe. Dacă această problemă nu va fi abordată și dacă elitele nu reușesc să-și reconcilieze interesele cu cele ale alegătorilor, fundamentele politice ale UE se vor eroda”, arată o analiză Stratfor dedicată surprinzătorului mesaj regal din Olanda.
 Aceeași analiză arată că este ceasul al 12-lea pentru ca guvernele europene să mai poată decide între deschiderea dezbaterii pentru formarea unei federații europene sau continuarea actualei expectative, în speranța că economia UE își va reveni fără modificari politice majore. La fel, alegătorilor europeni li se picură în ureche că Europa se va putea întoarce la nivelul ante-criză fără reforme semnificative.
 Olanda, o națiune de negustori și navigatori, legată comercial pe uscat de Germania și pe mare de Marea Britanie și care știe că în situații delicate inacțiunea este cea mai proastă politică, este prima care deschide dezbaterea despre schimbarea radicală a UE, dar și a modului de viață a sute de milioane de oameni. Alegerile europene din 2014 sunt considerate un pas decisiv către o nouă Europă, cu partidele conservatoare asumându-şi rolul de factor al schimbării, dar uitând însă că cei zece ani ai Comisiei Barroso nu au însemnat decât sacrificarea modelului social european și folosirea acestuia din urmă pentru realizarea unei pieței unice incapabile să facă față unei crize.


 
            „Nici NATO şi nici UE nu vor avea grijă de România”
   
 
George Friedman, președintele Stratfor: nici NATO şi nici UE nu vor avea grijă de România a declarat joi Friedman în cadrul unei conferinţe susţinute la BNR unde de faţă erau premierul Victor Ponta şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu
 
România trebuie să aibă grijă de ea singură, pentru că NATO şi Uniunea Europeană nu vor face asta, a declarat la Bucureşti George Friedman, unul dintre cei mai influenţi politologi americani şi preşedinte Stratfor. Şeful celei mai importante agenții private de analiză geopolitică este de părere că statul român ar trebui să lupte pentru menţinerea suveranităţii, pe fondul unui trend european de diminuare până la extincţie a suveranităţii naţionale.
"Trebuie să faceţi o iniţiativă regională. Este o iluzie optică impresia că UE sau NATO vor avea grijă de România, care este un stat suveran şi trebuie să îşi asume răspunderea pentru viitorul politic.
Trebuie să vă asumaţi problema suveranităţii şi să o plătiţi", a declarat Friedman într-un discurs susţinut la BNR, în faţa unor lideri politici români, a unor bancheri şi a unor manageri de mari companii. În privinţa relaţiei cu SUA, problema se pune că România are nevoie în special de o relaţie, nu Statele Unite. "Întrebarea este ce aveţi de oferit", a menţionat politologul american.
Europa este într-o criză profundă, structurală, care va dura. "Problema în Europa este că nu există un lider, sunt opinii divergente între principalele state precum Germania şi Franţa, şi nu există o soluţie comună. Prima contradicţie a Europei este că este o uniune între state care nu sunt la fel".
Friedman spune că timpul trece pentru Europa, iar problemele în loc să se rezolve, se acutizează, mai ales în ceea ce priveşte şomajul. "Problema este că s-au creat anumite speranţe în special pentru clasa de mijloc, iar acum acest lucru a dispărut. Acest lucru nu ţine de o criză scurtă, ci de ceva mult mai profund", a adăugat el. Friedman a menţionat că din cauza opiniilor diferite, Europa nu a putut să facă ceea ce au făcut SUA în 2008 când au stopat extinderea crizei.
În Europa s-a trecut de la o criză bancară, la o criză socială, a unei întregi generaţii care nu are o rezolvare imediată, a menţionat Friedman.
Adoptarea euro, problematică pentru România
România nu ar trebui să adopte euro pentru că nu ar avea de ce, a mai spus preşedintele Stratfor. "Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo", a declarat joi Friedman în cadrul unei conferinţe susţinute la BNR unde de faţă erau premierul Victor Ponta şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Friedman a dat ca exemplu Turcia în privinţa faptului că nu face parte din zona euro. "Le-am spus şi turcilor că cel mai bun lucru care li s-a întâmplat a fost că au fost respinşi de la intrarea în UE", a menţionat politologul american de origine ungară.Odată cu intrarea in Uniunea Europeană în 2007, România şi-a stabilit ca ţintă adoptarea monedei unice europene în 2015, dată care nu va mai fi respectată din cauza apariţiei crizei economice. Guvernul Ponta, care s-a declarat adeptul adoptării euro, nu a stabilit o nouă dată de aderare. Preşedintele României, Traian Băsescu a declarat recent că guvernul ar trebui să stabiliească 2017 drept data de aderare la euro.


 
                    „E în interesul lor ca toţi să fim idioţi”


 
         O PARALELĂ CU GRECIA SAU UN DISCURS RECENT AL LUI GEORGE PAPANDREOU :


Acesta nu va fi un discurs ca oricare altul pe care l-am ţinut. Astăzi vă voi vorbi despre conducerea defectuoasă din politica globală şi din economia în curs de globalizare. Nu voi oferi nişte soluţii ideale, servite pe tavă, dar vă voi forţa să regândiţi, să riscați şi să vă implicaţi în ceea ce eu numesc o evoluţie globală a democraţiei.Conducerea defectuoasă. Ce înseamnă astăzi conducere defectuoasă şi de ce democraţia noastră nu funcţionează? Ei bine, conceptul de conducere defectuoasă înseamnă că v-am exclus pe voi din proces. Permiteţi-mi să vă prezint, din experienţă personală o perspectivă, pentru ca voi să faceţi un pas înapoi şi să înţelegeţi de ce e atât de dificil să faci faţă provocărilor actuale şi de ce politica se-ndreaptă către o situaţie fără ieşire.

Să o luăm cu începutul. Să începem cu democraţia. Pentru grecii antici a fost o revelaţie, o descoperire faptul că aveam împreună potenţialul de ne stăpâni propria soartă, de a putea examina, învăţa, imagina şi crea apoi o viaţă mai bună. Democraţia a fost inovaţia politică în scopul protejării aceastei libertăți, deoarece am fost eliberaţi de temeri, astfel ca minţile noastre, fie ele despoţi sau dogme, să poată fi protagoniştii. Democraţia a fost inovaţia politică ce ne-a permis să limităm puterea tiranilor, sau a marilor preoţi, tendinţa lor naturală de a-şi maximiza puterea şi bogăţia.
Am început să înţeleg asta pentru prima oară când aveam 14 ani. Încercam să scap de teme, şi mă strecuram în sufragerie pentru a-i asculta pe părinţii mei şi prietenii lor, discutând aprins. Grecia era condusă de un guvern puternic care sugruma ţara. Tatăl meu conducea o mişcare promiţătoare pentru reimaginarea Greciei, pentru a imagina o ţară, unde ar fi domnit libertatea şi unde oamenii, cetăţenii ar fi fost la conducerea propriei ţări.
Obişnuiam să-l însoţesc în multe campanii politice şi mă puteţi vedea aici, alături de el. Eu sunt cel tânăr de la margine. Poate nu mă recunoaşteţi din cauza tunsorii diferite de atunci.
În 1967, se apropiau alegerile, campaniile mergeau bine, iar toţi cei din casă erau tensionaţi. Simţeam că va urma o schimbare majoră progresivă în Grecia.Într-o noapte, nişte camioane militare au oprit în dreptul casei, soldaţii au dărâmat uşa şi m-au găsit sus pe terasă. Un sergent s-a apropiat de mine, mi-a pus o armă la cap şi a spus: „Dacă nu-mi spui unde e tatăl tău, te omor”. Tatăl meu care se ascundea în apropiere, a ieşit şi a fost luat la închisoare.
Noi am supravieţuit, dar nu şi democraţia. Au urmat 7 ani brutali de dictatură, pe care i-am petrecut în exil.
Astăzi, democraţiile noastre se confruntă din nou cu un moment de adevăr. Să vă spun o poveste.
În aprilie 2010, într-o duminică seara, la Bruxelles, stăteam cu colegii într-o instituţie europeană. Numai ce fusesem ales prim-ministru, şi am avut sarcina nefericită de a expune adevărul, conform căruia deficitul nostru nu era de 6%, aşa cum fusese raportat oficial cu câteva zile înainte de alegeri de către guvernul precedent, ci de 15,6%. Deficitul era însă, numai simptomul unor probleme mult mai grave cu care se confrunta Grecia. Eu fusesem ales pe un mandat, cu misiunea de a combate aceste probleme, fie că era vorba de lipsă de transparenţă şi răspundere în guvernare, fie de un stat clientelar, care îi favoriza pe cei puternici- îi scutea de taxe, instigat şi ajutat de un sistem global de evaziune fiscală, politică şi mass-media, preocupate de interese speciale. În ciuda mandatului electoral, pieţele nu aveau încredere în noi. Costurile de împrumut erau colosale şi ne confruntam cu posibilitatea de a nu plăti la timp împrumuturile.M-am dus la Bruxelles cu misiunea de a găsi un răspuns european unit, unul care ar fi calmat pieţele şi ne-ar fi dat timp să facem reformele necesare. Dar nu am câştigat mai mult timp. Imaginaţi-vă în jurul mesei de la Bruxelles. Negocierile sunt dificile, tensiunile sunt mari, progresul e lent şi apoi la ora 2 fără 10 minute, un prim-ministru strigă: „Trebuie să terminăm în 10 minute”.
Am întrebat: „De ce? Acestea sunt decizii importante. Să ne consultăm puţin mai mult”.
Alt prim-ministru intervine şi spune: „Nu, trebuie să ajungem la o înţelegere acum, pentru că peste 10 minute, se deschid pieţele bursiere în Japonia şi va fi prăpăd în economia globală”.
Am luat repede o decizie în acele 10 minute.
De data aceasta, nu militarii, ci pieţele bursiere erau cele care ne puneau arma la cap.
Au urmat cele mai dificile decizii din viaţa mea, dureroase atât pentru mine, cât şi pentru conaţionalii mei, decizii care impuneau reduceri salariale, austeritate celor care nu erau vinovaţi de criză. Cu aceste sacrificii, Grecia a evitat falimentul, iar zona euro a evitat colapsul.E adevărat că Grecia a cauzat criza europeană, iar unii mă consideră pe mine vinovat de asta. Totuşi, astăzi cred că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu faptul că Grecia era doar simptomul unor probleme structurale mult mai profunde din zona euro şi a unor vulnerabilităţi în sistemul economic global, vulnerabilităţi ale democraţiilor noastre.
Democraţiile noastre sunt captive în sisteme prea mari pentru a se prăbuşi, sau mai precis, prea mari pentru a fi controlate.
Democraţiile noastre sunt slăbite în economia globală de jucători care pot să se sustragă legilor şi plăţii taxelor, standardelor de mediu şi muncă.
Democraţiile noastre sunt compromise de inegalitatea crescândă şi concentrarea crescândă a puterii şi bogăţiei, grupuri de interese, corupţie, viteza pieţelor sau de simplul fapt că uneori ne temem de un dezastru iminent, au constrâns democraţiile noastre şi ele au constrâns capacitatea noastră de a ne imagina şi a folosi potenţialul, potenţialul vostru în găsirea soluţiilor.
Grecia era doar o previzualizare a ceea ce avea să urmeze. Eu am sperat în mod optimist, că această criză va fi o oportunitate pentru Grecia, pentru Europa şi pentru întreaga lume de a face schimbări democratice radicale în instituţiile noastre. În schimb, am avut parte de o experienţă foarte umilitoare. În Bruxelles, când încercam disperaţi iar şi iar să găsim soluţii comune, am realizat că niciunul dintre noi nu a avut de a face cu o criză similară. Mai rău, eram captivi în ignoranţa noastră colectivă.
Eram conduşi de fricile noastre, iar acele frici ne conduceau către o credinţa oarbă în ortodoxia austerităţii.
În loc să apelăm la înţelepciunea colectivă din societăţile noastre, să investim în ea pentru a găsi soluţii mai creative, ne-am întors la configuraţiile politice. Apoi am fost surprinşi când oricare măsură ad-hoc nu punea sfârşit crizei, ceea ce a dus la căutarea unui vinovat de eşecul european colectiv şi acela a fost, desigur, Grecia. Acei greci risipitori, inutili, care beau ouzo şi dansează zorba sunt problema. Pedepsiţi-i! Un stereotip convenabil, dar nefondat poate durea, uneori mai mult decât austeritatea însăşi.
Permiteţi-mi să vă avertizez. Nu e vorba numai despre Grecia. Acesta ar putea fi tiparul pe care liderii îl urmează la nesfârşit atunci când avem de-a face cu aceste probleme transfrontaliere complexe, fie că e vorba de schimbări climatice, migraţii sau de sistemul financiar.
Acest tipar e abandonarea puterii colective de a ne imagina potenţialul, căzând victime fricilor, stereotipurilor, dogmelor, excluzându-i pe cetăţeni din proces, în loc să-i implicăm în el.
Procedând aşa, vom testa mai mult încrederea cetăţenilor, oamenilor noştri în procesul democratic.Nu e suprinzător că mulţi lideri politici, şi nu mă exclud, au pierdut încrederea oamenilor. Când forţele de ordine trebuie să protejeze parlamentele, scenă din ce în ce mai frecventă în lume, înseamnă că ceva nu e în regulă cu democraţiile noastre.
De aceea am organizat un referendum, pentru ca grecii să posede şi să decidă asupra termenilor pachetului de salvare. Colegii mei din UE, cel puţin unii dintre ei, au spus:
„Nu poţi face asta. Va fi haos pe pieţele bursiere din nou”.
Am spus: „Trebuie ca înainte de a recâştiga încrederea în aceste pieţe, să recâştigăm încrederea oamenilor noştri”.De la încheierea mandatului, am avut timp să reflectez. Am rezistat furtunii din Grecia şi Europa, dar unele provocări au rămas. Dacă politica e puterea de a ne imagina şi folosi potenţialul, atunci şomajul de 60% în rândul tinerilor din Grecia şi din alte ţări, e cu siguranţă o lipsă de imaginaţie, dacă nu de compasiune. Până acum, am încercat să rezolvăm problema economic, cu austeritate şi cu siguranţă am fi putut găsi alternative, o strategie diferită, stimuli economici pentru locuri de muncă ecologice, datorie mutuală, legături europene care ar fi susţinut ţările care au nevoie de presiune pe piaţă, acestea ar fi fost alternative mult mai viabile. Dar am ajuns să cred că problema nu e una economică, ci una care ţine de democraţie.
Să încercăm altceva. Să vedem cum putem include din nou oamenii în proces. Să rezolvăm problema din punct de vedere democratic. Grecii antici, cu toate neajunsurile lor, credeau în înţelepciunea mulţimii în momentele lor cele mai bune. Credem în oameni.
Democraţia nu ar putea funcţiona fără ca cetăţenii să delibereze, să debată, să-şi asume reponsabilităţi publice pentru afaceri publice.
Cetăţeni obişnuiţi erau des aleşi în jurii pentru a decide asupra problemelor critice ale zilei. Ştiinţă, teatru, cercetare, filozofie, jocuri pentru minte şi corp, erau exerciţii zilnice. Ele erau, de fapt, educare pentru participare, pentru potenţial, pentru a creşte potenţialul cetăţenilor noştri.Cei care evitau politica, erau nişte idioţi. Acest termen a apărut în Grecia Antică, la Atena.
„Idiot” vine de la rădăcina „idio”, sine- o persoană egocentrică, retrasă, exclusă, care nu participă şi nu examinează afacerile publice.
Participarea avea loc în agora, care are două înţelesuri:
agora e atât o piaţă, cât şi spaţiul unde aveau loc deliberările politice.
Piaţa şi politica erau atunci unite, accesibile, transparente, pentru că dădeau puterea poporului. Ele servesc „demosul”, democraţia. Mai presus de administraţie şi pieţe, era guvernarea directă de către oameni.Astăzi am globalizat pieţele, dar nu şi instituţiile noastre democratice. Politicienii noştri se limitează la politica locală, în timp ce cetăţenii noştri, deşi văd un mare potenţial, sunt victimele unor forţe peste puterile lor.
Cum reunim atunci cele două jumătăţi ale agorei? Cum democratizăm globalizarea? Nu mă refer la reformele necesare ale Naţiunilor Unite sau ale G20, ci la cum securizăm „demosul”, platforma de valori, ca să putem avea acces la potenţialul vostru.
Cred că aici Europa se potriveşte perfect. În ciuda nereuşitelor ei recente, este cel mai de succes experiment transfrontalier de pace din lume.
Să vedem dacă poate fi un experiment în democraţia globală, un nou tip de democraţie.
Să vedem dacă putem crea o agora europeană, nu numai pentru bunuri şi servicii, dar şi pentru cetăţenii noştri, unde pot lucra împreună, delibera, învăţa unul de la altul şi unde pot face schimb de artă şi cultură, unde pot veni cu soluţii creative.
Să ne imaginăm că cetăţenii europeni au puterea de a vota direct pentru un preşedinte european, sau că jurii de cetăţeni, alese prin tragere la sorţi, pot delibera cu privire la probleme controversate, un referendum european, unde cetăţenii noştri vor vota pentru tratate viitoare ca legislatori.
De ce să nu avem primii cetăţeni europeni adevăraţi, acordându-le imigranţilor noştri, nu cetăţenie greacă, germană sau suedeză, ci o cetăţenie europeană?
Şi să ne asigurăm că îi vom împuternici pe şomeri, acordându-le vouchere de bursă pentru a putea alege să studieze oriunde în Europa, unde identitatea noastră comună e democraţia, unde educarea se face prin participare şi unde participarea generează încredere şi solidaritate, mai degrabă decât excludere şi xenofobie.
O Europă condusă de popoare, un experiment despre aprofundarea şi extinderea democraţiei peste graniţe.Unii m-ar putea acuza de naivitate, de faptul că-mi pun încrederea în puterea şi înţelepciunea poporului. După decenii de făcut politică, sunt şi pragmatic. Credeţi-mă, am făcut şi fac parte din sistemul politic actual şi ştiu că lucrurile trebuie să se schimbe. Trebuie să facem politica să redevină puterea de a imagina, reinventa şi restructura pentru o lume mai bună.
Dar mai ştiu că forţa distrugătoare a schimbării nu va fi condusă de politica actuală.
Reinventarea politicii democratice va fi făcută de voi şi mă refer la voi toţi.
Toţi cei care participă în acest schimb global de idei, fie că sunt aici în sală, în afara ei, online, la nivel local, toţi cei care se împotrivesc nedreptăţii şi inegalităţii, celor care răspândesc rasismul, nu empatia, dogma, nu gândirea critică, tehnocraţia, nu democraţia.
Toţi cei care se împotrivesc puterii necontrolate, fie că e vorba de lideri autoritari, de plutocraţi care-şi ascund averile în paradise fiscale, sau de grupuri de interese care îi protejează pe cei puternici.E în interesul lor ca toţi să fim idioţi. Hai să nu fim!

(http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/e-in-interesul-lor-ca-toti-sa-fim-idioti-186288.html)


 
     Există reacții antiunioniste la vârful politicii de la Chișinău ?



Redactia R.B.N.Press publica recent, la1 decembrie 2013, următoarele informații privind unele personalități de la Chișinău. Publicație electonică activă în ultima perioadă, R.B.N. Press se prezintă drept „o voce” pentru „ROMANIi  CARE  SUNT  DISCRIMINATI  IN  OCCIDENT  SAU  DESPRE  SITUATII  CONCRETE  IN  CARE  ROMANII  DIN  PROVINCIILE  ISTORICE  DN  JURUL  ROMANIEI  SUNT  SUPUSI  ABUZURILOR   SI  DEZNATIONALIZARILOR  FORTATE ” și informează că, Premierul Iurie Leancă a lucrat în MAE al R.S.S.Moldovenești încă din anul 1986 și este cel care a afirmat că „Republica Moldova nu este  pregătită să se unească cu România” și că Vlad Filat, fost Premier al R.Moldova, președintele Partidului Liberal Democrat înainte de mitingul PRO UNIONIST din 16 septembrie 2012 de la Chișinău:„Rog cetățenii Republicii Moldova să se abțină de la participarea la Marșul Unirii din 16 septembrie și să nu se lase să fie folosiți de inamicii procesului de integrare europeană a țării”, a declarat Vlad Filat la sedinta Guvernului de la Chisinau, înainte de vizita pe care trebuie să o întreprindă la Moscova.

Redacția R.B.N. Press mai informează că Dumitru Diacov – Președintele de onoare al Partidului Democrat din R.Moldova, care a afirmat recent că Declarațiile lui Băsescu sunt egoiste și dau apă la moară comuniștilor, a fost pe vremuri agent al KGB in Romania,diplomat la ambasada URSS din București,  implicat activ si documentat in acest sens, in evenimentele din decembrie 1989 de la Bucuresti. Iar Marian Lupu președintele PDM care a clamat:  „Unificarea României cu Republica Moldova: Niciodată!” a fost membru in PCRM-ul condus de Vladimir Voronin, pana in anul 2009. La mitingul din 3 noiembrie 2013 de la Chisinau, la care au participat circa 100 de mii de romani-basarabeni, intr-o mare demonstratie populara pentru integrarea R. moldova in Uniunea Europeana, Marian Lupu a fost singurul lider politic care si-a tinut discrsul in limba rusa.  

http://www.rbnpress.info/wp/despre-noi/#ixzz2mBVXJmEU


 
                                  „neurope.eu”

                          Basescu: The last autocrat of Europe
                                                                                                                                             by
                                                                                                                                         Dietmar Bergtahl
                                                                                                                                      10/11/2013 - 1:52pm
 
Nearly a quarter-century after the fall of the Iron Curtain, the painful cries for “Freedom” can still be heard from people demonstrating in Europe. In Romania, a member of the European Union since 2007, people are still searching for democratic values that have been buried under the despotic regime of the country’s controversial president, Traian Basescu.
Exactly one year ahead of the next Romanian presidential elections, Basescu is regaining his autocratic rule that was weakened by the last year’s referendum in which 87% voted in favour of his impeachment.
Engaged in an internal war against the new government and the political majority, Basescu is now setting his sights outside Romania – maybe in Europe, maybe even across the Atlantic Ocean. There are rumours he will try to secure his political future with the help of his old connections who had helped him remain in power one year ago despite the result of the referendum.  It is maybe the strangest story of a comeback in Europe and one that is more likely in a country like Belarus (Europe’s last remaining unreconstructed Communist dictatorship) than in a European Union Member State. Only a tyrant can so openly defy the people’s will (7.4m of 8.4m Romanians voted for his impeachment) and return to office.
This is how Basescu managed to return to the Presidential Palace following his three-week suspension from the parliament.
Building an autocratic regime
It was not by chance that Basescu managed to regain power after his own people told him to leave. It was a carefully constructed, self-serving system that saved him.
Basescu’s regime is characterised by a network of institutions, which are all under his personal command. By appointing his loyal supporters in key positions and by keeping those who show gratitude, Basescu has even managed to take total control of Romania’s secret services and to pursue his own prerogatives as president over the Supreme Council of National Defence.
Using information provided directly by the secret services and its good monitoring system, it is said that Basescu has managed to yield subversive pressure on most of the heads of the key state institutions.
Step by step, through more appointments and mandates, he has managed to prolong his personal control and extend it further over the heads of the chief prosecutors as well as the leadership of the Supreme Court of Justice, the Superior Council of Magistracy, the Constitutional Court of Romania  and the National Agency for Integrity, to name but a few. Using all these influential institutions, including the National Agency for Fiscal Administration and the Audio Video Commission, throughout his nine years in office, Basescu has succeeded in compromising and eliminating his political rivals, his ex-allies, the voices of the trade union movement and of the civil society. He has also openly attacked the country’s free press institutions.
 Essentially, there were two constitutional infringements that led to the parliament’s decision to suspend Basescu - not once, but twice, and to eventually call a referendum. But what happened last summer was a typical case of voluntary servitude of the state institutions towards one single person – the president.
The sweeping majority vote for the impeachment of the suspended Basescu was quite simply rendered null and void by the Constitutional Court - one of the institutions that is under his direct control.
Basescu also rallied the support of his allies across the Atlantic. The United States Ambassador in Bucharest, Mark Gitenstein, for instance, is viewed as an unequivocal supporter of Basescu. In an unprecedented intervention from an American diplomat in the past decade, Ambassador Gitenstein spoke out against the referendum. He said he is “deeply concerned about any attempt to threaten the independence of democratic institutions”.
It should also be noted that Ambassador Gitenstein, strangely enough, also serves on the board of Romania’s Property Fund.
As regards the emissaries sent from Washington to publicly support Basescu, they readily and without any hesitation embraced the wildly inflated figures presented in relation to an imaginary election fraud. They presented these alleged figures as facts even though it has been one year since the referendum and no one has been able to find any hard evidence of some two million votes against Basescu’s impeachment.
This can only be described as a deliberate attempt on the part of Washington and Brussels to misinform the public. A scandalous theory was even invented as regards the intention of the new government to… arrest some of the judges of the Constitutional Court. The truth was either hidden from the European political elite or the reality distorted: Basescu and his few supporters communicated to Brussels and Washington false information that Romania’s Constitution makes no mention to any impeachment procedure, accrediting their thesis of a coup d’etat. What is more, confusion was deliberately maintained as regards the independence of the members of the Constitutional Court, who are in fact political appointees.
Last year, thousands of Romanians took to the streets calling for “Freedom, Freedom” - 23 years after the collapse of the communist regime. Many of them feel that Basescu’s Romania is more and more similar to Nicolae Ceausescu’s Socialist Republic of Romania, according to opinion polls and reports in the local media.
One official statistic speaks volumes about Romania’s current regime and it is one that should worry everyone. According to official figures, there were more than 3,000 orders (in just one year) for phone tapping in Romania on the grounds of national security. Also in Romania, the press is considered a “vulnerability” for the national security of the country, as written in the national strategy document.
After nine years of Basescu’s mandate, many people are whispering instead of talking. They fear their phone is being tapped and that one single word or phrase might become evidence in a criminal case built exclusively on compilations and incomplete wiretapping. This is a conclusion that can be drawn from the independent reports on the judicial system of Romania that shows most of the cases against political and business leaders were built exclusively on phone tapping, without any other evidence.
Meanwhile, the preventive detention for more than one year before a court hearing has become a common method and one that reminds Romanians of the oppressive regime of Stalin. But beyond their growing feelings of fear and anxiety, Romanians also feel frustrated and betrayed as expressed by their vote last year in the referendum - a vote that was ignored.
As president, Basescu’s attempts to remain in power have created a paradox: the vote of more than seven million people didn’t count as much as the choice of those who were absent. This result will probably affect the future elections and, furthermore, the democracy of Romania.
Actually, this is the dream of any autocrat leader: to replace the people’s will with his own and to disenchant citizens who start to believe there is no point in manifesting their opinions since their vote won’t count and their opinion doesn’t matter and their freedom doesn’t really exist.
 
Monopoly over the external messages
Ahead of the referendum, the media delivering the messages from Romania to the other European Union members and the United States were controlled by people close to the Basescu.
In fact, countless pro-Basescu messengers were banging on the door of members of the European Parliament and governments and institutions outside the country.
Critics say this was an attempt to disseminate only the “appropriate” information approved by the president and his regime. They came in the form of cultural institutions – mainly designed to promote the Romanian culture to the world – or non-governmental organisations (NGOs) close to the presidential regime (like Freedom House Romania). Their aim was to give higher credibility to the so-called information about the coup d’état that was supposedly organised by Romania’s parliament, the government and by the 90% majority of Romanians.  All these efforts to deliver fake information to the rest of the EU and to the United States was aimed at obtaining an external support for the suspended president and compensating for the lack of internal support.
 
Who’s got the future?
In 13 months, Romania will likely have a new president since Basescu cannot run for a third term in office. But he hasn’t given up. Basescu recently launched a hilarious idea that he could prolong his constitutional term with at least two more months.
His way of thinking combined with his methods used until now and with the network of institutions under his command makes us all believe that anything can happen. Event the worst-case scenario: to exchange his presidential chair for an official chairman position within a European or NATO.

 
 

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971