Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 |
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
Se află în dezbatere: Daniela Gîfu, Dimitrie Grama, Corneliu Leu, Toma George Maiorescu, Adrian Severin, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Juli Zech, Cristian Zainescu
Articole de: Ion Raţiu,Dmytro SAVIUK-Citizen Journal, Constantin T. CIUBOTARU în dialog cu Alexandru Cetăţeanu, prof. dr. Adrian Botez
Articole de: Mona Agrigoroaiei, Aurura Petan ( Formula-AS), DACIAN DUMITRESCU, SERGIU GABUREAC, LUCIAN AVRAMESCU
Articole de:Titus Filipas, Viorel ROMAN, Gheorghe Tanasescu, MARINA CONSTANTINOIU
INSEMNARI DESPRE TRECUTUL APROPIAT AL LITERATURII- CORNELIU LEU face triste completări la un jurnal din 1949, Valery OIȘTEANU – despre onirismul si suprarealismul românesc
Articole de: Laurentiu BADICIOIU, Dan LUPESCU, Al.Florin TENE, Theodor DAMIAN, Toma George VESELIU, Adrian BOTEZ, Veronica IVANOV, Ed. FIDES, Alex. STEFANESCU. Despre: Marian Barbu, Festivalul de la Mizil, Poeti actuali, Daniela GÎFU, Corneliu BERBENTE, Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Georgeta RESTEMAN, Ion Mihai CANTACUZINO, Daniel IONITA.
TREI DOAMNE ALE POEZIEI DE AZI: Dorina ȘIȘU,Georgeta RESTEMAN,Mariana ZAVATI-GARDNER
PROZĂ DE:GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG,OCTAVIAN LUPU și GEORGE ROCA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- PARTEA I
Partea II
Partea III
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI

 2013
anul introducerii clasei zero
 
 
 
 Propunem să se înceapă cu
o clasă pentru cei care merită
zero tăiat




 
 TRAIAN ANTICUL SAU TRAIAN PREZENTUL?

-o dilemă oltenească despre
monumentele dâmbovițene -
sau, în latina... vulgară: „Traian, puţa, căţaua şi scările”
transmis de                       Prof.univ.dr.                   
           NICU VINTILA-SIGIBIDA           
                        Avocat
                         
200521 Craiova, Dolj, Banu Mihalcea nr.8


 Istoria în plină amploare !
 
 
 După dezvelirea statuii împăratului Traian, complet gol, amplasată pe treptele Muzeului Naţional de Istorie de pe Calea Victoriei, din Capitală (pe bune, nu e nicio glumă!):
   Pe site-urile pe care a apărut această informaţie, cititorii şi-au dat frâu liber imaginaţiei şi au făcut mişto la greu de monumentul pentru care Municipalitatea a plătit 200.000 de lei, adică...45.000 de euro.
   Iată câteva dintre "caracterizările" făcute de bucureşteni pe site-ul hotnews.ro.
- "Dacă-mi permiteţi, aş propune pentru lucrarea de artă titlul: "Maidanez rănit cu fular".
- "Dacă o lasă acolo, peste 100 de ani zona se va numi sau sau .
- "Nu credeam că poate exista un monument mai grotesc decât cel al lui Avram Iancu din Cluj. Acum am văzut că da. E o performanţă să reuneşti simbolurile etnogenezei româneşti într-o reprezentare ce înfăţişează un ins care fuge cu câinele bolnav la veterinar".
- "Băh, oameni buni, ăla n-are chiloţi pe el, dar maidanezului i-au pus fular la gât??? Păi, e frig sau nu e?".
- "Mai rar poţi vedea asemenea porcărie. Lupoaica stă înţepenită într-un rigor mortis în braţele împăratului cu expresie de beţiv tocmai alcoolizat, care s-a dezbrăcat şi stă cu cucu' ostentativ expus publicului. Vă daţi seama ce imagine poate crea în mintea unor copii care vor vedea hidoasa statuie pentru prima oară". 
 
Raspuns ........ Latina vulgară
 
De vreme ce toată lumea scrie despre asta, hop şi eu! Subiectul este statuia lui Traian, de la Muzeul Naţional de Istorie. Sau aşa cum e deja tot mai cunoscută: "Traian în puţa goală, cu căţaua".
Cum nu l-am cunoscut personal pe domnu' Traian, nu-mi dau seama dacă statuia seamănă cu el ori ba. Nici căţaua n-am cunoscut-o. Am cunoscut un alt Traian şi cu ăla nu seamănă. Ca să facem o discuţie serioasă şi aplicată, zic să luăm pe rând acele aspecte care au născut toată discuţia. Adică: Traian, puţa, căţaua şi scările.
a) Traian
Evident că în acest moment istoric nu se putea discuta decât despre o statuie a lui Traian. ("toţi suntem urmaşii lui Traian" - o tută). Despre statuia lui Victor e prematur să discutăm, iar despre cea a lui Mihai Răzvan n-avem ce discuta, că tocmai au furat-o ţiganii, pentru fier vechi.
Traian - cel cu statuia- a fost împărat roman. Împăraţii erau un fel de preşedinţi, cu mai puţină putere. Unii afirmă că a fost ultimul mare împărat roman -lucru care pare a fi contrazis de autorul statuii, dar despre asta vorbim la punctul b. În ce ne priveşte, am reţinut despre el că i-a caftit pe daci de două ori, că i-a făcut columnă lui Badea Cârţan şi că a ridicat la Adamclisi ( care nici nu se numea Adamclisi pe atunci, sâc!) un monument în faţa căruia, cândva, erau ciutanii făcuţi pionieri.
Prin tradiţie, noi îi suntem recunoscători lui Traian şi îl socotim un mare erou şi înaintaş pentru ca i-a babardit pe strămoşii noştri şi ne-a transformat în colonie. Tot mulţumită lui am dobândit şi limba română, despre care ne place să spunem ca este o limbă latină . Pentru teza originii latine a limbii române pledează o bună parte din tezaurul nostru lingvistic, ca de exemplu: mişto, sanchi, cul, sictir, ciubuc, focusat, targhetat, etc.
b) Puţa
   Se pare că cele mai vii discuţii au fost generate de măruntul detaliu anatomic amplasat sub buricul lui Traian, respectiv distinsa puţă. Marile obiecţii sunt legate de micile înzestrări. Spre deosebire de mine, care am recunoscut că nu l-am cunoscut pe domnu', bună parte din coconetul naţiei pare să-l fi cunoscut intim pe domnul Traian şi îşi exprimă dezaprobabrea faţă de influenţa japoneză în tratarea acestui aspect al statuii.
Să ne aplecăm ( e un fel de a spune), totuşi, mai mult asupra acestui detaliu. Observăm că artistul a acordat o suficient de mare atenţie detaliilor legate de zona puţiană a a statuii. Există, deasupra cârnăciorului, o mustaţă stufoasă. Datorită amplasării mustăţii, putem deduce cu just temei că este vorba despre floci. Din această perspectivă, grija artistului pentru detalii este salutară. Fruntea celui de-al doilea cap al împăratului este străjuită de un breton abundent. În acelaşi timp, trebuie remarcat că testiculele imperiale par a fi cu desăvârşire lipsite de păr. Aici există două posibile explicaţii: fie artistul avea informaţii la care noi nu avem acces, legate de moda romană, în genere, şi de îndemănarea bărbierului împăratului, fie pur şi simplu a rasolit-o şi nu a mai acordat aceeaşi grijă detaliilor. Până la urmă se poate şi mustaţă fără cioc.
Puţulica, e drept, nu are nimic august, fiind mai degrabă delicată. Totuşi, cum împăratul este în curul gol, e foarte posibil să fi ieşit din apă, apa era rece şi. înţelegeţi situaţia. Găsesc, totuşi, prudentă şi înţeleaptă abordarea artistului. Daca l-ar fi reprezentat pe împărat cu ditamai strujeanul de pulă în erecţie, gândesc că scandalul ar fi fost şi mai mare.
   Pentru prepuţul excesiv de abundent explicaţia e simplă: e vorba, totuşi, de un împărat, care nu a ajuns niciodată în situaţia de se lua şi pielea de pe el. Înţelegeţi ce vreţi.
În fine, dacă la puţulică apa rece l-a ruşinat pe împărat, când vine vorba de coaie lucrurile par a fi în regulă. Sunt două. Şi au o dimensiune absolut acceptabilă. Alte comentarii tâmpite nu-şi au rostul.
c) Căţaua
Unii au identificat căţaua cu lupa capitolina. Alţii au găsit acolo o trimitere la capul de lup dacic. Greşit. Artistul a ţinut să evidenţieze sprijinul acordat de împăratul Traian urmaşului său de peste veacuri, în privinţa politicii de eutanasiere a câinilor fără stăpân. La o privire foarte atentă se poate observa că, de fapt, Traian nici nu ţine căţaua în braţe (da, mă încăpăţânez să ortografiez "căţa"), aceasta părând să leviteze. De fapt tocmai se înalţă la ceruri, deci eutanasie. Aici se vede o dată în plus cât de judicioasă a fost alegerea artistului: dacă ar fi optat pentru soluţia sulei monumentale, în erecţie, vă daţi seama ce punct de sprijin ar fi avut căţaua şi cum asta ar fi compromis tot mesajul.
d) Scările
   Se tot pune întrebarea : de ce a fost amplasată statuia pe scări, la mijlocul acestora. Mai întâi pentru că artistul a ascultat foarte mult cântecul lui Mircea Vintilă, pe versurile lui Păunescu. Cea de a doua explicaţie este că bugetul a fost depăşit şi nu au mai rămas bani pentru soclu.
   Oricum, e bine că s-a optat pentru scările de la Muzeul de Istorie. Dacă s-ar fi ales scările rulante de la mall, situaţia era şi mai complicată. O discuţie care se poate face e legată de poziţia împăratului: parcă tocmai coboară scările. Cred că aici nu ar trebui decodat niciun mesaj ascuns, ci acceptat faptul că aşezarea statuii cu curul la stradă ar fi fost o alegere mai puţin inspirată; ar fi trebuit să urcăm, cu toţii, câteva trepte pentru a putea vedea puţulica.
Gata.
   Aş mai avea de adăugat două note personale: nu am nimic pentru abordările artistice mai neconvenţionale, mai moderne, dar cred că arta monumentală, mai ales când îşi propune reprezentarea unor figuri importante ale istorei ( în cazul de faţă e vorba de antichitate) trebuie să respecte, totuşi, nişte canoane. Ca şi în pictura de icoane, există reguli care nu pot fi ocolite. În tipul acesta de artă, personalitatea celui reprezentat ar trebui să fie mai importantă decât personalitatea artistului- e o părere personală.
   Marele reproş pe care am a-l aduce acestui monument nu este legat nici de echivoca plasare a lupoaicei, nici de nudul personajului principal. În întregul ei, de la amplasament până la execuţie, statuia reprezintă un Traian foarte pedestru, lipsit de majestate, comun până foarte aproape de vulgar. Între altitudinea columnei şi banalitatea compoziţiei de pe treptele Muzeului de Istorie există o disproporţie oarecum supărătoare. Nu încălcarea convenţiei este supărătoare - dezbrăcarea împăratului şi prezentarea sa mai austeră, lipsită de somptuozitate, poate fi nu doar acceptabilă, ci chiar salutară. Trivializarea ( chiar involuntară), coborârea de pe columnă şi aşezarea , gol, pe trepte, nu înseamnă ieşirea din convenţie, ci ireverenţă. Ceea ce, până la urmă, descrie perfect atitutindea noastră de astăzi.

Amin!
 
 Viaţa e tristă la noi, în  schimb salariul e hazliu

Varsta este numai o stare de spirit
pe care ne-o construim singuri
si nu are nimic de-aface cu articulatiile.
Sub acest motto,  primim de la
<
anamaria_comanoiu@yahoo.com>:

Organigrama firmelor romanesti

 
Patronul.
De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.
A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii.
Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi
conducă businessul.
 
Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.
Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y.
Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă.
Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative.
Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii.
Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el.
Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 Euro pentru cineva care să îl pună pe picioare.
Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul "lasă bă că avem loc".
Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo. .. Închide uşa biroului când urlă patronul la el.
Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri si tastaturi pentru computerele angajaţilor.
După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor impresionabili.
 
Echipa de vânzări.
Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice răspund cu "dacă nu aducem noi comenzi, firma moare".
Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la "bericile cu colegii" de suferinţă.
De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile astea.
Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez, "sunt clienţii mei".
 
Contabilele.
Sunt nişte doamne nesatisfăcute de ani de zile.
Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate.
La ce îţi trebuie adeverinţa?
Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi.
Tu nu ştii că am treabă?
Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncă, pentru că solitaire nu se joacă singur.
Odată trecute de 40, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se distrează de rup barurile....
 
IT-ul.
Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai prost din firmă.
De aceea el are parola de administrator, pentru că tu eşti un netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în prezenţa lui.
Când nu rupe banda firmei cu "pornache", joacă un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks că este muncit ca un sclav.
Abia aşteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească scurgerea de informaţii din firmă ca să poată instala radmin şi să se distreze.
 
Magazionerul.
Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai treaba cu el.
Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi răbufneşte în nas că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă are el chef.
Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa şoferilor şi a femeii de serviciu.
 
Şoferii.
Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu.
Scopul lor în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie să muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut şi serviciul îi cam încurca.
Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări sau să conducă o firmă,
pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le împărtăşeşte asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina şi pe maşina firmei.
 
Femeia de serviciu.
Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele.
Nu înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau de ce trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie.
Le urăşte pe curvele de la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele pentru că are o fata care are nevoie de serviciu.
 
Secretara.
Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul
http://us.mc1603.mail.yahoo.com/mc/compose?to=office@firma......la site-urile de bancuri şi de porcărele.
Nu ştie niciodată nimic.
Nu are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la marketing, pe care le consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face ea, şi, când ajunge, se poartă mizerabil cu secretara.
 
Muncitorii.
Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul lor.Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de teamă să nu fie concediaţi, pentru că au rate şi copii.Urăsc şoferii pentru că stau toata ziua în maşină în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzări, pentru că stau toată ziua pe scaun şi au salariu mai mare, pe director că nu angajează mai mulţi oameni, ca să poată dormi şi ei la serviciu câteva ore.Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi le e lene să gâdească un pic.
 
Amantele.
Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale cui sunt.
Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e  secretară, amanta şefului e la marketing...
Se ştiu care sunt în firmă şi sunt urâte de toată lumea, deşi toţi se poartă frumos cu ele... Visul lor e să se integreze cât mai bine în colectiv, să aibă impresia că şi ele contribuie cu ceva, în speranţa ca vor fi invitate la ieşiri în club de colegele de departament.
În momentele post-coitum varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine ar trebui dat afară. E singura care zâmbeşte sau are o mimă inocentă atunci când directorul ţipă la toată lumea.
 

 
 
 „Trecut-au sărbătorile pe Facebook
Și mi-au lăsat în dar multe răvașe...”
                              

Distinsă Domnișoară,
Am văzut pozele tale de pe Facebook și m-am hotărât:
De sărbători o să primești niște hăinuțe și un manual de gramatică...
Cu drag,
Moș Crăciun
 
 
Politicieni, luminaţi-ne Sărbătorile!
Daţi-vă foc!!!
 
 
Stresat de responsabilitati, de campania electorala, de înjuraturile primite dupa triplarea taxelor si de o casnicie care s-a prelungit deja peste masura, primul ministru cauta o curva de meserie, sa se mai relaxeze si el un pic ....
- Cât ar costa sa faci sex cu mine?
- Domnule Prim Ministru, daca reusiti sa-mi ridicati fusta la nivelul preturilor actuale, sa-mi coborâti chilotii la nivelul contului meu din banca, sa-mi prezentati o scula la fel de dura ca timpurile pe care le traim si ridicata la nivelul costurilor gigacaloriei si mai ales,
daca puteti sa ma faceti din vorbe, asa cum îi faceti pealegatori, atunci pe cuvânt ca nu va iau nici un ban!
 




 ȘI, FIIND VORBA DE DARURILE PRIMITE RECENT, IATĂ NIȘTE BEUTURA LA CARE MERGE BANCUL DE MAI JOS:
 
 
 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971