Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 |
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
Se află în dezbatere: Daniela Gîfu, Dimitrie Grama, Corneliu Leu, Toma George Maiorescu, Adrian Severin, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Juli Zech, Cristian Zainescu
Articole de: Ion Raţiu,Dmytro SAVIUK-Citizen Journal, Constantin T. CIUBOTARU în dialog cu Alexandru Cetăţeanu, prof. dr. Adrian Botez
Articole de: Mona Agrigoroaiei, Aurura Petan ( Formula-AS), DACIAN DUMITRESCU, SERGIU GABUREAC, LUCIAN AVRAMESCU
Articole de:Titus Filipas, Viorel ROMAN, Gheorghe Tanasescu, MARINA CONSTANTINOIU
INSEMNARI DESPRE TRECUTUL APROPIAT AL LITERATURII- CORNELIU LEU face triste completări la un jurnal din 1949, Valery OIȘTEANU – despre onirismul si suprarealismul românesc
Articole de: Laurentiu BADICIOIU, Dan LUPESCU, Al.Florin TENE, Theodor DAMIAN, Toma George VESELIU, Adrian BOTEZ, Veronica IVANOV, Ed. FIDES, Alex. STEFANESCU. Despre: Marian Barbu, Festivalul de la Mizil, Poeti actuali, Daniela GÎFU, Corneliu BERBENTE, Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Georgeta RESTEMAN, Ion Mihai CANTACUZINO, Daniel IONITA.
TREI DOAMNE ALE POEZIEI DE AZI: Dorina ȘIȘU,Georgeta RESTEMAN,Mariana ZAVATI-GARDNER
PROZĂ DE:GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG,OCTAVIAN LUPU și GEORGE ROCA
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- PARTEA I
Partea II
Partea III
  Mona Agrigoroaiei
    
                 Romănii  Din Timoc sub colonizarea Serbiei
                                                                               
Serbia, stat sovin si antiromanesc, a aplicat in Valea Timocului o politica intensa de sarbizare, negand cele mai elementare drepturi, romanilor aflati sub cizma coloniala a Belgradului.
Institutiile statului roman, impregnate cu elemente pro-sarbesti si antinationale s-au dedat la o propaganda megalosarba in ceea ce priveste Kosovo si nerecunoasterea independentei sale, “uitand” total de romanii din Valea Timocului – Banat. “Amnezia” a cuprins chiar si pe presedintele roman Traian Basescu, prieten ”la catarama” cu presedintele sarb Boris Tadic.
Consider ca treaba este foarte serioasa si tine de interesele noastre nationale romanesti. Inainte de a discuta despre Kosovo si de a face declaratii neconditionate pro-sarbe, inainte de a ne lasa felicitati de Duma de stat rusa in ceea ce priveste pozitia noastra referitoare la Kosovo (act care marcheaza stupiditatea diplomatica a actualei puteri, devenita vasala axei Moscova-Belgrad) ar trebui ca atat presedentia, cat si parlamentul sa iasa cu declaratii dure impotriva sovinismului antiromanesc sarb care se face simtit cu forta in Timoc si care creaza o “limba” inexistenta “vlaha cu litere chirilice”, pentru a face mai rapida dezromanizarea din regiune!
Serbia este un stat care de-a lungul istoriei sale a cucerit si colonizat, sau “a primit cadou” multe teritorii care nu sunt ale sale. Sarbii nu vorbesc niciodata de Serbia Etnica, ci amintesc numai de “Serbia Mare” (Velika Srbija). De ce?! Pentru ca daca ar vorbi de Serbia Etnica, ar ramane numai fostul pasalac Belgrad. Celelalte teritorii sunt cucerite si colonizate.
Problema romanilor din interiorul Serbiei trebuie pusa incipient in termeni de reciprocitate. Comunitatea internationala s-a preocupat foarte mult de drepturile minoritatii sarbe din Kosovo. Prin pachetul Ahtisaari, acesteia i s-a dat dreptul de a avea 20 de deputati (rezervati) in Parlamentul Kosovo, de a avea reprezentanti in guvern la nivel de vice prim-ministru, de a avea chiar comune autonome, “legate intre ele orizontal si vertical cu Belgradul”,  – o entitate sarba in interiorul Kosovo, egala strategic cu Republica Srbska din Bosnia. Avand in vedere ca se calculeaza ca sunt cam 200.000 de sarbi in Kosovo, si cam 300.000 de romani in Timoc, atunci acestia ar trebui sa aiba, conform judecatii ahtisariene, cel putin 25-30 de deputati in Parlamentul de la Belgrad, un vice-prim-ministru, mai multi viceministri, si autonomie teritoriala, adica sa fie localitatile romanesti "legate orizontal si vertical" cu Romania,  de a avea scoala si biserica proprie in limba romana, de a avea conducere locala romaneasca.
De ce aceleasi drepturi nu li se pot aplica si romanilor din Timoc-Banat?! Sunt sarbii din Kosovo mai “cu mot” ca au aliat Rusia, furnizoare de petrol a UE… si romanii mai “prosti”?! Nu!!! Romanii autohtoni (nu venetici ca slavii de sud- sarbii) trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca si sarbii din Romania, iar ultima chestiune a asa-zisei "limbe vlahe cu litere chirilice" este cea mai flagranta incalcare a drepturilor lor. Chestiunea "limbii vlahe", diferite de limba romana este o inventie scornita de mintile infierbantate soviniste ale Belgradului, asa cum au scornit-o si pentru albanezii din Kosovo (pe care Tito ii numea pentru prima data, in anul 1974, intr-o vizita facuta la Prishtina, "kosovari", spunand: "Voi nu sunteti albanezi, sunteti kosovari"!) sau cele filo-ruse din Basarabia din jurul stalinistului Voronin care au inventat "limba moldoveneasca", cica deosebita de limba romana si au facut (culmea absurdului!) un dictionar moldovenesco-roman! Actiunile statelor slave din jurul Romaniei, a Rusiei si a Serbiei sunt deci la fel, in doua spatii diferite: Basarabia si Timoc, metodele de asimilare si de represiune sunt identice. Ramane de vazut ce vor face cei din statul roman pentru a contracara actiunile antiromanesti din Timoc si pentru a avansa drepturile romanilor, drepturi pe care si Serbia trebuie sa le respecte pentru ca sunt prevazute in toate conventiile referitoare la drepturile minoritatilor. Iar micii Milosevici "demo (n) crati" de la Belgrad, inainte sa ameninte America cu baze rusesti daca nu primesc statut la UE ar trebui sa se gandeasca ca mai au multe de facut in ograda lor proprie referitor la respectarea legislatiei europene, ceea ce presupune acordarea tuturor drepturilor si libertatilor minoritatii romanesti din Valea Timocului!
 
                                 
 
     Aurura Petan ( Formula-AS)                     

                 Istro-romanii, fratii nostri din Croatia


Frati de sange si limba cu noi, traiesc in Croatia si sunt pe cale de disparitie. Desi n-au fost niciodata in Romania, jura cu mana pe inima ca sunt… romani.
In Croatia, intr-un colt uitat de lume, de o parte si de alta a singurului munte din peninsula Istria, se afla cateva sate sarace, unele aproape in intregime parasite, in care, timp de multe sute de ani, s-a vorbit romaneste. La inceputul secolului al Xix-lea erau, probabil, vreo opt mii de suflete. Astazi au ramas mai putin de 200. Strainii le-au spus cici, celor de la nord de munte, si ciribiri, celor de la sud. Documentele vechi italiene ii numeau rumeri. Ei isi spun vlasi, iar limba si-o numesc vlaski. Oamenii de stiinta le-au spus istro-romani.
Invatatii spun ca istro-romanii faceau parte, prin secolul Vii (pe la anii 800 dupa Hristos), din ramura romanilor vestici, traitori in nord-vestul Peninsulei Balcanice, in Serbia, Bosnia si Croatia, din care astazi au mai ramas locuitorii Banatului sarbesc. Au fost impinsi spre vest, pana in peninsula Istria, in secolul Xv, de catre turci, sau poate mai devreme. Cativa cercetatori sustin ca ar fi plecat din Tara Motilor si Maramures, deoarece au in dialectul lor o particularitate care se regasea in trecut si in regiunile mentionate: il transforma pe n in r atunci cand se afla intre doua vocale. Adica spun mara, spure, bura pentru mana, spune, buna.
Odata ajunsi in peninsula Istria, romanii s-au stabilit in preajma singurului munte din zona: Muntele Mare (Monte Maggiore). In trecut, teritoriul locuit de ei era mult mai intins, dar astazi, istro-romana se mai vorbeste doar in vreo opt sate: la nord de munte, in satul Jeiani, cel mai mare si mai conservator sat de istro-romani, iar la sud, in cateva asezari marunte, grupate in jurul satului Susnievita (in italiana Valdarsa). Regiunea fusese pustiita de ciuma inainte de venirea romanilor, care si-au intemeiat satele pe pamant gol. Ei au devenit oamenii locului. Solul rosu, neroditor, nu le-a oferit prea multe.
Aveau turme de oi si vite, faceau putina agricultura si, mai ales, produceau carbune de lemn, profitand de putinele paduri din zona. Apoi isi incarcau cosurile cu mangal, le urcau in spinare si treceau muntele ca sa-l vanda la Trieste sau la Fiume. Stiau sa faca si otet, pe care il vindeau pana departe. In vremurile trecute, existau in zona si cateva lacuri in care isi adapau turmele. Astazi nu mai exista nici unul. Unele au fost secate pentru ca raspandeau malaria, altele au secat singure, iar cel din urma, lacul Cepici, a fost secat in 1981, cand s-a construit tunelul ce strabate muntele dintr-o parte in alta. Casele istro-romanilor sunt toate modeste, fara garduri, cladite din piatra intunecata. Au avut dintotdeauna o viata simpla, plina de greutati. Nimeni nu a fost de partea lor: nici pamantul, nici autoritatile, nici vecinii, nici fratii lor romani. Au fost mereu singuri.
Istro-romanii se stiu catolici dintotdeauna. Nu au avut niciodata preoti istro-romani, botezurile, nuntile si inmormantarile lor erau celebrate in alta limba decat a lor. Dar au traditii si legende foarte asemanatoare cu ale noastre. Astazi, istro-romanii nu mai au animale si nici vechile ocupatii. Cei mai multi sunt “batari”, cum spun ei la batrani, iar cei ce sunt inca in putere muncesc prin orase. Nu au scoala in limba lor, nici preot, nici carti, iar fratii lor romani nu au auzit de ei. Au venit cei de la Unesco si de la Discovery si i-au filmat. Au ales din toate cele cateva mii de limbi pe cale de disparitie de pe tot pamantul, doar noua. Iar intre cele noua, istro-romana. Lingvistii americani se ocupa de comunitatea de istro-romani din New York, unde exista vreo doua sute de vorbitori: cam cati au ramas in totalitate si in satele lor natale.
Au venit si italienii sa ii ajute pe istro-romanii din Croatia, sa atraga atentia asupra lor. S-au luptat pentru ei si unii romani stabiliti in Italia, cu mijloace putine si entuziasm mare. Cei mai bravi dintre ei sunt Petru Ratiu si Elena Pantazescu, impreuna cu sotul ei, Ervino Curtis. Au facut manifestari, conferinte, congrese, expozitii.
Dar mai mult nu pot face nici ei. Si croatii sunt foarte deschisi la dialog. Nimeni nu-i impiedica pe istro-romani sa-si cultive traditiile si limba. Dar ei singuri nu pot face nimic, caci nu au bani si nici intelectuali care sa se priceapa la astfel de lucruri. Ei sunt oameni simpli, de la tara, hraniti doar de pamantul lor cel rosu si arid. E nevoie de proiecte serioase, costisitoare, pe termen lung, pentru a opri, in cel de-al 12-lea ceas, disparitia limbii lor si, prin aceasta, disparitia lor ca grup.
O limba condamnata la moarte
Cati dintre romanii din Romania au auzit de istro-romani? Au auzit de aromani (sau macedoromani), pentru ca multi dintre acestia s-au stabilit in Romania, mai ales in Dobrogea, si unii au devenit chiar persoane publice. Poate au auzit de meglenoromani, pentru ca si acestia au ajuns in Romania, in numar mic, si si-au intemeiat cateva sate. Dar despre istro-romani cine a auzit?
Primele stiri despre istro-romani apar in documente italienesti din secolul al Xvi-lea, dar unele nume de persoane si de locuri apar chiar cu cateva secole mai inainte. Dar la noi, foarte multa vreme nu s-a stiut de existenta lor. Abia pe la mijlocul secolului al Xix-lea a ajuns la ei primul carturar roman, Ion Maiorescu, tatal lui Titu Maiorescu. In vremea aceea, Istria era a austriecilor, care au stapanit-o timp de o suta de ani, pana la 1918. Mare a fost uimirea lui Maiorescu sa-i gaseasca si sa-i auda vorbind! El a deschis sirul invatatilor care s-au ocupat de aceasta ramura de romanitate, dar tot el a fost si cel dintai care a prevazut sfarsitul apropiat al acesteia: doar doua-trei generatii mai aveau sa vorbeasca, in viziunea lui Maiorescu, acest dialect. E adevarat ca au trecut mai multe generatii, dar sfarsitul e aproape.
Dupa primul razboi mondial, Istria a devenit teritoriu italian. Istro-romanii nu aveau invatamant in limba lor, ci mergeau la scoli italiene. A fost o perioada de liniste si de bine pentru ei. Au avansat si cercetarile asupra lor. Profesorul iesean Theodor Burada, venit in Istria sa le studieze limba, il incurajeaza pe tanarul Andrei Glavina, din satul Valdarsa, sa vina in Romania, unde i se oferise o bursa. Dupa studii la Iasi si la Blaj, Glavina se intoarce acasa, reuneste toate satele de istro-romani de la sud de munte intr-o singura comuna, Valdarsa, si infiinteaza prima (si, din pacate, ultima) scoala cu predare in limba locala.
Din nefericire, Glavina moare tanar, iar scoala se inchide dupa doar patru ani de functionare, din lipsa unui invatator roman. Cel de-al doilea razboi mondial a insemnat inceputul sfarsitului, marele exod. In 1945, peninsula a fost ocupata de armata lui Tito. Istria s-a pustiit din nou, ca de o noua ciuma, sate intregi au fost abandonate. Cei mai multi au plecat in Statele Unite, Canada, Australia, dar si in Italia. In 1960, numarul istro-romanilor era estimat abia la 1500, in 1994 la 450, iar in anul 2000 la doar 250. Casatoriile mixte au crescut mult in ultimul timp, tinerii, atatia cati mai sunt, se stabilesc in orase, iar numarul vorbitorilor scade foarte repede. Dupa aprecierile specialistilor, daca nu se face urgent ceva, in cel mult trei decenii aceasta limba nu va mai exista.
Istria a devenit teritoriu iugoslav dupa 1945 si toti istro-romanii au invatat limba croata. Invatamantul este de atunci doar in limba croata. Numele satelor au fost slavizate, numele de persoana la fel. Daca pe o harta din 1926 aproape toata Istria este acoperita de nume de sate romanesti, precum Catun (nu mai putin de 11 asezari din Istria aveau acest nume!), Bolovani, Carbune, Sucodru, Costarcean, Floricici, Ierbulisce, Murari, Dosani, Ciobani, Buzet, Vlahi etc., astazi foarte putine din aceste nume mai exista. Limba istro-romana se vorbeste doar in familie, iar tinerii refuza astazi sa o mai invete, caci o percep ca pe o limba fara prestigiu, inutila. Nu i-a invatat nimeni sa fie mandri de limba lor, nu le-a spus nimeni ce comoara detin. Pana in 1989, la noi nu s-a putut face nimic pentru ei. Dupa 1989 nu a existat interes. Astazi este deja foarte, foarte tarziu. Dar inca mai exista o raza de speranta.
Prof. Richard Sarbu, Universitatea din Timisoara
“Un miracol si o speranta”
In cei 50 de ani de comunism, singurii care puteau pomeni despre romanii de dincolo de granita erau cercetatorii, dar si aceia cu inima stransa, caci subiectul putea fi catalogat drept “amestec in treburile interne ale altor state”, iar deplasarile pe teren se obtineau cu foarte mare dificultate. S-au ocupat cu dragoste de istro-romani unii cercetatori croati, mari prieteni ai Romaniei, ca August Kovacec de la Zagreb si Goran Filipi de la Pola. S-au ocupat si lingvistii de la noi din tara, chiar daca nu puteau ajunge in satele din Iugoslavia de atunci. Dar au fost si unii cercetatori romani care au ajuns acolo. Unul dintre acestia a fost profesorul Radu Flora, roman din Banatul sarbesc, care a trait in Iugoslavia, la Novi Sad. Cel de-al doilea este profesorul Richard Sarbu, de la Universitatea din Timisoara, care a fost lector de limba romana la universitatea din Liubliana, Slovenia, si in felul acesta, fiind aproape de satele de istro-romani din Croatia, s-a putut ocupa de limba lor. L-am cunoscut la Trieste, unde venise la o expozitie dedicata istro-romanilor de catre Asociatia de prietenie romano-italiana “Decebal”, patronata de Ervino Curtis.
- Domnule profesor, ati fost martorul disparitiei istro-romanilor in ultimii treizeci de ani. Cum si de ce s-a intamplat acest lucru?
- Am venit la Liubliana in 1978, iar dupa primul an de lectorat, dupa datele lui Radu Flora, numai in satul Jeiani erau cca 500 de vorbitori. In 1986, in acelasi sat mai erau cam 350, iar in anul 2000, dupa datele profesorului Goran Filipi, nu mai existau decat vreo 300 in toate satele, atat la nord, cat si la sud de munte. Iar in cei sapte ani cati au trecut de atunci, in mod sigur numarul lor a scazut si mai mult. Satele istro-romanilor se afla intr-o zona foarte saraca din punct de vedere economic.Cei mai multi au plecat de saracie, la orase, in alte tari. Au loc si casatorii mixte, dar daca s-ar investi economic in zona, populatia s-ar stabiliza. Ce bine a facut guvernul roman in perioada interbelica! Nu a venit cu ajutoare de ochii lumii, cu carti sau altele de felul acesta, ci a facut ceva mult mai util: a construit o fabrica de postav si a dat de lucru istro-romanior, ca sa nu plece, sa ramana in satele lor. Asta ar trebui facut si acum, ca sa nu dispara comunitatea istro-romanilor. Altfel, toti tinerii pleaca la oras, in Croatia, Slovenia sau in Italia. In acelasi timp, ar trebui sa se actioneze pe linie culturala.
- Deci mai sunt sperante?
- Da, sunt. Mai ales ca in ultima vreme se promoveaza in Europa o noua politica de protectie a minoritatilor etno-lingvistice. Istro-romanii se considera croati din punct de vedere etnic si catolici din punct de vedere religios. Ei si-au pierdut constiinta de neam si cea religioasa, dar o mai au pe cea lingvistica, ultima care piere. Ei stiu ca au o limba a lor, ca sunt diferiti de ceilalti prin aceasta si trebuie ajutati sa-si recunoasca radacinile, sa constientizeze ca se trag din romanii stravechi. Ar trebui ca parintii sa-si incurajeze copiii sa vina sa studieze in Romania, in diverse domenii. Acum, o diploma de la o universitate romaneasca este recunoscuta in Europa.
- Cum va explicati ca, totusi, istro-romana a putut supravietui atatea sute de ani, desi nu au existat scoli, preoti, literatura, iar limbile majoritare au concurat-o permanent?
- Pentru mine istro-romana este un miracol. E de neinteles cum a putut supravietui sub presiunea atat de puternica a celorlalte limbi din jurul sau. Nu am nici o explicatie. Istro-romanii si-au pierdut religia, traditiile, costumele populare, constiinta etnica, dar prin asta nu au incetat sa ramana istro-romani, caci singurul lucru care le da lor cu adevarat o identitate este limba, iar limba si-au pastrat-o cu mare tenacitate timp de secole. In momentul in care limba lor nu va mai exista, nu vor mai exista nici istro-romani. Vor fi croati si atat. Limba aceasta este dovada vie a unui miracol, a felului prin care un neam se pastreaza prin destinul unui cuvant, prin destinul unei limbi.
Acad. Matilda Caragiu-Marioteanu
“E foarte tarziu, dar nu prea tarziu”
Cea mai mare specialista in dialectele romanesti sud-dunarene, doamna academician Matilda Caragiu-MarioTeanu, ea insasi aromanca, ne-a oferit motive de speranta si optimism.
- Doamna academician, ce este istro-romana? Limba sau dialect?
- Istro-romana este un dialect. Dar nu un dialect al limbii romane pe care o vorbim noi astazi, ci un dialect al straromanei, al acelei straromane mari din trecut, din care s-au desprins si aromana si megleno-romana. Este limba romana veche. E drept, au fost unii lingvisti care au sustinut ca istro-romana este o limba independenta, dar au existat ratiuni politice. Era in vremea cand se incerca sa se atribuie statutul de limba independenta si graiului nostru moldovenesc din Basarabia. Dar marii lingvisti, inclusiv cei straini, de la cei dintai care au studiat-o si pana astazi, toti au considerat ca istro-romana este limba romana.
- Ce se poate face pentru a se pune capat declinului acestei limbi?
- Este deja foarte tarziu. Trebuie sa se faca ceva in primul rand pentru vorbitori. Pentru limba istro-romana s-au facut multe, in plan stiintific. Dar pentru istro-romani nu s-a putut face mai nimic pana in 1989. Avem culegeri de texte, atlase, dictionare, monografii, am avut si avem multi lingvisti care s-au ocupat de istro-romana, de la Ion Maiorescu la Iosif Popovici si Sextil Puscariu, pana la specialistii de astazi, dar activitatea lor nu a dus la salvarea limbii, ci doar la consemnarea ei. Pentru a salva istro-romana trebuie sa se faca ceva pentru oamenii care o vorbesc, iar asta a fost imposibil pana de curand, din motive politice. Vorbitorii sunt cei care decid soarta idiomului. Ei sunt cei care incep sa vorbeasca limbi literare, merg la scoala, la facultate, citesc, asculta radio, se uita la televizor, deci folosesc limbile majoritare, croata si italiana, si inceteaza sa mai foloseasca istro-romana, limba din familie. La fel se intampla si cu aromanii, tineretul nu prea mai vorbeste limba parintilor.
- Toti istro-romanii cu care am vorbit in Istria, fara nici o exceptie, sunt constienti ca sunt ultimii vorbitori. Iar multi dintre ei doresc sa se faca ceva pentru salvarea limbii lor.
- Acum exista, intr-adevar, un curent nou, parca ar fi o reactie la globalizare. Si cu aromanii se intampla la fel. Ar trebui sa facem manuale pentru istro-romani. Eu am facut un manual pentru aromani, impreuna cu colegul meu Nicolae Saramandu, si urmeaza sa-l trimitem gratuit in locurile unde traiesc aromani. Si pentru istro-romani se poate face ceva asemanator. Sau, mai bine, abecedare pentru cei mici. Daca ei nu au acolo oameni pregatiti, pot sa se ocupe de la noi niste oameni tineri, care sa stea cateva luni in satele de istro-romani si apoi sa redacteze un manual. Nu e greu. Metode exista, trebuie doar sa vrem.
- Academia Romana nu are nici un proiect legat de istro-romani?
- Nu are si nici nu stiu sa fi avut. Academia Romana are institute de lingvistica prin care ar putea face ceva. Acum se lucreaza de pilda la un atlas lingvistic aroman, dar este o lucrare pe termen lung, pe multi ani, iar pentru istro-romani e nevoie de un proiect care sa aiba un ritm corespunzator cu ceea ce este necesar. Cel mai bine ar fi daca s-ar gasi intre istro-romani niste copii dotati care sa vina sa studieze in Romania, sa le oferim noi burse, ori niste tineri care sa studieze filologia la Zagreb sau la Trieste, sau, cel mai bine, la Padova, unde se face foarte serios limba romana. Cu pregatirea de filologi vor putea sa elaboreze manuale sau abecedare de istro-romana, sa deschida o scoala. Fara pregatire nu se poate.
- Multi dintre istro-romanii cu care am stat de vorba si-ar fi dorit sa ajunga in Romania. Pentru ei tara noastra este ca o a doua patrie, au o nostalgie a acestei tari, unde nu au ajuns niciodata.
- Ei sunt, saracii, atat de izolati, atat de uitati acolo in satele lor! Un lucru foarte important pe care l-ati putea face este urmatorul: sa strangeti un grup de istro-romani, din fiecare sat cate unul, de toate varstele, pe care sa-i aduceti in Romania. O sa vedeti ca vor fi stupefiati cand o sa auda ca ei vorbesc de fapt aceeasi limba si ca ceea ce stiu ei de acasa, din colibioarele lor, din satele lor uitate, aud si aici, aceleasi cuvinte, aceiasi oameni. Si sa vedeti cum dragostea de a invata si reinvata limba lor, si de a nu o pierde, va fi foarte mare. Eu cred ca o astfel de actiune ar fi cel putin egala ca importanta si efect cu aceea de a infiinta o scoala.
“Muri-voi za ceasta limba”
Nu poate fi descrisa in cuvinte emotia pe care o ai atunci cand tu, un roman din Romania, auzi vorbindu-se, intr-un sat sarman si pierdut din Croatia, o limba romana veche-veche, cu parfum si melodie de Ev Mediu. E ca si cum te-ai intoarce in vremea lui Mircea cel Batran. Sau chiar mai in urma. E drept, multe cuvinte croate, nemtesti si italienesti s-au furisat in vorbirea istro-romanilor. Dar esenta romaneasca a ramas neatinsa. La nord de munte, in Jeiani, limba s-a pastrat mai bine, in vreme ce la sud, influentele straine au fost mai puternice. Dar este aceeasi limba romana si tresari la fiecare vorba a lor, nevenindu-ti a crede ca intelegi atat de mult din ce spun ei. Aceeasi emotie a incercat-o si regina Carmen Sylva cand, din intamplare, a intalnit la Abbazia, pe tarmul adriatic al Istriei, cativa tarani istro-romani.
Satul Bardo. Pe un varf de deal, cateva case grupate in jurul unei biserici, iar alaturi cimitirul. Casele au fost parasite demult, cu exceptia uneia, in care mai traieste o batrana. Doar ea, cu duhurile caselor si ale celor morti, pazind cimitirul si tufele de otetari dintre zidurile ruinate. Ultimul locuitor. Au plecat cu totii: unii in America, altii la cele vesnice. In perioada interbelica satul avea 800 de locuitori. Era plin de viata si de vise. Acum, mai e doar batrana Iolanda. Cand va pleca si ea, va lua cu sine ultimele amintiri ale acelui loc in care, candva, se vorbea si se visa romaneste.
Satul Sucodru. Cristina Carlovici are 17 ani si este cea mai tanara vorbitoare de istro-romana. Ultima. Nu mai exista nimeni de varsta ei in satele din jur cu care sa schimbe doua vorbe in limba stramoseasca. Va termina liceul si va pleca din acel colt de lume, risipind ultimele sperante. Copiii vlahilor nu mai vorbesc vlaski si nu mai sunt vlahi. Ei se considera croati si vorbesc doar croata.
Satul Jeiane. Cativa dintre membrii singurei trupe folclorice de istro-romani ne asteapta la caminul cultural din marginea satului si ne intampina cu salutul “bura zi”. Noi suntem trei, ei sunt cinci si vorbim deodata, grabiti, fiecare cu altcineva, incrucisat, incercand sa auzim si sa intelegem tot, sa aflam cat mai mult. Gazdele sunt foarte dornice sa ne impartaseaca tot ce stiu despre traditiile din sat, despre istoria lor, despre limba lor. Dar dincolo de cuvinte, durerea e mare, greu de suportat: cu totii stiu ca sunt ultimii, caci copiii lor nu vor sa mai vorbeasca istro-romana.
Mai sunt in sat feciori de insurat, dar daca copiii lor nu vor invata limba parintilor, totul se va termina. Pentru acei copii trebuie facut ceva, altfel dupa ei va ramane doar pustiul. In larma discutiilor intretaiate se aude glasul lui Mauro Doricici, care ne intreaba, firesc, ce putem face pentru ei. Se asterne o liniste de moarte, o liniste de cimitir si case pustiite, o clipa lunga cat mileniul lor de singuratate. Nu stim ce putem face pentru ei. Dar vom face ceva, cu siguranta. Cel putin vom scrie despre ei. Il intreb ce inseamna pentru el Romania. Imi raspunde ca Romania este a doua iubire. Ne despartim cu emotie, cu bucurie, dar si cu inima stransa. Ii salutam cu vorbele lor: “Domnu cu voi”. Si ei ne raspund, firesc si simplu, in limba noastra comuna: “Si cu voi”.
Satul Susnievita. Pepo Glavina ne primeste cu bratele deschise. Ne imbratiseaza. Ne spune cateva vorbe in istro-romana, apoi ne imbratiseaza iar. “Dragu mi-e c-ati verit la mire!” Sta in fata noastra ca in fata unei minuni. Ochii ii rad si ii plang in acelasi timp, inundati de bucurie. In casa lui saracacioasa, pe perete, un afis ii anunta pe vorbitorii de croata: “Hvala ca govorite vlaski!”. “Va multumim ca vorbiti romaneste!”. La el in casa se vorbeste numai romaneste.
Nu a fost niciodata in Romania, dar viseaza sa ajunga intr-o zi sa vada tara-mama, sa-si gaseasca o romanca “musata” si sa o duca la el in sat, caci la ei nu mai sunt fete, feciorii se insoara numai cu fete croate. Iar el, mai bine nu se insoara niciodata, decat sa-si ia o croata. S-a luptat pentru limba lui materna atat cat a putut. A atras chiar si atentia politiei intr-o vreme, cu entuziasmul lui. Ne arata taieturi din ziare despre ei, istro-romanii, carti de vizita primite de la romanii care au trecut pe la ei, fotografii. Ne spune cu o seriozitate cutremuratoare ca limba lui este si va fi limba romana, si ca pentru asta el isi va da si viata.
Istro-romanii
Stam de vorba aproape doua ore, fiecare in graiul lui, dar cu aceeasi “irima” romaneasca, de parca am fi comunicat peste veacuri cu un stramos indepartat al nostru. O intoarcere miraculoasa in timp. Ne fotografiem, promitem sa revenim la toamna, ne despartim, iar in urma noastra il mai aud repetand in intuneric, ca pentru sine: “muri-voi za ceasta limba”.
 
 DIN PARTEA LUI DACIAN DUMITRESCU

AZI  AM  POSTAT  PE  SITE-ul  meu 
www.romaniacarnavalului.com  lucrarea  Profesorului  N. A. Constantinescu  : " CHESTIUNEA  TIMOCEANA " PUBLICATA  LA  BUCURESTI  IN  ANUL  DE  GRATIE  1941 . Lucrarea  face  un  scurt  istoric  al  REGINII  TIMOCULUI  de  la  DACIA  AURELIANA  si  pana  in  vremurile  noastre . Cartea  prezinta  " BLOCUL  ROMANILOR  SUD-DUNARENI  DINTRE  MORAVA  SI  LOM " , " GRUPAREA  ROMANILOR  SUD - DUNARENI " , DAR  IN  CAPITOLUL  III  SE  PREZINTA  " DREPTURILE  ROMANIEI  ASUPRA  TIMOCULUI " . Alaturi  de  " Timocul  asa  zis  sarbesc  " este  analizata  si  situatia  din  " asa  numitul  Timoc  bulgaresc " . In  realitate  ambele  provincii  ( Timocul  sarbesc  si  Timocul  bulgaresc ) sunt  locuite  de  10.000  de  ani de  stramosii  TRACILOR . Apoi  cu  circa  300  de  ani  provincia  Moesia  este  colonizata  de  Imperiul  Roman  si  aici  se  formeaza  primii  PROTOROMANI ( AROMANI ) . Aromanii  sunt  stramosii  nostri  iar  Timocul  reprezinta  LEAGANUL  DE  FORMARE  AL  POPORULUI  ROMAN  DE  IERI  SI  DE  AZI .  Evident  ca  acesti  AROMANI  sunt  extrem  de importanti  pt  noi ! Putem  oare  sa  ne  mai  intrebam  daca  ROMANIA  ARE  SAU  NU  ARE  DREPTURI  ISTORICE  ASUPRA  TIMOCULUI ? Evident  ca  ROMANIA  ARE  TOATE  DREPTURILE  DIN  LUME ASUPRA  TIMOCULUI  , NU  DOAR  DIN  PUNCT DE  VEDERE  ISTORIC . Cei  care  sustin  altceva  sunt  evident  in  slujba  Serbiei  sau  mai  grav , a  Rusiei  care  a  sprijinit  ocupatia  militara  a  Timocului  din  1833 . Dupa  aceasta  ocupatie  militara  s-a  trecut  la  un  regim  crancen  de  deznationalizare  fortata  a vlahilor - timoceni , s-au  desfiintat  abuziv  toate  scolile  si  bisericile  romanesti  din  Regiunea Timocului . Mai grav  dupa  1920  au  fost  serbizate  fortat  toate  familile  romanesti din  Timoc , toate  numele  romanesti  au  fost  fie  serbizate , fie  traduse  in  limba  sarba . Romanii  Timoceni  impreuna  cu  Romanii  din  Transnistria  reprezinta  cei  mai  chinuiti , cei  mai  oprimati , cei  mai  slavizati  si  cei  mai  pedepsiti  dintre  TOTI  ROMANII  . Nu  avem  dreptul  sa-i  uitam  si  in  masura  posibilitatilor  avem  DATORIA  SA-I  SPRIJINIM  POLITIC , MORAL DAR  SI  MATERIAL !  Cartea  are  si 7  harti  si  merita  citita  si  cospectata  cu creionul  in  mana . Cartea  este  postata  in  " scribd " si  poate  fi  marita , " descarcata " gratuit  si  trimisa  mai  departe  la  cat  mai  multi  Romani . Dumnezeu  sa  ne  ajute ! Lectura  placuta ! Cu  stima , D D
 
Trei  Articole   de SERGIU GABUREAC
 
 Scrisoare dăşchisă

Mult stimată Comisie Europeană,

Ca simplu cetăţean european din România am citit cu interes cele 25 de pagini ale Raportului Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu [European] privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare. Şi am înţeles, cât am putut să înţeleg ca aparţinator al clasei de mijloc ! Din România.
Vorbiţi de subminarea Curţii Constituţionale, când, în fapt, câţiva membri ai ei au subminat voinţa poporului român !
Cât despre încălcarea unor proceduri, oare nu reprezentanţi ai Comisiei Europene, în special Viviane Reding, au răsturnat procedurile stabilite de Comisia de la Veneţia privind referendumul ?
Când 7,4 milioane de români cu drept de vot, l-au contestat pe Băsescu şi, prin el, instituţii gen ANI, CCR, Parchetul General, CSM, ICCJ, CNA + structuri de securitate, pe care le-a manipulat şi le manipulează doar în interes personal, nu poate fi vorba de un atac la adresa Justiţiei româneşti.
Nu se vede, şi de la Bruxelles, că însăşi justiţiabilii români contestă conducerile propriilor instituţii ? A se vedea, în acest sens, recenta contestare a conducerii CSM, de către marea majoritate a judecătorilor. Din România.
În raport se afirmă: “La începutul anului 2011, mai multe cazuri de corupţie la nivel înalt au fost pierdute sau parţial pierdute ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie.”. Dar, mă întreb, ca simplu ţugulan European, ce caută prescrierile în domeniul atât de sensibil al corupţiei ?
“Majoritatea hotărârilor în cazuri de corupție la nivel înalt sunt încă suspendate.” Aici sunt în totalitate de acord. A se vedea, printre altele, celebrul dosar Flota.
“Progresele ANI au fost încetinite de o serie de obstacole. În 2010, temeiul juridic al ANI a fost declarat neconstituţional.” Păi, cine a declarat-o neconstituţională ? Nu membri ai CCR-ului, o altă instituţie manipulată de marele Demis ?
Pe de altă parte, se vede cu ochiul liber, cum ANY şi DNA tergiversează finalizarea unor investigaţii asupra preferaţilor regimului băsescian.
Interesantă informaţia cu privire la corupţii dovediţi (?!?) din noul guvern, pe care nimeni din Justiţia românească nu-i cunoaşte ! Ceva nume, prenume ?
Între timp a apărut şi erata cu cei trei, care, sunt 2, dar se pare că sunt 0 (zero).
Raportul prea seamănă, pe alocuri, a document ceauşist, plin de generalităţi.
Dacă nu ştiţi cine a fost Ceauşescu, daţi un search pe dl Google. Băsescu fiind un fidel urmaş al său. Ca substanţă şi comportament.
Nu înţeleg ce caută aluziile într-un astfel de raport. De ce nu sunt date nume, fapte concrete, precum şi conţinutul plângerilor depuse la Comisie ?
Pe marii anonimi-informatori îi cam cunoaştem !
Dacă mecanismul de cooperare şi verificare ar fi funcţionat, sunt sigur că multe dintre afirmaţiile cu conţinut evaziv / aluziv ar fi fost eliminate.
Aşa, însă, Doamnă (!?!) Comisie v-aţi comportat ca un veritabil comisar. Est.
Oare, cine pe cine a intimidat ? Poporul român pe Băsescu sau procurorii Demisului, care au hăituit, la modul cel mai grotesc, poporul ?
Permiteţi-mi să vă spun cu respect că nu aţi înţeles, încă, cum a fost construit regimul Băsescu. Principiul a fost unul securisto-comunist. 200%. Au fost promovaţi, în principalele locuri decizionale, numai oameni cu probleme. Profesionale sau morale. Fără coloană vertebrală. Toţi fiind şantajabili. Fără onoare.
Atâta timp cât toate frâiele instituţiilor amintite sunt la Băsescu, degeaba vorbim de independenţă.
În rest, curat sprijin pentru România în procesul de reformare a justiţiei şi de combatere a corupţiei !
Astfel, cereţi imperativ să încălcăm legi aflate în vigoare, legi adoptate în acord cu legislaţia europeană şi Comisia Europeană (a se vedea Legea 247/2005 a devastatoarei Monica Macovei) !
Când aşa, când invers ! Se poate ?
Sau recomandarea, extrem de ciudată, ca libertatea presei în România să fie restrânsă ! O altă indicaţie preţioasă. Cum ? Să fie strânsă cu ... CNA-ul, ANI, DNA-ul, Parchetul general !…
Nu e bine, doamna Comisie ! Nu e deloc bine !
Antena 3, RTV, Realitatea, Digi24 ... mai sunteţi pe-aici ?
Cu cele mai bune sentimente !

                      Sergiu Găbureac, cetăţean european 



 
       

SERGIU GABUREAC  PREZINTA... UN ARTICOL
                  DE LUCIAN AVRAMESCU

 
Aşa cum plastic s-a exprimat, luni întregi, Piaţa Universităţii, am promis că voi argumenta de ce Băsescu este javră.Am adunat zeci de fapte, care justifică din plin calificativul pentru Demis. Însă, ce rost are să prezint un asemenea inventar, din moment ce Lucian Avramescu o face mult mai convingător într-un text, care nu şi-a pierdut deloc prospeţimea de la data publicării.
Din contra. Între timp s-au adunat noi ieşiri băsesciene.
Ceea ce s-a întâmplat marţi seara la intervievarea Demisului, pe un canal de televiziune, a depăşit orice închipuire.
Atitudine care frizează paranoia jucătorului de alba-neagra. Cu propria ţară.
Ne aflăm în plină fermă a animalelor, în care bietele oi nici nu mai ştiu ce să creadă.
E clar. Toţi suntem tâmpiţi, el fiind marele geniu.
Am constatat că înţelege prea bine că USL-ul este un proiect politic bine definit.
Ce-i dă insomnii.
O unire a Dreptei cu Stânga politicii româneşti pentru înlăturarea mlaştinei create de el şi reaşezarea politicii în făgaşul normalităţii.
Sigur, pentru mulţi neinformaţi, pare o ciudăţenie.
Mai ales după greşelile guvernărilor anterioare.
Cum să se unească Dreapta cu Stânga ?!?
Ei bine, când o cer interesele naţionale, se poate !
Adevăratele interese naţionale.
A se vedea ce a făcut Germania în acest sens.
Deocamdată, cu toate diversiunile, proiectul este în grafic.
Există, desigur, alternative tip ARD sau PP-DD. 
Culmea este tupeul cu care ARD-ul (PDL-ul + serviciile) se prezintă în actuala campanie.
De parcă n-ar fi fost la guvernare până în vară şi în multe instituţii naţionale şi la această dată !
Vedeţi comportarea Justiţiei independente.
Dacă aveau soluţii economice de ce nu le-au aplicat atâţia ani pedeleiii ?
De ce nu şi-au băgat în puşcării proprii evazionişti şi corupţi ?
Despre PP-DD se vede live non stop.
O calicatură, cum spunea străbunica.
Pentru că televiziunile nu se implică aplicat în prezentarea şi dezbaterea potenţialelor programe de guvernare, le aveţi ataşat. Le puteţi trimite tuturor.
M-am săturat să se tot spună că nu există.
Nu comentez conţinutul lor.
E bine să fie cunoscute, comparate, comentate ...
Sunt tot mai convins că pentru a elimina orice suscipiune în privinţa alegerilor, e bine ca societatea civilă, partidele şi ale organizaţii să ceară observatori externi de la toate forurile internaţionale.
Să terminăm odată cu marota fraudării.
Fiecare e liber să aleagă !
Vom vedea inteligenţa colectivă ce verdict va da la 9 decembrie. Mai vine şi Moş Nicolae cu darul său.
Votul e mai tare decât glonţul !
S-a dovedit în vară, la alegerile locale.
E ultima noastră şansă.
 
 
 
 
 
                                               Tu, Băsescule,
                         îi aperi pe români ?
 
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
  

Adresările "către români" ale lui T. Băsescu au devenit din ce în ce mai greţoase. Adresările către români, cu un r apăsat, cu miza prostirii, au consistenţa unui scuipat în obraz.
 
Tu, Băsescule, despre care scriu de 20 de ani, obligat de faptele tale mereu în tovărăşia penalului, spui că-i aperi pe români ?
 
Tu care i-ai trădat ceas de ceas, i-ai umilit şi furat, îi aperi pe români ?

Tu care i-ai adus pe ultimul loc din Europa ca nivel de viaţă îi aperi pe români ?
Tu care le-ai desfiinţat şcolile, 3000 dintr-odată, ca întreprinderi falimentare care fabrică tâmpiţi, inspirat poate de fiica ta pe care ai proptit-o europarlamentar şi pe care ai lăsat-o în şcoala barului, îi aperi pe români ?
Înaintaşii au făcut câte-o bojdeucă în fiecare sătuc şi ea se chema şcoală. Dacă erau numai trei copii în acel sătuc, acolo îi învăţa buchia cărţii preotul în lipsa învăţătorului şi aşa din cătune s-au ridicat Eminescu şi Creangă şi Brâncuşi şi Blaga, cu care spiritul tău mahmur nu s-a întâlnit niciodată.
Tu îi aperi pe români când ai înjosit profesorimea care câştigă un sfert din salariul unui gunoier din Berlin ?
Tu îndrăzneşti să spui că românii nu se vor mai vedea între ei, mamă cu fiică, familiile se vor rupe pentru că Europa nu ne mai vrea fiind condusă de "comunistul" Ponta care avea 17 ani la Revoluţie şi "securistul" Antonescu, căruia nu-i suporţi cusurul de avea, într-o lume ghiolbănească, bun simţ ?
Tu vorbeşti de securişti şi bolşevici ? Tu vorbeşti de recunoaştere internaţională care, fără tine, ar rămâne, vezi Doamne, şchioapă? Tu care ai încercat să murdăreşti singurul mare personaj  istoric viu al României, recunoscut şi respectat de toate cancelariile şi casele regale ale lumii, pe Majestatea Sa Regele Mihai ?
Tu care ai fost întâmpinat an de an la summiturile europene, la Bruxelles-ul de care te-ai agăţat acum electoral, ca înecatul de pai, cu dosuri şi rar cu un zâmbet îngăduitor, aperi prestigiul românilor în lume ? Tu care te-ai şters la cur, hăhăind, cu românii, spui că-i aperi ?
Cum îi aperi şi cum i-ai apărat Băsescule ?
Omorându-le salariile şi pensiile care oricum erau cele mai mici din Europa ?
Dijmuindu-i câineşte pentru a nu periclita cota de câştig, măsurabilă în milioane şi miliarde de euro, a acolitelor şi acoliţilor tăi ? Pentru a nu-ţi micşora averea pe care n-o mai ştii cât de mare e şi pe unde-i dosită ?
Băgând miliarde şi miliarde în şosele care nu s-au făcut niciodată, mai ales atunci când ai fost ministru ? Tu aperi viaţa românilor când îi laşi să moară la porţile închiselor spitale iar femeile din sate nasc din nou, ca-n Evul Mediu, în căruţă sau pe câmp ?
Imediat după război şi acum, în epoca ta, s-a întâmplat ca-n satul meu o femeie să nască în primărie, asistată de paznic. Îi aperi pe români desfiinţând maternităţile şi retezând cota de lapte pentru bebeluşi fiindcă tu nu prea te mai întâlneşti cu gingăşia bebeluşilor, viaţa ta fiind stearpă ?
Tu îi aperi pe români gonindu-le medicii în lume şi plătindu-i, pe cei rămaşi aici, mai puţin decât pe chelneri ?
Tu, Băsescule, îi aperi pe români ? Spui asta la televizor zilnic, sperând că suntem idioţi şi te credem ? Te înşeli, Băsescule ! De astă dată te înşeli amarnic. Iar dacă, prin absurd, te vor crede, meargă cu tine în paradis !
 
 SI TOT SERGIU GABUREAC ÎL COMENTEAZĂ PE ANDREI CORNEA CU A SA „Tirania populară”


Puterea care batjocoreşte legea, încercând să modifice premisele unei consultări după ce aceasta s-a încheiat, e deja o tiranie sau visează la o tiranie, indiferent de acoperirea cu votul poporului.
Prezentul conflict politic şi legal actualizează o veche dispută, existentă cel puţin de la începutul secolului al XIX-lea, dacă nu de la sfârşitul celui anterior: aceea dintre regimul „popular“ sau „democratic“ şi regimul liberal, republican sau constituţional. Pentru liberalii clasici, precum „părinţii fondatori“ ai SUA ori Benjamin Constant, John Stuart Mill, Alexis de Tocqueville, dar şi, mai târziu, I.C Brătianu, absolutismul regilor era deja un fapt revolut, iar marea primejdie devenise tirania populară, a democraţilor. Această formă de tiranie se instala prin referendumuri de consacrare a unei decizii deja luate de către putere, iar demagogi iscusiţi, precum Napoleon al III-lea sau Al. I. Cuza, la noi, au ştiut să profite din plin de acest procedeu de legitimare „populară“. Inspiraţi de exemplele antice – ale democraţiei directe şi totale, îndreptăţit criticată de Tucidide sau Aristotel –, vechii liberali au construit cu prudenţă şi moderaţie ceea ce noi numim „statul de drept“, a cărui supremaţie au afirmat-o răspicat împotriva pretenţiilor iacobine şi mai târziu socialiste: democraţia, ca să nu devină tiranie populară, trebuie să fie limitată de Constituţie, legi şi garanţii ale libertăţilor civice, economice şi politice. Din păcate, în secolul XX, temerile lor s-au adeverit în numeroase cazuri: demagogi precum Hitler sau Mussolini au ajuns la putere susţinuţi de mase, în al doilea caz, iar în cazul primului, prin alegeri şi manevre parlamentare, finalizate prin referendumuri. Majorităţi relative (dacă nu absolute) au stat mereu în spatele unor regimuri semifasciste sau social-fasciste, precum regimul Peron din Argentina. „Democraţi“ şi „populari“ şi-au spus toţi conducătorii autoritari: de la cei din regimurile comuniste („democraţiile populare“) până la cei din regimurile islamice; dar observaţi cât de puţine regimuri au îndrăznit să se numească pe sine „liberale“. Iar recursul la referendumuri de consacrare n-a fost deloc o raritate: de la Napoleon al III-lea la Hitler şi Carol al II-lea, „tirania populară“ a ştiut bine să-şi legitimeze loviturile de stat prin „consultări populare“ pe care apoi le câştiga sistematic cu scoruri masive.
 
Până aici, bla-bla-uri ieftine comunisto-securiste !
 
Iată de ce argumentul USL că are în spate majoritatea parlamentului şi 7 milioane de alegători care au spus „da“ demiterii lui Traian Băsescu nu ar trebui să impresioneze pe nimeni şi cel mai puţin pe judecătorii Curţii Constituţionale, cât şi pe adevăraţii liberali (în măsura în care aceştia ar vrea să se demarce de paiaţele lui Crin Antonescu). Nu contest că USL are „poporul“ (sau o parte majoritară a lui) în spate. Nu contest că ceilalţi sunt, deocamdată, în minoritate. Dar dacă vrem să ne ferim de o tiranie populară (manipulată de altminteri de o oligarhie restrânsă), trebuie să cercetăm un singur lucru: respectă aceşti oameni politici domnia legii şi statul de drept? Răspunsul este, hotărât, nu.
 
Partidul Naţional Liberal nu este un partid de paiaţe, ci un respectabil partid de dreapta. Mai puneţi mâna pe carte, tov. Cornea. USL-ul nu este doar de stânga cum insinuaţi.
 
Au organizat un referendum pentru demiterea preşedintelui. L-au organizat pentru că au vrut, când au vrut şi fără să-i oblige nimeni.
 
L-au organizat pentru că aveau majoritate parlamentară.
Aşa e în democraţie, tov. Cornea.
 
Trecem peste faptul că nu au găsit niciun element constituţional valabil.
 
De ce minţi dle Cornea ? Când toată lumea ştie de ani buni ce javră comunistă avem pe post de preşedinte, iar dacă citeşti atent motivaţia CCR găseşti şi încălcările.
 
Trecem peste fraudele masive de la vot (urna mobilă, votul multiplu etc.).
 
Iar minţi, tov. Cornea ! Întâi declaraţi fraudele şi apoi trimiteţi hăitaşii neo-securişti să le găseaască. Bravo !
 
Ştiau care este numărul de alegători de pe liste. Acesta era numărul oficial, prezentat de MAI, existent şi la alegerile locale din iunie. În raport cu acest număr, nu cu altul, nu au obţinut participarea necesară.
 
Iar minţi, tov. Cornea ! Ştii foarte bine că aceste liste nu aveau nicio importanţă la alegeri. Şi nici de această dată nu ar fi avut dacă nu se impunea arbitrar acel cvorum. Abia în momentul impunerii cvorumului listele au devenit importante. Toate lume ştie că nu mai fuseseră actualizate din 2002: Mai ales conform Legii referendumului, art. 2 coroborat cu art. 7, articol extrem de important pentru listele electorale permanente.
Chiar nu vă place adevărul deloc, tov. Cornea ?
 
Prin urmare, referendumul este invalid. Asta e tot.
 
Cum poţi fi mai comunist decât Băsescu ?
Oare 8,5 milioane din maximum 12 milioane, care votează de regulă, nu reprezintă nimic ?
Dacă Băsescu nu făcea şmecheria cu boicotul (după aprobarea cvorumului) ieşea şi cvorumul. Deşi nu sunt convins că Băsescu mai are încă 1,5 milioane de susţinători !
 
Orice discuţie legată de „ţara reală“, de „listele actualizate“, de „erate“ ale CCR, de „mini-recensăminte“, de „morţii care ar trebui scoşi de pe liste“, de votul românilor din străinătate e inutilă şi absurdă, pentru că ea are loc după încheierea referendumului.
 
Niciodată nu-i prea târziu pentru ADEVĂR, tov. Cornea.
Aici nu jucăm alba-neagra.
 
Puteau să facă aproape orice, dar cu condiţia să o facă înainte.
 
În situaţia dată NU, deoarece s-a încălcat regula, în timpul jocului, prin boicotare.
 
Curtea Constituţională, intimidată şi divizată politic, a comis o imensă greşeală, admiţând să amâne decizia. Faptul că un ministru de Interne îşi asuma cele 18 milioane de alegători, iar unul al Administraţiei publice nu, fără să ofere o altă cifră, era suficient pentru invalidare.
 
Iar minţi, tov. Cornea ! Ştii foarte bine că acele liste electorale nu prea erau actualizate, mai ales în litera Legii referendumului (art. 7).
 
Prin urmare, ne pierdem în detalii şi dăm celor care au acaparat statul de drept o anumită legitimitate, acceptând să mai discutăm despre acest subiect. Argumentul că „ţara reală“ a votat majoritar împotriva lui Băsescu nu e decât o justificare pentru veleităţi autoritariste. Legea nu ştie de majorităţi şi de minorităţi, dacă e nesocotită.
 
Legea a fost nesocotită când s-a impus, arbitrar, cvorumul, contrar tuturor recomandărilor legislaţiei europene în domeniu !
 
Iar puterea care batjocoreşte legea, încercând să modifice premisele unei consultări după ce aceasta s-a încheiat, e deja o tiranie sau visează la o tiranie, indiferent de acoperirea cu votul poporului.
Pe vremuri, comuniştii acuzau ţările libere că sunt nişte „democraţii formale“. Era, de fapt, un elogiu involuntar: în acele ţări legea şi justiţia contau, spre deosebire de ţările comuniste, care nu-şi respectau nici măcar propriile legi şi constituţii. Or, asta dorim şi noi, liberalii autentici, să devenim: o democraţie „formală“, şi nu una „populară“; voim un stat unde actele oficiale nu sunt modificate arbitrar şi post factum, aşa cum îi convine puterii de moment, indiferent dacă aceasta invocă „poporul“ sau chiar îl are, vremelnic, proptit în spate. //
 
Închei tot cu bla-bla-uri !
Ruşine tov. Cornea !
Nu mai recunosc Revista 22, pe care o apreciam foarte mult.
Alde Cornea&Co să fie intelectuali ai României !?!
Văd că securiştii şi comuniştii au pus mâna pe ea.
Curată băsecraţie.
 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971