Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
- reacții recente la apariția primului caiet: Daniela GÎFU, Dimitrie GRAMA, Dwight Luchian PATTON
continutul primului caiet
ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE – istoricul propunerii pentru o sărbătoare națională a tuturor românilor
DOUĂ STUDII ȘI O RECENZIE DE ION PACHIA-TATOMIRESCU
Dacii în analele france (secolul IX) de Mihai DRAGNEA Adrian BOTEZ: ROMÂNII ,,TRAIANICI” ŞI ROMÂNII ,,AURELIANICI”
„Balcania”, de Victor Papacostea Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA: COLONIZAREA VALAHĂ George Liviu TELEOACĂ: SUBSTRATUL PELASGIC AL EUROPEI Scheletul unui dac înalt de zece metri, descoperit la Roşia Montană BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă
ARTICOLE,PREZENTĂRI, RECENZII de Dan LUPESCU, Al. Florin ȚENE, Mihai BERCA, Victor TEIȘANU, Octavian CURPAȘ, Mihai BATOG-BUJENIȚĂ, Adrian BOTEZ, Goerge BACIU, Leon ISTRATE,Carmen MARIN, Georgeta RESTEMAN, Mariana CRISTESCU DESPRE: Miltiade Nenoiu, Gheorghe STROIA, George PETROVAI, Lucia OLARU-NENATI, Georgeta RESTEMAN, Elisabeta IOSIF, Cătălin Nicolae MOLDOVEANU, Marin VOICAN‑GHIOROIU, Andreeas OLARU-CERVATIUC, Octavian CURPAS, Marin TRASCĂ, Mircea CHELARU -Partea I
Articole, recenzii partea II
„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET” - Partea I
Ce mai circula pe internet - Partea II
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Din folclorul internetului - Partea III
 Forumul Social Român: 
       
” O alta Lume este Posibila”
  
Este bine sa nu uitam faptele istoriei. In ultima vreme reprezentantii a diverse natiuni pretinse civilizate si dezvoltate ne tin lectii de morala,ne trag de urechi sau chiar ne insulta, amestecandu-se in mod nepermis in treburle interne ale tarii noastre, tratata ca o colonie condusa de oameni slugarnici si compromisi care  iubesc mai mult tradarea decat ..tara si poporul roman.   Sa revenim insa la moralistii din afara tarii si sa ii cunoastem mai bine. Iata care este adevarul despre pionierii democratiei, ai drepturilor omului, ai umanismului s.a.m.d.:   Comitetul de Coordonare   
 FRANTA: putere coloniala care a controlat, la un moment dat, aproape 13.000.000 kilometri patrati, aproximativ 9% din intreaga suprafata a uscatului mondial. Un numar impresionant de tari au fost ocupate cu forta de catre francezi. Prosperitatea Frantei se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - Algeria , Camerun, Ciad , Gabon , Niger , Senegal , Tunisia , Madagascar , Maroc, Vietnam , Laos s.a. In plus jumatate din Franta a fost colaboratoare cu Germania in al 2lea razboi mondial si asta nu pare sa deranjeze atat de mult cat alianta Romaniei cu Germania . A facut masacru in coloniile din Nordul Africii cand acestea si-au cerut independenta si chiar dupa dobandirea independentei au intervenit direct sau indirect in evenimentele politice ale fostelor colonii.  
ANGLIA : cel mai mare imperiu colonial si sclavagist pentru o perioada de timp(in America ) - a cuprins peste 20%!!! din suprafata uscata a Terrei. Prosperitatea Marii Britanii se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - India , Australia , America de Nord, Africa de Sud, Birmania s.a.   RUSIA: tara in care s-a nascut “comunismul rusesc” care a adus mari   prejudicii integritatii si suveranitatii Romaniei. Si-a consolidat pozitia de putere mondiala si prin crimele si jaful la care si-a supus tarile vasale. Iata cateva dintre tarile exploatate de Uniunea Sovietica - Romania , Moldova , Polonia, Ucraina , Belarus , Georgia, Lituania, Letonia , Estonia , Armenia , Kazakstan , Uzbekistan , s.a..  
SUA: Intemeiata pe genocidul indurat de indienii americani carora europenii le-au ocupat pamintul pe care locuiau de mii de ani.  Populatii intregi exterminate, infometate, alungate in rezervatii ca niste animale salbatice ca sa faca loc foamei de inavutire a colonistilor europeni. Cea mai mare tara cu oranduire sclavagista dupa caderea Imperiului Roman ce inca a practicat segregarea rasiala pana prin anii 60. Exemplu al democratiei si iubirii crestine? Poate o ora Dumineca la biserica. Aventurile militare germane din cele doua razboaie mondiale i-au accelerat industrializarea si inarmarea si i-au transformat in jandarmul planetar. Pentru asi impune suprematia dupa Al Doilea Razboi Mondial, SUA, a purtat mai mult de 10 razboaie importante - Vietnam , Iugoslavia, Irak, Afganistan s. a., alaturi de diverse alte interventii militare in toate colturile planetei mai mult sau mai putin legitime. A rasturnat regimuri instalate democratic motivandu-si politica agreseva  prin “ frica fata de comunism” .A sustinut dictatori corupti si sangerosi atat pe continentul american( Chile , Argentina etc) cat si Africa(Mobutu in Congo ) sau Asia . Au finantat in America Centrala grupari armate teroriste vinovate de crime pe banda rulanta. Nu le-a pasat ca poate oamenii saraci din acele tari aspira la acelasi nivel de prosperitate si democratie ca in SUA. Sub masca apararii drepturilor omului si cu ajutorul institutiilor financiar bancare multinationale au pus mana pe resursele naturale ale mai multor tari. Este emblematica pentru politica SUA declaratia publica facuta de un partizan al acestor razboaie, Donald Trump: "Sa le luam petrolul libienilor!".  In Afganistan mai important decat Bin Laden erau minereurile strategice de care complexul militaro-industrial american are nevoie ca de aer sau ca de petrol pentru a-si mentine suprematia. In aceste conditii imperialismul american promovat in prezent la nivel global mai poate fi motivat  oare prin contrabalansarea amenintarilor  expansionismului altor mari puteri ?.  
GERMANIA : izvor al culturii si tehnicii europene a provocat doua razboaie mondiale cu consecinte catastrofale - zeci de tari ruinate, genocid planetar zeci de milioane de morti si alte sute de milioane cu vietile distruse!!! Au infaptuit holocaustul prin care milioane de oameni au fost facuti sclavi epuizati prin munca silnica, au fost gazati, si arsi in cuptoare precum gunoaiele. Este un fapt ce nu se va sterge din memoria colectiva a lumii pana la sfarsitul istoriei universului. L-au ajutat pe Lenin sa revina in Rusia ca sa il submineze pe tar si stim ce a urmat. Au impartit Polonia si Romania cu Rusia si Ungaria. Atacandu-l l-au fortat pe Stalin sa transforme URSS in superputere mai repede decat isi imaginase el.  La incetarea ostilitatilor tragedia in spatele cortinei de fier a continuat pentru tarile ocupate de armata rosie in timp ce Germania ajutata de fostul dusman SUA s-a recladit si a prosperat. Noi am platit 10 ani datorii de razboi URSS-ului ca tara invinsa.  
AUSTRIA si UNGARIA: - Imperiul Austro-Ungar a avut sub stapanire Cehoslovacia, partea nordica a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, Transilvania, Bucovina, parti din Banat , Crisana si Maramures, Tirolul de Sud. Prosperitatea Austriei si a Ungariei se bazeaza si pe crimele si jaful din teritoriile ocupate. Toti cei care trudeau si erau taxati astfel incat balurile vieneze sa functioneze nu prea o faceau de bunavoie si cand se rasculau ori erau impuscati ori eviscerati(trasi pe roata) si alte lucruri ce nu prea au incaput in partiturile muzicii clasice ale epocii. In rest ordine curatenie si civilizatie nu?  
SPANIA si PORTUGALIA : vinovate de un urias genocid prin exterminarea indienilor din America Centrala si de Sud masacrati torturati  arsi pe rug convertiti cu forta la crestinism transformati in sclavi ca si negrii adusi din Africa urmata de jefuirea sistematica a resurselor naturale si in deosebi a aurului si argintului care au relansat economia nu doar din peninsula Iberica ci din toata Europa Occidentala. Descoperirea Americii ar trebui marcata cu o zi de doliu la nivel planetar nu cu serbarile indecente pentru inceputul genocidului american. Ambele tari si nu numai, poarta uriasa rusine a comertului cu sclavi destinati plantatiilor din SUA, America Centrala si de Sud care au prosperat prin munca acestor oameni vanati ca animalele si adusi in lanturi de la mii de kilometri(cei care supravietuiau calatoriei). Tari profund crestine cu catedrale pana la cer nu?
ITALIA: a avut colonii in Africa de Est si a visat ca alaturi de Germania sa participe la marele jaf planetar dar desi  au fost initiatorii fascismului european NU au fost considerati tara invinsa pentru ca italienii si-au tradat aliatul si pe IL DUCE la timp. Atat italienii cat si nemtii i-au sustinut in masa pe Musolini si pe Hitler crezand ca nemernicia se va infaptui fara costuri prea mari in sunet de fanfara pas de defilare cativa everi si comunisti asasinati si falfait de steaguri si cam atat. Romania n-a avut acest noroc si cand ar fi vrut sa paraseasca alianta nu i s-a permis. SUA si URSS erau intelese deja. Cand i s-a permis era prea traziu si oricum fusesem vanduti deja la schimb. 
 OLANDA : Mai intai colonia Africa de Sud (pierduta in favoarea Britanicilor) si apoi coloniile din Asia de Sud Est au fost o mana cereasca aducand profituri uriase pentru micul stat care nu ne vrea astazi in Schengen. Romania a fost invitata la masa bogatilor lumii sa puna pe masa tot ce are oameni resurse naturale etc, dar ca sa aseze scaunele, sa scuture fata de masa, sa curete covoarele si sa manance resturile la masa servitorilor.    BELGIA; A exploatat din greu resursele minerale (cupru diamante etc),si naturale ale fostului Congo Belgian(capitala Kinshasa ). Plecarea lor a lasat o tara in razboi civil care a fost impinsa in dictatura aspra si corupta a lui Mobutu(sustinut de CIA ca sa nu intre rusii) dupa a carui disparitie a revenit la razboiul civil, interetnic si saracie. Detine minerale strategice pe care multi si le doresc. Ghinionul lor.  
ELVETIA: pe langa ceasuri si ciocolata a mai adapostit in banci si aurul nazistilor si al americanilor al rusilor al oricui, al infractorilor si mafiotilor de pretutindeni si nenumarate bunuri si valori furate din toate colturile lumii. Cand ai atatia bani in banci parca iti vine sa iti speli si sa iti apretezi rochita de doua ori pe zi. Cum sa nu tii lectii de morala si eficienta manageriala sarantocilor?  
JAPONIA: Tarile din Asia poarta o vie amintire din razboiul mondial legata de atrocitatile comise de inalta civilizatie japoneza care a aruncat asupra lor nu flori de cires si poezie ci bombe si a trecut prin baionete si copii si femei si a supus la torturi si umilinte inimaginabile polulatiile ocupate. Casa imperiala ar trebui saptamanal sa ceara iertare acestor natiuni pentru tragedia de care este si ea direct raspunzatoare dar se abtine pana in ziua de azi. Probabil ca originea divina le interzice acest lucru. Sunt detestabili. La fel ca si Germania fostul inamic SUA i-a ajutat sa redevina ce au fost si mai mult decat atat.  
CHINA : inchisa in ea insasi mii de ani acum incepe sa scrie pagini surprinzatoare in istoria lumii si deja a  modificat niste echilibre economice si militare ce dainuiau de ceva vreme. Ramane de vazut pana unde si ce va induce asta in insasi structura sociala si politica a Chinei. Sa speram ca fara convulsii pentru ca ar fi tragic pentru noi toti. Un astfel de colos fie el si pluripartinic nu va putea garanta linistea si pacea mondiala , daca va incepe sa faca  “politie internationala in slujba democratiei” cum face in present SUA.   Exista o singura regula, toate aceste mari puteri democratice, sau nu, isi urmaresc doar propriile interese economice si strategice. Naivii cred altceva. Noi ne lipim cand de unii cand de altii in speranta ca ne vom realiza si noi interesul national. OK dar putina demnitate nu ar strica. Desigur, lista ororilor infaptuite de tarile "dezvoltate/civilizate" din Occident si Extremul Orient care si-au consolidat puterea si prosperitatea pe crima si jaf este mai larga .    Prin urmare,ar trebui sa privim lucrurile mai in profunzime si sa nu mai acceptam impertinenta talharilor moralisti ai planetei care ne tot dau lectii pe diverse teme.  Pana la urma ei reprezinta tari care au "mainile" patate de sange si prin ce au facut nu de mult sunt antiteza a ceea ce predica.  Daca adevarul ar fi respectat, toti acestia ar trebuie sa le spuna pentru inca 500 de ani celor din tarile pe care le-au asuprit, cu fiecare ocazie,  "va rugam sa ne iertati!".    Astazi atacurile si invaziile nu se mai fac doar cu armata ci si prin instrumente economice financiare bancare si bursiere controlate tot de cei mentionati anterior. Si daca e sa privim la acel trecut care ne reprezinta pe noi, romanii, iti amintesc, cititorule,  ca suntem urmasii unui popor care 
NU AVEA SCLAVI, UNDE FEMEIA ERA EGALA BARBATULUI SI CARE CREDEA IN NEMURIRE INAINTE DE CRESTINARE. 
Asta este ceea ce defineste natura noastra profunda si depinde de noi ca traditia inalt spirituala a DACILOR sa reinvie.  Sau macar spiritul de la Marea Unire. Din pacate se pare ca treptat ne transformam nu in europeni ci in altceva o masa amorfa de locuitori inerti ai unei tari manelizate si care ne apartine din ce in ce mai putin. Apreciem si beneficiem de confortul civilizatiei europene, dar se impune sa constientizam ,cat inca nu este prea tarziu ,cu ce costuri si distrugeri materiale s-a realizat “colonizarea Romaniei” si cine va trebui sa plateasca  factura acestui “holocaust romanesc” intr-o Europa cu “ dublu standard” de dezvoltare economico-sociala si suveranitate. 
 
Suntem pro..europeani dar militam pentru o Europa fara “dublu standard” formata din state egale si suverane. 
 



Romania inconjurata. Cand vom constientiza in (pe) ce lume traim?

Lumea fierbe in jurul nostru, dar acest lucru e prea putin, se pare, pentru a ne misca din usuratatea cu care ne traim istoria – atat istoria mare, a neamului, cat si pe cea “mica”, a propriei noastre vieti. Sa ne uitam putin in jurul nostru:
Ungaria se afla in plin proces de reinventare revizionista, avand actiuni din ce in ce mai agresive si provocatoare la adresa tarilor vecine care au minoritati maghiare. Cu toate ca orientarea ei ar fi sinucigasa pentru o tara atat de mica, respectiv nationalismul economic si recuperarea ideologiei hortyste (inclusiv antisemite), totusi cum-necum Ungaria reuseste sa isi pastreze “fata” in Uniunea Europeana si sa fie un actor care conteaza. Abia acest lucru o face sa devina o amenintare pentru Romania, nu atat mustatile viforoase ale conspirationistilor urnei cu cenusa “apostolului” fascist: anume, capacitatea de a isi urmari obiectivele revizioniste.
La sud, Bulgaria se afla in plina forma. Pune moratoriu pe gazele de sist fara sa cedeze presiunilor americane, are pareri proprii in dosarul iranian, taxeaza FMI-ul pentru aportul deosebit adus agravarii crizei economice, cere Rusiei respectarea intereselor nationale in proiectul South Stream. Frate, frate, slav, slav, ortodox, ortodox dar branza e pe bani si imperialismul n-are miros. Ceea ce se stie mai putin este ca si in Bulgaria curentul revizionist este in renastere. Dobrogea se afla tot mai mult invocata in imaginarul politic contemporan bulgaresc iar premierul Boiko Borisov a declarat, la Bucuresti, ca Bulgaria a pierdut teritorii uriase in urma celui de-al doilea razboi mondial (daca-i asa, noi ce ar trebui sa zicem?!).
Serbia se afla si ea intr-un proces de reorientare, dupa ce T. Nikolici a castigat alegerile si a vizitat (demonstrativ?), imediat dupa alegeri, Moscova, a negat genocidul de la Srebenica si a afirmat ca nu va accepta integrarea in UE cu orice costuri. Comunicatul recent al Patriarhiei Serbiei ne arata izolati chiar si din punct de vedere bisericesc, avand in vedere ca Patriarhia Moscovei se afla in stranse relatii cu Biserica Greciei si in relatii amicale cu cea a Ierusalimului, are in jurisdictia ei Ucraina si Moldova, este apropiata de Bulgaria.
In Ucraina, un proiect de lege care, aparent, ne-ar fi favorabil, foloseste pervers notiunea de limba moldoveneasca pentru a rupe unitatea si reprezentativitatea minoritatii romane din tara vecina. In Republica Moldova, dupa ce legea egalitatii a fost impusa de eurocratii vigilenti, in asistenta tampa a Chisinaului si Bucurestiului, se agita puternic apele, vorbindu-se chiar de instaurarea unor regiuni separatiste autonome in zonele controlate politic de comunisti si de episcopi mai apropiati, pare-se, de Patriarhia Moscovei (ceea ce era destul de previzibil). Mitropolia Basarabiei se straduie, intre timp, sa faca totul pentru a compromite ortodoxia romaneasca, in timp ce Patriarhul Daniel este ocupat cu orice altceva.
Asadar, toate tarile vecine Romaniei se afla in plina fierbere, prefacere, agitatie. Unele se consolideaza intern si devin eficiente si pe plan extern, altele se clatina periculos, amenintand stabilitatea celor din jur, pe teritoriul multora se duce o batalie geopolitica acuta intre SUA si Rusia. Exista o profetie a parintelui Arsenie Boca in care Romania e inconjurata de flacarile razboiului. Acum nu e razboi, insa stim ca razboaiele nu apar din senin, ci dintr-o fierbere, o tensiune care atinge punctul culminant.
In privinta granitelor, oficialii asigura ca nimeni nu doreste modificarea lor astazi, ca doar suntem in Uniunea Europeana, insa, pe masura ce UE se transforma intr-un spatiu cu tot mai multe constrangeri si tot mai putine beneficii (pentru vecini), este previzibil ca intoarcerea la un discurs revizionist precum si la recuperarea nationalismului, chiar daca in forme diferite, adaptate contextului, sa continue. Practic, nu exista prea multe variante: ori continua tendintele centrifugale provocate de impunerea austeritatii si de interesele divergente ale statelor europene, ori, mai probabil, se creeaza acea Uniune Europeana Politica (vestita SUE), ce ar presupune insa un grad de centralizare atat de marcant incat se sperie gandul numai la ideea unei astfel de “inchisori a natiunilor”. Ambele variante sunt riscante pentru noi.
In toata aceasta fierbere, Romania pare sa fie o tara letargica si nepregatita pentru vremurile si provocarile nelipsite ale viitorului imediat. Suntem nepermis de relaxati, inconstienti, usuratici si nepasatori cu adevaratele mize ale zilei.
Inclusiv sau, poate, mai ales noi, ortodocsii, parem decuplati de la tensiunea reala a imprejurarilor istorice pe care le traim. Ne intereseaza mult care au fost mai tari, dacii sau romanii, ne anima subiectele care antreneaza discutii pasionante dar care nu au prea mare relevanta pentru viata noastra cotidiana, ignorand, totodata, subiectele reale, grave, intr-un cuvant, vânăm si adunăm, prea deseori, deşertăciune. Iar daca ne uitam in jur, e jale: subiecte de can-can, fie politic, fie ”ortodox”… Toate denota o evadare din lumea reala.
O evadare care nu ne va servi, insa, la nimic.
Realitatea se razbuna pe cei care o eludeaza permanent. Istoria ne este martora: superficitatea românilor interbelici, pomenita de martirul Mircea Vulcanescu in 1940, cand Ardealul a fost rapit prin Diktatul de la Viena, a prefatat dezastrul razboiului mondial, pierderile teritoriale si experimentul comunist.
[...] Poate că nu ne-am preţuit cum se cuvine. Poate că n-am ştiut a ne cunoaşte. Poate c-am fost superficiali, uşori, sub vremurile mari ale împlinirii care ne-ar fi cerut altfel. Vom fi luat în deşert lucruri sfinte.Vom fi greşit fără să ne dăm seama. Vom fi adormit ca fecioarele nebune şi ceasul deşteptării ne va fi găsit fără ulei în candele. Nu vom fi băgat de seamă semnele ce ni se făceau în jur, sau glasul celor care – deşteptaţi de dimineaţă – ne vor fi vestit ivirea lor. [...]
Vai, câte lucruri am fi putut face, dar pe care nu le-am făcut! Lenea, căutarea fiecăruia de ale sale, nebăgarea îndeajuns de seamă, bucuria lumii ne-au furat cu ale lor. [...]
Vremuri asemanatoare ne stau in fata, atat ca neam, cat si ca persoane. Doar ca acum vor fi cu mult mai grele…
“…Iar noi, noi unde suntem? Unde suntem cu starea sufleteasca”?
Se intreba acelasi martir inca din 1932, cand scria profeticul avertisment “In ceasul al unsprezecelea”.
Se pare ca noi lipsim din propria tara si din propria viata…
Articol preluat de pe Razboi intru Cuvant
 





Scandal in lumea medicală
Medicul român Mihai Alecu crede că SIDA nu există!

Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate. Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal. Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului XX.

In conditiile in care in Romania s-a demonstrat ca nu a existat gripa aviara, iar marturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie (DNA) si in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboaratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu, cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei AIM.
Fantastica sarlatanie
SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul. Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.
O problema controlabila prin tehnici simple
La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific.
Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii.
Desi supraexpus - pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema - care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila - ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct "Nucleele celulare energetice" si "Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara".
Tinta a patru atentate intr-un singur an
In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA.
Negustorii mortii au incasat miliarde
Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta. Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de "Bactrim" (in alte tari ca "Septrim"). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.
Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase
Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile - unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.
Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.
Leziuni la nivelul ADN-ului
Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care "medicina oficiala" le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America .
Operatiunea SIDA si inventarea HIV
Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay.
Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul "HIV".
Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, - in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi.
Un virus relationat cu "orientarea sexuala"
Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri.
La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate. Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum.
Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea "SIDA".
Dr. Cercetator Mihai Alecu
 
 








Victor Ponta: un radicalist de cursă lungă al României
de Tom Gallagher

Tom Gallagher pune sub semnul întrebării câteva dintre ipotezele cele mai vehiculate privind criza actuală.
1. Revelaţiile despre plagiat l-au făcut pe Victor Ponta să intre în panică.
O atare viziune îi face o mare nedreptate lui Ponta; aceasta pleacă de la premisa că, în cele din urmă, Ponta este un politician obişnuit, care se bazează pe consimţământul celorlalţi când vine vorba de echilibrul său interior. Ceea ce a devenit evident în vara aceasta (şi ar putea ieşi la iveală la o examinare mai atentă a bine cunoscutei şi scurtei sale cariere politice) este faptul că lui Ponta îi place să sfideze convenţiile. El încalcă regulile nu doar din necesitate, ci şi din plăcere. În consecinţă, a fi demascat drept plagiator în faţa factorilor de decizie europeni a fost, pentru el, o experienţă palpitantă şi extrem de tentantă. Mussolini, Gaddafi şi Hugo Chavez sunt alţi politicieni cărora le plăcea să răstoarne convenţiile. Dezvăluirile din Nature l-au obligat pe Ponta să participe la summitul UE de la Bruxelles, după numai 72 de ore, astfel încât să se poată lăuda cu această infracţiune, în faţa unei prestigioase audienţe.
2. Puterea agresivă doreşte să-şi ascundă intenţiile în faţa Occidentului.
Sub regimul Iliescu şi, ulterior, sub regimul Năstase, Guvernul României a jucat la două capete, combinând un comportament dur şi iraţional, pe plan intern, cu o poziţie moderată şi predictibilă, în relaţiile internaţionale. În ceea ce voi descrie drept „pontanocraţie“, o asemenea categorisire este inutilă. Ponta poate face afirmaţii depreciative la adresa comisarului european pe Justiţie, Viviane Reding, iar Antonescu se poate dezlănţui împotriva ambasadorului american Gittenstein fără nicio urmă de jenă. USL simte că a dobândit din partea Occidentului tot ceea ce-i trebuie pentru a conduce şi nu se mai teme de dezaprobarea acestuia. În România, o formă de capitalism necontrolat a fost adânc înrădăcinată după 2000, fapt ce le-a permis aventurierilor economici să ia locul statului în postura de principal deţinător de capital. Ei susţin USL la nivel local şi, de cele mai multe ori, nici nu se mai poate face distincţia între cei care deţin puterea politică şi cei care deţin puterea economică. Atâta timp cât USL vrea să conducă România ca pe o proprietate privată, va accepta orice tip de alianţă care îi va garanta accesul la bogăţie şi putere. Am convingerea că, pentru Ponta, atât UE, cât şi SUA reprezintă influenţe trecătoare asupra acelei Românii pe care el doreşte să o construiască astăzi. Prin urmare, agenţii locali demni de luat în seamă şi capabili să influenţeze liderii occidentali devin inutili.
Desigur, aceasta este o veste proastă pentru activiştii oportunişti, membri ai organizaţiilor prodemocratice şi tehnocrate. În ultimul timp, articolele şi emisiunile acestora au devenit un fel de formular de înscriere în USL. Soarta profesorului Marga ne arată faptul că Ponta are şi mai puţină nevoie de figuri demne de încredere care pot face uz de propriile reţele de la Bruxelles, Oxford sau Berlin pentru a induce în eroare Occidentul decât a avut Ceauşescu în anii ‘80.
3. Ponta şi Antonescu sunt prizonierii propriei lupte pentru supremaţie.
Poate că nemulţumirile preşedintelui interimar la adresa lui Ponta, de fiecare dată când acesta din urmă pare să fi dat semne de retragere în cruciada anti-Băsescu, au încurajat acest tip de percepţie. Unele voci susţin că este semnul unei lupte incipiente pentru putere: pentru Antonescu nu mai există cale de întoarcere, în vreme ce mult mai agilul Ponta ar putea avea şi alte opţiuni.
În România, alianţele dintre liderii orgolioşi şi suspicioşi sunt, adesea, şubrede şi de scurtă durată. Dar, în opinia mea, în ciuda stilurilor lor diferite, cei doi par a se dedica în totalitate ducerii la bun sfârşit a ofensivei pe care au dezlănţuit-o.
Lui Ponta îi convine de minune să aibă ca preşedinte un personaj indolent, dar solid din punct de vedere ideologic, precum Antonescu; el este un soi de Hindenburg, inactiv şi solemn, dar gata oricând să susţină militantismul liderului executiv şi nemilos în a stârpi orice fel de rezistenţă din partea anturajului său liberal.
El este o alegere mult mai sigură la Cotroceni decât un Sorin Oprescu sau un Călin Popescu Tăriceanu; oricare dintre aceştia ar fi putut încerca să creeze o grupare rivală şi să-şi promoveze propria viziune, una care să se dovedească a nu fi pe placul lui Ponta.
4. Realităţile economice îl vor ţine în frâu pe Ponta.
Aceasta presupune că Ponta este îngrijorat, cu adevărat, de deteriorarea situaţiei economice a ţării. Însă nu există niciun indiciu în acest sens. El s-a grăbit să ajungă la Jocurile Olimpice de la Londra, la scurt timp după prognoza sumbră a lui Mugur Isărescu privind viitorul economiei. Mă îndoiesc că a avut coşmaruri după declaraţiile lui Erik de Vrijer, şeful misiunii FMI în România, din 14 august, cum că luptele politice au un impact devastator asupra economiei.
În opinia mea, ultimul lucru pe care şi-l doreşte Ponta este o creştere economică, cu o clasă de mijloc tot mai numeroasă şi dezvoltarea unor sfere ale activităţii economice pe care statul cu greu le poate ţine sub control.
Lui Ponta i-ar fi mult mai uşor să conducă, dacă, la nivel naţional, România ar adopta un tip de economie pe care-l întâlnim în judeţele „roşii“ din sudul ţării, unde figuri precum Constantin Nicolescu, preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, a acumulat o avere imensă din activităţi economice. Cu excepţia câtorva judeţe, precum Olt, Teleorman şi Mehedinţi, România s-a îndepărtat prea mult de la practica în care bunăstarea oamenilor depinde, în totalitate, de baronii locali de tip socialist.
Indicatorii economici ar trebui să atingă un nivel mult mai scăzut înaintea revenirii la „starea de graţie“ şi înainte ca Ponta să poată adopta, la nivel naţional, comportamentul unor baroni locali din Oltenia. Prin urmare, cred că seceta, o amânare a atragerii de investiţii străine, o monedă în continuă depreciere şi o inflaţie accentuată sunt, fiecare în felul său, menite să-l ajute pe Ponta să ducă România cu o generaţie în urmă, din punct de vedere economic.
5. În cele din urmă, criticile din PSD îi vor contesta autoritatea.
Singurii care contează în PSD sunt baronii locali: ei oferă libertate de acţiune deplină unui lider care le apără măsurile, de cele mai multe ori crude şi primitive, de exercitare a puterii, la nivel local. Niciun lider PSD nu le-a convenit la fel de mult ca Ponta. Dacă va deţine controlul absolut asupra statului, un an de-acum încolo, atunci ex-pesedişti precum Cristian Diaconescu, care a prevăzut ce avea să urmeze şi şi-a dat demisia de îndată ce Ponta a venit în fruntea partidului, vor fi percepuţi ca un soi de profeţi; în vreme ce Ioan Rus, care i-a dat voie lui Ponta să se folosească de el, va părea un tip extrem de naiv.
6. Astăzi, extremiştii sunt mai vizibili, dar şi ei vor fi ţinuţi în frâu.
Ion Iliescu i-a cauţionat pe Miron Cozma şi Corneliu Vadim Tudor când a avut nevoie de aceştia pentru a răspândi teama şi a ameninţa populaţia, în scopul restabilirii vechilor structuri ale puterii. Dar a avut grijă să reducă influenţa acestor elemente haotice, operând în culisele politicii, pentru eventualitatea în care Occidentul avea să denunţe ilegitimitatea regimului său.
Acum, iată că a venit şi vremea PSD-ului, când poate spune Occidentului să-şi păstreze pentru sine discursurile moralizatoare şi să înceteze să se mai amestece în treburile românilor. În mod ironic, cei mai vocali în a proclama neamestecul în treburile interne sunt primii doi preşedinţi ai României de după 1989, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu – două personaje din ce în ce mai greu de deosebit.
Astfel, este absolut firesc că Ponta şi alte figuri proeminente din USL au semnat un protocol cu colonelul Mircea Dogaru şi al său Consiliu Naţional al Societăţii Civile, în faţa camerelor TV, în data de 13 iulie, prin care s-au obligat să desfiinţeze organismele de stat sau civile care se opun accederii la putere a partidului unic.
Dacă USL reuşeşte să deţină controlul absolut asupra legii şi ordinii, atunci este foarte posibil ca unor personaje care au făcut parte din armată şi serviciile secrete, precum şi succesori ai lui Cozma din rândul sindicaliştilor să li se permită să acţioneze în postura de justiţiari, creând o formă paralelă de justiţie. Este o situaţie similară cu cea din nordul Italiei, înaintea venirii la putere a lui Mussolini, în 1922.
7. Instituţiile statului vor limita potenţialul distructiv a lui Ponta.
Ponta e conştient de obstacolul important pe care o parte a aparatului de stat îl reprezintă pentru ascensiunea sa la putere. Va fi un test al agilităţii şi al cruzimii de care a dat dovadă în politică, dacă USL îşi va putea subordona nu numai justiţia, ci şi armata, poliţia şi chiar organisme din afara controlului imediat al statului, precum principalele universităţi.
Occidentul nu a fost luat prin surprindere de asaltul rapid al lui Ponta asupra diverselor instituţii, precum Avocatul Poporului, TVR, Institutul Cultural Român sau Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (IICCMER). În democraţiile de pe ambele maluri ale Atlanticului este încă vie memoria faptelor prin care Slobodan Miloşevici s-a opus deschiderii Iugoslaviei spre calea democraţiei, sufocând organismele armatei şi pe cele civile cu activişti, militari de carieră şi, uneori, chiar scursuri ale societăţii, pentru a-şi teroriza şi intimida adversarii.
Media a jucat un rol crucial în destrămarea Iugoslaviei şi aruncarea ei în ghearele războiului. În vreme ce oficialii occidentali de pe cele două maluri ale Atlanticului sunt perfect conştienţi de iminenţa unor presiuni asupra armatei, poliţiei, serviciilor secrete şi justiţiei, cred că aceştia nu sunt la fel de conştienţi în ceea ce priveşte rolul negativ enorm pe care media îl au în a pregăti România pentru dictatură sau pentru un conflict intern extrem de acut.
Mai întâi, cele mai vizionate programe ale media electronice private, urmate apoi, din ce în ce mai mult, de programele de stat devin purtătoarele unor opinii radicale, pe care nici măcar Vadim nu le-ar fi putut egala, în perioada când România Mare avea un tiraj de invidiat. Ar fi o tragedie ca Occidentul să realizeze pericolul pe care mass-media îl reprezintă în mâinile mogulilor aflaţi de aceeaşi parte cu colonelul Dogaru, abia când acestea vor începe să se concentreze pe atacuri asupra Occidentului şi a valorilor politice asociate cu acesta. Nu cred că suntem departe de un asemenea scenariu. Însă prietenii României democratice din afara graniţelor trebuie să-şi concentreze atenţia asupra media toxice, reprezentând principala forţă aflată în spatele loviturii de stat în slow-motion, şi să vină cu o strategie la nivel înalt de contracarare a acesteia, înainte ca judecata a milioane de români să fie compromisă iremediabil.
8. Lupta politică nu se va răsfrânge asupra societăţii.
Nu sunt sigur că este o presupunere realistă. Spiritele se înfierbântă din cauza manipulării mass-media, după doi ani de austeritate în care atât Traian Băsescu, cât şi Emil Boc au dat dovadă de ineficienţă în sfera comunicării.
Este de aşteptat ca orice creştere a salariilor, pensiilor şi a oricăror altor venituri să fie eliminată de inflaţie şi de costurile aferente crizei economice. Pentru a stopa o scădere a popularităţii USL, liderii săi vor trebui să alimenteze tensiunile, astfel încât susţinătorii să uite de neajunsurile economice. Astfel, mă aştept ca principalele canale de televiziune să devină şi mai agresive şi lipsite de inhibiţii. Acuzaţiile la adresa organizaţiilor civice, a noului partid de opoziţie, a adversarilor politici etc. vor deveni norma. Ironic, există mult mai mulţi liberali dornici să pescuiască în aceste ape tulburi decât pesedişti cu state vechi. Ura faţă de Băsescu, faţă de sectoarele independente ale sistemului judiciar şi faţă de intelectualii de marcă ce se opun preluării puterii de către aceştia este extrem de puternică în rândul celor mai influenţi lideri din PNL. În vreme ce, în unele grupuri din PSD, mai există încă o doctrină de stânga coerentă – Grupul de la Cluj fiind cel mai bun exemplu –, orice formă de liberalism autentic pare să fi dispărut complet din PNL. În prezent, acesta reprezintă o formaţiune politică mult mai extremistă decât PSD.
Pe fondul acestei priviri de ansamblu, avertismentul dat de Monica Macovei privind pericolul izbucnirii unui război civil nu este deloc forţat.
9. Occidentul îşi va reduce pretenţiile şi va încerca să ajungă la un consens cu Ponta.
Poate UE va realiza faptul că şi-a fixat nişte obiective prea ambiţioase încercând să integreze o ţară în care dictatura ceauşistă este încă vie şi să decidă, în schimb, să o părăsească discret, lasând-o să-şi urmeze destinul sub guvernarea Ponta. Totuşi, mă îndoiesc că va fi aşa. Va fi imposibil de menţinut un modus vivendi alături de cineva care n-a făcut niciun secret din caracterul său duplicitar şi răzbunător, iar minţile lucide din Europa Occidentală au realizat asta. Cu excepţia lui Graham Watson, din partea liberalilor europeni, mă îndoiesc că mai există cineva care să creadă că Ponta poate oferi o guvernare stabilă în România. În opinia mea, nu există suficienţi oameni care să combine pregătirea profesională cu militantismul ideologic pentru a ocupa funcţiile oficiale şi a conduce eficient. UE va avea o poziţie foarte puternică, dacă va face ceea ce ar fi trebuit să facă la începutul negocierilor cu România – şi anume să vină cu o reformă croită după nevoile specifice ale ţării şi de pe urma căreia să poată beneficia majoritatea cetăţenilor de rând. Românii îşi vor recăpăta rapid sentimentul proeuropean, dacă va exista vreun semn care să indice o astfel de abordare din partea UE. Pentru început, ar putea fi una prin care transferul de fonduri de la Bruxelles să se facă în beneficiul milioanelor de cetăţeni şi al comunităţilor specifice, şi nu în folosul celor care influenţează deciziile politice prin metode ilegale şi care au acumulat averi prin exploatarea procesului interminabil al tranziţiei, în interes propriu.
România sub guvernarea Ponta are toate caracteristicile necesare pentru a deveni un stat eşuat, indiferent dacă îşi transferă sau nu angajamentele către Răsărit. Chiar înainte de canibalizarea României, alte state membre UE se vor confrunta cu probleme grave cauzate de acte criminale, corupţie şi emigrare în masă. Cred că Occidentul îşi dă seama că nu poate abandona România aşa uşor, de aceea răspunsul Bruxellesului şi cel al Washingtonului la asaltul asupra democraţiei, din vara aceasta, a fost atât de rapid şi de bine coordonat.
Concluzie
Chiar dacă această criză va scădea în intensitate, probabil va fi doar o acalmie de moment. Perspectivele par a fi catastrofale. Însă o evaluare corectă a noii etape în care a intrat România ar putea creşte şansele ca măcar unele dintre opţiunile periculoase pe care le are la îndemână să fie amânate.
                                    Traducere de CRISTINA SPĂTĂRELU
 
 



MARSUL UNIRII

= Raspuns prietenului meu Constantin Tanase =

Draga domnule Constantin Tanase,
As fi vrut sa scriu “Draga prietene Constantin”, asa cum ne-am despartit candva la Atlanta, dar, simtind o nota de retinere si iritare in raspunsul care mi-a fost adresat, ma vad nevoit sa abordez o formula mai distanta, mai protocolara.
Regret ca nu mai stiti cine-i Mircea Popescu. Probabil, deoarece, asa cum subliniati, aceasta persoana nu mai reprezinta o “functie” si deci nici interes, fiind doar un simplu individ care-si permite sa emita niste idei si pareri. Mai mult, opiniile sale nealiniate vreunui curent politic, chiar daca sunt reluate din cand in cand in diverse medii din spatiul romanesc, nu apar intr-o publicatie scrisa ci pe un simplu blog personal intitulat simbolic “Diaspora si Reintregirea” (
http://mipopescu.wordpress.com).
“Interventia” la articolul dumneavoastra, publicata pe blogul respectiv si preluata sub o forma “bruta” si pe blogul Vitaliei Pavlicenco, se doreste o scrisoare deschisa, un dialog in confruntarea a doua ideologii, a doua puncte de vedere divergente.
De aceea, finalul acestei “interpelari” adreseaza intelectualilor basarabeni, al carui exponent sunteti, niste intrebari retorice, nicidecum inchizitoriale, asupra pozitionarii fata de cele doua ideologii.
Pe de o parte, exista adepti ai ideologiei “romanismului unionist“, un romanism complet reprezentat prin (re)integrarea natiunii romane intr-un singur stat. Si aici ne referim la revenirea in cadrul Romaniei a celor catorva judete care au mai ramas in componenta Basarabiei ca urmare raptului si genocidului sovietic.
Pe de alta parte, prinde radacini ideologia calpa si nesustenibila a statului suveran si independent moldovenesc in care elementele romanesti sunt privite ca minoritare. Desigur, din punctul de vedere al romanilor basarabeni statalisti, se accepta o ideologie de compromis a “romanismului a doua state“, sub forma secesionista a unui al doilea stat romanesc suveran.
Nu trebuie uitat ca lupta pentru elementul romanesc a fost dusa cu un succes fara egal de PPCD in frunte cu Iurie Rosca si cu Vlad Cubreacov, chiar daca unii, dezicandu-se de acesti lideri, le neaga meritul incontestabil in reinvigorarea spiritului romanesc in Basarabia.
Dar, victoria impunerii romanismului realizata in societatea basarabeana de miscarile extraordinare organizate de PPCD, a inceput sa paleasca in momentul in care aceeasi lideri au abandonat idealul unirii cu Romania pronuntandu-se pentru consolidarea statalitatii si facand compromis chiar cu dusmanii romanismului.
Dezertarea lui Rosca si abdicarea totala a ideii unioniste duce, in zilele de astazi, la un asalt pe toate fronturile tocmai impotriva romanismului si la o noua destabilizare atat a statului cat si a societatii. Cred ca nu-i nevoie sa exemplific.
Dumneavoastra considerati ca pentru apararea romanismului exista si alte metode decat manifestarea din 16 Septembrie. Atata doar ca marsul respectiv pune in discutie revenirea Basarabiei la Romania, nu apararea romanismului care-i subinteleasa prin insasi procesul unirii.
Si atunci, mi se pare ca, la fel ca Ghimpu, Chirtoaca si alti romani neunionisti, parasiti ideea unirii pentru a pasi pe poteca stramta care duce spre fundatura ideologica exprimata prin formula “un popor, doua state romanesti”.
A va exprima ingrijorarea ca pot interveni evenimente violente, dovedeste fie lipsa de incredere in institutiile statului, fie indemn la renuntare, la defetism.
Deci, reducand ideile nationale doar la “apararea romanismului”, reveniti la potecile batute de Iurie Rosca. Cu alte cuvinte, va intoarceti, ideologic, de unde ati plecat. Sa ma insel oare?
Scuza reprezentativitatii pe care o gasiti politicienilor actuali, care, in opinia dumneavoastra, ar fi indreptatiti sa nu ia in considerare dorintele unioniste, mi se pare fara consistenta.
Mai mult, in acelasi spirit defetist, credeti ca aceasta clasa politica poate recurge la masuri coercitive impotriva tendintelor si miscarilor unioniste.
Oare pierdeti din vedere ca societatea are doua componente, una politica si alta civica? Acestea nu actioneaza sincron ci pot avea doar eventuale puncte de tangenta, fie in cadrul campaniilor electorale cand politicul lanseaza platforme de cele mai multe ori populiste menite sa capteze voturi, fie cand, sub presiunea civicului, inclusiv a marsurilor, acelasi politic cedeaza si incearca un compromis pentru atenuarea nemultumirii sau chiar pentru acceptarea unor cereri indreptatite ale unei largi paturi a populatiei.
Deci, politicienii de la Chisinau, fortati de actiunile unioniste, vor trebui pana la urma sa accepte si acest curent din societatea basarabeana.
De aceea, cred ca dumneavoastra va inselati cand considerati ca politicienii vor refuza realitatea si vor considera ca o atitudine dura si intransigenta la adresa propriului popor ar fi solutia pentru “pacificarea” unei societati care se caracterizeaza prin orice, numai prin unitate si armonie, nu.
Politicienii care vor dori sa “stranga surubul” se vor autoelimina sau vor provoca mai mult decat rezistenta populara, poate chiar razboi civil si interventii externe. Chiar atat de inconstienta credeti ca a ajuns aceasta clasa polititica?
Cat despre ingrijorarea ca marsurile unioniste vor ajunge sa provoace lupte intre romanii unionisti si cei ne sau antiunionisti, este o idee izvorata din refuzul acceptarii existentei luptei ideologice, in conformitate cu cele doua ideologii pe care le-am definit mai sus.
Iar partidele care-si disputa pe fata aceste doua ideologii “romanismul unionist” si “romanismul a doua state” sunt tocmai cele doua partide basarabene, PNL si PL.
Doar electoratul va ajunge sa transeze aceasta lupta ideologica.
Din pacate, si in Romania exista adepti ai ideologiei “celor doua state romanesti” care, implicit, influenteaza acest electorat.
Deci, domnule Tanase, in opinia mea, frontul de lupta intre romani nu poate exista pe tema unei singure tari romanesti.
Cei care nu accepta unionismul sunt doar profitori ai unei situatii tulburi de secesiune, incercand sa suga de la doua oi.
Sug de la Romania, declarandu-se romani si profitand de avantajele pe care le confera aceasta situatie, sug si de la Rusia care-i incurajeaza in aceasta atitudine de mentinere a unei zone gris si instabile la granita cu Romania. Cu alte cuvinte, lupta se da intre romani si mancurti.
Programele de integrare economica si culturala, de care vorbiti, sunt bune, dar nu au legatura cu societatea civila care nu are instrumentele de a le pune in practica.
Mai sus, spuneam ca sunt doua componente distincte ale societatii.
Una este cea a politicului care guverneaza si care are datoria sa creeze programe de integrare ca cele pe care le propuneti si care-si realizeaza programele prin metodele cooperarii constructive cu Romania, ceeace guvernul Romaniei este dispus sa faca si chiar face. Dar aceste programe, atata timp cat sunt folosite doar la consolidarea statalitatii unei tari aflata in permanenta instabilitate sociala, politica si economica nu duc decat la crearea unei falii intre o administratie corupta si lipsita de idealul national si societatea civila.
Tocmai de aceea, acest segment al societatii civile romanesti basarabene are rolul de a presa politicul pentru a-l face sa inteleaga necesitatea normalitatii unui singur stat national romanesc, nu a falsei idei a “doua state un singur popor”.
In consecinta, marsul din 16 Septembrie nu poate veni cu programe de integrare, ci doar cu cererea adresata administratiilor de la Chisinau si Bucuresti de a tine seama de aceasta dorinta populara a unui singur stat romanesc. Si, desigur, cu cat amploarea unei asemenea manifestari este mai mare, cu atat problematica unirii va ajunge si la birourile de presa internationale si, implicit, al cancelariilor straine.
Imi pare rau, dar eu, Mircea Popescu sunt adeptul ideologiei “romanismului unionist” care se afla in lupta cu ideologia “romanismului a doua state”. Si aceasta pozitie m-a determinat sa adresez intrebarile retorice care v-au suparat.
Si pentru a va raspunde la intrebarea dumneavoastra, locuiesc in America, dar traiesc in Romania, Romania cea adevarata in care Prutul este un rau interior. Insasi faptul ca ma framanta tot ce se petrece in acest spatiu romanesc, chiar si “interventia” mea la articolul dumneavoastra, este o dovada. La fel si prezenta mea la acest Mars al Unirii este totala, prin suportul moral, ideologic, spiritual, chiar daca nu este fizica.
Nu uitati, “La inceput a fost cuvantul”.
Cu aceleasi sentimente prietenesti,
                                               Mircea Popescu
 





      BISERICA DOMNEASCĂ A BASARABILOR
        MISTERIOSUL MORMÂNT NR. 10
 
Biserica domnească din Curtea de Argeș
 

În timp ce autocarele cu turişti se varsă la Mănăstirea lui Manole, mânate de ghizi grăbiţi, iar lumea n-are timp să se închine pentru că fotografiază, o minune rămâne ascunsă, în singurătate: este Biserica Domnească a Basarabilor. Rarii trecători care au inspiraţia să-i treacă pragul devin fascinaţi: sub cupola întunecoasă, aureolele sfinţilor licăresc palid, a reproş. Sunt fresce de secol XIV, care l-ar face invidios şi pe Giotto. Cu economie de mijloace, câteodată cu numai două culori (un albastru translucid şi un bej saturat, sticlos), meşterii au înfăţişat cetele îngereşti, iar feţele apostolilor au fost migălos construite. Ici, o vezi pe Maica Domnului într-o ipostază aproape laică, ținându-și cu greu pântecul umflat, sub pulpanele hainei; colo, tâlharii din dreapta şi stânga lui Hristos îşi poartă crucile parcă dansând, dezvăluind o uluitoare anatomie. Pe peretele de nord-est, un misterios graffiti anunţă şi datează moartea marelui Basarab Voievod.
 
Pilda bogatului care şi-a făcut casă
 

Nu se ştie cu exactitate cine a ridicat acest lăcaş şi nici în ce an a făcut-o. Pisania de deasupra uşii de intrare a fost distrusă acum 200 de ani. Oricum, biserica se află în spaţiul Curţii Domneşti a Basarabilor, iar construcţia ei se pare că s-a întins pe zeci de ani, în perioada legendară a fondării Ţării Româneşti, de la sfârșitul secolului al XIII-lea şi până la jumătatea secolului al XIV-lea. E o vreme a misterului. Unele tradiţii vorbesc despre descălecarea lui Negru Vodă, pe la 1215, un voievod din Făgăraş care a trecut munţii la Câmpulung, probabil în urma atacurilor cavalerilor teutoni, implantaţi în Ţara Bârsei la 1211 de regele ungar, Andrei al II-lea. De la Câmpulung, el va străbate dealurile şi va fonda capitala, Curtea de Argeş. De aici, legenda îşi dă frâu liber: Negru Vodă avea un cal înaripat, cu care îi bătea pe tătari, ridica stăvilare pe Dâmbovița ca să inunde valea în calea duşmanilor, răpea la hotarul Moldovei femei venite la târg (o nouă răpire a Sabinelor...), ridica fortăreţe în locuri inaccesibile (precum cea de la Cetăţeni) şi câte şi mai câte. Ce reţin istoricii din legende? Că este posibil să fi existat mai mulţi domni ai locului, poate şefi cumani, poate voivozi veniţi peste munţi, care, pe fondul atacurilor tătarilor, ce au slăbit până la anihilare puterea Regatului Ungar, au unit mai multe căpetenii din văile de sub munte, constituind o structură politică feudală, numită Ţara Românească.
Oricum, istoria „oficială” începe după 1310, când boierii ţării îl aleg domn pe Basarab I, fiul lui Negru Vodă. De aici avem documente: „Cronica pictată de la Viena” povesteşte lupta lui Basarab I cu regele ungar Carol Robert de Anjou, la încă neidentificata Posadă. După victoria valahilor, cu prada de război şi din comerţ, Curtea de Argeş înfloreşte. Suntem pe la 1330. Dinastia Basarabilor se întăreşte – întâiul născut al Domnului, Nicolae Alexandru , va ajunge să trateze cu noul rege al Ungariei, Ludovic, o vasalitate convenabilă. E şi timpul ridicării Bisericii Domneşti. Lui Nicolae Alexandru îi va urma la tron fiul său, Vlaicu, al treilea Basarab, apoi dinastia va continua cu Radu I (zis cel Negru, în timpul căruia se va termina zugrăveala Bisericii domneşti), care a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân. Apoi istoria se învaţă la şcoală.
Anii au trecut, nemiloşi peste Biserica Domnească. Multe au văzut bătrânele ziduri. Incendii, cutremure, inundaţii. Ba chiar restauratori nepricepuţi. Pe la 1827, noii „ctitori” scot pardoseala de cărămidă, considerată prea modestă, strivesc pietrele mormintelor voievodale din sfântul lăcaş, jefuiesc tot ce le cade în mână, compromit zugrăveala.
 
Lespedea misteriosului mormânt nr. 10
 

Abia la începutul secolului XX, „Comisiunea Monumentelor Istorice” desemnează o echipă de savanţi, printre care şi marele Nicolae Iorga, care să cerceteze ce se mai poate salva. Sunt înlăturate rândurile de cărămidă şi... surpriză! Apar 14 morminte, dintre care unul, mormântul nr. 10, este găsit intact! Lespedea care-l acoperă nu poartă însă nici o inscripţie, ci doar un desen straniu – un Arbore al vieţii încununat de o stea cu 12 colţuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. În mijlocul stelei, alt simbol solar. Racla de piatră mai are săpată, la picioarele mortului, o cruce templieră şi la cap o Stea a lui David!
 
Cavalerul cu lebădă
 
Arheologii abia îşi ţin răsuflarea. Lespedea este trasă la o parte şi, din negrul mormânt, apare vedenia unui nobil cavaler. Pe cap poartă o diademă de mărgăritare, strânsă cu un lanţ de aur peste părul lung. O tunică din mătase purpurie, veneţiană, împodobită cu zvastici, îi acoperă pieptul. Treizeci de nasturi de aur încheiau haina, strânsă la mâneci, la piept şi la gât cu mărgăritare. Un guler de dantelă, lucrată în mătase şi aur, amintea de moda galantă a Apusului. Cavalerul era încins cu o centură brodată cu metal preţios, care se strângea cu o uluitoare pafta de aur, înfățișând un castel cu patru turnuri. În faţă, pe smalţ albastru, o lebădă de argint cu cap de femeie strălucea enigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se vedeau pe oasele descărnate ale mâinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, ţesăturile minunate s-au pulverizat, rămânând, ici-colo, câteva petice! Disperat, marele Iorga a căzut atunci în genunchi şi s-a rugat de iertare. Dar ireparabilul se produsese.

Paftaua centurii, în formă de castel, cu misterioasa lebădă cu cap de femeie
 

După ce au făcut fotografii, arheologii au adunat relicvele şi au plecat la Bucureşti. Nu vă luaţi după plăcuţa de plastic, anunțând lapidar că acolo a fost înhumat Vladislav Vlaicu... În lipsa unor teste ADN şi a cercetării amănunţite a relicvelor, nici până astăzi nu se ştie sigur al cui este acest mormânt. Unii au crezut că măreţul Cavaler cu lebădă ar fi Radu Negru… Se ştie însă cu siguranţă că Iorga i-ar fi zis Reginei Maria, care făcuse o pasiune pentru inelele Cavalerului: „Majestate, lăsaţi-le! Sunt ale Dinastiei Basarab, nu ale Casei Hohenzollern - Sigmaringen”. Acestor inele o să le rezerv un articol separat, în viitorul apropiat.
Radu Negru? Sau mormântul este mai vechi? În lipsa datării cu C14, istoricii se mulţumesc cu speculaţii. Există însă şi alte chei cu care poţi să deschizi uşa misterului. Analizând simbolurile înscrise pe obiectele din mormânt, anumiţi autori au făcut, de-a lungul ultimilor 80 de ani, afirmaţii uluitoare. Iată câteva dintre ele, aparținând scriitorului Vasile Lovinescu.
 
Floarea vieţii pe lespedea mormântului
 

În „Dacia hyperboreană”, Lovinescu propune următoarea teorie, în consonanţă cu scrierile lui B.P. Hașdeu, Ovid Densuşianu şi René Guénon: Întemeierea Țărilor Române a fost făcută de iniţiaţi în vechile mistere, moştenite de la daci, care şi ei le-au căpătat anterior. Până la anul 1300, când intră în istorie, Basarabii sunt o castă, nu o familie – casta sacerdotală a dacilor, „purtătorii de căciuli”, cum îi numea scriitorul antic Iordanes, supravieţuind 1000 de ani după retragerea aureliană, în Oltenia de sub munte şi în Haţeg. Cavalerul cu lebădă este, la rândul lui, un iniţiat, emanând dintr-un centru hyperborean polar, întrucât pe sarcofag se află dăltuit Arborele vieţii, „Y”-ul sacru al lui Ianus, iar paftaua aminteşte că, în urmă cu 4000 de ani, Polul Ceresc era în Constelaţia lebedei sau a dragonului. Mulţi domni ai noştri, până la Mihai Viteazul, au fost conştienţi de descendenţa lor, adăugându-și în faţa numelui particula „IO”, care înseamnă „Ianus” sau Ion Sânt Ion – „REGELE DACILOR”, o funcţie, aşa cum noi purtăm în faţa numelui titluri ca „ing.”, „prof.” sau „dr.”. Iar Negru-Vodă (sau Radu-Negru) este tot o funcţie, existând mai mulţi domni care au purtat acest nume. Ţările Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească) intră în istorie prin aceşti agenţi (Iancu Corvin, Dragoş şi Negru-Vodă) sub semnul Negrului, sub semnul lui Saturn.
 
O cruce templieră pe mormântul unui domn ortodox?
 
Notă: În legendele germane, Cavalerul cu lebădă este Lohengrin, fiu al lui Parzival și cavaler al Graalului (Sfântului Graal).
 
 
 
Sandu Ticu
----- Forwarded Message -----
From: Andreea Angheluta <
andreea_angheluta@yahoo.com>
To:
Sent: Thursday, September 13, 2012 1:44 PM
Subject: Fw: MISTERIOSUL MORMÂNT NR. 10
  DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971