Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
- reacții recente la apariția primului caiet: Daniela GÎFU, Dimitrie GRAMA, Dwight Luchian PATTON
continutul primului caiet
ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE – istoricul propunerii pentru o sărbătoare națională a tuturor românilor
DOUĂ STUDII ȘI O RECENZIE DE ION PACHIA-TATOMIRESCU
Dacii în analele france (secolul IX) de Mihai DRAGNEA Adrian BOTEZ: ROMÂNII ,,TRAIANICI” ŞI ROMÂNII ,,AURELIANICI”
„Balcania”, de Victor Papacostea Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA: COLONIZAREA VALAHĂ George Liviu TELEOACĂ: SUBSTRATUL PELASGIC AL EUROPEI Scheletul unui dac înalt de zece metri, descoperit la Roşia Montană BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă
ARTICOLE,PREZENTĂRI, RECENZII de Dan LUPESCU, Al. Florin ȚENE, Mihai BERCA, Victor TEIȘANU, Octavian CURPAȘ, Mihai BATOG-BUJENIȚĂ, Adrian BOTEZ, Goerge BACIU, Leon ISTRATE,Carmen MARIN, Georgeta RESTEMAN, Mariana CRISTESCU DESPRE: Miltiade Nenoiu, Gheorghe STROIA, George PETROVAI, Lucia OLARU-NENATI, Georgeta RESTEMAN, Elisabeta IOSIF, Cătălin Nicolae MOLDOVEANU, Marin VOICAN‑GHIOROIU, Andreeas OLARU-CERVATIUC, Octavian CURPAS, Marin TRASCĂ, Mircea CHELARU -Partea I
Articole, recenzii partea II
„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET” - Partea I
Ce mai circula pe internet - Partea II
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Din folclorul internetului - Partea III
 „CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET”

 CU ÎNCEPERE DIN ACEST NUMĂR:

„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET”

OFERIM CITITORILOR, CU TITLU STRICT INFORMATIV ÎNTR-O PAGINĂ DE MAGAZIN VIRTUAL, ARTICOLE, STUDII, REPORTAJE ȘI INFORMAȚII,  CIRCULÂND ARGUMENTATE SAU NEARGUMENTATE PE INTERNET


Circulă de multă vreme pe internet culegerile. Culegeri de cărți, culegeri de aforisme, culegeri de glume, culegeri de imagini în mișcare sau slide-uri, culegeri de rețete și sfaturi mai mult sau mai puțin folositoare, etc, într-o adevărată întrecere enciclopedică.
Încercam să le facem și noi loc în aceasta pagină, celor pe care le considerăm dintre cele mai utile

Iată, de exemplu un număr impresionant de linkuri către articole conținând sfaturi medicale, farmaceutice și din farmacia naturii.

: Biblioteca Romaneasca scanata pe Internet !!!

Un site exceptional, folositor tuturor.
Pastrati-l si rasfoiti-l din cand in cand.
Veti gasiti lucruri deosebite. 3 milioane de pagini de carte scanata romaneasca!!!
In 2011, ca urmare a celui mai ambitios proiect de digitizare la nivel national, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a lansat dacoromanica.ro , cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca accesibila gratuit pe internet, oferind utilizatorilor trei milioane de pagini de carte scanate.In urma cu cativa ani, Biblioteca Metropolitana Bucuresti a demarat, sub conducerea d-lui dr. Florin Rotaru, activ promotor al modernizarii bibliotecilor romanesti, un proiect ambitios de digitizare a patrimoniului cultural romanesc de carte veche si de creare a unei biblioteci virtuale deschise, accesibila tuturor utilizatorilor.Portalul DacoRomanica isi propune sa devina un veritabil centru virtual al pastrarii si dezvoltarii culturii romanesti, reprezantand un instrument vital in serviciul retelelor de cooperare nationala si internationala. Biblioteca virtuala este dezvoltata permanent, fiind in prezent singura biblioteca digitala profesionala din Romania, conceputa pentru a raspunde provocarilor Mil eniului III si pentru a deveni partener in Biblioteca Virtuala Europeana (EUROPEANA). Portalul DacoRomanica ofera acces la documente tiparite, fisiere audio si video din domenii multiple - economie, societate, religie, literatura, stiinte, istorie, geografie, filozofie, psihologie, lingvistica, arta, divertisment, tehnica, medicina. Dacoromanica.ro, cea mai importanta biblioteca digitala romaneasca.





  apesi pe linkul care te intereseaza.     Aburii de ceapa vindeca guturaiul .         Afectiunile ale cailor biliare si plantele care le trateaza .         Afectiunile cailor biliare si infuzia de salvie .         Afectiunile gastro-intestinale si sucul de varza .         Afectiunile inflamatorii ale faringelui se trateaza cu miere si aloe .         Aluatul din faina de secara trateaza radiculita .         Amestecul de plante care trateaza diareea .         Amestecuri cu miere impotriva afectiunilor rinichilor si cailor urinare .         Amestecuri de plante care va scapa de gastrita .         Amestecuri de plante pentru calmarea durerilor menstruale .         Amestecurile de plante care trateaza anemia .         Anemia se trateaza cu sucuri de legume .         Artrita si varicele se trateaza cu miere si usturoi .         Astmul bronsic si florile de boz negru .         Bai cu cimbru in tulburarile metabolice .         Bai cu miere impotriva tulburarilor sistemului nervos .         Bai cu plante pentru durerile reumatice .         Bai cu scoarta de salcie pentru tratarea varicelor .         Berea ca medicament .         Bolile de piele se vindeca cu radacini de brusture .         Caderea parului si infuzia de catina .         Cafeaua - intre dependenta si profilaxia cancerului la intestin .         Calitatile terapeutice ale uleiului de ricin .         Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata .         Ceapa previne aparitia ridurilor .         Cinci pasi pentru o viata mai fericita .         Cine sint medicii din paduri .         Comprese cu infuzie de coada-soricelului pentru inflamarile pielii .         Comprese cu spirt si piper pentru tratarea poliartritei .         Comprese cu varza si sfecla impotriva mastitei .         Comprese, cataplasme si unguente folosite in artroza .         Compresele .         Cristalul de cuart .         Cum am scapat de friguri .         Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor .         Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi .         Cum sa scapam de tuse .         Cum sa scapati de durerea provocata de intepaturi .         Cum tratam arsurile, precum si diverse taieturi si rani .         Decoct de galbenele pentru a scapa de ameteli .         Decoct de merisor impotriva artritei .         Decoct de ovaz pentru afectiunile gastro-intestinale .         Decoct de valeriana impotriva hipertensiunii arteriale .         Decoct din radacini de zmeura impotriva astmului bronsic .         Decoct din seminte de in impotriva constipatiei .         Decoctul de usturoi - recomandat impotriva infectiilor .         Decoctul din frunze de merisor trateaza pietrele la rinichi .         Decoctul din frunze de varza imbunatateste vederea .         Diabetul zaharat se trateaza cu decoct de cicoare .         Din gradina cu sanatate - ce recomanda medicina populara in caz de alergie .         Din proprietatile cristalelor .         Dizenteria se trateaza cu suc de aloe .         Doi plasturi miraculosi pentru sanatatea dumneavoastra .         Dovleacul si castravetii nu sint recomandati celor care alapteaza .        Drojdia de bere si efectele ei terapeutice .         Durerile de dinti - masuri profilactice .         Durerile de stomac se calmeaza cu afine .         Eczemele se trateaza cu ulei de catina si macese .         Eczemele se vindeca cu ajutorul cartofului .         Exercitii fizice pentru combaterea inflamatiilor alergice ale mucoasei nazale .         Exercitii pentru imbunatatirea vederii .         Filozofia si practica risului .         Floarea-soarelui trateaza malaria .         Flori de musetel si miere pentru colita cronica .         Florile de luminarica au proprietati expectorante .         Florile de tei - un bun mijloc sudorific .         Florile si fructele de paducel va scapa de iritare nervoasa .         Florile si frunzele de anghinare - recomandate in ateroscleroza .         Folosirea propolisului in cazurile de prostata .         Formula fericirii familiale .         Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie .         Fructele de paducel va scapa de nevroze .         Gargara cu infuzie de soc impotriva anghinei .         Gargara cu obligeana impotriva inflamarii mucoasei bucale si a gingiilor .         Gastrita cronica si infuzia din frunze de salata .         Germenii de griu mentin o sanatate de fier .         Germenii de griu trateaza problemele ochilor .         Gutui proaspete impotriva intoxicatiilor medicamentoase .         Hemoragiile pot fi oprite cu patlagina .         Hemoroizii se trateaza cu decoct de sunatoare .         Hrisca si iaurtul trateaza diabetul zaharat .         Iarba-mare - recomandata in cazul digestiei proaste .         Iarba-mare si florile de tei au proprietati expectorante .         Inainte de a te increde in altii, ai incredere in tine! .         Incontinenta nocturna a urinei si frunzele de merisor .         Infuzie de galbenele si iarba-mare pentru afectiunile hepatice .         Infuzie de macese pentru bolile de rinichi .         Infuzie de rozmarin salbatic impotriva varicelor .         Infuzie de salata verde impotriva hipertensiunii .         Infuzie de urzica impotriva eruptiilor cutanate .         Infuzie din muguri de mesteacan pentru afectiunile cailor urinare si ale rinichilor .         Inhalatii pentru bronsita acuta si cronica .         Laptele e o sursa de energie si de nutrimenti .         Leacuri populare impotriva arsurilor la stomac .         Leacuri populare in caz de otita .         Leacuri populare pentru incontinenta urinara .         Leacuri populare pentru tratarea diareii .         Leacuri si terapii naturale .         Leacuri si terapii pentru tratamentul unor afectiuni .         Levantica - recomandata impotriva astmului si bronsitei .         Macesul - indicat impotriva reumatismului si pietrelor la rinichi .         Masajul cu ajutorul ventuzelor .         Masajul talpilor prin metoda spinilor din branturi .         Masti cu faina de ovaz pentru tenul gras sau uscat .        Medicamente hormonale naturale .         Medicina populara si bolile de inima .         Metode populare pentru a scapa de viermii intestinali .         Miere si untura de porc impotriva insomniei .         Mierea - medicament universal .         Mierea - recomandata in gastrita cronica .         Mierea - un bun remediu pentru orice tip de ten .         Mirodenii care va fac bine .         Molustele - un medicament extrem de benefic, dar putin cunoscut .         Mugurii de pin - recomandati in astmul bronsic .         Mugurii de tuia si pietrele la rinichi .         Nalba mare va scapa de durerile de dinti .         Neurastenia se trateaza cu zmeura si miere .         Niste radacini subtiri, albicioase .         O viata sanatoasa inseamna bucuria de a trai .         Obezitatea se trateaza cu plante medicinale .         Oxid de zinc si glicerina pentru fracturi .         Paducelul - recomandat impotriva afectiunilor inimii .         Paducelul previne ateroscleroza .         Pentru a nu fi bolnavi, sa nu ne reprimam sentimentele .         Pietrele la rinichi se elimina cu suc de morcovi si castraveti .         Pisica - animalul meu preferat .         Plantele folosite in afectiuni ginecologice .         Plantele medicinale recomandate impotriva obezitatii .         Plantele recomandate in timpul sarcinii .         Polipii la stomac se trateaza cu frunze de rostopasca .         Produsele lactate si efectele lor asupra sanatatii noastre .         Proprietatile terapeutice ale gutuilor .         Protectia noastra, mediul si comportamentul .         Puterea tamaduitoare a mineralelor .         Radacinile de angelica imbunatatesc digestia .         Radacinile de tataneasca trateaza fracturile .         Remedii din plante si alimente comune .         Remedii naturale contra greturilor .         Remedii naturale contra insomniei .         Remedii naturale impotriva febrei .         Remedii naturale pentru artrita .         Remedii naturale pentru inlaturarea durerilor .         Remedii naturiste contra indigestiei .         Remedii naturiste pentru alcoolism .         Remedii naturiste pentru durerea de cap .         Remedii pentru astenia de primavara .         Remedii pentru combaterea transpiratiei .         Remedii populare impotriva racelii .         Remedii sigure in intoxicatii cu diverse produse .         Remedii traditionale, usor de preparat in casa .         Retete cu miere pentru bolile cailor respiratorii .         Retete de sanatate .         Retete diverse cu miere .         Retete pe baza de plante pentru tratarea laringitei .         Retete pentru intarirea si stimularea cresterii parului .         Retete populare impotriva alcoolismului .         Retete populare impotriva gripei .         Retete populare pentru tratarea gripei .         Reumatismul sau inflamarea tesutului conjunctiv .         Reumatismul se trateaza cu radacini de brusture .         Rozmarinul salbatic si aloele calmeaza durerile gastrice .         Sa meditam mergind .         Sarea inlocuieste alte remedii .         Scapati de alergii in mod natural .         Scapati de insomnie cu radacini de valeriana .         Scapati de viermii intestinali cu seminte de dovleac .         Schimbarea stilului de viata va amelioreaza sanatatea .         Seminte de marar si muguri de hamei pentru a scapa de insomnie .         Sfaturi pentru o inima sanatoasa .         Sfaturi practice naturiste .         Sfecla fiarta are proprietati diuretice .         Sfecla rosie in terapia cancerului .         Suc de sfecla si morcov pentru tratarea hipertensiunii .        Sucul de aloe cu miere si unt trateaza bronsita .         Sucul de aloe vindeca arsurile .         Sucul de aloe vindeca ranile cu puroi .       Sucul de ceapa cu miere calmeaza accesele de astm bronsic .         Sucul de lamiie si bicarbonatul de sodiu - recomandate in obezitate .         Sucul de podbal vindeca ranile cu puroi .         Sucul de ridiche neagra trateaza afectiunile ficatului .        Sucul de varza - indicat impotriva gastritei .         Sucuri de legume pentru vindecarea gastritei .         Sucurile de legume trateaza hipertensiunea arteriala .         Tataneasa trateaza afectiunile pulmonare .         Tecile de fasole trateaza diabetul si pancreatita cronica .         Tenul gras, transpiratia si decoctul de scoarta de stejar .        Tetraciclina - antibioticul descoperit in mumiile egiptene .         Tinctura de tataneasa impotriva tusei cronice .         Traista ciobanului - recomandata in bolile de ficat .         Tratamente naturiste impotriva gripei .         Tratarea diferitelor afectiuni cu ajutorul plantelor din gradina .         Tratarea gripei cu decoct de coacaze negre .         Troscotul si afectiunile rinichilor .         Tulburarile de metabolism se regleaza c  infuzie de roinita .         Uleiul de menta neutralizeaza aciditatea sucului gastric .         Urzica - indicata in cazul bolilor de rinichi .         Valeriana va scapa de durerile de cap .         Valeriana va scapa de migrena si insomnie .          


 
 ȘI IATĂ, ÎN CONTINUARE, UN ALTFEL DE DAR AL INTERNETULUI: Un articol care face să ne crească inima de mândrie națională
ne creste si noua inima!
 
 
 
 
Vrea o ţară ca România. "Dau Germania pe România!"
Autor: CRISTINEL C. POPA 19 august 2012
 
                               
Un   tânăr neamţ s-a săturat de bogăţia şi civilizaţia din Germania. El preferă şmecheria românească în locul proverbialei corectitudini nemţeşti.
"Viaţa într-o ţară ca a voastră are farmec, pe când în Germania totul pare sterp"
Nu mă deranjează câinii dumneavoastră vagabonzi, străzile sparte ori autostrăzile în construcţie care nu se mai termină! Nici gunoaiele aruncate pe stradă n-ar fi cine ştie ce dacă nu constituie o problemă ecologică. Sunt ideile pe care încearcă să le răspândească, fără prea mult succes, un neamţ sătul până peste cap de Germania lui bogată. Un om care chiar dă vrabia din mână pe România de pe gardul Uniunii Europene. Ce tot atâta "infrastructură perfectă", "ţară foarte civilizată", "totul merge ca pe roate"! Nu e chiar aşa cu Germania, pare a spune neamţul care locuieşte de aproape un an la Iaşi. Konstantin Behrends a sosit din Leipzig în România ca activist al unei fundaţii. A organizat cu ceva timp în urmă o conferinţă cu tema: Germania, iluzii despre o ţară "civilizată", în care şi-a ridicat în cap zeci de gospodine şi tineri ce gândeau "corect" din punct de vedere politic privitor la prima naţiune a continentului. Plecat de aproape un an de pe meleaguri teutone, Kostantin face autostopul de la Iaşi la Sibiu, fără să-i fie teamă că vreun român l-ar putea înşela, jefui ori chiar strânge de gât. "În Germania nu există maxi-taxi, iar la transportul pe şine tarifele  sunt exorbitante, devii falit dacă călătoreşti, e aproape imposibil!". Drumurile noastre sparte, decalibrate, în zig-zag, sus-jos, îl încântă mai mult decât ar face-o impecabilele, parfumatele autostrăzi nemţeşti. Dacă acolo îţi intră pe geam mirosul de detergent, aici e mult mai plăcut izul de balegă proaspătă. Chiar şi prin Iaşi preferă drumurile cu bicicleta, agăţat de zecile de câini vagabonzi care trag să îl muşte. "Aşa e viaţa, trebuie să o simţi. În Germania, maşini şi oameni, totul impecabil, viaţa în astfel de condiţii credeţi-mă că e groaznic de fadă". Din natură face parte şi carul cu boi, şi ţiganul care împinge un căruţ, şi adolescentul care traversează şoseaua cocoţat pe şaua calului proaspăt deshămat de la căruţă, explică teutonul cu ochelari ce vede România prin lentilele curate departe de orice parti-pris politic sau sentimental. O părere oarecum asemănătoare cu a prinţului Charles dar care bate uşor în altă direcţie.
Dă Germania din mână pe România
Alături de românul Mihai Bulei, un profesor care, aflat la muncă în Germania, a luat ţeapă chiar de la un bogătaş neamţ, Konstantin Behrends încearcă să demonteze clişeele exagerate despre ţara perfectă pe care ne-o imaginăm când vorbim despre Germania. "Uneori imaginea pozitivă pe care ne-o facem este greşită. Sunt o sumedenie de prejudecăţi în această privinţă", spune Konstantin, dând ca exemplu promiscuitatea din cartierele mărginaşe ale Berlinului sau faptul că orice american care merge cu taxiul în capitala Germaniei aproape sigur va lua ţeapă, la fel ca la Otopeni sau oriunde în altă parte pe teritoriul mioritic.
"În Germania, ca să ieşi la o bere seară de seară îţi mai trebuie o slujbă" 
Behrends a venit la întâlnire cu întârziere. Imediat, fără politeţuri prea multe, şi-a etalat mânia şi dezamăgirea vizavi de propria ţară. Picior peste picior, cu încălţămintea spartă, asemenea domnului Jeffrey Francks, "Kosti" s-a pornit pe dărâmat mituri. "Voi, românii, nu vedeţi frumuseţile şi partea frumoasă a lucrurilor de aici". A terminat liceul şi a venit ca voluntar la noi în cadrul unui parteneriat în octombrie 2011. "E o asociaţie neguvermanentală, non-profit, care se implică în diverse probleme sociale. Le vorbim studenţilor, tinerilor în general, facem schimburi de personal". Pentru aceasta primeşte 200 de euro pe lună, dar spune că îi ajung mult mai bine de cheltuială decât dacă ar fi fost plătit în Germania cu 1500 de euro. "Acolo costurile sunt mult mai mari în toate privinţele, dar şi gradul de permisivitate în toate domeniile este mult restrâns.Toată lumea e înnebunită după autostrăzi şi condiţiile în care se desfăşoară traficul în Germania. Eu, de exemplu, nu sunt foarte bogat. La noi nu poţi face autostopul. De asemenea, nu există microbuze între localităţi, iar călătoria cu trenul este foarte costisitoare. De aceea e o problemă să călătoreşti dacă nu te bucuri de reduceri". "În Germania nu există intrare gratis la cinematecă sau la Clubul cinefililor ori la alte manifestări culturale, cum e la voi. Acolo, chiar şi la o petrecere dacă intri trebuie să plăteşti un tarif de la cel puţin 10 euro în sus". Iar ca să-ţi permiţi să ieşi la o bere în fiecare seară cu prietenii, cum fac foarte mulţi în România, trebuie să-ţi iei un al doilea serviciu.
Proverbiala punctualitate nemţească lasă uneori de dorit
În ţara teutonilor nici descărcarea gratuită de pe Internet deja nu mai este posibilă. De aceea, Kosti, pentru siguranţă, şi-a "tras" o duzină de filme, inclusiv româneşti. În ce priveşte legendara corectitudine nemţească, aceasta poate lua forme maladive. Oferă un exemplu în acest sens prietenul lui Behrends, românul Mihai Bulei. "Eram odată cu maşina germanului la care lucram. Cineva dintr-un automobil din faţă a aruncat o pungă de gunoi pe geam. Patronul meu l-a urmărit efectiv şapte kilometri, a sunat la Poliţie dând la telefon toate informaţiile, până şi coordonatele GSM ale locului, în afară de numerele maşinii", a povestit el. Până şi proverbiala punctualitate nemţească mai dă uneori rateuri, fiind de multe ori în defavoarea omului de rând. S-a întâmplat ca un călător, neavând o sumă mai mare de plătit pentru o destinaţie directă, să prefere să parcurgă distanţa din bucăţi. N-a fost posibil, pentru că chiar de la primul popas trenul a avut o întârziere de o jumătate de oră. Pierzând legătura, el a fost nevoit să înnopteze în eurogară. "Altădată eram în gară la Simeria. Am rugat un şef de tren să aştepte să-mi vină un prieten de la Iaşi, trebuia să ajungem amândoi la Timişoara. Bineînţeles că a fost de acord, ca şi cum ar fi fost garnitura lui". Un fapt care în Germania ar fi fost de neînchipuit.
Ce nu mai ştim despre Germania
"În România plătim mai puţin pe produsele sănătoase decât pe cele nesănătoase. La germani e de cel puţin patru ori mai scump un produs bio". De asemenea, taxele şcolare sunt mari.  Birocraţia este mult mai mare decât la noi în ţară. Şi xenofobia e în floare. "Există organizaţii puternice de neo-nazişti. 183 de oameni au murit din 1990 până astăzi în confruntări etnice. Corupţie există cât colo şi în Germania. Puţini ştiu că Helmuth Kohl se judecă în procese de ani şi ani. Există ţigani şi în Germania, prezenţi acolo de sute de ani, printre ei şi români, evident. "În România nu mă deranjează câinii pe stradă, chiar dacă câteodată dau să mă muşte. De ce atâta isterie Să fie ca în Germania, nimic pe şosele decât un asfalt curat, maşini scumpe şi oameni E monoton, viaţa în Germania e sterilă şi din acest punct de vedere. Aici viaţa e mai firească, e mai aproape de natură. Ţigările şi gunoaiele aruncate pe jos nu mă deranjeză estetic atât timp cât sunt biodegradabile". În plus, Konstantin îi consideră pe români calzi, politicoşi. Stricteţea, corectitudinea exagerată duce la o viaţă sterilă, prea pusă la punct, cu tot felul de reguli precise. Nu e voie aia, nu e voie aialaltă. Unde mai este farmecul? România salbatică e prea frumoasă, uneori e prea autentică, cum e în Transilvania. "Păstraţi-vă diversitatea, păstraţi-vă ţiganii, că altfel le veţi duce dorul", spune Kosti.
Adoră să facă piaţa în România, în Germania nu mai există aşa ceva
"Mâncarea cea mai ieftină acolo o găseşti la supermarketuri, dar nu se ştie cât e de sănătoasă. Nu mai există pieţe tradiţionale. Nu ai de unde să cumperi produse naturale şi gustoase cum o faci aici de la o bătrânică, de exemplu", spune Behrends, care mărturiseşte că la noi adoră să facă piaţa şi să cumpere de la magazinul din colţ. Urăşte în schimb mallurile şi marile magazine. "La magazinul mic ştiu pe cine ajut cumpărând, pe când la mall cu siguranţă îl îmbogăţesc pe proprietarul de mari lanţuri de magazine, un bogătaş transpartinic, cel mult", adaugă patriotul "român" prin adopţie Konstantin Behrends. Dacă nu ne iubim noi ţara, măcar să o facă alţii, aşa cum o face acest simpatic neamţ cu ochii căprui şi tenul măsliniu cu o figură departe de idealul arian, inclusiv prin mentalitate. 
 
 
 
   
 PARCĂ ÎN REPLICĂ, PRIMIM ȘI ARTICOLUL DE MAI JOS:
    
De ce nu este iubita Romania?
       Păi, din destule motive!

Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria , pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene.
De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei . De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman , iar cuvântul Roma este de origine tracică.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra , anterioară sumerului şi totodată cea mai numeroasă şi mai extinsă populaţie a antichităţii. Puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria,Austria, Germania, Polonia, Italia,Franţa, Spania,Turcia Europeană), Tadjikistan , Asia Mică, Africa. Chiar şi burii din Africa de Sud sunt neam dacic ! Cu multe secole înainte de cucerirea romană , dacii reuşiseră să obţină un an de 365,242197 zile, faţă de anul astronomic modern de 365,242198 zile, sau faţă de cel Iulian al alexandrinului Sosigenes de 365,25 zile . Homer a remarcat unitatea lingvistică, etnică şi de civilizaţie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n., de când acest spaţiu a iradiat cultură . Tot el ne spune că numai ei ştiau să lupte călare şi să folosească arcul ca armă de luptă .
Traco- macedonenii au creat şi primul imperiu din Europa , cel al lui Alexandru Macedon , care a creat şi cultura "elenistică". Dascălul său , Aristotel din Stagiro-Makedonia , era tot un traco-macedonean .
Scrisul a apărut mai întâi în spaţiul tracic, apoi în cel greco-roman . Primii poeţi au fost tot de origine tracă . Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine deosebită , toate convenţiile fiind încheiate doar verbal.De pildă, lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ aşezat la poartă. De remarcat că acelaşi obicei îl aveau şi mayasii ! Oare cine îi invăţase să traiască într-un asemenea identic spirit de cinste?
Dacia a avut cea mai veche agricultură din Europa. Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului (vezi actualele ceasuri)! Minele de aur din Dacia erau cele mai bogate din Europa . Numai tezaurul regal al lui Decebal , jefuit de romani , conţinea 1640 de tone de aur şi 3310 tone de argint. Cu el, Imperiul Roman a scăpat de faliment , permiţând ca locuitorii Romei să fie scutiţi de impozite timp de un an , să primească fiecare câte 650 de denari şi să se finanţeze , timp de 123 de zile serbările de la Roma cu peste 10.000 de gladiatori si 11.000 de fiare sălbatice!
Primul popor antic European care a realizat o unificare a tuturor triburilor având aceeasi etnie a fost cel dac. Ocupaţia romană a întrerupt procesul de unificare naţională pentru 1812 ani ... Unde ar fi fost acum România, fără aceste vicisitudini ale istoriei? De reţinut: pentru cucerirea Daciei , Traian a fost nevoit să mobilizeze peste 60% din armata imperiului! In secolele VI-V î.e.n. , civilizaţia dacică era atât de dezvoltată , încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 ien.). Herodot afirma că "tracii sunt cel mai numeros popor după inzi".In această zonă, se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume (18.000 de ani) , cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-tarnăcop de miner , cel mai vechi harpoon , şi cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri(tip baionetă) din lume (toate peste 18.000 de ani vechime) , cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (7000 de ani). Limba română este cea mai unitară limbă din Europa ,vorbită de cel mai mare număr de oameni şi cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origine latină în raport cu celelalte limbi neolatine.In fapt,romanii descindeau din marea şi nobila gintă a traco-dacilor . Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunareană a apărut cea dintai şcoală cu local propriu de pe Terra , ANDRONICONUL, unde preoţii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare , începând cu teologia, astronomia şi astologia. Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zalmoxiană întrucât după mărturiile lui Platon şi Socrate , în Dacia nord-dunareană erau cei mai învăţaţi medici din lume , superiori medicilor greci. Hesion scria că Zalmoxa "a promovat o învaţatură despre un trai nou, mai înţelept decât al grecilor". Tot Zalmoxa a introdus în şcoala sa studiul Dreptului , Belaginele , care stau la baza civilizaţiei umane . Pe atunci, evreii erau încă sclavi in Egipt! Platon, Socrate, Orfeu,Achile,Traian vorbeau limba daco-tracă. In Dacia se scria cu litere latine, care erau şi litere dacice! In această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag . Marele lingvist italian Giaccomo Devoto stabileşte "începutul tranziţiei daco-romane dincolo de anul 2000 î.e.n.", când evreii nu existau nici măcar ca păstori! De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-Dokia-Sorita,slujitoarea Soarelui,Marele Zeu,care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n . La impactul cu romanii,dacii credeau în nemurirea sufletului şi erau deja monoteişti. Din punct de vedere al concepţiei filosofico-religioase , erau şi au rămas net superiori romanilor. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zalmolxis, care avea să devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspiraţie pentru Fecioara Maria . Geţii cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelaţii din emisfera boreală ( 50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaţiei Lebăda este astfel un omagiu adus Păsării Divine pentru daci.
 
Iată ce ne arată Platon în "Charmides" , unul din celebrele lui dialoguri, din care extragem un pasaj absolut senzaţional: "Aşa stau lucrurile,Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învătat, cu prilejul unei expediţii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis , despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci,spunea el, toate se trag din suflet , atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiintei noastre întregi , revărsându-se din suflet , aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire,dacă vrem că,deopotrivă,capul,cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt , la rândul lor , spusele şi gândurile frumoase!"
Freud şi psihanaliza lui? Evreii au "descoperit iar America" după mii de ani!
 
Si încă o informaţie care ne lasă fără grai : într-o locuinţă de pe dealul Grădiştei a fost descoperită o trusă medicală cu bisturiu şi pensetă din bronz; la Piatra Rosie , un scalpellum tot din bronz, iar la Poiana sonde medicale şi un schelet cu craniul trepanat! Religia geţilor spunea că la naşterea celor doi Fraţi Divini, Apollo şi Artemis, care a avut loc la solstiţiul de iarnă, Domnul Ceresc a luminat şi a încălzit pămantul, încat zapezile s-au topit şi au înflorit merii . In acelaşi timp, numele Zeitei Mame , Maria-Maris însemna şi "floare de măr". De atunci , de când au înflorit merii iarna,Anul Nou , care era la 1 martie a fost mutat la 1 ianuarie , dată preluată mai târziu şi de romani . Ei bine, evreii au preluat de la traco-daci şi data de 1 martie ca An Nou , dar şi pe Fecioara Maria, devenită biblică. S-a mai spus apoi ca Iisus Hristos a fost influenţat, în filosofia sa,de esenieni.Numai ca esenienii au fost iniţiaţi de traci, de preoţii lui Zalmoxe. Acest lucru este recunoscut pană şi de Jose Phus Flavius , fostul răzvrătit iudeu împotriva Romei, devenit...mare istoric în "Antichitaţile iudaice":"Ei nu trăiesc prea diferit de lume , dar viaţa lor aminteste în cel mai înalt grad de cea a dacilor numiţi pleistai ".
După cum ne arată Jose Phus Flavius , în "Razboiul iudaic" , esenienii constituiau practic prima confererie de tip comunist din istorie : dispreţuiau bogaţia , între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic , jurau sa respecte dreptatea faţă de oameni , trăiau în "frăţii" cărora işi predau toate veniturile şi bunurile , gestionate in comun , respingeau prezenta femeilor (temandu-se de desfrânarea şi trădarea lor). Intenţii şi obiceiuri pozitive pe care , ulterior , evreii le vor adapta negativ în viitoarele lor "frăţii" masonice. Realitatea de care evreii , cei mai mari falsificatori ai istoriei, fug ca dracul de tămaie , este ca filosofia pozitivă creştină s-a născut pe teritoriul Daciei , ei nefăcând altceva decât să o preia in folos propriu pentru a distruge din interior Imperiul Roman şi a-şi justifica pretenţiile de "popor ales" , dornic de a stăpani Lumea ! Aşa cum Biblia a fost "prelucrată",timp de 1000 de ani, în folos propriu , aşa şi dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii , au fost distruse cu perseverenţă pe parcursul ultimelor două milenii!
 
Istoria mai are multe mistere şi unul dintre acestea , absolut senzaţional, poate fi modul în care două popoare înrudite , traco-dacii şi romanii , care dominau lumea antică, au putut fi asmuţite unul împotriva celuilalt . Oare , întâmplător, vizionarul Indian Sundar Sing a prevestit , prin anii '30, ca România va fi Noul Pămant al Făgăduinţei , iar Bucureştiul Noul Ierusalim ? In care se va afla Casa Popoarelor descrisă în Biblie şi realizată întocmai de Ceauşescu sub denumirea de Casa Poporului
 

 

   Lucreția Berzintu în dialog cu SOLO JUSTER la 90 de ani


 NIMIC  NOU   
Femeia naște
de când e lumea lume

de murit
se moare tot de-atunci 

nimic nu-i nou 
sub soare 

În rest: poezie
 URLĂ  PIATRA
luna așterne pe plai
 cărare de aur  
Să treacă semeață     
aia cu coasa 
și zâmbet ce-ngheață

uraa uraaa
urlă piatra 
cît o ține gura 
  


 Unul din cei mai reprezentativi poeți de limbă română din Israel, editor, jurnalist și promotor cultural, cu o biografie impresionantă, care impune respect și plecăciune, este Solo Juster. S-a născut la 1 octombrie 1922 în București. Studiază în orașul Călărași (Ialomița). În anul 1952 absolvă ”Școala de Literatură și critică literară Mihai Eminescu” a Uniunii Scriitorilor din România. În 1960 se stabilește în Israel, la Tel Aviv. Publică: ”Poeme de un ban” (1987), ”Ultimul zâmbet” (1988), ”Surâsul apelor” (1990), ”Columna secundelor” (1992), ”Sensul timpului” (1994), ”Clipa sărutului” (1996), ”Lacrima interioară” (1997), ”Poezia cea mai acută” (Tel Aviv, 1998), ”Rumba neagră” (Tel Aviv, 2000), ”Lacul de onix” (București, 2001), ”Fiara lirică”, ”Umbra”, ”Al cincilea punct cardinal”, ”Lacrima verde”, ”Iarna verde” (București, 2007), ”Iarna verde” – poeme alese (Iași, 2011). În 1985 înființează la Tel Aviv un cenaclu literar, sprijinit de soția sa, prozatoarea Mariana Juster. Elita literară pe românește s-a adunat în casa lor, lunar, cu regularitate și seriozitate, în peste 20 de ani. Doi ani mai târziu, în 1987, editează revista literară ”Punct”, cu apariții în mai și noiembrie, ajungând până la numărul 40. În 1999 este distins cu premiul ”Lucian Blaga” (România, Cluj – Napoca) iar în Israel cu premiul ”ARTZI” (Tel Aviv, 2005).

 Este un poet minunat, care scrie despre sine următoarele:

”Nu numai ca să mă includ în modernitate, încerc și eu versul alb – liber, și îmi cer scuze că pe ici, pe colo, mai ”păcătuiesc” strecurând ritm și rimă. Lipsită de ritm și rimă, poezia – mi pare o vioară, chiar Stradivarius poate, dar văduvită de coarde, NU SUNĂ! Împărtășesc ideile estetice ale lui Ion Vinea.”(Scriitori de limbă română din Israel – generația contemporană, biobliografie întocmită de Emanuel Aczel, ed.Hasefer, București, 2003)
                                                                                                          
Maestrul Solo Juster are multe lucruri să ne împărtășească din viața și creația sa, astfel i-am propus realizarea unui interviu, contactându-l prin poșta electronică, după care i-am făcut o vizită acasă, la Rehovot, la cca 20 km distanță de Tel Aviv. Complice mi-a fost distinsul scriitor Corneliu Leu care și-a exprimat dorința de a-l intervieva pe eroul nostru cultural, israelian, originar din România, poetul Solo Juster, având în vedere realizările sale culturale pe care le veți afla (dacă nu le știți),  în continuare.

Solo Juster s-a născut în București dar, pe când avea vârsta de trei ani, părinții s-au mutat la Călărași – Ialomița, unde își petrece copilăria ”ca-n basme”, locuind în centrul orașului, vis-a-vis de Școala de băieți nr.2 unde a frecventat și absolvit cursurile școlii generale. Apoi  a continuat studiul la Liceul Știrbei Vodă din Călărași, însă, din cauza unui oarecare antisemitism,  după primul an de liceu, se mută cu familia la Silistra. În aceeași perioadă tatăl său a avut un accident, a stat în spital la Vatra Luminoasă un an de zile  – cu o dezlipire de retină, și, după cca 1 – 2 ani, și-a pierdut vederea. Odată cu accidentul tatălui său a dat și ”Banca Bercovici” faliment, dar și ”Marmoros - Blank”, care erau bănci evreiești. 

Lucreția Berzintu:  - Stimate domnule Solo Juster, a trebuit să întrerupeți cursurile liceale pentru a pleca cu familia la Silistra. De ce la Silistra?

Silistra era un oraș cosmopolit în care legionarii n-au avut acces, niciodată. Au încercat o dată, au venit călări de la sate dar populația i-a izgonit din oraș.
”SUB BULGARI, CA EVREI, AM DUS-O FOARTE BINE”

Cum a fost la Silistra?

Aveam 12 – 13 ani, m-am văzut într-o localitate nouă, o limbă nouă...  locuiau, pe lângă evrei, bulgari, greci, armeni, turci... Am prins după ureche; am învățat turcește, bulgărește... Bulgara se aseamănă cu rusa, așa că, am învățat rusa foarte ușor; armenește n-am învățat fiindcă e cam greu.
În 1940 s-a cedat Silistra, bulgarilor, prin Acordul de la Craiova și, sub bulgari, ca evrei, am dus-o foarte bine. În 1942 am fost chemat la muncă obligatorie în Bulgaria, pe Valea Strumei. Era iarnă și am mers pe jos 130 km prin zăpadă, de la Silistra până la Ruse, apoi până la Rusciuk, cu trei sănii țărănești și ni s-au găsit și locuri de înnoptat la țăranii bulgari din Cadrilater. În total 3 zile am făcut până la locul de muncă obligatorie, unde am fost chemat cu ordin militar. Când am ajuns acolo era vară, ca aici. Am stat un an de zile, din 1942 până toamna lui `43.    Către sfârșitul acestei perioade, de un an, m-am îmbolnăvit de malarie. Și până în ziua de astăzi se găsesc, la analize, urme de malarie.
Ne-au dat drumul acasă și au luat pe alții care nu fuseseră până atunci. Am avut un an pauză, timp în care am putut lucra pentru familie. Ne-a mers destul de bine ca meseriași; am lucrat la un atelier de reparații pălării bărbătești. Mai erau două ateliere de prăvălii dar țăranii ne-au preferat pe noi.
Toate împrejurimile Silistrei, de jur împrejur, erau clienții noștri. Când m-au luat pe mine, în 1944, întrebau: ”da`, unde-i băiatul?” Li s-a spus că-i luat la muncă, și mi-au trimis cutii de 1 kg de miere, slănină ș.a. Și săracii și bogătașii au trăit bine sub bulgari.
În 1944, primăvara, ne-a luat iar pe noi, dar nu în același loc. La Smeadovo, pe Valea Kazanlâk, unde era o pădure de tei și de stejari, fagi, amestecați... iar noi construiam un drum, de la gara Smeadovo. Țăranii ne-au primit foarte bine.

Câți evrei au fost deportați acolo, la muncă obligatorie?

Se vorbea că au fost 24.000, jumătate din populația masculină din Bulgaria, împreună și cu alte minorități. Acolo era o armată de trudovaci, pentru munci. Am lucrat la construcții de cale ferată și poduri vechi. Acasă aveam 300 gr. de pâine pe zi, la fel ca toată populația din Bulgaria – pe cartelă; la muncă aveam 600 gr., dublu. Nu aveam un regim opresiv. La Silistra, un singur coleg, cu care lucram la săpat pământ, un avocat tânăr, Averbuh, a fost împușcat în 1953 de Siguranță, fiind bănuit de comunism. Și eu am fost bănuit de comunism; nu aveam voie să circulăm de la 9 seara până la ora 8 dimineața.
Fac o mică paranteză: în acea perioadă, la Silistra, în sala cinematografului ”Modern”, erau judecați sute de bulgari care fugeau din Bulgaria în România fiindcă venise la cârmuirea Bulgariei un anume Filof, care era filogerman, și a făcut ce-a făcut. Dar se zice că regele Boris al III-lea i-a susținut pe evrei și nu a lăsat să fie deportați din Bulgaria, dincolo de granițele Bulgariei Mari.                                                                                                                                           

Ce a urmat?

Când eram la muncă obligatorie, a doua oară, ne pica câte un ziar, ”Ciorno More” (Marea Neagră) care apărea la Varna, deci noi munceam în apropiere de Varna – pe lângă Șumen (o regiune foarte renumită în Bulgaria)și am citit în 26 septembrie 1944, pe prima pagină, ”România, 23 August, a capitulat fără condiții”. Atunci am spus prietenilor mei: ”eu, mâine, plec acasă”. Zis și făcut.

Acasă, unde?

Bună întrebare! Silistra nu avea cale ferată. Singura legătură era cu vaporul pe Dunăre, între Silistra și Rusciuk, și mai departe. A venit cu mine un băiat din Varna ai cărui părinți erau exilați.

De ce?

Varna și Sofia au fost golite de evrei. De ce? Fiindcă erau noduri de cale ferată și baze militare germane iar bulgarii ne-au ferit. Deci, am plecat cu acest băiat – coleg în același lagăr cu mine, fiindcă noi, silistrenii, eram puțini, 18 – 20. Ne-am dus în port; era plin cu nemți care se retrăgeau din România; Dunărea era plină cu nemții care se bălăceau în apă... Am găsit un Bac din Silstra, un cunoscut, care ne-a spus că nu putem pleca fiindcă n-avea autorizație. L-am luat cu mine pe acel băiat, am stat la un hotel în Ruse vreo 3 – 4 zile, nu-mi mai amintesc, că sunt aproape 70 de ani de atunci. Ne-am întâlnit cu silistreni, ”O, Solo, ce faci?” Bucurie mare... În sfârșit, a căpătat Bac-ul autorizație să circule pe Dunăre înapoi la Silistra și ne-a luat și pe noi.
”EU NU ȘTIAM NIMIC CE SE ÎNTÂMPLA ÎN ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL... ERA SECRET”
A existat perioada de tristă amintire, a pogromurilor și deportărilor din perioada celui de-al doilea război mondial, când Hitler  hotărâse rezolvarea problemei evreiești prin ”soluția finală” iar regimul antonescian trecuse la deportări ale evreilor și țiganilor în Transnistria dar și în Ucraina. Alții au fost deportați la munci forțate pe teritoriul României. Slavă Rabinului Alexandru Șafran, care a intervenit peste tot și, ca urmare,  s-au oprit vagoanele pregătite pentru deportarea evreilor  din Transilvania de sud  către lagărele de exterminare din Polonia! Ce cunoașteți despre acele atrocități?
De fapt, eu nu știam ce se întâmpla în România în timpul celui de-al doilea război mondial, cu deportările de evrei în Transnistria... Am aflat abia aici, în Israel. În România nu se vorbea, era secret.

Și, după ce v-ați întors la Silistra, ce a urmat? Ați hotărât să plecați în România împreună cu părinții?

Nu! Părinții mei au rămas la Silistra fiindcă erau condiții foarte bune de trai, cu o populație foarte prietenoasă, mai mult decât prietenoasă. Bunică – mea murise în timpul când eram plecat la muncă obligatorie. Cimitirul evreiesc era dincolo de graniță, pe teritoriul românesc, dar eveau acces la cimitir. Atunci nu mai era graniță între Bulgaria și Silistra fiindcă intraseră rușii, pe 9 septembrie, și au construit un pod pe Dunăre. Eu eram acasă, m-au căutat prietenii, m-au chemat, mi-au dat o armă... poliția fugise. Era o cazarmă de poliție la Silistra, nu ”stam” (nota red.: ”de formă” sau ”fără importanță”, din ebraică) o poliție. O cazarmă de poliție, cu armament, cu echipament, cu tot. Și, eu am plecat în pantaloni scurți și-n cămașă. Era septembrie... Ei, n-am apucat eu..., cam pe 19 – 20 octombrie am trecut granița fraudulos în România.

Cu ce scop?

Voiam să-mi continui studiile liceale și pe urmă să mă înscriu la cursuri mai departe. Nu puteam face asta în Bulgaria... limba o prinsesem după ureche și citind prin ziare, dar nu cunoșteam materie, nu cunoșteam istorie bulgărească, limba bulgară.
 Am venit singur în România, la București, unde am avut o nașă. Mi-a dat mama adresa, dacă ajung acolo, să bat la ușa ei. Am găsit-o, am dormit o noapte la dânsa dar n-am mai dat pe la ea, n-am mai văzut-o. Am început să-mi caut de lucru, să câștig un ban. Am luat ziarul și am găsit un anunț că se închiriază o cameră pe str. Negustori, nr.24, dacă nu mă-nșel. O gazdă foarte bună, foarte curată. Am stat câteva luni acolo, și, acum, o mică paranteză: un bucureștean care lucrase înainte la Teatrul Alhambra, ca electrician, a venit înainte de cedarea Silistrei, pe 1 octombrie, la niște rude prin alianță, foarte sărace, și, a mai avut o rudă la Ruse, care avea o făbricuță de conserve. Când avea de lucru la Silistra, lucra cu noi la Silistra; când pleca la Ruse..., și l-a concentrat la muncă obligatorie împreună cu grupul nostru dintâi, din 1942. Până am trecut eu granița, am mai ajutat pe unii să treacă granița în România nu tocmai cu acte. Era țara vraiște.          
La București, l-am căutat pe el la Teatrul Alhambra. El locuia în sectorul 3 Albastru (nota red.: Capitala Regatului României Mari era împărțită în patru sectoare de culori diferite: sectorul I Galben, sectorul II Negru, sectorul III Albastru și sectorul IV Verde) în București, dacă nu mă-nșel, în cartierul sefarzilor (nota red. : ”sefard” în limba ebraică înseamnă ”spaniol”). Acolo, împreună cu el, am cunoscut pe Beni, de la Teatrul Alhambra, care făcea actorie, fel de fel, și el era un mare comunist. El ne-a îndrumat la sectorul III Albastru  și de-acolo... ”Hei, bine ai venit, avem nevoie de tine; pleci la Constanța!” Așa am ajuns la Constanța.
LA CONSTANȚA AM SCRIS PRIMELE POEZII

De ce la Constanța?

Acolo au avut nevoie de mine, la U.T.C. Înainte am lucrat lustruitor de mobilă la firma ”Dormitor”, chiar la ”Scala”... și avea un mare atelier de tâmplărie în Piața Amzei. Am lucrat câtva timp acolo; am început să caut clienți pentru lustruit mobilă și mici reparații. Deci, am plecat la Constanța... m-au primit frumos. Tudorică Roznatoschi era șeful U.T.C.-ului iar șeful P.C.R.-ului era Ciuroiu, care a fost și ministrul de externe pe timpul comuniștilor, ambasador la Pekin. Scopul trimiterii mele la Constanța era acela de a organiza tineretul hamalilor din port în U.T.C. Și eu am lucrat în Portul Constanța, aproximativ patru ani de zile, câștigam bine ca muncitor. Am fost ales, repede, în Comitetul Sindicatului hamalilor din port.
Care era mentalitatea oamenilor  privind apariția comunismului în România?
Eu, personal, am fost recunoscător Partidului Comunist și Armatei Roșii, care ne-a eliberat și m-am dăruit cu trup și suflet muncii de organizare a tineretului comunist și ca membru în Comitetul Sindicatului ”Dezrobirea”. Am simpatizat partidul comunist fiindcă m-am considerat lui, ca membru.
În timp ce lucram în port, eram și conducătorul Cenaclului Literar  al Casei de Cultură din orașul Constanța.

Atunci ați început activitatea literară?

Atunci am început. La Constanța am scris primele poezii. La Casa de Cultură din Constanța era un învățător, scos din producție, Hordâncă și, printre membrii Cenaclului, era profesorul de franceză, era Corneliu Leu, Dionisie Șincan – care erau elevi de liceu (Liceul Mircea), Elena Tărcioagă – care-i moartă, de-acum, tot colegă de liceu (Liceul ”Domnița Ileana”). Mai era un pensionar care a fost magistrat de Tribunal (judecător) ș.a. Mai era un coleg de-al lui Corneliu Leu – trebuie să-l știe, dacă-i spuneți de ”Bătrânul”. Așa îl numeau ei, ”Bătrâne”.                                                                                            
La Constanța s-a organizat și un concurs literar, la care am luat locul întâi la poezie. Mai era unul din fiii unuia dintre președinții sindicatului ”Dezrobirea”, Ion Drăgănescu, care, până la urmă a lucrat la ”Dobrogea Nouă”. Am refuzat să-i iau locul lui, propus fiind. El a fost colegul meu, hamal cu mine în port, cum era să-i iau locul?

Unde ați debutat cu poezii?

Cred că la ”Dobrogea Nouă” sau ”Unirea”.

Ce titlu ați dat la prima poezie?

”Salut voios de pionier!”

Cât timp ați activat la acel Cenaclu?

Atâta timp cât am stat în Constanța.
Într-o zi, apare un ins și-mi spune, ”Ai să vii cu mine la București.” ”Eu nu pot să plec fără să întreb pe cei din regionala de partid Constanța”, i-am răspuns; ”fac parte din activul Constanța, am fost verificat pentru asta.” Am mers cu el la ”Regiunea de partid”, secția de agitație și propagandă, care era condusă de o învățătoare, tovarășa Moșoiu – așa îi spuneam. S-a uitat la mine și mi-a spus: ”Dacă vrei să te duci, noi nu putem să ne opunem cererii Comitetului Central.” Eu zic: ”unde mă trimite Partidul, acolo mă duc.” Între timp, la Constanța, am fost pe șantierele voluntare, eu am fost în Lunca Prutului – comandant de detașament. Vin la București, nu la Comitetul Central, ci la Jew Secție – ziarul ”Unirea”. Am stat câteva zile, m-au trimis încoace, încolo, să fac un reportaj la Constanța... apoi am făcut un reportaj la Medgidia, pe șantierul ”Canalul Dunărea – Marea Neagră”. Reportajul a fost foarte bine primit, de aceea m-au chemat de la ”Flacăra”, de la Nicolae Moraru, publicațiile pentru străinătate, ”Narodnaia Rumânia”, ”Romania Hoilen”, ”Romania Today”, ”Roumanie d`Hojourdui”. Apoi am fost trimis la Turda, într-un sat, despre care mi s-a spus că este acolo un țăran care a avut în gazdă comuniști și unul dintre ei a fost îngropat în sat, pe nume Iura; pe tema asta am scris  reportajul și am mai scris și o poezie, ”Iura”. N-am scris în viața mea, nici acolo și nici aici, n-am scris nici pentru Gheorghiu – Dej, nici pentru Stalin, nimic! Pentru poezia ”Iura” mi s-a plătit în acea perioadă 8000 de lei; eu aveam vreo 2000 de lei salar.
M-a întâlnit Eugen Jebeleanu pe șantier, și, când m-am dus cu poezia, ”Ce cauți aici?”, ”Nu ești la Constanța?” Zic, uite așa și-așa, și-i povestesc. ”La ziarul Unirea?” ”Ce cauți tu acolo?” ”Tu n-ai să stai acolo. Ai răbdare! În curând...” Și într-adevăr, în vreo două sau trei săptămâni primesc un telefon de la Beniuc și dumnealui mă trimite să lucrez la Fondul Literar, pe strada Mihai Eminescu, ca referent literar, cinci ore pe zi și aveam salar aproape 3000 de lei. Aici am lucrat 2 – 3 ani.
AM FOST TRIMIS, CA ZIARIST, ÎMPREUNĂ CU GRUPUL DE DANSURI NAȚIONALE ”CIOCÂRLIA”

Ce ne puteți spune despre activitatea jurnalistică pe care  ați desfășurat-o în străinătate, în China, Coreea și Vietnam?

Am fost trimis, ca ziarist, împreună cu grupul de dansuri naționale ”Ciocârlia” a Ministerului de Interne și de-acolo am trimis  câteva reportaje la ”Scânteia Tineretului”, ”România Liberă”, ”Narodnaia Rumânia” și alte publicații, cu ceea ce m-a impresionat mai mult. În China am fost bolnav de hemoroizi, am fost internat la un spital din Shanghai, o săptămână, și m-am făcut bine cu tratament chinezesc. În săptămâna când am fost liber, am primit invitație ca să vin la Gheorghiu-Dej, că era la Shanghai. Am fost acolo, am stat până la 2:00 dimineața și el n-a venit. A venit un chinez și mi-a spus, ”duceți-vă acasă că el nu mai vine:” Cioroiu era ambasador la Pekin, mi-a trimis vorbă să vin la el dar nu m-am dus. Eram al cincilea, ca importanță, față de colonelul de securitate. Aveam un dosar beton; hamal de port, ziarist...
”AM FOST TRIMIȘI DE LA CONSTANȚA LA CONFERINȚA DE ÎNFIINȚARE A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.”

Sunteți în legătură cu foștii colegi, ziariști?

Foștii mei colegi de ziar au murit, cu toții. Nu știu dacă mai trăiește cineva. De Sf. Ioan îi voi da telefon lui Ion Macarie, cu care am făcut Școala de Literatură. El a rămas foarte impresionat, ”tu ești Solo Juster?” De ce? Eu și cu Dragănescu am fost trimiși de la Constanța la Conferința de înființare a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. (Nota red.: Conferința de fuziune între Societatea Scriitorilor Români și Societatea Autorilor Dramatici din martie 1949 marhcează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R, ulterior din R.S.R., devenită U.S.R. în 1990).  Și acolo mi-a făcut foarte bună impresie Petre Bellu și Ion Pribeagu. Conferința a avut loc vis-a-vis de Cișmigiu, în Casa Sindicatelor, pe vremea aceea. Eu am făcut dosare pentru o parte din scriitorii vechi, dosare de pensii – ca referent literar la Fondul Literar. Către sfârșitul ședinței am luat și eu cuvântul – nu eram pregătit. Am luat cuvântul și am fost publicat în ”Scânteia” pe prima coloană de pe prima pagină.

Erau mulți scriitori, membrii în U.S.R.?

Da. Erau, printre alții: Mihail Sorbul, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Veronica Bârlădeanu, Eugen Jebeleanu, Eugen Campus, care mă cunoaște de-atunci. Pe Sorbul îl țin bine minte pentru că a luat cuvântul și mie nu mi-a plăcut ce a vorbit el, și atunci am vorbit eu muncitorește. Ce cultură aveam eu? Eu habar n-aveam de Eminescu.

În școală nu se învăța despre Eminescu?

Ba da, dar mie îmi plăcea Coșbuc. Era mai apropiat de glie. Toate poeziile lui e un roman sătesc sau despre viața sătească. Și Ion Horea este adeptul lui Coșbuc. Am toate volumele, care mi le-a trimis el.

Ați participat la cenacluri literare în București?

Nu. N-am avut timp.

Cu Mișcarea sionistă ați avut vreo tangență?

Nu. Am avut tangență, la Silistra, cu Asociația Macabi și cu evreii de-acolo.
”CÂND ERAM ZIARIST ÎN COREEA AM DECIS SĂ PLEC ÎN ISRAEL”

Când ați hotărât să plecați în Israel?
Când eram ziarist în Coreea am decis să plec în Israel.

De ce atunci?

Am fost la Panmunjom; am multe fotografii de-acolo. Umblau americanii cu gipurile,  la o parte era o limuzină cât un autobuz de mare, cu toate ușile deschise, cu șofer și cu motorul în funcțiune. Cei cu gipuri, ”Come in!, Come in!” Foarte greu m-am hotărât să nu răspund chemărilor, dar, întorcându-mă în România, am făcut un plan de acțiune; cum să mă depărtez de partid? Cum să nu fiu în vizorul partidului ca să nu mă împiedice să plec. Odată cu căsătoria – cam în acea perioadă din 1951, am început să deschid ochii. Eu eram trimis la toate consfătuirile ARLUS - ului (nota red.: ARLUS = Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică) pentru organizarea zilei de ”7 Noiembrie”. Era o masă lungă de cinci metri și erau toate somitățile; partidul, ambasadorii și, vis-a-vis de mine, era Ceaușescu. ”Ce-i cu tine aici?” Eu am rămas cu gura căscată. Fusesem prin vara anului 1945 la un curs pe care l-a ținut el în Aleea Alexandru, la București.

Cum s-a descurcat Ceaușescu la acel curs?

Nu puteam să fac comparație. Ce eram eu? M-a întrebat: ”Ce cauți aici? Nu mai ești la Cîî...Cîî...Constanța?” ”Nu mai sunt demult”, i-am răspuns. L-am mai întâlnit pe la Băneasa, cu fel de fel de ocazii. Eu, ca reporter, mă împingeam să străbat coloanele și veneau o grămadă după mine, și el spunea: ”lăsați-l!”
V-a protejat...

Da, l-am căutat să-i cer un interviu, să mă primească. Nu m-a primit niciodată.

Îi era teamă?

Nu știu. De fapt eu mergeam pe-acolo, la Băneasa, să fac prezență.

Ca ziarist?

Nu. Mă lăsasem de ziaristică. Când am venit din China, am făcut un reportaj sau două, apoi, la sfârșitul lui decembrie le-am spus, într-o ședință de partid, că pe 1 ianuarie plec în concediu și pe urmă nu mă mai întorc. Au rămas toți așa, blocați. ”Solo, ce-i cu tine?” Era acțiunea cu îmbunătățirea socială a redacției, adică fără evrei. Evreii au fost dați afară, și de-acolo, dar și din alte părți.

La care publicație erați ziarist, atunci, când ați fost trimis în străinătate?

La ”Narodnaia Rumânia”. Când lucram la ”Steagul Roșu”, într-o bună zi, mă trezesc cu-n telefon de la dl. Moraru; ”Solo, vino în coace! Hai să lucrezi aici!” M-am dus acolo.

După Fondul Literar?

După Fondul Literar și după Școala de Literatură. S-a schimbat directorul Fondului Literar și l-a trimis pe Dumitru Corbea în loc, și am aflat că a fost legionar, și eu n-am vrut să mai stau cu el. Atunci m-am înscris la Școala de Literatură din București.

În timpul acesta, ce ați lucrat?Aveați nevoie de o susținere financiară...

Primeam leafa de la Fondul Literar, în continuare. La repartiție am cerut să mă repartizeze la un ziar. M-a repartizat la ”Steagul Roșu”. Nu se chema, încă, ”Steagul Roșu”, se chema altfel, nu mai țin minte. În sfârșit, la ”Steagul Roșu”, și acolo primeam 600 de lei. La începutul Școlii de Literatură m-am căsătorit cu Mariana, viitoarea prozatoare Mariana Juster.

Cum ați cunoscut-o?

Printre alții, am fost invitat ca ziarist, de Elisabeta Luca, la Comitetul Cinematografiei, ea fiind șefă. Mariana era elevă și lucra acolo. Cum a ajuns ea acolo? Direcția a pornit să caute oameni prin țară. La început nu avea, decât doi oameni sub conducerea Elisabetei Luca: Constantin Chiriță, de la ”Scânteia” și Ion Visu, de la ”România Liberă”. Constantin Chiriță a plecat prin Moldova să caute cadre și s-a întors cu o elevă din Botoșani, actuala prozatoare Mariana Juster și un alt evreu din Piatra Neamț, Ștefan Cazimir. Eu am fost chemat la Comitetul Cinematografiei să fac un film documentar și astfel am cunoscut-o pe ea. Ea s-a îmbolnăvit... am căutat-o... Aveam un prieten acolo și-mi spunea ”las-o în pace că-i fată cuminte!” Un alt coleg, de la secția evreiască, vine la Botoșani, îl întâlnește pe socrul meu și-i zice: ”măi, îl cunoști pe Solo Juster?” ”Aaa, pe derbedeul ăla, bețivul, fustangiul?”

Erați un Don Joan?

Nu eram un Don Joan, dar nu mi-au lipsit femeile.

Erați un june frumos...

Nu. Ea era frumoasă, să vă arăt fotografia ei, fotografiată de mine, ca nevasta mea, ca mamă de copii. Așa cum am mai spus, la începutul Școlii de Literatură, m-am căsătorit cu ea.

Sunteți în legătură cu foști colegi de la Școala de Literatură?

Sunt în legătură cu Ion Horea.
Cine v-a descoperit talentul literar?

Eugen Jebeleanu a fost descoperitorul meu. El m-a descoperit pe șantierul de muncă ”Ana Pauker”, care era la Galați. El a fost omul care m-a scos de la Jew Secție (UTC – secția evreiască).

În 1960 v-ați stabilit în Israel, la Tel Aviv, împreună cu soția și fetița. A fost grea acomodarea? Ce ați lucrat?

A trebuit să muncim pentru a avea o bază materială. Am lucrat și la Compania de telefoane, și optimetrist, și funcționar de Bancă, de unde am ieșit la pensie. Am învățat optica, întâmplător. Am găsit un băiat care a vrut să mă învețe singur și, până la urmă, am devenit tovarăși. Am pus de-o parte niște gologani și am cumpărat instrumentar semiindustrial. Am mers cu el câțiva ani. Și, pe urmă, el s-a încurcat cu o ”boarfă”, scuzați-mi expresia, și mi-a spus: ”Solo, nu ajunge pentru doi”, că aia cerea ca să meargă la sfârșit de săptămână la hotel de cinci stele, și era o cheltuială. Mi-a spus: ”ori tu rămâi în prăvălie, ori eu rămân, cum hotărăști.” Îi spun: ”Tu rămâi. Mie ce-mi dai?” Păi, zice, ”îți dau cam 55000 de șekeli.” ”Bine”, i-am spus, ”primesc!” Și i-am spus sincer: ”vreau să comand și eu instrumentar din Germania.” Mă rog... O parte din clienți, doi bulgari și încă unul, au venit după mine. El lucra repede, dar făcea și rebuturi. Avea o ladă, cam jumătate cât biroul acesta, plină cu lentile. Se mai întâmpla ceva, ori era mică, ori era mare, trebuia modificată. Dacă era ramă de metal, trebuia modificată, trebuia plătit unui bijutier. Doi bulgari..., din cauza asta eu n-am învățat bine ebraica  fiindcă, îi aveam pe bulgarii ăștia. Dar acum, am un vecin bulgar, aici, în bloc, și am uitat bulgărește. Am uitat și rusește.

SOLO JUSTER, EDITORUL REVISTEI ISRAELIENE DE LIMBĂ ROMÂNĂ,
”LUMEA MAGAZIN”


     În 1966,  Solo Juster înființează revista săptămânală ”Lumea Magazin”, el fiind redactorul șef. Secretar de redacție era Sorin Cunea, iar colaboratori, Arnold Velureanu, Harry Ber (Canada) Nicu Palty, Marius Godeanu, Davis Grebu ș.a. Revista a supraviețuit 18 săptămâni, editându-se 18 numere.

Stimate domnule, Solo Juster, vă rog să ne vorbiți ceva despre revista ”Lumea Magazin”, ca idee, realizare... și de ce v-ați oprit după 18 numere?

După ce m-am consolidat financiar, din dragoste pentru literatură și jurnalism, m-am gândit să editez o revistă în limba română. Eu eram ”Redacția” și-mi mai trebuia tipograful. Tipograful – erau doi fii ai unui tipograf de limbă latino, (eu eram în legătură și cu ziarul în limba bulgară) care mi-a propus să tipărească: ”păi, stai, am eu doi fii care au un local mare, închiriat, și fac acolo o tipografie mare... și ai să vezi.” Mă duce pe o stradă din Tel Aviv, de la ”Tahana Mercazit” (nota red. ”Tahana Mercazit” din ebraică, înseamnă autogară) în continuare, unde sunt blocurile alea de meserii, vis-a-vis de str. Levinski, mă duce acolo și-mi zice: ”Uite, am 200 m.p. și aici o să fie... ”Da, o să fie... dar până atunci?” ”Până atunci, e treaba mea. Eu răspund de asta, de mașini tipografice...” Și am făcut o convenție, că voi primi de la difuzare 1200 de lire. Cu 10 lire, de exemplu, puteam cumpăra de mâncare, în familie, pentru o săptămână întreagă. Deci, o să am hârtie, o să am pentru redacție... Venise Sorin Cunea, a fost coleg cu mine, și, hop!, ai venit bine, îi zic. Uite, facem o revistă în limba română, ”Lumea Magazin”, săptămânală...
Am făcut 18 numere; am câteva, o să vă arăt.
De ce n-am continuat? Din cauză că nu aveam tipografie. Tipograful nostru ne-a înșelat. Avea un linotip și, când aveam nevoie pentru revistă, ne spunea că are de lucru. El trebuia să plătească tipograful, dacă se dădea la alt linotip.
N-am mai putut să rezist, lucram 20 de ore din 24.

   Am în fața mea ”Lumea Magazin”, numărul 10, din 15 august 1966. Este o revistă de format mare, 34,5/24,5 cm, cu 24 de pagini, o grafică atrăgătoare – de bun gust, articole interesante cuprinse în rubricile: ”TRIBUNA LIBERĂ”, ”STRICT CONFIDENȚIAL”, Reportaje, ”PAGINI DIN TRECUT”, ”GURA LUMII SLOBODĂ...”, ”GENUL FEMININ”, ”De la lume adunate”; ”De pretutindeni”, sport, umor, rebus, publicitate, anunțuri. .. Apropo de anunțuri, mi-a atras atenția un anunț de la pagina 7 despre un vernisaj care sună așa: ”Mîine, marți 16 august a.c. la ora 18,30 va avea loc la Casa Ziariștilor din Tel Aviv, strada Kaplan nr.4 vernisajul expoziției pictoriței LIANA SAXONE...” (nota red.: o pictoriță originară din România pe care eu o stimez pentru arta sa, dar și pentru talentul ei publicistic). Citez din câteva titluri ale revistei: ”Ce se poate petrece ÎN FEUDA lui ABA HUSI”, ”Angelica Rozeanu a fost concediată”, ”Haolam Haze”, ”DIN KNESET”, ”ARTUR RUBINSTEIN”, ”Execuția celor patru miniștri congolezi”, ”Catastrofă la etajul 79”, ”Doi gemeni se regăsesc după 24 de ani” ș.a.

SOLO JUSTER, INIȚIATORUL ÎNFIINȚĂRII CENACLULUI LITERAR ”PUNCT” ȘI EDITORUL BIANUALULUI CU ACELAȘI NUME, ”PUNCT”

 
În 1985 înființează Cenaclul Literar ”Punct”care a funcționat peste 20 de ani, și, cu doi ani mai târziu, în 1987, înființează bianualul ”Punct” – ajungând până la nr. 40,  fiind susținut de soția sa, prozatoarea Mariana Juster.

În primul număr al revistei ”Punct”, Solo Juster scrie:
 ”La doi ani de existență, am întocmit această foaie, ca un semn dedicat celor care mi-au susținut ideea de CENACLU.”
 Citez din articolul ”CENACLUL LITERAR” scris de Dr. Iosef Eugen Campus și apărut în primul număr al revistei ”Punct”, noiembrie 1987:
”Dar ceea ce am admirat la Solo Juster, inițiatorul Cenaclului, și la cei care i s-au alăturat, a fost pasiunea pentru literatură.
În timp ce alții se întîlnesc oameni ”serioși”, pentru a încheia afaceri fructuoase, sau pentru a juca ”serioase” partide de cărți, ei își ”pierd vremea”, încăpățînîndu-se să facă, în cele mai potrivnice condiții, literatură și mai se și întîlnesc ca să o discute între ei.(...) Adevărata pasiune pentru literatură, cred eu, include și disprețul pentru maculatură, pentru ceea ce se pretinde deși nu este literatură.
În acest spirit am încercat să influențez atmosfera de lucru a Cenaclului.
Prietenește, am fost adesea necruțător.”
În primul număr al revistei ”Punct” publică următorii cenacliști: Dr. Iosef Eugen Campus (Cenaclul Literar), Maria Găitan (Joc, Ruga – versuri), Adrian Zahareanu (Scrisoarea – proză), Mariana Juster (Doi cireși dintr-o tulpină – proză), Zeev Ben Chaim(Inspectorul – schiță), Andrei Fischof(Acuarela – versuri).

Domnule Solo Juster, ce v-a determinat înființarea acestui Cenaclu Literar?

Shaul Carmel era seccretarul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română și am venit la el cu propunerea să facem la Asociație un Cenaclu Literar, la care el mi-a răspuns: ”Noi, Asociația, nu ne putem lua riscul, să dăm în bară, cu un cenaclu literar, nu știu dacă va prinde, nu știu dacă va merge, nu știu dacă va avea viață. O să vedem.” Până la urmă, a venit și el la Cenaclu.

Și, după ani de cenaclu, la care participase și Shaul Carmel, n-ați mai discutat despre problema asta?

Nu, niciodata! Și-a amintit, nu și-a amintit, nu știu, nu-i traba mea. Ai să-l întâlnești aici (arată spre reviste ”Punct”) de multe ori. A fost o încercare de-a mea personală și asta a fost refuzată de Asociație. Asta m-a pus pe gânduri; stai, asta este o încercare grea, nu este de colea, și i-am spus ”Punct”. Dacă am început cu ”Punct” și revista tot ”Punct”. Hârtia și imprimarea mă privea pe mine.

Și, atunci, când el a spus ”să vedem”, cum ați luat hotărârea?

Am cerut o listă cu membrii Asociației Scriitorilor și am trimis, tuturor, o scrisoare ”tip”, propunându-le să înființăm un Cenaclu Literar, fiind vorba de scriitori care scriu în altă limbă decât ebraica și nu aveau acces niciunde, și eu mă pun la dispoziție, dau spațiu din casa mea... m-a costat multe parale.

Câți membrii avea Cenaclul Literar ”Punct” și care erau aceștia?

Erau vreo 40 de membri, plus invitați, ca: Solo Juster, Mariana Juster, Dr. Iosef Eugen Campus, Andrei Fischof, Mioara Iarchi Leon, Tania Lovinescu, Adrian Zahareanu, Shaul Carmel, Luiza Carol, Maria Găitan - Mozes, Moscu Eyal, Solo Har - Herescu, Prof.univ. Andrei Strihan, Gina Sebastian Alcalay, Zoltan Terner, Lucia Zilberman, Felix Caroly, Sonia Palty, Lucian Zeev Herșcovici, Mira Iosif(Belgia), Ștefan Iureș, Eveline Fonea, Radu Cârneci, N. Palty, prof. Vladimir Eșanu, regizorul Pavel Constantinescu. Dr. Ieruhim Roisman, Monica Săvulescu (Olanda), Ludovic Bruckstein, Leopold Ruga, Moșe Maur, Z.B.C., Davis Grebu, Sorin Cunea, Isaac Eyal, Ervin Elias(Beer Sheva), Preot Ion Chirilă, Dorel Dorian, Mira Iosef (Bruxelles), Maria Pal (Cluj), Zelber Haim (umorist), Iudith Coman, Leopold Bittman, Elena Ester Tacciu, Geta Berghof, dr. Sandu IacobsonIleana Iren Grunwald ș.a.
Mulți dintre ei au murit, între timp.
De fiecare dată, în fiecare lună, participau, cel puțin, 18 – 20 de membri.

Cum se desfșura, efectiv, o ședință de Cenaclu Literar? Cine era conducătorul?

Eu eram conducătorul Cenaclului. Dinainte se comunica cine citește în Cenaclu. Eu ceream de la ei copii. Nu de la toți, de la cei care - mi plăceau mie, ca să apară în revista ”Punct”. Nu era nicio ordine de zi, cu subiecte. Fiecare citea ce anume dorea. La ora fixată (17:00) se vorbea, discutau unii cu alții... apoi eu: ”Domnilor, este ora ca să începem și vă rog să încetați orice fel de discuții!”, ”Cine are de citit astă seară?”, ”Eu, eu...” Câteodată se prelungea până seara târziu.

Până când?
Până când puneam eu ”punct”.

Care erau relațiile dintre membri?

Era cea mai perfectă democrație, toți eram egali, nu aveam ”grade”. Shaul Carmel nu suporta critica și totdeauna se supăra. La Cenaclu veneau de la Beer Sheva; Dr. Elias Ervin venea de la Ashkelon... Andrei Fischof venea de la  Haifa; el scrie primele poezii în limba ebraică. Preotul Chirilă, cât a stat în Israel, venea regulat la Cenaclu.
Printre membrii a fost și Michael Elias, cu care am copilărit la Călărași, cu el și cu vărul său. El a murit.

Este vreo legătură între el și Spitalul ”Elias” din București?

Nu. ”Elias” este un nume foarte comun la sfaradit. Spitalul ”Elias” este construit de un mare bancher, evreu, Jack Elias, care a donat bani, a înființat Banca Națională, a făcut Academia Română, a făcut teatre în România, și a depus aur, dar, când a avut nevoie, directorul (guvernatorul) Băncii Naționale n-a vrut să-i onoreze CEC-ul, că era și importator de bumbac. Patru funcționari avea la Sf. Gheorghe.

Mai trăiește cineva din familia lui?

Nu. O soră a lui... Tatăl lui era un mare bancher, mai bogat decât Jack Elias, la Constantinopol. Numele Spitalului Elias este pe numele lui taică-său. Nu-i pe numele lui. Sora lui Jack Elias era damă de companie a Reginei Elisabeta.

Să revenim la revista ”Punct”. De ce ”Punct”?

Adeseori am fost întrebat de ce ”Punct”. A fost a doua încercare, după Cenaclu și n-am avut computer. N-am știut cum să fac, și Ira Iosif mi-a făcut cadou o mașină de scris. Am încercat ”Punct-ul” ăsta la mașina de scris, pe trei coloane. Am să vă dau un exemplar. Așa s-a făcut primul număr, la început, în patru pagini. I-am dat numele de ”Punct” fiindcă e mic. O încercare. Refuzat de Shaul Carmel, refuzat de Asociația Scriitorilor. Când el s-a ales președinte, noi am rupt relațiile cu el.
Apoi am cumpărat un computer și Mariana scria materialele pentru revista ”Punct”, creații ale celor care participau la Cenaclul Literar.
Cenaclul Literar a funcționat peste 20 de ani  iar revista ”Punct” a ajuns la nr. 40. S-a încetat activitatea Cenaclului, când eu m-am îmbolnăvit, acum câțiva ani în urmă.

Ce probleme de sănaătate ați avut?

Am fost foarte bolnav. Nu știu ce am avut. Dacă făceam 2 – 3 pași, cădeam pe o parte. Fiica mea, care este medic (la prematuri și nașteri grele), m-a dus la un specialist (a ieșit la pensie de vreo 2 – 3 ani) și mi-a prescris un tratament. L-am luat și m-am vindecat, nu mai cad de ani de zile. Pot merge pe jos, fără probleme.
 
De ce v-ați mutat din Tel Aviv în Rehovot?

Fiica mea locuiește în Rehovot. Soția face dializă, o boală foarte cruntă. Eu, mai puțin. Când era nevoie o chemam pe fiica mea, la ora 1:00 noaptea, la 2:00 noaptea... și așa s-a hotărât să stăm cu toții în același oraș, în Rehovot. Atunci, când m-am consolidat financiar, am cumpărat un apartament în nordul Tel Aviv-ului, pe str. Miriam Hașmonait 20/4 și acum este închiriat. Cu chiria de-acolo plătesc chiria de aici (din Rehovot) și mai rămâne acolo, niște bănuți.

La ce lucrați acum?

Acum, nu mai fac nimic.

Nu mai scrieți? De ce?

Fiindcă nu mai înțeleg ce-am scris. Nu mai deslușesc. Mâna îmi tremură...

Pentru activitatea mea culturală am primit un premiu din partea lui Itzak Artzi, lăsat prin testament. Familia lui mi l-a dat după ce a murit el.

Impresionant! Felicitări!
CENACLUL ”PUNCT” – AFLAT ÎN AL 12 – LEA AN DE EXISTENȚĂ – ESTE SINGURUL CENACLU DE LITERATURĂ ROMÂNĂ DIN AFARA GRANIȚELOR ROMÂNIEI CARE A REUȘIT PERFORMANȚA UNEI ASEMENEA REGULARITĂȚI ȘI LONGEVITĂȚI
În continuare, merită să citez din cronicile apărute în revista ”Punct” despre activitatea literară, desfășurată în casa familiei Juster, lună de lună, timp de peste 20 de ani, unde se aduna elita creațiilor literare pe românește. Iată:

”CRONICĂ DE CENACLU
Îmi aduc aminte că în urmă cu zece ani eram turistă în Israel și prietena mea, Sonia Palty, m-a luat să văd ” un cenaclu literar”. Și astfel în casa albă, primitoare a Marianei Juster, a lui Solo Juster, am cunoscut pe Ludovic Bruckstein, pe Ruga – Bittman, pe respectatul critic literar, profesorul Eugen Campus... și alții.
Dar,  mai ales gazdele: Mariana Juster și Solo Juster, și mica lor poveste, atât de simplă și de emoționantă.
În urmă cu 12 ani, doi oameni modești, dar mari iubitori de literatură, el – poet cunoscut, ea – originală prozatoare, hotărăsc să deschidă casa lor din strada Miriam Ha-hașmonait ca să creeze un cadru pentru întâlniri literare...” (Tania Lovinescu, revista Punct, Nr. 19, noiembrie 1996, pag.12).
”Cenaclul literar ”PUNCT” – organizat de scriitorii Mariana Juster și Solo Juster – scoate de două ori pe an revista literară PUNCT. Materialele cuprinse în revistă aparțin membrilor cenaclului și sunt publicate în urma citirii și comentării textelor în cadrul prietenesc (dar exigent) al discuțiilor lunare din cenaclu.
Cenaclul ”PUNCT” –  aflat în al 12-lea an de existență – este singurul cenaclu de literatură română din afara granițelor României care a reușit performanța unei asemenea regularități și longevități. Cenaclul își desfășoară activitatea în locuința soților Juster, iar revista apare prin efortul personal al acestor doi scriitori.” (Luiza Carol, revista Punct, Nr. 19, noiembrie 1996, pag.12).
”Se împlinesc în mai zece ani de când apare mica revistă ”Punct” a soților Mariana și Solo Juster, animatorii cenaclului de la domiciliu, unde sunt citite cu glas tare (și discutate sub egida politicoso-intransigentă a criticului Eugen Campus) scrierile tipărite în foaia acum sărbătorită.
Am prețuit întotdeauna dorința de calitate a Justerilor, ambiția de a separa apele talentate de producția valeitarilor țîfnoși.
Am prețuit punctualitatea cu care, anotimp după anotimp, ”Punctul” acesta apare, dovedind o tenacitate rară în lumea ”tribului” de la noi, unde îndeobște marile focuri sînt de paie.
Am prețuit într-atâta voința aceasta exemplară de a dura, marcînd mereu puncte în lupta contra oboselii și a lui ”ce rost are” – încît astăzi, la aniversare, eu strig: Punct și de la capăt!” (Al. Mirodan, revista Punct, Nr.20, mai 1997, pag.1).

”PUNCT” LA ZECE ANI
Scriitorii – poeții în special – sunt ființe neadecvate vieții cotidiene, practice. Au aripile prea mari, bune pentru zbor și înălțimi. Dar care încurcă la mersul pe pămînt. Vă amintiți simbolul Albatrosului lui Baudelaire.
Dacă la aceasta se adaugă, ca trăsătură caracteristică, și modestia, incapacitatea de a face propagandă pentru sine însuși, șansele de succes se reduc și mai mult.
Și totuși – Don Quijotte incurabil – mă încăpățînez să cred că, până la urmă, valorile ies la suprafață, timpul – cu sita lui fină și incoruptibilă – cerne totul, inexorabil.
Iată-ne și pe noi acum – doisprezece ani de la înființarea cenaclului, zece ani de la apariția primului ”Punct”.
Durăm încă. Deși ne-am ferit de agitația, de publicitatea zgomotoasă – conștienți de limitele noastre, dar și convinși de rostul nostru, în colțul nostru. Durăm încă.” (Iosef Eugen Campus, revistaPunct, Nr. 20, mai 1997, pag.5).

”PE GÂNDURI
Fără să încerc vreo comparație, cred că modestul nostru cenaclu de la Tel- Aviv a însemnat ”ceva” în spațiul restrîns al literaturii pe românește în Israel pe parcursul celor aproape două decenii de existență.
Cred de cuviință să amintesc cinstind memoria celor care ne-au însoțit cu entuziasm începuturie, dar prin însăși natura omenească a inevitabiluui ne-au rărit rândurile regretații: Ludovic Bruckstein, Moșe maur, Leopold Bittman – Ruga, Ieruhim Roisman, Adrian Zahareanu, Nicu Palti, Zeev Ben – Chaim, Vladimir Eșanu, Pavel Constantinescu; au mai părăsit cenaclul, din fericire, din cu totul alte motive, Tania Lovinescu, stabilindu-se în România, Elena Tacciu, Sonia Palti și Felix Caroly, din motive de noi necunoscute...
Am rămas mai puțini și ziua de mâine mai nesigură... Cu destule dificultăți am încropit acest al 33-lea Punct. Va mai apare cel de-al 34 lea? (S.J., revista Punct, Nr. 33, noiembrie 2003, pag.8)
”În ziua de 18 martie a.c. ASOCIAȚIA SCRIITORILOR ISRAELIENI DE LIMBĂ ROMÂNĂ a decernat premiul ARTZI prozatoarei Mariana Juster și poetului Solo Juster pentru CENACLUL LITERAR PUNCT în preajma împlinirii a două decenii de neîntreruptă activitate.”
(Revista Punct, Nr.34, mai 2004, pag.2)

”20 ANI DE CENACLU
De douăzeci de ani? Nu-mi amintesc exact când am început să frecventez cenaclul Punct.
Îmi amintesc însă bine motivele care m-au determinat să iau în continuare parte asiduă la lucrările acestui laborator literar, care s-a impus în opinia publică prin atmosfera creată ca și prin seriozitatea rezultatealor.
Am venit în cenaclu nu din obligație. Ci din plăcere. Din plăcerea de a fi găsit în ospitalitatea Marianei și a lui Solo, patronii sârguincioși ai cenaclului, ceea ce nu aflasem în alte medii scriitoricești. Am găsit o atmosferă de interes pentru creația celuilalt, de considerație pentru fiecare membru al cenaclului, indiferent de locul pe care presupuneam că l-ar ocupa pe scara valorilor literare (...) La Punct poposeau oaspeți din străinătate, care ne onorau cu prezența și lecturile lor.
Punctul devenise o adresă agreată în lumea scrisului. Aici am asistat la evoluția creației unor cenacliști, la impasurile lor trecătoare, la închegarea unui spirit de echipă care începea să anime această mică făclie de litere (...)
Mulțumesc din inimă Marianei și lui Solo pentru clipele plăcute petrecute în cenaclu, oferite de ei cu simplicitate și căldură colegială.
Le urez ani mulți și buni, lor și Cenaclului Punct.” (prof.univ. Andrei Strihan, revista Punct, Nr. 36, mai 2005, pag.2).
”Aflu că inconfundabilul cenaclu al Justerilor împlinește 20 (douăzeci!) de ani și că originalul lor PUNCT ajunge și el la o ediție jubiliară! Cum să-i felicit? Cum să onorez această aniversare, cu ce scule literare? Căci nimic mai superficial, mai steril, mai pompos și inutil ca rândurile omagiale, evocările paseiste și urările de circumstanță... Punctul în ansamblul antologiei sale, a devenit o voce unică în peisajul teritoriului invocat. E vocea unui grup de prieteni, care timpuriu dezrădăcinați din limba viselor lor, s-au reîmplantat, s-au revigorat, și-au reconstruit plăsmuirile... Acest spațiu magic ce se reconstituie ciclic, ca luna plină, se deplasează laolaltă cu constructorii lui; din Tel Aviv la Rehovot, de aici oriunde ar fi ei, scena Cenaclului, magnetul grupului de prieteni rămâne același... Grupul rezistă, bucuros să părăsească cotidianul existenței pentru a se refugia în ficțiune, în metafore, în inefabil. Pentru a se oferi pe rând judecății colective, sentinței grupului. E singurul Tribunal al Fericirii pe care l-am întâlnit.” (Myra Iosif – Bruxelles, revista Punct, Nr. 36, mai 2005).
”...Acum, la împlinrea unei vârste primăvăratice, nu-i vorbă, totuși deja impresionantă pentru cenaclu, pentru o revistă literară, simbolicele flori expediate din București, România, către Rehovot, Israel, sper să-i găsească reuniți (și uniți din nou) pe cât mai mulți dintre cei ce datorează enorm, ca șlefuire, ca autoritate, ca imagine – cenaclului și revistei.
La mulți ani gemenilor Punct!
La mulți ani, cu sănătate celor doi autori ai liniei formate din sumedenia de puncte!” (Ștefan Iureș - București, revista Punct, Nr. 36, mai 2005)

”TELEGRAMĂ
A douăzecea aniversare a revistei Punct este o aniversare emoționantă.
Douăzeci de ani de poezie, proză, critică literară, exprimând o aleasă simțire, un acut sentiment al contemporanului, o subtilă căutare a unui drum spre sufletul cititorului...
Tuturor colaboratorilor revistei și în mod special editorilor ei, Solo și Mariana Juster, felicitările noastre!” (Valentina și Berthold Gruenwald – Duesseldorf, revista Punct, Nr. 36, mai 2005).

”DAKAR *
morții mei nu sunt
muriți în veșnicie

ei sunt vii
în memoria și sângele meu

împărăția morții
nu-i va încape

morții mei din fund de mare
urcă pe zarea albastră

și seamănă pâine în țară
cu mine

ci râd și plâng
trăind în trăirile mele

străbătând veșnicia
cu toată țara”
(Solo Juster, revista Punct, Nr. 40, mai 2007, pag.7)

Stimate Domnule, Solo Juster, de ziua dumneavoastră aniversară, 01 octombrie 2012, vă urez din partea mea, a stimatului scriitor și prieten Corneliu Leu, cât și din partea ”cenacliștilor” și cititorilor, un sincer ”La mulți ani!”, cu sănătate și bucurii!
Închei cu una din poeziile dumneavoastră:

NICI O LIMBĂ
Să mă ascund de mine
am fugit
în prea – înaltul turn de fildeș

nici în cer
nici pe pământ

cuprind de acolo marginile lumii
drama vremurilor pocite
dincolo de cuvintele ce nu pot fi
în nici o limbă rostite

nici o limbă nu încape
atât de multul
urât
al lumii

(Din vol.Arborele memoriei – antologia poeților de limbă română din Israel, ed.Orion, București, 1997, ediție îngrijită de Radu Cârneci, pag.136, Solo Juster)
Vă mulțumesc!
 

 ----- Forwarded Message -----
From: ionescu horia <
horia53@yahoo.ca>
To: dan lupescu <
danlupescu13@yahoo.com>
Sent: Monday, August 27, 2012 10:34 AM
Subject: Citeste si crezi ceea ce vrei...


Citeste si crezi ceea ce vrei...

Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! Realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia.

Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate... Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru" din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa Sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile: "George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..." "Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?" a întrebat, Tucă.
"Păi, nu prea..." a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!... Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Avram"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică. Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt "aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."

Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?" "Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...
Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?" Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL" care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor." Replică: "Să vă fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."

Anghel Rugină: "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai tot părul alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...
În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă... Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."

Alt telespectator întreabă: "Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?" A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
Telespectator: "Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?" A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Trebuie să înţelegeţi că aceşti "adevăraţii bogaţi" ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."

TS : "Atunci sunt evreii?" A.R.: "Sunt şi evrei multi,dar nu numai" Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..." A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP"se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens... TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?" A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."
TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?" A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... "

...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul! Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc... Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. "Drepturile omului"sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar...
V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !..."

Marius Tucă: "Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea? A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!" M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?" A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!..."
TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."

 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971