Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES Semnează:George Roca, Mihai Berca, Corneliu Leu, Mircea Popescu, Ion Coja, Mihaela Stroe, Constantin Stancu, Magdalena Albu, Alexandru Oblu, George Petrovai, Dwight Luchian Patton, Mircea Bunea, Viorel Martin, Jean Liviu Florian - Partea I
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea II
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea III
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea IV
ACEASTĂ VARĂ FIERBINTE: ORI SE RUPE, ORI SE CRAPĂ!... sau: DESPRE CUM NU MAI AVEM DE ALES - Partea V
SUPLIMENT PORT@LEU
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - Sărbătorit în familie
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - SĂRBĂTORIT DE PRIETENI
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - ARTICOLE DEDICATE (partea I)
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - ARTICOLE DEDICATE (partea II-a)
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - MESAJE
CORNELIU LEU LA 80 DE ANI - MESAJE VENITE ULTERIOR
Ciclul: „MISTERELE DIN PAȘNICUL ORAȘ X…”
Ciclul: „MISTERELE DIN PAȘNICUL ORAȘ X…” - continuare
Tudor LEU - CÂINELE ÎNȚELEPTULUI
Tudor LEU - CÂINELE ÎNȚELEPTULUI - continuare
Două studii despre spiritualitatea gândirii intelectuale de Stelian Gombos
Cinci recenzii de adrian Botez la N.N.Negulescu, Constantin Stancu, Mircea Dinutz, Radu Botiș, Ioan Enache
Studiul despre cancer al unui fizician român
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI- Partea III
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI

 
 ZIARELE FRANCEZE, CARE SE OCUPĂ DE DEMOCRAȚIA DIN ROMANIA, AR FACE MAI BINE SĂ SE UITE ÎN OGRADA LOR!

 
 CINE A
MAI
DEMOLAT
SPITALE
CA NOI?

 
   



 
 
 
 In 1986, intr-o vineri, Ceausescu a hotarat sa demoleze Spitalul Brancovenesc si luni a inceput demolarea.
 Era un spital proaspat renovat, monument istoric, salile de operatie erau de marmura, dar n-a contat.
Spitalul fusese fondat de Safta Brancoveanu si era o pisanie in hol care spunea ca:
 “Se face acest spital pentru saraci si de moarte napraznica in zi de Craciun sa moara cel care se va atinge de acest spital”.
 





 NOUA GASTRONOMIE ROMANEASCA 

Tocana cu ciolan à la Romania

Ingrediente:
- Un popor mare, necopt, fara miez;
- Mult ciolan;
- Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori;
- O blonda de Plescoi;
- Un varf de boc;
- O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine;
- O curte constitutionala moale si bine fragezita;
- Cateva cozi de procurori;
- Doua trei sindicate stafidite.

Condimente:
- Apa de ploaie;
- Praf in ochi;
- Gargara macinata;
- Zeama de baliverne;
- Tupeu varsat.

Mod de preparare:
Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea.
Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea,
si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate
dintr-o inghititura.
Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti,
profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile. Acestea se culeg
cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut.
Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic,
cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda.
Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in
cand se stinge cu putine apa de ploaie.
Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta. Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide. Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura, si se lasa la dospit.
Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc
cu servicii secrete. Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in
teapa si se pastreaza la racoare. Din cand in cand se gusta si se
reevalueaza.
Se aseaza partidele intr-un parlament din teflon cu manere.
Cel portocaliu se pune cu grija in mijloc. Pe langa el se mai presara doua trei partide mici si bine fragezite. Restul de partide se presara dupa gust. Se da totul prin curtea constitutionala si se inveleste cu gargara macinata.
Se aseaza totul peste poporul deja bine instruit si se da la copt.
Din cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna
zeama de baliverne cu tupeul varsat.
Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata.
In caz de probleme digestive sunati la 112.
 
                                       ,, Aiurel,, (
arhsefstoina@yahoo.com)


 
 

 
 
UNICA MEA AVERE
 
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar unica mea avere!


                                               Ella Stella
ella_stella_2006@yahoo.com






 Texte fără nume
 - RUBRICA FLORICĂI BUD

                          Plec în Bali
                                   
                                      - pamflet estival  - 
    
Sunt atât de fericită încât sar într-un picior, dând ocazie  firicelului timid de apă, ce s-a aciuat în urechea mea dreaptă, să se scurgă lin. El s-a strecurat în conductul auditiv, în urma dușului barbar care ar fi trebuit să mă trezească din falsa melancolie în care mă scald de vreo… trei decenii! Sunt exaltată din multe motive pe care aș putea să le înșir, ca pe niște perle inegale, făcând chiar și un cap de tabel furibund. Dar… fiind convinsă că nu vreți să mă urmați în starea amintită, lăsându-mă singură să-i fac față și, fiindcă Onor Aliniați În Lanțuri Dumneavoastră, v-ați instalat definitiv în lăcașul unde îmi duc traiul, mă abțin și voi numi doar trei dintre motive, restul închizându-le ermetic și pe vecie în sipetul cu… amintiri.
       Motivul principal al gestului copilăresc mărturisit ar fi  gândul liniștitor că acum este pace. Cele două motive secundare sunt banal de… umane. Primul ar fi calmul care îmi inundă ființa, acum că am aflat cum că interpreții cântecului popular ”Puşcă şi cureaua lată” au picat de acord că mai bine ar fi, și pentru populația feminină dar mai ales pentru cea masculină, ca acest şlagăr să nu devină un imn al potenţialilor impotenţi, ci o odă adusă bărbatului în deplina sa… maturitate. Adică, acelea antipatice versuri care sună cam așa: “ …ce bărbat am fost odată…”  s-au transformat în liniștitoarele cuvinte:  ” …ce bărbat mai sunt încă!…”,  deși rima a fost ucisă. Ce… dacă? Cui îi mai pasă de o biată rimă? Cel de al doilea motiv secundar ar fi  gândul napoleonic, cum că vom ajunge, noi românii, cu toţii miniştri, la un moment dat, fără să facem nimic, doar să respirăm și să așteptăm răbdători să ne vină rândul. Îndemnuri ca: Dormi studente, dormi în pace, țara inginer te face! se transformă în Anul Domnilor Miniștri în altele la fel de… somnoroase: Dormi române, dormi în pace, țara ministru te face! Haide, că de data asta am salvat și rima, dar și onoarea inginerilor, oarecum pătată sau batăr… șifonată.
               Știu că țintiți mai sus, cel puțin la funcția de Primi! Dar să-mi fie cu iertare, Aspiranți Fără Portofoliu Și Râs, chiar toți nu putem ocupa acel scaun! Dar așa cum am spus, bastonul de… ministru toți îl avem în… straiță. Noroc că ne cunoaștem limitele și, ministeriabili cum ne simțim, nu dorim să ajungem portari, deoarece acest lucru ar fi mult mai greu în aceste vremuri ciudate și pline de… mister.
              Acum, că am explicat motivele secundare de bucurie, pot să mă întorc la cel principal, respectiv pacea; adică... mai bine spus, lipsa războiului împănat cu... kalanișkoave, grenade, tunuri, tancuri şi boambe, dar mai ales morți și răniți și o populație civilă a cărei viață ar fi bulversată ireversibil. De când am început să pricep, am devenit principalul confident al bunicii Valeria, născută la începutul secolului al XIX-lea. Draga de ea, a prins cele două războaie mondiale şi, fără îndoială, trăitoare într-un sat transilvănean multinaţional a trecut prin multe. Aşa că, lait- motivul din vremea copilăriei mele a fost: Doamne fereşte, de un război! Apoi, cum am fost un copil plin de energie, căruia nu i-a plăcut să stea într-un loc și mai ales la... masă, am început să conștientizez că simplul fapt de a nu dori să gust din mâncare s-ar putea însuma motivelor pentru care omenirea ar ajunge în pragul unui nou război mondial. Am început să înţeleg că nu este atât de simplu să menții starea de pace, că ea se construieşte cu fiecare linguriţă acceptată şi cu fiecare faptă bună. De aici şi până la imprimarea definitivă în memoria mea a ideii că darul pe care ni-l putem face singuri, nouă şi celor din jur, este pacea, nu a mai fost decât un strop. Crescând, am conștientizat că faptele mele, de bună seamă, nu vor declanşa un război. Adult, am înțeles că nu voi declanșa un conflict armat, dar ceea ce este mai trist, nici nu voi putea opri războaiele declanșate, uneori, cu atâta ușurință de către alţii. Dar... ceva tot am să fac. Mă voi teleporta într-un loc îndepărtat, cald, liniștit, unde pot fi, cel puțin, mușcată de șerpi, scorpioni, crocodili și, mai ales, de către animalul sacru jawabalindonepupuholaticusecuadorizaurus.  Fiind spuse toate acestea, plec cu prima navă supersonică.... în Bali!
 
 


                       EVOLUȚIONISMUL NU MINTE



FRESCĂ DESPRE EVOLUȚIA OMULUI DESCOPERITĂ ÎN PEȘTERA MUIERII


 
MORALĂ CU POLITICIENI

Intr-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare.
După tunsoare, el a întrebat despre factura lui, iar frizerul a răspuns:
-Eu nu pot accepta bani de la tine, eu fac asta în folosul comunităţii
în această săptămână.
Florarul a fost mulţumit şi a plecat din magazin.

A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul săua găsit la uşa
lui un "multumesc", cărţi şi un buchet mare de trandafiri roșii,
pentrru el.

Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el
încearcă să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou:
- Eu nu pot accepta bani de la tine, eu lucrez în folosul comunităţii
în această săptămână.
Politistul a fost fericit şi a părăsit magazinul.

A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său, a găsit la
usa lui un "multumesc", cărţi şi o duzină de gogosi, pentru el.

Apoi, un congresman a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să
plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou:
-Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii
în această săptămână.
Congresmanul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers sa deschidă atelierul său
a găsit o duzină de congresmani aliniați, în aşteptare pentru o
tunsoare gratis.

Aceasta, dragii mei prieteni, ilustrează diferenţa fundamentală dintre
cetăţenii ţării şi politicienii care-i conduc.
Atât politicienii, cât şi scutecele trebuie schimbate cat mai des ...
pentru acelaşi motiv!
__._,_.___
 



                        PUTEAI SĂ AUZI CUM CADE UN AC

Dean Rusk, secretarul de stat al lui JFK era in Franta in anii 60, cand de Gaulle a decis sa iasa din NATO.  Apoi de Gaulle a spus ca vrea ca toti militarii SUA sa paraseasca Franta cat mai curand posibil. Rusk a raspuns:
Aceasta se refera si la cei inmormantati aici?
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
Conferinta internationala in Franta cu ingineri, inclusiv francezi si americani. Intr-o pauza, un inginer francez revine in sala spunand: Ati auzit ultima tampenie facuta de Bush? A trimis un portavion in Indonezia sa ajute victimile tsunami-ului! Ce o fi avand de gand, sa-i bombardeze?
Un inginer de la Boeing s-a ridicat si a replicat linistit:
Portavioanele noastre au trei spitale la bord si pot trata mai multe sute de pacienti. Ele sunt cu energie nucleara si pot alimenta cu electricitate instalatiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel putin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apa proaspata din apa de mare pe zi si au o jumatate de duzina de helicoptere ce transporta victime de pe puntea de aterizare.  Avem unsprezece asemenea nave. Cate are Franta?
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinta navala ce cuprindea si amirali din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia si Franta. La un cocktail se afla intr-un mare grup de ofiteri din toate aceste natiuni. Toata lumea vorbea englezeste si-si sorbeau bauturile, dar un amiral francez s-a plans ca, in timp ce europenii invata numeroase limbi straine, englezii vorbesc doar englezeste. A intrebat: De ce se intampla ca mereu trebuie sa vorbim englezeste in conferintele astea si nu franceza?
Fara ezitare, amiralul britanic a replicat:
Poate ca britanicii, canadienii, australienii si americanii au facut asa incat sa nu fiti nevoiti sa vorbiti germana!
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
Robert Whiting, un mosulica de 83 de ani soseste la Paris cu avionul. La vama, pierde cateva minute sa-si caute pasaportul, ratacit in geanta de voiaj.
“Ati mai fost in Franta domnule?” i se adreseaza sarcastic functionarul vamal. D. Whiting admite ca a mai fost.
“Atunci trebuia sa stiti ca trebuie sa aveti pasaportul la indemana.”
Englezul replica: “Ultima oara cand am fost aici n-a trebuit sa-l arat.”
“Imposibil. Dumneavoastra englezii trebuie totdeauna sa aratati pasapoartele cand intrati in Franta”.
Batranul englez il privi adanc in ochi pe francez. Apoi explica linistit:
Cand am ajuns la tarm, la Gold Beach in ziua D in 44, pentru a ajuta la eliberarea acestei tari, n-am gasit nici un francez caruia sa-i pot arata pasaportul.”
Puteai sa auzi cum cade un ac!
 
 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971