Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
Prof.univ dr. Mihai BERCA si Corneliu LEU cu o privire din interior
Prof.univ dr. Mihai BERCA și Corneliu LEU cu o privire din interior - continuare
Semnal de alarmă tras de Emil PROSCAN și mesajul acd. Dinu C. GIURESCU
Dwight Luchian PATTON despre procesul mondial de deteriorare a democratiei
Grupaj de articole documentare despre sfârșitul democrației privit din afară
CINE EŞTI TU, MĂI, FRANKS-ULE – de Adrian BOTEZ
Ultima oră: Banii luati de Băsescu de la FNI
Valeriu MATEI : REZISTENŢA ROMÂNILOR BASARABENI
RECENTE COMUNICATE DEVENIND ISTORIE
DIN ISTORICUL ACESTUI PĂMÂNT ROMÂNESC – semnează Igor CAȘU, Mihai CIMPOI, Ion HADÂRCĂ,Mircea DRUC, Leonida LARI
ECOURI LA ROMÂNII DE PRETUTINDENI – semnează:Mircea POPESCU,Iacob CAZACU-ISTRATI
Victoria MILESCU și poezia de maturitate
Ionuț CARAGEA, citate și aforisme
Florentin SMARANDACHE și stilul minimalist al jurnalului de călătorie
Semnează: Acad. Alexandru SURDU, Marian BARBU, Dan LUPESCU, Constantin STANCU - EVENIMENT EDITORIAL: „Democrația constituțională” de prof dr.Ioan ALEXANDRU - DESPRE PROZA LUI CONSTANTIN LUPEANU
PAUL ARETZU – vârf de lance al poeziei de azi
LINIŞTEA LUMII SAU CĂUTAREA CERULUI LA ADRIAN BOTEZ
Scrisoare din Germania de Eugen COJOCARU
Intreviu cu prof. dr.I.B. Iamandescu, autorul „muzicoterapiei”
Studiul unui singur termen local: SÂGA (1)
Studiul unui singur termen local: SÂGA (2)
Studiul unui singur termen local: SÂGA (3)
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI -Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea III
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea IV
Extinderea regulamentului e-mailurilor
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea V
 Florentin SMARANDACHE propune un nou mod de a aborda jurnalul de călătorie
din cartea plină de fotografii selecționăm textul prin care își justifică estetica proprie într-o descriere minimalistă

Fotojurnal Instantaneu

De ce fotojurnal?
Fiindcă suprafaţa pozelor se-ntinde aproape la jumătate sau mai mult din întreg volumul! Răsfoitorii acestei cărţi măcar vor privi ilustraţiile colorate din CentroAmerica, iar pe lȃngă imagini vor citi cel puţin cȃteva rȃnduri edificatoare...
Fiindcă nimeni astăzi nu mai are timp!
De ce instantaneu?
Pentru că jurnalul e scris la primă mȃnă, pe locul vizitat, cu idei scurte ca nişte blitz-uri, cu economie de cuvinte – în această lume în care vremea trece rapid.
Memorialistică fără retuşări.
Viaţă brută.
Fraze scurte şi simple, fără multe verbe…
Oricum, oamenii nu mai citesc. S-au modernizat. Vor totul citit de-a gata, autocomentat, autorezolvat.
Nici măcar aşa-zişii critici literari nu le mai au cu lecturile, ci au devenit politici, money-oriented...
Cetăţenii viitorului vor „scrie” jurnale-video, şi vor „citi” jurnale-video. E mai comod. Vizitez din mers...
Fotografiez din mers...
Mănânc din mers...
Trăiesc din mers...
Grăbit, instantaneu, mereu nemulţumit, mereu căutând...
Scriu din mersul camionului şi mă zdruncină, mă
mişcă... Scriu pe spătarului scaunului din avion. Scriu în muzeu...
Jurnal instantaneu – fiindcă nu mai am răbdare.
Ca o odihnă activă - când călătoresc.
Restul timpului îl dedic cercetării ştiinţifice.
Şi la ce concluzii am ajuns după ce-am vizitat 40 de ţări?
Că nu-mi place să mă stabilesc în nicio parte. Ci să locuiesc câte puţin în fiecare loc, apoi să mă mut în altul. E prea monotonă viaţa sedentară. Voi fi un migrator permanent: un călător la infinit!
Cât mai mare diversitate vrem în operă. Să ne deschidă orizontul la maxim! Pura Vida (am întȃlnit şi sintagma Vida Pura) înseamnă viaţă pură în societătile hispanice, iar popular expresia semnifică: ‚traiul foarte bun’.

Nicaragua
(fotojurnal instantaneu)
19.12.2010
- Două broaşte călătoare [ЛЯГУШКИ ПУТЕШЕСТ ВЕННИЦЫ]! zice Lilia – după numele unei povestiri ruseşti.
Sculat noaptea la 2:00. Când a sunat ceasul, parcă-mi spărgea creierii. Somnul era dulceee... că n-aş mai fi plecat în nicio excursie!
Mă forţez pe ultima sută. Vremurile devin din ce în ce mai grele. Preţurile se măresc. Salariul stagnează – ba chiar e vorba de tăieri. Am început să trimit aplicaţii prin toate Statele Unite, prin China (Hong Kong, Macao), Taiwan, Japonia – care au universităţi internaţionale unde se predă în engleză. Jumătate din profesorii acestora au venit de prin toată lumea, iar cealaltă jumătate-s localnici.
Cursă contra-cronometru s-ajung la 50 ţări văzute (deocamdată m-apropii de 40). Şi-apoi mă retrag la... pensie de la turism!
*
Albuquerque – Dallas – Washington D.C. – Miami –
Managua (Nicaragua): schimbat 4 avioane.
10 $ viza nicaraguană – ne-o dau pe aeroport.
15 $ taxiul până la Hotelul Don Quijote din Managua.
50 $ camera pe noapte. Curată.
Hotelul Don Quijote
20.12.2010
Totul se poate plăti în dolari. Dar există şi moneda locală CORDOBA ≈ 1/21 dolari. Umed. Cald. Mă-mbrac la pantaloni scurţi şi cămaşă cu mânecă scurtă, adidaşi.
*
Fructe: GROCEA (verzi, acre – de pus în alcool),
COCOTE.
*
În luna aprilie e foarte cald.
În mai plouă mult.
*
Prin oraş scene cu Naşterea Domnului.
*
Catedrala Catolică veche lângă plajă, Santiago de Los Caballeros. Se vizitează doar pe dinafară. Turlele sunt crăpate de la cutremurul din 1972. Construită în anul 1931.
*
Palacio Nacional. 4 $ intrarea. Expoziţia documentară 1620 - 1895 despre Nicaragua în cadrul imperiului Rio San Juan.
*
Fosile preistorice.
Dinţii/maxilarele de la mastodonţi sunt ca pietrele de moară!
Ceramică începând din anul 2000 î. C. Şi după perioada de colonizare spaniolă.
Viaţa precolumbiană.
*
Clădirea are un portic cu palmieri, statui, alei.
*
Expoziţii de pictură, sculptură.
*
Lago de Managua, denumit Xolotlán de către indigeni. - Haellas de Acahualinca [Urmele de la Acahualinca].
- La Mujer Tortuga: schelet din anii 300 – 350 î. C.
Ritualul morţii la precolumbieni.
În anul 1874 au fost descoperite peste 800 urme de paşi deacum 6000 – 7000 de ani.
*
Două cutremure au zguduit Managua: în 1931 şi 1972.
Centrul oraşului a fost distrus şi-acum nu mai există o zonă primordială, ci subcentre în diverse cartiere.
*
În MetroCentro.
Complex comercial modern. Brad de Crăciun mare în hol.
Dacă înainte îmi cumpăram artizanate, amintiri, muzică, vederi, îmbrăcăminte exotică din ţările vizitate... acum se egalează preţurile, odată cu globalismul, şi nu-mi pot permite.
Cheltuiesc strictul necesar: hrană, hotel, transport, vize, intrări pe la muzee, expoziţii, galerii, evenimente culturale, ori conferinţe şi seminarii ştiinţifice.
Iar mă trage Lilia prin toate magazinele de bijuterii – şi mă-ntreabă şi „părerea” mea de necunoscător:
- Îţi place inelul ăsta?
Cum ţi se pare lănţişorul?
Mărgelele ăstea roşii?
*
Ce vor femeile?
Bijuterii, pantofi, haine dichisite şi... masculi care să plătească!
*
Taxa (de 15%) este inclusă în preţul afişat.
*
Chorro cu vanilie, caldă: 0.50 $. Dulce.
*
Există grad de comparaţie în spaniolă pentru adverbul „acum” = ahora, şi ahorita = chiar acum (şi mai apropiat de momentul vorbirii), imediat.
*
5 $ intrarea la Muzeul şi situl arheologic al Urmelor de paşi umani, dar şi de labe de căprioare şi mapache (un fel de bursuc local). Ele duceau înspre lac şi au fost găsite îngropate la 4 metri adâncime.
Catedral Nueva.
Largă şi înaltă. Simplă (fără icoane, fără sculpturi). Isus răstignit (în altar). Nezugrăvită. Un tablou: Jesús, en Ti confio. Construită în 1993.
Alăturat un chioşc cu artă, vederi, broşuri religioase, CD-uri, DVD-uri, casete. Cărticele ale Papei Benedicto al XVIlea: „Deus Caritas Est”, «Dios es amor»”, „Spre Salvi”.
*
Cimpărăturile pe drum le punem în „portbagaj” – care-i de fapt rucsacul ce-l car eu în spate!
*
Există şi-un cazinou „Pharaohs”.
*
La Galeriile Santo Domingo.
Curat. Nostim.
Un alt Mall.
Frumos împodobit pentru sărbători.
Decoruri sclipitoare.
Video cu o rochie care se-mbracă prin înfăşurare: când nu – dând astfel impresia că-s mai multe rochii (diferite)!
*
Taxiurile prin oraş sunt ieftine: între 2-4 $.
Ni se spune să mergem cu taxiuri oficiale, nu particulare fiindcă-s nesigure.
*
Numele Nicaragua vine de la triburile indigene găsite de spanioli aici când au colonizat teritoriul.
Iar Managua = manto de agua (manta de apă – fiindcă e lângă lac).
*
Managera de la hotel zice că vorbesc spaniolă cu accent... italian!
*
La Expoziţia Naţională, dedicată celor doi mari eroi ai ţării: Augusto Cesar Sandino (1895 – 1934), ucis de dictatorul Arastasio Somoza Garcia, care-a format o dictatură de familie ce-a stăpânit peste nicaragueni patru decenii – acumulând bogăţii imense pentru ei şi sărăcind enorm populaţia. Şi Rubén Dario (1867 – 1916), poet.
*
Alte dulciuri care le gust: trocante, polveroñ, picos,
pañuelo.
21.12.2010
Compresorul de apă a mers toată noaptea la hotel.
Ne-am plâns că e zgomot.
Nu prea am putut dormi.
*
Cu un taxi la Granada, trecând pe la Vulcanul Masaya: 50 $.
Mai înainte zărisem de pe autostrada Craterul Santiago cu o cruce în vârf. 5 $ de persoană intrarea la Craterul Santiago, activ. 5 km de la strada principală.
Drum asfaltat prin pădurea tropicală.
Şoferul ne spune că turiştii care se-abat printre arbori se pierd... ceva misterios! Trei turişti au murit fulgeraţi în crater.
Vulcanul fumegă, de nu se vede bine – parcă acolo este infernul.
Şi pe drum: roci negre, parcă desfundate – precum la Grants, în New Mexico.
Urcarea la Crucea Bobadilla are 177 trepte. Vulcanul Masaya are trei cratere: San Pedro, San Juan, Santiago (cel mai mare).
Masaya este ca un megavulcan, formând şi o lagună.
18
Intrăm şi la Muzeul Vulcanului.
Harta Pământului cu plăcile tectonice.
Fazeele evoluţiei geologice a planetei.
Straturile: nucleu interior, nucleu exterior, manta inferioară, manta superioară, crusta. Printre armele vechi ale băştinaşilor am văzut şi... praştii! Cum ne jucam noi copiii la Bălceşti, şi trăgeam cu ele-n ciori, sau ne hȃrţoiam de-a războiul între noi. Insectare cu fluturi şi gâze (unele mari crescute – datorită umidităţii şi căldurii calderei vulcanului).
*
Trecem pe lângă Cayoteze, unde dicatatorul Somoza asasina pe oponenţii politici.
*
În Granada n-am găsit cameră mai ieftină de 50 $ pe noapte.
Ne-am cazat la Hotel Cocibolca (care înseamnă „apă proaspătă” în limba tribului cu acelaşi nume).
Pe coasta Atlanticului mai există triburile Mayagna şi Miskito.
*
39 $/h un tur cu barca electrică la insuleţe. De la NicarAguaDulce (compania din portul Granada). Ne luăm apă (obligatoriu, din cauza căldurii).
Majoritatea insuliţelor sunt private.
Se pot cumpăra insule. Una costă peste 1.000.000 $!
Mulţi străini şi-au cumpărat. Pompo oche şi Rojas de almendra = arbori de apă.
Linişte. Motorul nu face zgomot.
Adâncimea apei: între 2-8 metri, dar mai în larg ajunge la 15 metri (în golf).
Vulcanul Mombacho se vede.
Insulele Ometepe, formate de doi vulcani: Madera şi Consepción. Lacul de Nicaragua este al treilea mare lac din America Latină.
*
În Catedrala din Granada „Inmaculada Concepción”, chiar lângă Parcul Central. Granada, oraş colonial spaniol, seamănă cu Antigua din Guatemala.
*
Copiii pe stradă îţi cer să le dai resturi de alimente dacă te văd mâncând pe stradă.
*
Zona Comercială din Granada. Strada principală plină de lume.
Din clopotniţa bisericii (Iglesia de la Mreced) văd că toate acoperişurile caselor sunt în acelaşi stil (grena). 1 $ urcarea.
Construită în 1539, prădată de piraţi în 1655, distrusă de forţele din Leon, în 1854, restaurată în 1862. Parcul Xalteva, iar în faţa sa Biserica Xalteva.
22.12.2010
La Vulcanul Mombacho. Cu autobuzul de la Granada la Miravalle 11 km, 0.40 $. Apoi cu mototaxi 2 km, 0.10 $, până la poalele muntelui. Pe urmă încă 12.50 $ pentru urcat cu un camion.
Harta (Guia de Visitantes) mă costă 1.50 $.
Drum periculos, cu pante abrupte... prin junglă. Lilia pune mâna la ochi de frică.
Oprit la un punct de cafea.
Frunze, crengi ne lovesc peste faţă.
Merg cu capu' în sus.
Camionul se bălăngăne.
Încă 2.5 km până la El Cráter, aflat la 1150 m altitudine.
Da' un frig sus... şi vânt.
Acolo, la Statuia Biologică, o machetă şi-un ghid ce ne explică în spaniolă.
Pe poteci, în jurul vulcanului. E umed. Pădure tropicală. Biodiversitate. Cresc buruieni pe trunchiul şi crengile copacilor: 35 de specii de plante pe-un singur copac (numite EPIFICAS). O grădină întreagă trăieşte într-un pom!
*
Vulcanul Mombacho fumegă puţin (se crede că e adormit).
Vedere panoramică de la Mirador Los Quemados: oraşul Granada, laguna, insuliţele ei, lacul Cocibolca. Mai mult de 10 persoane nu se permit în aceste locuri de privit.
*
Pădure pitică (Bosque enano).
Vulcanul Mombacho este paradisul păsărilor colorate şi cântătoare: cu 186 de specii, dintre care 48 sunt migratoare (46 provin din America de Nord, iar 2 din America de Sud). Păsările pierd habitat, şi sunt afectate de poluare şi comerţ ilegal.
Ornitologii de la Fundación Cocibolca se ocupă de studierea şi protejarea lor.
Perioada de împerechere a păsărilor este între februarie şi mai (El amor está en el aire). Masculii ţopăie şi cântă pentru a impresiona femela. De obicei este ales cel mai colorat! Este un ecosistem unic aici:
- 750 specii de plante (dintre care 10 sunt orhidee);
- 47 specii de animale;
- 10specii de amfibii;
- 36 specii de reptile;
- 30-50 milioane specii de insecte.
Muntele ajunge la 1.345 m înălţime.
*
La-ntoarcere un gardian ne face cruce (din mână!) s-ajungem cu bine...
[La vale trebuiesc frâne tari la camion.]
*
Plantaţii de cafea.
Bambuşi groşi. Liane.
[Scriu din mersul camionului şi mă zdruncină, mă mişcă...
Jurnal instantaneu – fiindcă nu mai am timp. Odihnă activă. Când călătoresc.
Restul timpului îl dedic cercetării ştiinţifice.]
*
Seara dinăm la restaurantul taiwanez TEHO, chiar lângă hotel:
- bere Victoria, nicaraguaneză, 1.10 $ sticla; - şi Camarón empanizado (25 raci împănaţi, plus verdeaţă, 6 $).
*
Singura bucurie de la viaţă mi-au devenit aceste excursii – unde mă destind şi uit de tot, şi mai dau un sens existenţei.
M-am săturat de unul singur într-un oraş mic american unde numai citesc şi scriu toată ziua... Altceva n-am ce face în timpul liber... N-am prieteni locali – doar prin email ori telefon.
N-am rude...
*
La Agenţia de Voiaj „Granada Mia” lucrează o familie de francezi, emigranţi aici. Le place viaţa mai lejeră – îmi mărturisesc – din America Centrală.
23.12.2010
Cu autobuzul local (rablagit ca la Bălceşti!) de la Granada la Rivas (1.20 $ pentru 1 h 20 min) 80 km. M-a apucat o durere de măsea de n-am putut dormi toată noaptea.
Mă duc la o farmacie lângă hotel. Mi se spune că este închisă, dar să bat la uşă că-mi va deschide! (Bun orar – mă gândesc).
O dau pe antibiotice (Ciprofloxacina), 500g, două pe zi.
*
Ne invadează în autobuz vânzători ambulanţi, muzicanţi, cerşetori până să pornească!
Unii urcă, alţii coboară în timp ce maşina merge... halandala...
Pe lângă şofer este şi un taxator, care strigă la fiecare staţie, ori dacă vede oameni pe drum Arriba! Arriba! [Sus! Sus!]
Am văzut şi patru perechi de albi în autobuzul acesta – semn că n-aveau bani prea mulţi să meargă cu taxiul.
Plantaţii de trestie de zahăr – le-au dat spicele albe.
Camioane încărcate cu beţe de trestie de zahăr. Pe aici umblă şi căruţe cu cai.
În stânga Vulcanul Ometepe se vede fumegâng departe.
*
Găsit un hotel ieftin, 20 $ camera, dar fără apă caldă: Hilmor, lângă Parohia San Pedro.
*
Museo de Rivas.
Arheologie. 2 $ intrarea.
Agricultura a început din anii 300 î.C. pe aceste meleaguri.
Casa muzeului este stil colonial din sec. 18.
Fostul preşedinte al Costei Rica, Rodrigo Carazo, a pus o placă în acest muzeu – comemorativă – la 11 aprilie 1982.
Casa Muzeu Santa Ursula este restaurată în 2005.
Animale împăiate şi gâze din zonă.
Perioade arheologice:
- Tempisque (300 î.C. – 500 d.C.), de la râul cu acest
nume;
- Bogaces (500 – 800 d.C.), localitate;
- Sapoa (800 – 1350 d.C.), localitate.
Funcţionara de la muzeu ne spune că guvernul n-o plăteşte; numai ce câştigă de la vizitatori, dar astăzi n-am fost decât eu şi Lilia.
Hotărâm să-i lăsăm restul (20 cordobas) de la 100 cs.
*
Alegria (bucurie) în oraş, în zona comercială: muzică de Crăciun, zarvă, aglomeraţie, tarabe.
*
Un ins care furase dintr-un butic, e alergat şi prins de mulţime. Un poliţist îl ia în primire. Robar = a fura.
*
Din cauză că dispar turişti... evităm să mergem cu vehicule particulare (biznisuri neînregistrare).
*
Vreau să cumpăr suc cu sifon, dar zic „con acido” (cu acid), apoi „con soda” – dar vânzătorul nu mă-nţelege. Apoi mă dumiresc că s-ar traduce de fapt „gaseosa” [gazoasă]! *
Oraşul Rivas, de vreo 30 mii locuitori, e un mare târg
(Mercado).
Pierdem toată ziua umblând bramburea, gustând dulciuri şi limonade exotice, iar Lilia cumpărând inele pe care să le revândă în Bâlciul [Flea Market] din Gallup. Ea le are cu afacerile; eu sunt anti-talent la aşa ceva...
*
La dentist (Wilfredo Morice), 5 $ consultaţia (puţin!) şi încă un medicament Enantym (25 mg), anti-inflamatoriu şi antidureros (analgezice).
24.12.2010
10 $ taxiul din Rivas până la San Juan del Sur, orăşel de vreo 16000 locuitori cu plajă la Pacific. 30 $ camera în Casa Islanda hotel la două colţuri de stradă de plajă.
*
Mareea se retrage şi avansează vreo sută de metri. Plaja e udă de dimineaţă. Apa murdară. Puţini fac baie. M-a ars soarele pe faţă, iar măseaua mă doare denebunesc!
Îmi clătesc gura cu apă sărată.
*
Orăşelele astea coloniale spaniole au structură asemănătoare: un parc central, o biserică catolică lângă, un centru comercial (Mercado) cu tarabe.
*
Un fruct alb, cu buline, ca o rădăcină – numit noni, folosit în medicină (se fierbe în apă până dă în clocot, iar zeama se bea: are efecte terapeutice pentru multe boli).
*
Pe la şase seara o fanfară prin San Juan del Sur şi-o turmă de copii şi oameni însoţindu-i.
Bubuituri de artificii.
„Pasterala” – interpretată de elevi în Parcul Central.
E ajunul Crăciunului.
Apoi Grupo Folclorico.
*
Parcă am oasele ruginite – abia mă scol de jos, abia mă mişc.
25.12.2010
Mă ustura măseaua de parcă aveam un cui implantat în creier – şi m-apăsa.
Acum m-a lăsat durerea.
Dimineaţa de Crăciun e linişte. Adie un pic vântul în San
Juan del Sur. Printre stâncile de lângă plajă nişte băietani caută moluşte.
Parcă nu mă simt bine până nu fac şi o baie-n ocean – cu toată răceala de la măsea. În San Juan del Sur, Nicaragua
O căldură la amiază că nu poţi rezista.
*
La resortul Pelican Eyes. Frumos amenajat. Scări, cascadă, piscină.
*
Naşterea Domnului... ceremonie în oraş.
Muzicanţii în spate.
O femeie cu un prunc de plastic într-un coşuleţ.
*
Podul suspendat peste estuarul San Juan, care se varsă în Pacific pe lângă plaja centrală, numită tot San Juan. Doi pomi plini de berze ca merii de flori.
*
Un tip îmi zice că americanii din nord se numesc gringos şi ei au mucho verde [mult verde, adică dolari].
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971