Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
Prof.univ dr. Mihai BERCA si Corneliu LEU cu o privire din interior
Prof.univ dr. Mihai BERCA și Corneliu LEU cu o privire din interior - continuare
Semnal de alarmă tras de Emil PROSCAN și mesajul acd. Dinu C. GIURESCU
Dwight Luchian PATTON despre procesul mondial de deteriorare a democratiei
Grupaj de articole documentare despre sfârșitul democrației privit din afară
CINE EŞTI TU, MĂI, FRANKS-ULE – de Adrian BOTEZ
Ultima oră: Banii luati de Băsescu de la FNI
Valeriu MATEI : REZISTENŢA ROMÂNILOR BASARABENI
RECENTE COMUNICATE DEVENIND ISTORIE
DIN ISTORICUL ACESTUI PĂMÂNT ROMÂNESC – semnează Igor CAȘU, Mihai CIMPOI, Ion HADÂRCĂ,Mircea DRUC, Leonida LARI
ECOURI LA ROMÂNII DE PRETUTINDENI – semnează:Mircea POPESCU,Iacob CAZACU-ISTRATI
Victoria MILESCU și poezia de maturitate
Ionuț CARAGEA, citate și aforisme
Florentin SMARANDACHE și stilul minimalist al jurnalului de călătorie
Semnează: Acad. Alexandru SURDU, Marian BARBU, Dan LUPESCU, Constantin STANCU - EVENIMENT EDITORIAL: „Democrația constituțională” de prof dr.Ioan ALEXANDRU - DESPRE PROZA LUI CONSTANTIN LUPEANU
PAUL ARETZU – vârf de lance al poeziei de azi
LINIŞTEA LUMII SAU CĂUTAREA CERULUI LA ADRIAN BOTEZ
Scrisoare din Germania de Eugen COJOCARU
Intreviu cu prof. dr.I.B. Iamandescu, autorul „muzicoterapiei”
Studiul unui singur termen local: SÂGA (1)
Studiul unui singur termen local: SÂGA (2)
Studiul unui singur termen local: SÂGA (3)
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea I
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI -Partea II
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea III
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea IV
Extinderea regulamentului e-mailurilor
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - Partea V
 Prof.dr. Mihai BERCA


PSEUDOCAPITALISM  EPILEPTIC  ROMÂNESC


Moto: Eu cred că o ţară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stand într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner
Winston Churchill


 Un studiu recent efectuat de cercetătorii americani şi români, arată că 3 români din zece, suferă de o boală nervoasă sau psihică, de depresii, uneori letale, pentru că se finalizează uneori cu sinucideri sau cu agresiuni din cele mai nimicitoare pentru oameni, dar şi pentru mediu şi viaţa socială în generală. Cauzele înrăutăţirii bruşte a sănătăţii populaţiei, sunt extrem de numeroase, încât este foarte dificil să alcătuieşti un top al acestora. De regulă, în zicerile conducătorilor unor ţări când cineva moare cu zile, sau e bolnav, este vinovat. Mortul respectiv, bolnavul. Nu au găsit soluţiile de a trăi în condiţiile politico-economice, oferite de guverne, în cazul nostru de celebrul Guvern al României. Nimeni nu se îngrijorează de creşterea numărului de bolnavi şi de morţi. Sistemul sanitar unul din cele mai sumbre şi întunecate, din lume, şi din întreaga istorie a României, nu mai este în măsură să asigure nici 30% din asistenţa medicală a românilor. Nu este deloc întâmplător faptul că actualul Ministru al Sănătăţii un "român neaoş" declara recent că, închiderea a 67 de spitale a fost un lucru bun. Mă aşteptam ca, un cetăţean al patriei e drept de altă "etnie" cum e acest ministru, oricât de răutăcios ar fi, să spună cam aşa "Este adevărat că am închis 67 de spitale din România. Este adevărat că nu am închis spitale din Covasna, Harghita şi Satu Mare, unde trăiesc ungurii noştri, dar domnilor români, am construit alte 100 în loc, noi şi moderne pentru a vă putea trata, după modelul european". Nu s-a întâmplat nimic de genul acesta şi nici primul ministru al ţării nu a schiţat nici un gest umanitar, nici măcar simbolic, tratând fiinţa umană românească, cu răceala seacă a militarului din serviciile secrete ale lumii, care ştie că are .......altă misiune, dar nicicum pe aceia de a servii cumva interesele cetăţenilor ţării.
 În holurile spitalelor supraaglomerate, lumea se înghesuie pentru o fărâmă de sănătate, pe care în mare  parte o rezolvă prin intrarea în echilibrul final, asemănător stabilităţii macrostructurale a ţării, adică MOARTEA. Nimic nu este maii stabil decât moartea, opusul entropic al vieţii. Cu ea începe.......materiei, oamenii reducând încet dar sigur, lutul stabil, biotopul din care Dumnezeu însăşi la creat pe om prin suflarea sa decisivă. Şi cu asta a început entropia planetei, a umanităţii însăşi.
 Este prima mare cauză a îmbolnăvirii populaţiei – lipsa posibilităţii de a avea acces la sănătate, frica de moarte. Căci omului simplu necitit, în spiritualitatea sa, fără o pregătire lăuntrică, bazată pe cunoştere, pe exerciţiu spiritual şii autocontrolul energiilor defecte, rele, devine uşor prada bolilor mentale. Dacă, pentru omul în vârstă, sau pentru cel fără speranţa de a mai reveni în societate, lucrurile par deja rezolvate de către putere, pentru copii, pentru tineri, pentru mamele sortite să aducă prin rodul pântecelor lor, viitorul ţării, stresul cauzat de haosul planificat al zilelor de astăzi, este un dezastru evident. Şi nu cred că există vreun politician căruia să nu îi fie clar, că, ţara, naţiunea se îndreaptă spre pieire.
 Al doilea plan, al susţinerii, dezvoltării naţionale, este educaţia. Îmi aduc aminte câte eforturi făceau bunicii şi părinţii mei pentru a-mi netezi drumul spre şcoală. Şi câte eforturi făcea dascălul Vasile Modrea, ca noi copii să învăţăm bine  a scrii şi citi româneşte. Nici un părinte nu venea  cu jalba în băţ, la şcoală sau la mai marii şcolii pentru a-l reclama urechelilor părinteşti ale dascălului Vasile, şi nici ale profesorilor din clasele de gimnaziu şi liceu. Există şi astăzi copii care ar vrea să înveţe. Există părinţi care îşi doresc un viitor pentru copii lor, care doresc înainte de toate ca aceştia să înveţe în primul rând a scrii şi a citi româneşte,  a şti câte ceva despre istoria ţării, adică despre cine sunt şi încotro merg, despre bogăţiile şi frumuseţile ţări, despre natură, pâine, animale, muncă, cinste şi respect. Şi ce primesc copii? "O altfel de şcoală" adică nu mai înveţi să scri, să citeşti, să socoteşti, să-ţi creezi abilităţi de muncă, de cinste şi corectitudine. Nu! Înveţi să vezi, şi ceea ce vezi este corect, este realitatea pe care ţi-o oferă ei, şi cu care tu eşti obligat să te obişnuieşti. Nimeni nu-i mai urecheză, părinteşte şi drăgăstos, pe şcolari şi şcolăriţe ci dimpotrivă dascălii pentru a nu intra în conflict cu părinţii, mulţi dintre, ei, deveniţi calaii proprilor lor copii, le dau note mari, iar atunci când scriu eronat şi când 2 x 4 = 5, faptele lor sunt considerate aport personal la îmbunătăţirea limbii române sau a unei "altfel de aritmetici". În felul acesta scopul politicienilor este atins. Se crează o masă amorfă de tâmpiţi, drogaţi, beţivi, curvari, o masă haotică nemodelată în care este  foarte normal ca fete de 13-14 ani să rămână însărcinate şi să nască prunci, care adeseori nu au nicio sursă de supravieţuire. Căci asta văd copii chiar la mai marii ţării, pe ecranele mas-media, în fotografiile din reviste şi ziare. Aceasta este realitatea care li se oferă prin modelul " a vedea". Ce se întâmplă însă cu copii buni într-o asemenea societate? Ce se întâmplă cu părinţii lor?. Da, a-ţi intuit. Ei intră, în grup sau pe rând în depresii, fac boli nervoase şi se adaugă masei mari a drogaţilor ţării. Căci, aţi văzut doar, un copil care nu se alătură masei mari de gură cască pe străzile oraşelor, care vede că această "o altă şcoală" este o porcărie patentată pentru prostirea lor, un asemenea copil este pedepsit. Acţiunea "gură cască" pe străzi în căutarea realităţii a devenit obligatorie. România are probleme deocamdată cu psihiatri. Lipsesc. Dacă intri, însă, pe mâna unui psihiatru psihopat eşti un om mort. Copil sau adult eşti îndopat cu medicamente speciale, care te introduc urgent într-o blegeală veşnică,din care ca alternativă ai doar moartea, cauzată direct sau indirect prin suicid în cele mai diferite modalităţi. Puterea este mulţumită. Au maii murit nişte nefericiţi într-o lume în permanentă expansiune demografică, dominată de ura intraspecifică pe care cei tari o au împotriva celor slabi. Căci iubirea în numele lui Dumnezeu a fost înlocuită cu "URA" de clasă instalată de comunişti şi preluată ingenios de capitalismul epileptic al zilelor noastre.
 Nu este şi acesta un motiv de depresie şi îmbolnăvire, pentru singurii şi puţinii oameni sănătoşi pe care îi mai are ţara?. Cât de puternic ar trebui să fi pentru a lupta cu un sistem agresiv, care îţi distruge familia, conştiinţa, viaţa, îţi spală creierul şi apoi susţine că toate faptele sale sunt destinate binelui poporului!!?
 Motivele depresiei noastre sunt însă mult mai numeroase. Vă povestesc acum câteva dintre ele, care s-au năpustit asupra mea în ultimii ani.
1. Tot din motive de "stres provocat" m-am îmbolnăvit de inimă. Fiind o problemă absolut personală nu pot oferi detalii cititorului nostru. Cum eram şi sunt încă pe deantregu în consens şi ordine cu neuronii mei m-am gândit, normal, să apelez la un medic. Că doar este specialistul, nu? Uşor, uşor am luato, conform algoritmului legal impus sistemului sanitar. Am mers la medicul de familie. Aoleu zice specialista mea, e grav vă dau imediat o trimitere la spitalul "X ", acolo adresaţi-vă domnului "Y" spuneţi-i că  veniţi din partea mea, şi în rest vă descurcaţi dvs. Ei bine nu m-am descurcat, domnul "Y" era plecat prin străinătate iar ceilalţi nu aveau timp de mine. Apelez la pile mai solide. Ajung la spitalul "B", sunt dat cu consemn pe mâna a două doamne, medici buni, dar la rândul lor foarte ocupate. Reuşesc în câteva zile să obţin un diagnostic şi două reţete ce cuprindeau 12 molecule chimice, le cumpăr, citesc prospectele şi mă apucă durerile de cap, cu mult mai puternic decât cele de inimă. Fiecare medicament avea o indicaţie şi 10-20 contraindicaţii, în aşa fel încât dacă înghiţeai una, ţipau celelate, deja înghiţite prin reacţi dure, în special în zona sistemului nervos central şi stomacului, a ficatului, a oaselor, etc. Nu le puteam suporta iar electrocardiogramele arătau că nici inima nu-şi revenea la normal. Încep să gândesc şi acţionez în două direcţi:
a. Să aflu de la medici, de ce recomandă medicamente cu efecte secundare atât de nemernice.
b. Să schimb sistemul, şi să încerc rezolvarea problemei, în cealaltă parte, adică în "privat".
De la primii medici nu am putut să obţin explicaţii deloc ştiinţifice şi nicii decum credibile. Problema mea era aceia că am un organism prea sensibil faţă de medicamentele administrate, că fiecare organism în baza biodiversităţii biologice, reacţionează diferit, etc-etc. Bine, am zis, dar cum rămâne cu boala mea? Va fi necesar să verificaţi funcţionalitatea sistemului de vase coronariene al inimii, a fost concluzia. Am înghiţit-o şi am plecat spre sectorul privat. Acolo am consultat alţi doi medici. Prima consultanţă, tot cu pilă dar la o clinică privată s-a bazat pe o reinterpretare a vechilor investigaţii, cu o concluzie primită, de 200 lei, schimbaţi tratamentul şi vă ajutăm să faceţi şi o operaţie. Va trebui să treceţi pe la mine, pe la spitalul "F". O să vă implantăm şi un P.M. Am luat tratamentul, am primit imediat ameţeli, aritmie crescută, încât era să îmi dau duhul într-o noapte. Am renunţat şi la acest specialist. M-am dus la altul, mai bine zis la alta, mai tânără, mai frumoasă. Învăţasem totul despre bolile de inimă, aşa că acum cu noua specialistă am început să-i spun eu şi pe unde să caute în inima mea. Din nou Holder EKG pentru 24 de ore, din nou analize, alţi 600 lei, un nou sortiment de medicamente şi o nouă monitorizare. Inima mea refuza să se încadereze în tiparul, în matriţele specialiştilor cardiologi. Bine, dar cu rezultatele astea dvs, ar trebui să fiţi mort, zice specialista. Bine, dar precum vedeţi eu sunt viu. Urmează o lungă discuţie despre capacitatea mea de efort, care influenţează activitatea cardiacă, la suprasolicitare. Demonstrez că pot lucra 10 ore pe zi, chiar şi cu extrasistole mai mari de 1,6 secunde considerate periculoase de dânşii specialiştii. La un moment dat tânăra şi frumoasa mea specialistă în ultima zi de consultaţie, în care m-a făcut s-o aştept o oră, că de era ocupată, îmi spune Tare greu se lucrează cu dvs, ştiţi multe lucruri şi nu ascultaţi sfaturile mele. Îmi declin responsabilitatea, nu înţeleg boala dvs şi nu vă pot ajuta decât aşa cum ştiu eu. Am priceput i-am muulţumit frumos şi am sfârşit aventura cu specialiştii noştri cardiologi. Am reuşit să găsesc singur printre cele 20 de medicamente oferite pe cele 3, care mă ajută, şi le completez cu tratamente naturiste. Între timp regândesc oportunităţile, cuget şi îmi zic: Asta  e sistemul sanitar românesc. Aceiaşi specialişti care lucrează în spital, lucrează şi în clinicile private. Oamenii aceştia prost plătiţi, fac norme duble pentru a putea supravieţui. Mai sunt dependenţi şi de multinaţionale, care îi sponsorizează pentru a prescrie, în cantităţi mari, medicamente insuficient cercetate pe marea biodiversitate umană. De fapt, firmele îşi iau măsuri de prevedere. Pentru medicamentele mai toxice cum ar fi acenocumarolul, exista o singură indicaţie terapeutică pe o jumătate de rând, 8 contraindicaţii majore pe un sfert de pagină, 12 precauţii foarte dure, 7 reacţii adverse şi o atenţionare cum că pentru orice accident secundar cauzat de produs e necesară reconsultarea medicului. Firmele introduc pe piaţă medicamente, uneori foarte periculoase, pentru care nu îşi asumă nicio responsabilitate, iar specialiştii noştri te pun să le înghiţi. Din fericire pentru mine, am obiceiul să mă informez, să gândesc, să reperez efectele lor biologice şi să mă apăr. Ce fac oamenii mai puţin cunoscători, puşi să înghită cantităţi enorme de pilule, fără să aibă cunoştinţă de ceea ce li se poate întâmpla? Ei, au încredere în specialişti, şi exact de aici li se poate trage sfârşitul, moartea, pe care cu haosul actual al sănătăţii mulţi dintre ei chiar şi-o doresc. Nu ai cum să rămâi sănătos mintal, când şi se prescrie 15-16 molecule pentru o boală, fiecare cu 8-15 contraindicaţii, în total peste 200 de contraindicaţii şi tot atâtea reacţii adverse, interferenţe şi sute de precauţii. E clar, că şi specialiştii au intrat în boli nervoase care merg până la demenţă. Perseverent cum sunt, am cugetat că ar fi bine să mă adresez şi altor specialişti din străinătate. Şi m-am gândit să încerc la aceiaşi clinică la care s-a operat şi preşedintele ţării. Imi zic eu, fireşte că el a fost mai bine sfătuit şi a evitat anticipat calvarul din sistemul românesc, pe care ei l-au creat. M-am adresat aceleiaşi clinici din Viena. După primul consult, am rămas cu un singur medicament şi cu o operaţie pe care o voi face în curând.
Repet: Din fericire sistemul meu nervos a rezistat, dar câţi pot rezista, fără cunoaştere, fără bani, fără miinimum de înţelegere pentru viaţa lor?
2.  Te poţi, însă, la fel de bine îmbolnăvi de inimă sau de nervi intrând în contact cu autorităţile statului. Reforma administrativă a fost o glumă bună. Au fost daţi afară cei buni şi au rămas piloşii, nevestele, amantele, rudele. Încercaţi, ca şi mine, o experienţă cu secţiile financiare, este o adevărată aventură. Cei care mă cunosc ştiu că, asemănător  tuturor cetăţenilor normali ai ţării, mă bat ca prostul să îmi plătesc impozitele încă din primele zile ale anului care vine. Îmi zic eu, politicienii noştri se plâng că nu au bani. Deşi nu-i cred, fiindcă văd cum aruncă banii publici în devălmăşie, cum fură fără scrupule, şi cum nu ştiu, sau nu vor să-i gestioneze în favoarea cetăţenilor. Cu toate acestea merg şi plătesc, şi nu plătesc puţini. La u moment dat, în plină evoluţie a bolii mă trezesc cu conturile blocate. Motivul? Neplata timp de 3 ani a impozitelor. Se impunea o investigaţie din partea mea  cu atenţie. Şi încep căutările aflând că vinovatul este o anumită dna Ionescu, care nu a primit dosarul meu de la o altă secţie financiară. De ce? Pentru că nu o interesa. Dorea Domnia sa să îl aibe la nas. După ce l-a avut a început să-l umfle, fără să-mi demonstreze că eu aş avea venituri mai mari faţă de cele declarate: menţionez că pentru evitarea greşelilor mi-am angajat expert contabil care numai asta face. Greşeala nu s-a înfăptuit aşa cum presupunea acest funcţionar, urât la suflet şi mai ales la minte, dar banii au trebuit plătiţi, pentru deblocarea conturilor, urmând ca ulterior să mă decontez prin reţinerea din noile impozite a sumelor reţiunte abuziv. Am cerut viguros explicaţii. Mi s-a răspuns că dânşii dispun de o nouă "paradigmă" în colectarea impozitelor, venită de la "Paradigmaticul" guvern Boc. Să leşin şi alta nu. Să vezi Doamne, o nouă paradigmă, adică nu puteau să-i zică model sau înalte învăţături guvernamentale despre jefuirea omului de rând, despre înşelare, stresare, îmbolnăvirea lui. Cu lămurirea aceastei " paradigme" fiscale am pierdut săptămâni din viaţa mea, pe care nici un criminal din birocraţia statului spân, a statului rău şi sfidător, dispreţuitor, nu mi le pot da înapoi. Am aflat, apoi, din gura unui purtător de cuvânt al PDL, pe numele lui Sever Voinescu, pe care chiar îl consideram " din greşeală" un intelectual, că fostul său Guvern guverna în spaţiul unei noi " PARADIGME", fără să lămurească conţinutul acestui nou model de guvernare, folosind doar cuvinte neinteligibile pentru masa mare a oamenilor, afundândui în veşnicul haos naţional creator de stres, de boală, de moarte.
 Exemplele mele sunt extrem de numeroase. Am suportat agresiuni din partea Gărzii de mediu din Călăraşi, pe care a trebuit să îi ofer Justiţiei pentru a-mi obţiine dreptatea, şi am obţinut-o, dar fireşte cu alte costuri de nervi, timp şi bani. Sunt în dispute şi cu pompierii din Călăraşi, care mă obligă, în ciuda Directivei Apei  a UE, să înmagazinez 300 m3 apă, sustrăgându-i circuitului natural, o adevărată crimă, pentru a avea ei cu ce stinge un eventual şi ipotetic incediu, deşi la 200 m există Borcea, apă în mişcare supusă circuitelor naturale din care o potenţială extragere ar fi foarte simplă. Ei au legile lor, normele lor, în deplină contradicţie cu legile naturale şi nu-i interesează gravitatea propriilor lor decizii. Pentru un om normal, pentru care legile, normele de birou, tâmpit create constituie agresiuni împotriva ta şi a mediului în care trăieşti şi lucrezi, acestea sunt tot atâtea motive de stres, îmbolnăvire şi moarte.
 Urcând mai sus în sfera decizională a politicului, constaţi cu surprindere că "paradigma" lui Sever Voinescu chiar se aplică. De la Palatul Cotroceni trecând prin majoritatea birourilor ministeriale, sticlele cu whisky le găseşti în plină functionalitate, fie sub birou, fie în birou. Deasupra ziarelor în permanenţă răsfoite de funcţionari, un miros de distilat din cereale iţi agresează nasul. Fumatul a fost interzis dar băutul nu. În birourile în care domină doamnele, acestea sunt pline cu ceşti de cafea, cu oglinzi, rujuri şi alte agrementari destinate trupului şi nicidecum intelectului sau muncii eficace. Nu, nu ai voie să pui întrebări, căci agresiunea se revarsă asupra ta sub forma unei inundaţii a raului. Pleci ameţit, stresat şi inainte,să intri în depresie te întrebi Cine sunt oare cei care ne conduc?. Greu de răspuns. Din această zonă vine agresiunea majoră, completată de contribuţia mas-media care voluntar sau involuntar îi scoate în faţă.Cunoaştem acum că "paradigma" o constituie programul "Cum să distrugem România", în care intră subprogramul "Cum să distrugem Românii". Deci, cine sunt cei ce conduc? " O masă de nemernici, manipulaţi de afară, în majoritate semialfabeţi, pungaşi aciuiti în Parlament numai pentru a primi imunitate şi a scăpa de zecile de procese penale pe care le au". La presiunea Uniunii Europene, câte unul dintre ei este sacrificat pe altarul unei false lupte anticorupţie, cum s-a întâmplat recent cu acel monstru din Galaţi, domnul Boldea, ajuns aproape fără voturi în Camera Deputaţilor, şi care s-a străduit să promoveze legi în favoarea mafiotismului şi criminalităţii organizate. Şi dacă mă mai gândesc că însăşi "paradigma" prezidenţială înseamnă să insulţi, să dispreţuieşti, să furi, să favorizezi infractorii mai ales dacă aceştia îţi sunt rude, să vinzi ultimele resurse ale ţării, să te urci beat la volan în văzul întregii naţiuni şi în dispreţ total pentru lege, dacă toate acestea constituie noul model de guvernare, nu poţi să nu te gândeşti că suntem pierduţi, iar depresia, boala, moartea nu au cum să te ocolească.
 Noua paradigmă a Cotrocenilor nu poate să promoveze decât nonvalorile, nulităţi, cetăţenii penali ai naţiunii, asmuţindu-se în acelaşi timp, poliţia şi procurorii asupra puţinilor oameni normali care mai sunt prin ţară. S-a.creat în felul acesta un epifenome politic specific, al lor, al delapidatorilor şi torţioniştilor de corpuri şi suflete româneşti, existenţa românismului şi a românilor fiind în mare pericol.
3. Fenomenul este observabil în atitudinea dementă faţă de marile valori, intelectuale şi inventiv-creative ale românilor. Oastea pseudoumanoizilor, cu gura mare, cefele groase şi dinţii ascuţiţi crează, astăzi într-o Românie cândva sigură pentru cetăţenii ei, sentimentul de nesiguranţă, de teamă pentru viaţa lor şi a copiilor lor.Actul terorist din celebra coafură din centrul Capitalei, prin care două fiinţe umane au fost trimise direct în mormânt iar alte cinci la spital a fost încadrat la "fapte diverse", numai pentru că făptaşul era poliţist al Statului Român. Şi nu este o excepţie, numeroşi alţi poliţişti omorând, în stare de ebrietate, oameni pe trecerea de pietoni, sau făcând parte din grupări de crimă organizată extrem de periculoasee. Şi atunci cum să rămâi sănătos? Cum să nu te apuce depresia şi dorul de moarte? Oare câţi oameni de valoare sunt prezenţi pe ecranele televizioarelor? Şi câţi impostori? Eminescu, Blaga, Aurel Vlaicu, sportivi de renume şi antrenori ai României, gloria ţării au fost fie atacaţi fie uitaţi şi neglijaţi total în mizeria creată de ei. Invenţii celebre, ca motorul lui Dumitru Multescu bazat pe forţa gravitaţională au fost aruncate în derizoriu. Mai este oare normal să rămâi sănătos?
4. Lucrătura mafiotă internaţională la care se lucrează pentru distrugerea ţării şi pentru mutilarea sufletească şi fizică a românilor, ne poate aduce şi mai multă sărăcie dar nu cred că ne va aduce înfrângerea dorită de ei. S-a demonstrat istoriceşte că Românii au o rezistenţă specifică, a lor, un atribut naţional de mare valoare conservatoare. S-a încercat distrugerea ciobanilor, cei care au stăpânit munţii şi dealurile încă din vremurile imperiului roman şi nu s-a reuşit. S-a încercat anihilarea biodiversităţii româneşti, şi scoaterea în afara legii a tratamentelor naturiste, în favoarea promovării otrăvurilor şi nu s-a reuşit. Băsescu a încercat eliminarea din sistemul sanitar românesc a medicului Arafat, şi n-a reuşit, ba dimpotrivă a declanşat o rezistenţă de stradă organizată împotriva lui şi a pseudoguvernului pe care îl conducea. De curând, s-a încercat mătrăşirea către străinătate a cuprului românesc, şi nu s-a reuşit. Un fost ministru de finanţe a încercat distrugerea pensionarilor ţării, dar nu a reuşit. Românul, ca om ca fiinţă cosmică poate fi nimicit, ceea ce se întâmplă în fiecare zi cu mulţi dintre noi.Nu cred însă că poate fi înfrânt. Nemernici sunt mulţi. Ei se vor exclude însă singuri. Faptele lor nu pot fi uitate, iar istoria momentelor contemporane, le va scoate la lumină, pentru reînsănătoşirea psihică şi nervoasă a românilor, pentru revenirea la normalitate şi siguranţă naţională.
                                                                                                          Prof. univ. Mihai BERCA
 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971