Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
O inițiativă a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc: „FESTIVALUL HORA”
ISTORIC BISERICESC -articole de: Adrian BOTEZ, Stelian GOMBOȘ
DWIGHT LUCHIAN PATTON despre procesul mondial de deteriorare a democratiei
ACTUALITATEA POLITICĂ ÎN FARSE, ACTE PENALE ȘI BLESTEME NAȚIONALE – articole de Magdalena ALBU, Stefan Doru DĂNCUȘ, Alexandru PETRIA, Viorel ROMAN, Mircea POPESCU; Sergiu GĂBUREAC
DOUĂ ARTICOLE DE SERGIU GĂBUREAC
Un exemplu australian
Prof. Dr. Ioan ALEXANDRU:O EROARE CONCEPTUALĂ PRIVIND ROSTURILE ȘCOLII
DILEMELE BASARABIEI – un articol de Iacob Cazacu – Istrati și un altul despre Andrei Vartic, Cuiul Dacic
BISERICA DIN ETER – continuare din numărul trecut
Dan LUPESCU
Adrian Botez
Emil Proșcan
Tudor LEU
Texte de Dan Lupescu, Stefan Doru DĂNCUȘ, Gheorghe A.STROIA, Sandu TICU, Andrés Sánchez ROBAYNA, Mariana CRISTESCU, Ioana STUPARU, Adrian BOTEZ, Lucian GRUIA despre: Romulus COJOCARU, Jacques BOUCHARD, Eugen DORCESCU, Ben TODICĂ, Geo CĂLUGĂRU, Al. Florin ȚENE, Eugen COJOCARU, Florentin SMARANDACHE, Ioan MITITELU, Ecaterina ȚARĂLUNGĂ.- partea 1
Partea 2
Partea 3
Corneliu LEU în dialog cu Dimitrie GRAMA , cu interventii de Virgil CIUCA, Viorel ROMAN, Drd. Stelian GOMBOS, Bogdan Costin GEORGESCU
Corneliu LEU în dialog cu Dimitrie GRAMA , cu interventii de Virgil CIUCA, Viorel ROMAN, Drd. Stelian GOMBOS, Bogdan Costin GEORGESCU- continuare 1
Corneliu LEU în dialog cu Dimitrie GRAMA , cu interventii de Virgil CIUCA, Viorel ROMAN, Drd. Stelian GOMBOS, Bogdan Costin GEORGESCU- continuare 2
DIN FLOCLORUL INTERNETULUI
Din folclorul internetului - partea 1
„Sârba Băsescu și protestatarii”
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - PARTEA 2
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI - CONTINUARE
 În interstițiul dintre prima și a doua parte a circulației folclorului mai mult (sau mai puțin) cult, datorită internetului, nu uităm să le mulțumim „culegătorilor” noștri Dan LUPESCU, Octavian ALEXANDRU, George ROCA,  Dwight L.PATTON, Alexandru CETĂȚEANU, Sergiu GĂBUREAC, Corneliu BERBENTE,Virgil CIUCĂ

Începem partea a doua cu o fabulă:

VIERMELE SI CIUMPALACUL
 
După ani de suferință
Și cu frica strânsă-n oase,
Viermele și ciumpalacu'
Au scos capul de prin case
Profitând că mult-hulitul

Ce se crede lup de mare
A făcut iarăși o gafă
Dând cu bâta în salvare.
Și-ntr-o seară friguroasă

Plini de ură și de draci
Au ieșit să protesteze
Mii de viermi și ciumpalaci.
De atunci în seara-aceea

Cu steagul și cu talanga
Viermii și cu ciumpalacii
Nu cedează, o țin langa.
Opoziția exultă,

Furioasă ca un leu,
Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.
La Guvern vreo patru zile

O tăcere de mormânt,
Stau ascunși pe sub birouri
Și nu scot nici un cuvânt
Când văzu că bolovanii

Și cu focul s-au oprit
Ăla-micu-nvinse frica
Și s-a pus pe turuit
Fraților, iubiților

Viermilor și ciumpalaci
Dacă nu mai protestați
Vă dăm circ, vă dăm colaci
Și dacă ne înțelegem

Eu degrabă am plecat
Să duc doleanța voastră
Prea-nțeleptului pirat.
Când văzu că bate câmpii

Mai mulți viermi și ciumpalaci
Le-au urat zile puține
Și i-au dat la mii de draci
N-apucă să mai vorbească

De frică tacu chitic
Cum țipau toți ciumpalacii
Se făcuse și mai mic.
După toată tevatura

Sunt și unii care râd
La butoiul plin cu miere
Cică ei ar fi la rând.
Iar la Cotroceni, lumina

Pâlpâie ca lumânarea,
La ferestre, cucuvaia,
Țipă: - Vreau și eu schimbarea!
Doar piratul plânge-ntruna

Și dă iama prin pahare
Wischi-ul tare-i ține trena
Când la cap, când la picioare
Supărat nevoie mare,

Fiind învins fără apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decât un miel.
Asta este soarta celor

Ce se cred etern cârmaci
Cateodată ajung ,,hrană"
Pentru viermi și ciumpalaci ...
Și măcar de-ar înțelege

Că puterea dă de dracul
Când își dau frățește mâna
Viermele și ciumpalacul...

 PASO DOBLE,  rubrica (obsedată a) lui Ioan LILĂ:



 
JURĂMÎNTUL UNEI FEMEI

Îţi dăruiesc inima mea,
Născută noaptea dintr-o stea,
Ca valul ce se-ntoarce-n mare
Călare pe-o rază de soare.

Îţi dăruiesc un infinit,
Ca neaua, care s-a topit,
Şi se termină într-un vis
Născut şi el din Paradis.

Rămîne doar alt vis cu mere,
Prea nărăvite, de muiere -
Căzute-n iarbă, dulci, zemoase,
Coapte în vară între coapse,

Şi îţi mai dau o nouă viaţă,
Într-o grădină cu verdeaţă,
În care ne-am trezit căzuţi,
Din timpu-n care am fost rupţi !


LE COQ
Le coq sur le toit a rouillé,
Je ne l’entends plus chanter joyeusement.
A présent, il grince et laisse un goût amer Dans mon âme malade de rêverie.

Lorsqu’il brillait, irradié par le soleil, Il répandait mille couleurs sur le ciel!
A présent, il grince et il me semble
Que même son âme lui fait mal, engourdi par le gel!

Pourquoi aurais-je pitié
De ce coq en tôle rouillée –
Dépouillé de couleur aussi avec le temps – Comme si je pleurais vraiment pour une bien-aimée?

Ô, tout ce qui a été, s’est dissipé comme la fumée, Passant par ma vie, illusoire, Mais je n’ai gardé dans mon âme que le parfum De son essence de fleur rêveuse.
Il grince à nouveau, le pauvre, et m’afflige Sa tristesse d’oiseau blessé....

Même s’il était vivant, il ne pourrait voler...
Et moi je n’ai plus de bien-aimée...


COCOŞUL

A ruginit cocoşul de pe casă.
Nu-l mai aud cîntînd cu veselie.
Azi scîrţîie şi-un gust amar îmi lasă,
În sufletu-mi bolnav de reverie.

Cînd strălucea, iluminat de soare,
Mii de culori el risipea pe cer!
Azi scîtţîie şi-mi pare că îl doare
Şi sufletul înţepenit de ger!

De ce mi-o fi acuma milă, oare,
De-acest cocoş de tablă ruginită -
Şi jupuit în timp şi de culoare-
De parcă chiar mi-aş plînge vreo iubită?!

O, cîte-au fost, s-au risipit ca fumul,
Trecînd prin viaţa mea, amăgitoare,
Dar mi-a rămas în suflet doar parfumul
Esenţei lor de floare visătoare.

Iar scîrîţîie săracul şi mă doare
Tristeţea lui de pasăre rănită...
Chiar de-ar fi viu, n-ar mai putea să zboare...
Şi nici eu nu mai am nici o iubită

Ioan LILA - FRANŢA
 


 Texte cu nume
Tandemul  Panda-- Koala,  amor intellectualis sau...  amore, more, ore, re ?
                                                                  Pamflet de Florica Bud
   
               Dragă viitorule Guvern Socialisticus Retehnologicum și Conservitaminitas sau chiar New Labour!
              Am aflat cu nespusă bucurie -- de la radioul exilat de frica oalei cu ciorbă în colţul cel mai îndepărtat al bucătăriei mele -- că în ziarul Gândul Bursucului, din 21 august 2011, a fost prezentată lista cu viitorul guvern al necuvântătoarelor, în caz de alegeri anticipate sau pentru alte cazuri de strictă urgență. În sfârşit, dragă guvernule, mă bucur că eşti pe punctul de a veni pe lume, chiar și într-o realitate urâtă și imposibilă, dar alta mai bună nu ne... permitem. Şi apoi, dacă ea nu ar fi aşa... nu am mai avea nevoie nici de guvernul aflat acum în placento-hortus-exil. La sosirea veştii, am aruncat cât colo, în limitele admise de legea mediului, laboşul în care se lăfăiau borcanele cu zacuscă puse la dunst, simţind cum mă eliberez, ca după o noapte de Amor intellectualis, de toxinele acumulate în procesul zacustiadei, primul dintr-un lung şir al acestui sfârşit canicular de vară.
              Mă simt liberă şi, în fine, presimt că îmi va veni şi mie rândul. Tot azi, ce coincidenţă fericită! am aflat că după optzeci de ani Misterul Maya cu privire la sfârşitul lumii, anunțat pentru 2012, va fi dat publicităţii, cel puţin pentru... unii dintre muritori. Toate aceste date coroborate mi-au indus gândul că posibilul guvern îmi va aduce şi mie... salvarea.
              Deci, să recapitulez. Nu mai am unica şansă de a mă... mărita la vârsta de şapte ani împliniți nici să fiu aleasă într-o zi de joi comandant al Detaşamentului De Pioneri Pe Clasă, nici să ajung majoretă, nici să îmi sărbătoresc, cu dragii mei colegi de clasă, în Hawai, majoratul. Nu mai pot nici să devin Miss Univers, nici să reprezint cu brio vreo casă celebră de modă, dar nici să mor anorexică, la douăzeci de ani. Din păcate, nu pot nici să pozez într-o anumită revistă destinată domnilor, nici să iau vreun Premiu Nobel. Nu pot nici măcar să fac parte din haremul damen-canibalistic al lui Bokassa și, ceea ce este mai trist... şi ireversibil, nu voi putea să-i fac un copil Prinţului de Monaco, fiindcă el, zburdalnicul, şi-a consumat întregul potenţial pro-creator. Dar, în schimb, voi putea face parte din Guvernul Panda – Koala. Ministerul Fericirii Sapienţei Necuvântătoarelor şi al Gospodinelor Patetice, astfel se va numi, cu modestie, ministerul la care aspir cu toată ființa mea. Veţi fi de acord cu mine că de-a lungul anilor animalele domestice și sălbatice, precum și vrednicele gospodine nu au avut niciodată reprezentanți, după cum, nici iscusiții gospodari nu au parte de locuri în forurile de conducere.
              Este bine să nu îmi încep mandatul de ministreasă cu o nefericită inegalitate între sexe! Mă simt mult mai bine acum, după ce am dat acest important comunicat de presă. Dis-de-dimineaţă am rostit, cât am putut de tare, privindu-mă în oglindă, citatul pe care mă chinui să îl memorez de un timp, citat ce stă pe frontispiciul tuturor revistelor pentru junglofemele: Sunt arătoasă, am colți ascuțiți,  un trup de felină, blană fericită, pot emite sunete articulate  și, uite așa, lumea ar trebui să mi se așeze la picioare... Aici nu sunt chiar sigură... așeze sau... aștearnă...
               Oare obraznicii care nu se prosternează la picioarele mele nu vor fi citind reviste de cancultură destinate patrupedelor-berze? Ce mai tura-vura! Sunt o desemnată care merită să fie iubită și stimată, că doar însumez toate calitățile.      
                Dar este trist și nedrept să mă aflu și eu sub semnul Apocalipsei din 2012 şi al cruntului adevăr că nu mai am alt viitor decât acela de ministreasă! Și ce ministreasă! Cea a necuvântătoarelor și a gospodinelor!  Asta, dacă nu  vor  viza acest post doamnele Panda și Koala, sătule de Jungloparlament şi de naveta continuă Bucodrești-- Vegetruxelles. Să fiu atât de lipsită de șansă și urgisită de soartă încât să am parte de o atât de aleasă concurenţă?!? Dar, mă gândesc totuşi că vor avea inspirația de a nu râvni la postul respectiv și nici de a abuza  de legea Numărul Unu Postelenceaușească, aceea de a-şi conduce soţii pe culmile cele mai înalte şi, prin aceștia, firește şi pe noi.    
                Dacă vor fi vulpițe ascultătoare, le promit că voi împărți  Ministerul Meu în trei părţi egale şi voi păstra pentru mine partea Gospodinele Patetice, deși patetismul nu mi se potriveşte. Dar nu contează!  Voi fi izbutind şi eu, dacă mă adun, să realizez, prin invăţământul la distanţă, vreun doctorat în această rară specialitate. Deși mi s-ar cuveni  partea cu Fericirea. Dar treacă de la mine! Să revină ea doamnelor vulpițe, fiindcă sunt mai tinere și mai pregătite!
                Febrilă, caut lista Cabinetului Panda, căci domnul Koala va fi... candidat la preşedinţie. Ia să văd! Între ce ministere să-l strecor pe cel al meu? Etern elev-părinte fiind, l-aş strecura între Ministerul Învățământului și Dresajului și cel al Silviculturii. Aş fi mult mai împăcată dacă  Ministerul Învățământului ar fi împărțit între cei doi nominalizați, doamna Luppa și domnul Koyottes . Astfel, învăţământul nu ar mai fi orfan, ci ar avea mamă şi tată. În cazul acesta ar putea să aibă un secretariat comun, pentru care am avea de unde să alegem personalul, respectiv dintre absolvenţii de marcă ai diferitelor forme de învăţământ. S-ar începe cu Școala De Pus Pe Fugă şi Alte Meserii Sprințare. De aici le-am putea alege pe domnişoarele:  Kapritzya D., Giraffa și Kamilla G. Leoaika S., Tigrinna S., Hypopottana R., Tzappa P. etc. Ele sunt niște personaje agreabile și foarte serioase în ceea ce privește relațiile... interumane. 
                Dacă mă gândesc mai profund, ele ar fi perfecte pentru a face legătura între Ministerul Învăţământului şi Dresajului cel al Silviculturii. La cel din urmă am și un amendament; acest minister să se numească Ministerul Silviculturii şi al Vizualului. Știm  bine că munca la plantări, precum și alte munci au fost înlocuite de îndeletnicirea privitului la... telejunglozor.
                Cursuri de perfecţionare se pot urma de la distanţă şi pe sticlă, desigur, dacă vrei să te califici ca și animală de companie sau dorești să devii ucigaș policalificat. Şi uite, cum se leagă toate acestea cu întâmplarea că Ministrul Silviculturii și Dresajului va fi din ograda domnului Hipobizopotan! Abia aştept să urmăresc la telejunglozor cum viitorul-posibil premier Panda va participa la mitingurile organizate de mamiferindicate, aşa cum a mai făcut-o, atunci când a fost doar simplu senator. Aşa se întâmplă când ai o personalitate multiplă! Corect ar fi ca la sfârşitul acelor mitinguri, justițiarul Panda să-l aresteze pe premierul  cu acelaşi nume, cum nu a făcut-o cu senatorul Panda, după cum ar fi dictat legile bunului simţ și nu numai! O fi având calificare și de gâde?  Nu cred!  Domnul Panda este  unul și domnul Gâdea este... altul!
           
Tot de natura pamfletului, fiindcă nu s-ar putea altfel, este și un asemenea text publicat iresponsabil în țară dar  subliniat nouă de indignarea unor cititori din străinătate. De natura acuzatoare a pamfletului, dacă nu cumva se înscrie în categoria umorului involuntar:

Neagu Djuvara :
Este un blocaj intelectual. Românul nu e în stare să accepte că întemeietorul lui nu e o corcitură între Traian şi Decebal. Este o tîmpenie!
-Eugen Istodor:
Cum sa fie o tîmpenie? Am trăit o viaţă cu o tîmpenie în cap?
-Neagu Djuvara:
Da! Vă rog să vă lecuiţi. Timp de o mie şi ceva de ani nu vă daţi seama ce amestec de populaţii au fost pe pămîntul acesta! Cine sînt românii ăştia? În afară de o mică parte dintre legionari şi dintre săracii din sudul Italiei, restul, majoritatea coloniştilor nu erau romani. Uitaţi-vă la tipul fizic, asta a descoperit-o un Lahovary. El a comparat grupele sangvine din cataloagele de recrutare a civililor. În 1930 se ştia. Dacă iei cele două-trei judeţe de secuime, sînt integral cu grupa B. Grupă răspîndită în Asia. Turanici. Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucăţică din Muntenia.
-Eugen Istodor:
Vă rog, nu-mi distrugeţi încă un mit! Vă puteţi face că aţi uitat. Cine îl mai citeşte pe Lahovary?
-Neagu Djuvara:
Dom’le, nu pot să nu spun adevărul! Deci, în acele zone [Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucăţică din Muntenia] avem grupa A, din zona mediteraneană. Cine au fost însă coloniştii? În afară de romani, minoritari, am avut mulţi arabi, Legiunea Syrica.
-Eugen Istodor:
Sîntem arabi!
-Neagu Djuvara:
Da. Eu îmi aduc aminte de ţăranii mei de la ţară. Bunicul meu adusese ţărani la muncă din zone curat româneşti. Dom’le, să vezi nişte oameni care seamănă cu arabii, [vorbind] curat româneşte!
-Eugen Istodor:
Scandalos!
-Neagu Djuvara:
Coboară din Syrica! Deci, din partea romanilor sîntem foarte amestecaţi. Acum şi dintre daci.
-Eugen Istodor:
Nu, vă rog!
-Neagu Djuvara:
Cu dacii e problemă cîţi au mai rămas! Nu prea ştim cum arătau, destul de deschişi la culoare, precum albanezii. Sluşanschi, cel mai bun indoeuropenist al nostru, e de părere că limba dacă nu are legatură cu cea tracă.
-Eugen Istodor:
Cum, domnule Djuvara, chiar vreţi să-mi doborîţi miturile?
-Neagu Djuvara:
Astea sînt manii, dragul meu, nişte improvizaţii istorice, nu te pot lăsa aşa! E dovedit că limba tracă e altceva decît cea dacă. Daca e legată, da, de albaneză, dar nu cum au crezut tot felul de minţi inventive că au fost dacii lîngă albanezi la un anumit moment. Nu e adevărat! Cuvintele româneşti şi cele albaneze sînt moştenite din dacomeziană, rădacina comună.
-Eugen Istodor:
Acum chiar ne înjuraţi de mamă şi de tată!
-Neagu Djuvara:
Hahaha, dacă o interpretaţi aşa! Să ştiţi de la mine ceva: sîntem un mare amestec de populaţii, ne-a unit o limbă şi e fantastic cum am putut să asimilăm atîtea. Asta e puterea românului, puterea de asimilare.
-Eugen Istodor:
Adaptarea.
-Neagu Djuvara:
Da, limba română e un fel de “melting pot”. Aici, un alt lucru pe care l-am tot ascuns… amestecul cu slavii. Giurescu, bătrînul, el a venit cu ideea că slavii aveau acelaşi rol, precum germanicii în Franţa.
-Eugen Istodor:
Nu începeţi cu asta!
-Neagu Djuvara:
Dom’le, regatul Franţei a fost făcut de germanici, iar cel al Spaniei, de vizigoţi!
-Eugen Istodor:
Al nostru, de daci şi romani.
-Neagu Djuvara:
Nu! Dintr-un amestec dintre slavi şi [proto]români. Slavii s-au instalat în colonii uriaşe, dovadă toponimele, Ialomiţa, Neajlov, Bistriţa, Dîmboviţa. Interesant însă, asta mi-a spus-o Poghirc, că aceste colonii erau înconjurate de fluvii cu nume străvechi dacice: Dunărea, Oltul, Mureş, Criş. Astea sînt dovezi de continuitate. Slavii au pătruns destul de mult. Satele noastre erau sub un jude, denumire latină; venirea slavilor a adus cneazul. Cele două denumiri funcţionau paralel în anumite zone. “Cneazul” era de origine slavă. Cnejii erau nişte seniori, se impuneau ca autoritate, iar juzii doar administrau. Juzii, deci, nu au avut vocaţie de a uni toata ţara! Şi acum, ca originalitate din partea mea, eu cred că nici slavii nu au avut puterea de a crea state. Şi care e dovada: nici un stat slav, nici unul!, nu s-a născut cu aristocraţie slavă. Slavii nu au venit cu întreaga armată, nu, ci ca ţărani, neorganizaţi, dovadă că numele lor privind şefii, “ban”, “jupan”, sînt de origine avară. Cneaz chiar e germanic. La sud de Dunăre, numai protobulgarii au făcut stat, or, ei erau de origine turcă. Ei au venit foarte bine organizaţi, foarte luptători, i-au bătut pe bizantini şi i-au obligat să le dea o bucată de pămînt. Ruşii au fost făcuţi de varegi, de nordici războinici. Numele de “rus” Oleg, Igor sînt nordice. Ţara noastră făcută de cumani se numea Cumania, dar faptul că ei au plecat/venit a făcut ca ei să fie romanizaţi.
-Eugen Istodor:
Cui ajută zăpăceala asta?
-Neagu Djuvara:
Să ştim cine sîntem. Să nu ne mai închipuim nişte basme! Şi basme care nu sînt crezute de străini. De ce nu sîntem cunoscuţi în lume? Fiindcă am minţit!
-Eugen Istodor:
Şi ne-am minţit pe noi!
-Neagu Djuvara:
Şi ne-am minţit şi, ce-i mai rău, am crezut minciuna. Eu consider că fac o revoluţie cu această carte!
-Eugen Istodor:
Dar cum e să te minţi şi să şi crezi?
-Neagu Djuvara:
E un blocaj psihologic. Oamenii inteligenţi îşi fac autocenzură. [Ei] nu merg mai departe, că nu place poporului. Ghinionul nostru a fost că am intrat în concertul european cu mare întîrziere din cauza ocupaţiei turceşti. Abia în veacul 19 intram in Europa. Atunci a fost un moment în care fiecare a vrut să se arate mai sus decît era.
(intregul interviu poate fi gasit pe site-ul ziarului Cotidianul)

 
Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971