Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
Un motto din N. Steinhardt
Proteste, contestări şi pamflete ale scriitorilor Stefan Doru Dăncuş, Adrian Botez, Magdalena Albu, Corneliu Florea, Brăduţ Florescu, Angela Furtună, Virgil Diaconu, Ancelin Rosetti, Constantin Ciubotaru
- Partea II
- Partea III
Partea IV
„Statul la români” de Viorel Roman;
Un comentariu despre „Slujitorii care fac rău Credinţei”;
Mihai Ciubotaru despre „Ce este, de fapt, Republica Moldova”;
„F-16 cel de astăzi si Consiliul de Coroana din 1940”- un articol de V. Culiceanu;
O declaraţie a Alianţei Familiilor din România
CAZUL DACIA „ROMÂNIA MARE” - O AUTENTICĂ TEMĂ DE MEDITAŢIE sau :SĂ-I LĂSĂM PE PĂPUŞARI SĂ CREADĂ CĂ NE-AU „DUS DE NAS”!!! - Un amplu studiu de Prof. Dr. Adrian BOTEZ
CAZUL DACIA - Partea II
Partea II
Partea III
Nichita STĂNESCU în traducerea franceză a lui Constantin FROSIN;
VERSURI DE DAN LUPESCU
VERSURI DE ADRIAN BOTEZ
VERSURI DE MELANIA CUC
VERSURI DE PAUL POLIDOR
FLORENTIN SMARANDACHE A PRIMIT MEDALIA DE AUR PENTRU ŞTIINŢĂ
ION GHEORGHE ÎN COGAIONUL UITAŢILOR
VĂ INFORMĂM ÎN LEGĂTURĂ CUTREI ACTUALE OPORTUNITĂŢI DE AFIRMARE LITERARĂ: „Revista internaţională STARPRESS”, „Romeo şi Julieta la Mizil” şi „Antologiile revistei SINGUR”;
Eveniment editorial Silviu Dragomir, ;, De la regimul comunist la regimul Iliescu;, Îndreptăţite întâmpinări ale colegilor noştri de la revista „Contemporanul”;
Trei recenzii de Al. Florin ŢENE
Două recenzii de Octavian CURPAŞ
Două recenzii de Ionuţ CARAGEA
Cu George Roca de la spaţiul virtual la cel metaforic
O convorbire între Elisabeta IOSIF şi Al.Fl. ŢENE
IMPORTANŢII ROMÂNI AI STRĂINĂTĂŢII ŞI AI ŢĂRII LOR: CLAUDIU MĂTASĂ - un interviu luat de Nicolae Dima Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite consemnată într-un interviu luat de Nicolae Dima, o altă personalitate importantă printre românii din străinătate.- Partea I
Partea II
Partea III
Partea IV
Partea V
INTERNETUL VĂZUT DIN MEDIA TIPĂRITĂ
Balaurul Bondoc – o nouă specie de velociraptor descoperită în România
Rubricile lui Dan GHELASE, Ioan LILĂ, Ionuţ CARAGEA, Elisabeta IOSIF
- Partea II
Alte surse de folclor internet
Va oferim spre decărcare alte producţii şi filme din folclorul internetului
SLIDE SHOW DESPRE CUM PUTEŢI UITA DE CRIZA BÂND UN PĂHĂREL
PAGINA INTAI

PARTEA A PATRA A DOSARULUI: „De la MIERCUREA NEAGRĂ a Parlamentului, la ZILELE NEGRE ale României”

Continuăm dosarul nostru şi îi punem drept moto acest citat din  Nicolae STEINHARDT:

           "Acum stiu, am aflat si eu... "

"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

PLEACĂ TU!

Obrăznicia şi cinismul guvernanţilor, prin vocea unui preşedinte depăşit de situaţie, a atins cote strigătoare la cer. Ni se propune, voalat, să părăsim ţara pentru a trăi în altele, mai stabile, acolo unde politicienii au furat, au minţit şi au ucis mai puţin ca la noi!

De când îşi permit Băsescu şi Guvernul să mă alunge din patria mea?

Pleacă tu, Traian Băsescu şi ia-ţi cu tine şi hoarda fanariotă pe care ai crescut-o şi ai protejat-o şi care a tăcut mâlc atunci când fiică-ta Eba, cu agramatismul şi aventurile ei amoroase, a ţinut capul de afiş al tabloidelor de scandal. Care a permis ca un Gigi B. să reprezinte ţara în Parlamentul European, sabotând la vremea respectivă, ascensiunea unei Doina Cornea, de pildă.

Sunt cetăţeanul român care refuză deportarea asta mizerabilă; voi rămâne în România până la capăt, până vă voi vedea pe toţi chinuiţi de boli incurabile de care medicii români cărora le faceţi vânt acum vor râde cu lacrimi. Voi rămâne aici până când un cutremur firesc va înghiţi zona Bucureştiului în care se adună trădătorii, senatorii şi deputaţii care umblă pe şosele însoţiţi de maşini de intervenţie armată cu girofar.

Pleacă tu din România, Băsescu! Iar dacă vei da directive să fiu expulzat cu forţa, asta se va întâmpla numai peste cadavrul meu.

                                                                                                                 Ştefan Doru DĂNCUŞ
                                                                                                            Director Revista SINGUR
                                                                                                               http://www.revistasingur.ro
                                                                                                                         8 august 2010





            OAMENI  DE MÂNA A.. NOUA!


Miercuri seara, pe 4 august 2010, Regele Neîncoronat al Mincinoşilor, Băsescu - vine la TVR-1 şi spune ceea ce orice român non-deviant mintal vede de câţiva ani buni: că “suntem o ţară de mâna a doua”. Ba, eu sunt convins că a minţit şi de data asta: NU SUNTEM O ŢARĂ DE MÂNA A DOUA, CI AM DEVENIT O ŢARĂ DE MÂNA A 222-A!!!
Dar el, Băsescu, ERA ULTIMUL CARE AR FI AVUT DREPTUL, ÎN ROMÂNIA,  SĂ APARĂ PE ECRAN ŞI SĂ ZICĂ ASTA…! Cine ne-a adus, în doar câţiva ani, în halul ăsta de scufundare – economică, morală, politică…?! – Băsescu se plimbă singur, cu mâinile la spate (ca un lacheu, în aşteptarea poruncilor “conaşului”), pe la reuniunile internaţionale, unde nu-l bagă în seamă nici preşedintele Albaniei sau cel al Bulgariei…! Dar, de fapt, pe unde se plimbă el, PLIMBĂ TOATĂ ŢARA, CA PE O… “LACHEE”… Ne-a adus în fundul prăpastiei penibilului şi umilinţei…şi noi îl mai lăsăm să mai spurce ecranele televizoarelor şi să spurce acest pământ!

…”-O ţară care se duce să ceară mereu împrumuturi pentru a avea bani de pensii şi nu pentru infrastructura este o ţara de mâna a două. Trebuie să ne revenim rapid. (…)-Fiecare medic sau profesionist are dreptul să plece unde este mai bine plătit şi apreciat. Din păcate, la ora actuală, România nu poate asigura salarii şi condiţii la nivel înalt. Din câte ştiu însă, fiecare spital mare are posturile acoperite. (…)-Le mulţumesc românilor care se chinuiesc să muncească în străinătate şi să trimită bani în ţară. Vă daţi seama ce ar însemna ca în loc să trimită bani în ţară să vină în România şi să ceară ajutor social? “ (cf. ziarul România liberă - Băsescu: Suntem o ţară de mâna a doua dacă cerem mereu bani împrumut pentru a plăti pensii, 5 August 2010).

…Nu, aici nu mai e vorba de lucruri “uitabile şi scuzabile”: E VORBA CĂ BĂSESCU ŞI GAŞCA LUI ŞI-AU GĂSIT O ŢARĂ DE PROŞTI ŞI DE BLEGI!
TOŢI SUNTEM DE VINĂ, NU PENTRU CE A ZIS BĂSESCU, ci pentru că…BĂSESCU a putut să fie în poziţia de a spune ceva…la televiziunea NAŢIONALĂ! - fie şi ce a spus!
Să permiţi unui preşedinte de ţară să mai existe, fizic, după ce, cu câteva luni înainte, afirma, cu bărbiţa-mpinsă-nainte, că “sunt bani de salarii şi de pensii, nu e nicio problemă (…) numai presa e de vină, pentru zvonurile alarmiste!” – iar acum să zică… - nu, asta NU!

Într-o ţară din America Latină, la trei minute după o astfel de declaraţie - era împuşcat şi deja înmormântat, la doi metri sub pământ, o astfel de hahaleră!

Dar, într-o ţară civilizată şi cu “oameni de mâna-ntâi”, o astfel de paiaţă n-ar fi ajuns decât…paiaţă, la circ - spunând cuplete comice şi mincinoase copiilor preşcolari!!!

Deci, apariţia de miercuri seară are drept motivaţie faptul că oamenii care populează Grădina Maicii Domnului (“majoritatea”…aia, de l-a votat!) sunt…”de mâna a NOUA…” – …jos, oricum, foarte, foarte  jos!

Numai într-o ţară populată majoritar de golani şi escroci, poate să apară un Golan/Escroc-şef, pe post de “preşedinte”, şi să debiteze ce…a defecat nemernicul ăsta, prin cavitatea bucală!

… “Fiecare medic sau profesionist are dreptul să plece unde este mai bine plătit şi apreciat. Din păcate, la ora actuală, România nu poate asigura salarii şi condiţii la nivel înalt”.

“Medic sau profesionist”…Deci, medicii n-ar fi profesionişti?! Tocmai ei, pe mâna cărora se “dă”, Băsescu, săptămânal!

Un analfabet nenorocit a fost votat de analfabeţi nenorociţi, şi iată că, acum, suntem toţi obligaţi să-i zicem… “domnul preşedinte”…! Ptiu!

…” (…) are dreptul să plece unde este mai bine plătit şi apreciat”. TU spui asta, care ai ruinat ţara asta sfântă – de parcă întruchipai, de unul singur, un nor de lăcuste prăpăditoare/înnegritoare, de la răsărit la apus şi de la nord  la sud???!!!!

Înmărmuritor…Dacă n-aş fi român, l-aş aplauda, pentru un aşa tur de forţă, întru TUPEU!!!

Dar tu, nemernicule, îţi închipui, oare,  că oamenii adevăraţi, din ţara asta (nu fătălăii care se fasolesc cu şcolile lor din SUA, din “Fra(e)nţia” etc.)  - acceptă să le faci TU ruta vieţii?! Crezi că noi, ăştia, puţinii care mai avem nu doar “obrazul”, ci (ÎNCHIPUIEŞTE-ŢI, CLAUNULE!) MÂNDRIA! -  să recunoaştem că ne-am născut în România şi am învăţat aici, pe banii părinţilor şi concetăţenilor noştri – vom pleca din Grădina Maicii Domnului, ca să ai tu loc de joacă şi dezmăţ (te pomeneşti că vei cere să vi se plătească dezmăţul vostru solitar, de “maison de santé”, de către cei “de peste hotare”…! – căci ai făcut şi faci totul ca Grădina Sfântă să miroasă a pucioasă!!!), cu Nuţa Udrea şi cu gaşca ta de derbedei?!

Ei bine, NU! Dacă este cineva “condamnat” să plece, fuga-fuguţa, din Grădina asta Sfinţită de Însăşi Maica Lui Hristos-Dumnezeu -  ĂŞTIA SUNTEŢI VOI, DERBEDEILOR ŞI GOLANILOR, ESCROCILOR ORDINARI - IAR NU NOI! (“Iar noi locului ne ţinem/ Cum am fost [Unde-am fost] Aşa [Acolo] rămânem” – zicea un alt vizionar, Eminescu…numai cu vizionari umplea Dumnezeu, altădată, pământul ăsta… - acuma, parcă numai cu ORBI…!!!):

“Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati,
Noi mame, si surori si frati!
     In laturi, venetici!
Pamantul nostru-i scump si sfant,
Ca el ni-e leagan si mormant;
Cu sange cald l-am aparat,
Si cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat!” (George Coşbuc – Noi vrem pământ!)


…Eu, însă, aş mai avea o vorbă de zis: a venit vremea să ne decidem, în sfârşit! Vrem să trăim, noi şi copiii şi nepoţii şi strănepoţii noştri, cum-se-cade, cuviincios şi omeneşte, întru Duhul Sfinţilor Voievozi-Gospodari, al celor care au “descălecat” aceste pământuri şi au pus blesteme, la hotare?!
Bine, atunci, a venit vremea “noii sărbători”, a ELIBERĂRII ROMÂNIEI DE DUŞMANII EI DINĂUNTRU!

Priviţi-vă pruncii din leagăn, atâta vreme cât veţi mai avea curajul să vă faceţi prunci (…căci să nu vă gândiţi că dezastrul se opreşte aici, la “decapitarea” salariilor noastre cu 25% şi a pensiilor cu 16%... - şi a ţării noastre de “Roşia Montană” şi de toate averile noastre, moştenite de la Dumnezeu şi de la strămoşi!!!) – şi încercaţi să scrutaţi, în ochii lor, pentru a vedea unde este ascuns Mesia-Eliberatorul-de-Demoni-ai-Neamului-Său!
Goga, ca şi toţi Poeţii Vizionari ai Neamului Românesc, NU A FOST PROFET MINCINOS! “Caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide!” – zice, pe drept cuvânt, Hristos-Dumnezeu-Cuvântul…

“(…) Şi sufletul înviorat îmi spune
Că fătul ăst-al patimii-amare
Şi-al dorului ce moare-n aşteptare
E solul sfânt... înfricoşatul crainic,
Izbăvitor durerilor străbune.

Azi ochii lui ascund în adâncime
Măreaţa taină nepătrunsă mie
A ceasului cel poruncit să vie,
Să sfarme jalea din viitorime.
El, cel frumos şi frate bun cu glia,
Nou-întrupatul suflet de Mesia,
Va fi judeţul ceasului de mâine,
Ce-ntr-un zorit aprins de dimineaţă,
Cu mâna lui vitează, îndrăzneaţă,
Zdrobi-va cartea legilor bătrâne.

El va-ntrupa în strigăt de chemare
Cuvântul sfânt ce azi adăposteşte,
În licăriri de tainice altare,
Biserica nădăjduirii noastre.
Şi strigătul înaripat va creşte,
Prin plaiuri largi, prin munţi purtând cuvântul,
Şi va trezi din somnul lui pământul,
Şi rumeni-va zările albastre.

Atunci, în ziua mare-a învierii,
Aceşti ostaşi cu feţe ofilite,
Cu zâmbet mort, cu suflete trudite,
Ca-ntineriţi de suflul primăverii
S-or ridica, ei, cari au fost străjerii
Amarului, şi-ai morţii, şi-ai durerii,
Cu braţul greu de greul răsplătirii.
Toată ţărâna gliei dezrobite
Şi munţii toţi şi-adâncurile firii
Vor prăznui din pacea lor urnite
Înfricoşata clip-a premenirii,
Când suflet nou primeşte întrupare,
Şi-n strălucirea razelor de soare
El hărăzeşte vremii-nbătrânite:
Vestmântul nou, de nouă sărbătoare!“ (Octavian Goga – Clăcaşii)

…Da, acest Neam Românesc are dreptul la  “vestmântul nou, de nouă sărbătoare”, la “metanoia”/întoarcerea Duhului pe dos, SPRE LUMINĂ!!! – Lumină de Sărbătoare în care să nu joace, pe manele deocheate, diavolii de azi, care vă infectează şi spurcă sticla televizoarelor!

Dumnezeu nu-şi urăşte Neamul Său cel Ales, ci, prin ochii şi glasurile cuvioşilor monahi şi ale cuvioaselor monahii şi ale  Poeţilor/Artiştilor săi inspiraţi/vizionari (câţi vor mai fi supravieţuit foamei şi jalei/disperării…!) şi prin toţi oamenii cinstiţi şi hotărâţi întru Credinţă! - dă semn şi direcţie şi ROST lacrimilor noastre de obidă şi exasperare!

…Căci, DA! – “a venit ceasul cel poruncit să vie!” Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui!

…Nu vrem, nici noi (creştini fiind şi dorindu-ne astfel a fi, întru Duh, până la Judecata Cea Înfricoşată a Lui!), moarte de om! Dar ştim că…”îndreptare”, pentru nişte degeneraţi genetic (căci golanii ăştia au căpătat, prin îndelungă practică de familie, genele mârlăniei,  escrocheriei, aroganţei ţopeşti/ciocoieşti şi ale dispreţului de Neam!) – numai Dumnezeu poate face o minune…DAR ŞTIM CĂ NU ZILELE ASTEA…!!!

Vrem doar ca universalul crug al lucrurilor/istoriei să se rotească înapoi, spre normalitatea existenţei şi cugetului, să ieşim de sub zodiile false şi tulburi, care nu sunt ale Neamului Românesc!

Iar pe falşii “conducători”…să-i ia Mama Ielelor, pe sus…şi să-i “trasporte”…nu în alte ţări, căci mi-e milă de toate ţările Pământului… - ce vină au ele că somnul (prea îndelung!) al raţiunii românilor a născut aceste coşmaruri/aceşti monştri…că  răul/păcatele de zăbovire, din sufletele românilor, i-au născut pe aceşti vampiri şi vârcolaci?! - …ci, undeva, pe Marte …sau Saturn…da, pe Saturn-Cel-Întunecat! -  mult mai bine şi mai…adaptat la astfel de “pacienţi”!

…Bilet cu un singur drum: DUS!!!

                                                                                                                             prof. dr. Adrian Botez


 

                                         DEŞERTUL DE GÂNDIRE A PARLAMENTARULUI ROMÂN ŞI
                                                                             MANA CEREASCĂ A PROSTITUŢIEI

                                                                                                „Femeia nu este un produs de consum.”
                      
                                                                                                       Stareţul Nectarie
                 
                                                                                           Mănăstirea Radu-Vodă (Bucureşti)


Ecuaţia existenţială a zilelor pe care încercăm să le trăim nu aşa cum ar fi fost normal, ci  supravieţuind cu îndârjire, dar şi cu credinţă în suflete, ne propune un nou element abominabil în sinea sa venit din partea unor inşi, care ar trebui să slujească, precum e firesc, cu demnitate şi devoţiune interesele propriei lor naţii chinuite de pe fotoliul de parlamentar român, pe care se află poziţionaţi momentan, iară nu să le ignore în mod complet. Că este aşa o s-o demonstrăm argumentat puţin mai jos. Chiar azi, de ziua Naşterii Sfintei Fecioare Maria, Maică a Mântuitorului întregii creştinătăţi de pretutindeni şi mai puţin, poate, sau deloc a celor despre care vom vorbi în rândurile următoare. De ce ? Simplu. Pentru că de la fecioria Sfintei Maria şi până la ceea ce ne propun nouă aleşii neamului românesc prin proiectul lor personal se cască brusc o prăpastie ideatică de o dimensiune matematică tot atât de mare precum deşertul de „gândire” al votaţilor în cauză, un spaţiu virtual, desigur, pe care nici Moise, profetul lui Israel, nu s-ar încumeta să îl parcurgă în vreun fel sau altul vreodată în prezentul aflat acum într-o continuă metamorfoză a fiinţei sale.

Nu vreau să fac referire în cele ce urmează la persoana iniţiatorului proiectului în cauză, care când se gudură, când se scutură în faţa porţilor portocalii pdl-iste, pentru că este total irelevant şi nu ne interesează aici în mod direct, ci doar la proiectul în sine aruncat în faţa propriului său popor, cu o siguranţă de sine absolut revoltătoare, o intenţie anticreştină foarte periculoasă şi insalubră, de altfel, din punct de vedere moral născută parcă între două vizionări succesive la poarta iarmarocului de „vite” (a se înţelege bordelul plin ochi cu animale fără carte de muncă, deocamdată, deci, neplătitoare de taxe la stat, denumite generic, după sex, femei) în puterea nopţii sau taman dis-de-dimineaţă ori la prânzul cel mare, în funcţie de momentul abject „H” al „precipitărilor” hormonale ale oricărui individ de tip speluncă humanoidă, plin doar de necesităţi animalice dintre cele mai diverse, necesităţi de care statul român, nu-i aşa, printr-o legislaţie complet adecvată şi bine pusă la punct, ar trebui, evident, să ţină cont, fiindcă, altfel, nu se mai poate.

Masa hormonală face ravagii, cerându-şi cu insistenţă drepturile sale fireşti, drepturi care, dacă nu i se vor da într-un timp cât mai scurt, vor ajunge să determine, în mod implicit, explozia ireversibilă a masei în cauză sub lumina reflectoarelor terestre de tot soiul ori, mai rău, blenoragizarea de colo până colo a spoielii de trup masculin acerebral, care nu are deloc treabă cu Legea lui Dumnezeu şi cu Duhul Sfânt, fiindcă tocmai El, Tatăl Suprem, a fost, desigur, Cel care, prin intermediul actului creaţionist înfăptuit, a împrăştiat un aşa de cumplit chin organic în perimetrul segmentului speciei umane anterior amintit aici. Un motiv, iată, foarte „serios” şi întemeiat pentru parlamentarul nostru obişnuit pentru ca să declare răspicat că singurul remediu universal valabil al acestei situaţii endocrine devenite problematice pentru bugetul ţării, dar şi pentru întreaga populaţie a masculilor nestăviliţi, dornici continuu de mirosuri carnale feminine şi care lovesc al naibii de puternic din copită în toate părţile din această pricină anatomo-patologică greu de controlat, nu ar fi decât aceea singulară a legalizării prostituţiei - pe care am putea-o redenumi mai simplu şi cu precizie matematică  taxa pe hormoni şi pe lipsa de creier -, aşa cum există ea şi pe la curtea altor deştepţi de prin lumea asta mare şi tâmpă, care-şi uită mult prea des  Dumnezeul, dând tot timpul năvală şi lingând miere la bordelul cu opaiţul luciferic al dezmăţului veşnic aprins.

Mostra aceasta de iniţiativă parlamentară actuală reprezintă, poate, una dintre cele mai elocvente probe de cheltuială inutilă a banilor publici pe salariile unor aleşi ai naţiei române, care aşteaptă cu totul şi cu totul altceva decât legi despre sex divers cu condică de predare-primire şa stat din partea lor. În timp ce învăţământul, cultura şi sănătatea în această ţară binecuvantată de-a lungul timpului cu oameni de o valoare incontestabilă au fost puse la pământ cu duritate printr-o lovitură mortală aplicată cu aceeaşi nonşalanţă comportamentală exact în moalele capului, parlamentarul nostru român nu s-a înghesuit absolut deloc să militeze acerb faţă de aceste fapte de o relevanţă care nu mai necesită şi alte cuvinte în plus, ci, dimpotrivă, le-a dat la o parte în mod vădit, dezvăluindu-şi în ochii propriilor săi alegători un chip eretic de sorginte ariană căruia sunt convinsă că Episcopului Mirelor şi Lichiei, Nicolae, nu i-ar plesni peste el numai o singură  pereche de palme, aşa precum a făcut-o în cadrul Sinodului de la Niceea al anului 322 d.Chr., ci l-ar călca de-a binelea în picioare în faţa întregii lumi pentru proiectul său profund anticreştin. Şi aş aminti aici de pilda sa neluată în seamă de mulţi dintre votaţii acestei ţări din ignoranţa-le caracteristică, care glăsuieşte despre darul în galbeni de aur făcut de către Sfântul Nicolae fiicelor unui om bogat, ce isi pierduse complet averea, pentru a le reda acestora dreptul la virtute personală, scăpându-le, astfel, definitiv din ghearele urgiei păcatului desfrânării, unde mai ieri bogatul lor tată dorea să le arunce fără milă.

O veche lege a firii ne spune ca să nu îi ceri unei fiinţe umane mai mult decât îţi poate ea da. Este complet adevărat şi s-a demonstrat acest lucru în timp cu asupra de măsură. Numai că această lege nescrisă a omenirii începe să devină un pericol pentru întreaga colectivitate, atunci când cei care au pâinea şi cuţitul în mână pentru o legislatură sau două taie şi spânzură orice după bunul plac, nedându-şi seama din neputinţă proprie că nu fac altceva decât să comită nişte erori cumplit de grave asupra fibrei sănătoase a naţiei proprii, pe care nu o reprezintă, de altfel, decât efemer. Şi, ceea ce nu reuşesc să mai vadă aceşti indivizi damnabili, bineînţeles, sub aspect etic până la Dumnezeu şi înapoi o bucată, o reprezintă efectele pe termen lung asupra comportamentului uman individual şi colectiv totdeodată prin luarea unor asemenea decizii completamente amorale. Sau, poate, tocmai aşa ceva s-o fi şi urmărind. Ţinând cont de direcţiile noii ordini mondiale propovăduite pe toate cărările, fiinţa umană, se pare, că se vrea a fi redusă cu orice preţ la o neînsemnată masă de carne lipsită în totalitate de raţiune şi de spirit – o simplă sclavă declarată a instinctelor primare necondiţionate, fără discernământ propriu şi fără un fundament intelectual solid.

Stau şi mă tot întreb cu uluire, în atari condiţii de evoluţie mental-ştiinţifică a umanităţii actuale, cum de i se mai poate acorda atenţie unei asemenea iniţiative suburbane a desfâului iraţional-demonic ?! Pentru că antidotul sărăciei lucii „gândit” de către domnul parlamentar al României nu îl reprezintă nimic altceva decât destrăbălarea continuă a individului, moartea omului mistic şi social, deopotrivă, şi lupta pentru a-i cultiva acestuia spiritul închegat antifamilist completamente nesănătos. De ce trebuie condusă fiinţa umană, mă întreb, către o animalizare forţată şi convinsă prin toate mijloacele, fie ele şi legale, că aceasta şi nu alta reprezintă singura şi adevărata cale de parcurs a omului, singura lui formă de a trăi - coitul stradal sau bordeluit legalizat ?!... De fapt, nu de a trăi, căci nu se poate parcurge sensul verbului „a trăi” în acest fel, nu, ci de a-şi borfoli într-un păcat fără întrerupere scheletul uman propriu într-o mlaştină a aşa-ziselor plăceri sexuale de moment cu TVA-ul inclus la răcnete orgiastice, care nu fac altceva decât să seteze creierul uman înspre o evoluţie integral patologică a sa. Fiindcă, după cum se ştie, acest ordinator al fiinţei umane acţionează numai în funcţie de comanda pe care i-o dai. Îi dai informaţii pozitive, el răspunde cu actiuni de acelaşi calibru şi invers. A se lua aici drept exemplu învăţătura şi modul de viaţă al marilor asceţi ai acestui pământ, al Sfinţilor Părinţi Mărturisitori, care au propovăduit de-atâtea ori faptul că păcatul sub toate formele sale maladive, inclusiv acesta al curvăsăriei „ocrotite” de lege sau nu, va fi cel care va conduce la prăbuşirea prin implozie a omenirii în genere. Pentru că prostituţia în sine am putea-o interpreta tot ca pe o formă primitivă a materialismului contondent şi putred, trupul femeii nedevenind altceva decât un simplu bazin de refulare a fermentaţiei hormonale de tip masculin, ambele fiinţe fiind aduse prin manipularea grosolană a gândirii colective la stadiul inferior de masă amorfă fără o valoare personală anume, dezumanizată total şi cultivată până la refuz cu ideea că nu înseamnă nimic în faţa propriilor ei ochi. Cu alte cuvinte, o prostire vădită a umanităţii a cărei fantasmă o flutură convingător sus-puşii săi de moment ca pe un adevăr de necontestat vreodată.

De ce fiecare om în parte, se întreba Cristian Tudor Popescu nu de mult, nu e capabil să trăiască şi să se comporte ca şi cum ar fi Paşte în fiecare zi lăsată lumii de la Dumnezeu?! Ei bine, eu formulez această interogaţie altfel: cum de va mai putea fi Paşte în sufletele oamenilor, chiar la data oficial stabilită de Biserică în fiecare an, dacă la ora prânzului din ziua pascală, spre exemplu, bărbatul „casei” - dacă aceea se va mai putea numi „casă” - va avea oră la bordelul perversiunilor diverse pe un tarif, care mai mult ca sigur că îl va egala sau chiar îl va exceda pe cel al mesei creştine de sărbătoare?!... De ce insul component al Parlamentului unei ţări democratice nu poate să vadă în cuprinsul acestei vieţi şi altceva, mă întreb iarăşi, decât sex la kil pe bani de pîine şi destrăbălare continuă controlată vaginal de către organele abilitate în a o face?!... De ce s-a ajuns ca FEMEII în sine să i se construiască dintr-un condei legislativ plătit de şi acela din banii contribuabililor abjecta imagine de PRODUS DE CONSUM facil şi nu aceea de OM normal în toată puterea semanticii sale denotative?!... Cum de mai este posibil ca să existe în secolul al XXI-lea de după Christos un asemenea tip de gândire evident subumană în creierul cuiva?!... Dar e foarte bine însă că li se permite unor asemenea pesoane ca să iasă în faţă dezgustător de nonşalant pentru a arunca enormităţi gândiristice de duzină pe diverse canale mediatice. E foarte bine. Dezbaterea publică e întotdeauna binevenită, iar votanţii îşi pot forma lesne o opinie corectă asupra „activităţii fructuoase” a aleşilor lor în parlamentul ţării de baştină.

Dacă acelaşi jurnalist Cristian Tudor Popescu spunea că fostului ministru Sebastian Vlădescu i s-ar fi cuvenit o ditamai flegmă pe reverul hainei sale lucioase în loc de medalie, atunci parlamentarului nostru de rând, oare, ce i s-ar cuveni ne întrebăm noi, alegătorii, noi care compunem naţia din care şi dumnealui face parte în mod firesc ?! O simplă flegmă tebecistă ori ba pe obrazul său evident antichristic ? Nu. Ar fi prea puţin. Iar naţiei române nu îi place nici măcar la nivel metaforic să facă aşa ceva. O pereche de palme ca ale Sfântului Ierarh Nicolae în Sinodul niceean date ereticului Arie ? Nicidecum. Nici asta. Singura amendă populară sustenabilă moral pentru parlamentarii „asanării morale” a naţiei proprii ar rămâne doar aceea a ignorării  lor complete ca politicieni din perimetrul mental comunitar şi a aruncării acestora în braţele nu ale vreunei dame de companie impozitate sau nu, ci ale înecării lor depline în uitare. Poate numai aşa votaţii de moment ai României contemporane ar simţi brusc acul balanţei divine înfigându-se cu dreptate nu în coasta lui Christos de data aceasta, ci în sufletul hulitorului de creaţie divină - OMUL - şi a valorilor sale moral-fundamentale creştine. Şi aici salut poziţia fermă a Bisericii Ortodoxe Române.

Dacă există o soluţie reală pentru propensiunea umană pe scara sa normal evolutivă, dar şi pentru creşterea mormanelor de încasări la bugetul de stat, atunci aceea sigur nu este echivalentă cu veriga denumită elegant prostituţie legalizată propusă de parlamentarul nostru de serviciu. În niciun fel. Pentru că fiinţa umană vizează urcuşul său interior, dezbărarea sa de tarele păcătoase ale trecutului, progresul său sub toate aspectele lui pozitive, iară nu confecţionarea unei cărţi de identitate obscure, pe care să aibă bine conturată harta ADN-ului său individual cu traseul incalificabil al desfrâului mult încurajat azi de aceşti reprezentanţi oarecare ai regnului uscat de valoare al efemerului, inşi care nu oferă, iată, prin mesajul lor aruncat cu ostentaţie pe piaţa actualităţii istorice turbulente a epocii de acum acea „nouă dimensiune a timpului” lor (aşa cum inteligent scriau reputaţii Maurice Mouillaud şi Jean-Françoise Tétu) în direcţia sa pozitivă, bineînţeles, ci vând nestingheriţi şi, pardoxal, cu conştiinţa binelui făcut iluzia unei realităţi dirijat denaturate, lipsită complet de cheag divin şi de un raţionament uman sănătos.  

Iată ceea ce spunea în acest sens părintele Arsenie Papacioc, monahul de la Techirgiol: „Cei care nu se luptă cu patimile nu cunosc bucuria biruinţei duhovniceşti. Nu o cunosc. Acum nu-i un alt Iisus Hristos, deosebit de Cel din vechime. Nu putem să schimbăm învăţătura lui Dumnezeu după cum ne convine. Acelaşi Hristos, cu întregimea învăţăturii Lui, rămâne peste toate veacurile.” Ca să nu mai spunem despre pilda marelui teolog român Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care scria aşa: „Pentru ca familia să fie solidă, ar trebui ca cei care fac şi aplică legea să nu afirme că viaţa individului este separată de viaţa lui socială şi că nu are nici o importanţă cu cine îşi împarte cineva patul, fie acela soţ, fie străin sau de acelaşi sex.

Nu există ruptură între individul social şi cei intim. Fiecare vorbeşte cum îi este portul şi se poartă cum îi este vorba, oricât l-ar învăţa şcoala şi conducătorii politici să se dedubleze şi să-şi construiască viaţa publică pe minciună sau pe proclamarea imoralităţii ca maximum de demnitate umană.” Şi tot părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa continua: „Din ce în ce mai mult se conturează în mintea noastră ideea că nimic nu este întâmplător, că distrugerea familiei, a bisericii, democraţia tot mai aberantă din corpul mistic al lui Hristos, proclamarea deviaţilor sexuali drept minoritate cu drepturi absolute, fără de care o ţară mică nu poate fi admisă în marile organisme internaţionale, dispreţul pentru majoritatea uriaşă oamenilor care trăiesc normal şi care nu reprezintă nimic pentru legislatorii universului, tocmai pentru că sunt normali, este consecinţa unui grup care conduce lumea în secret, care are un centru de gândire internaţional şi al cărei scop este distrugerea unei culturi creştine, cu toate valorile ei morale şi religioase, prin introducerea confuziei şi anarhismului intelectual şi moral în inima tineretului naţiunilor.”

Să sperăm că o ţară profund spirituală ca România, cu martiri care şi-au lasat urmele propriei lor vieţi muceniceşti pe zidurile groase ale închisorilor de tot felul ori prin lagărele morţii şi gropile comune adânci ale tuturor războaielor mondiale declanşate din raţiuni complet diabolice şi profund antiumane, nu va ajunge să aibă înscrisă în istoria sa cu sângele fiinţelor nevinovate ucise fără de milă în luna decembrie a anului 1989 o pagină machiavelică total iraţională, care să proclame prostituţia drept poarta de intrare a sufletelor omeneşti pe poarta din faţă a infernului sexual lumesc. România are nevoie de şcoală şi de cultură acum mai mult ca oricând, nu de o imagine deloc abstractă a două târfe umane, una masculină şi alta feminină, obligate să semneze în condici speciale şi înainte şi după actul copulator îndrăcit şi aducător de profit imediat statului care, culmea, o încurajează, astfel, din plin în loc să o elimine, dar şi unor buzunare murdare aidoma chipului celor ce îşi vâră mâna cu nesaţ în ele pentru a frământa cu o perversitate diabolică teancuri şi teancuri de bancnote făcute să fâşâie frumos în urechile patronilor spilcuiţi ai morţii. Ai celei spirituale, desigur. Pentru că pattern-ul propus de deputatul Prigoană este unul al morţii sufletului uman şi nicidecum al unei vieţi trăite pe coordonatele unei estetici existenţiale de ordin divin.

Un stat care trăieşte din prostituţie e un stat condamnat la moarte sigură. Căci nu de prostituţie mai mult sau mai puţin legalizată are nevoie azi România şi nu va avea niciodată în viitorul său apropiat ori îndepărtat. Poate şi pentru motivul că pe frontispiciul acestei ţări mult încercate de-a lungul istoriei sale nu poate sta proţăpită pur şi simplu ca un pumnal ruginit înfipt într-o inimă de înger simbolistica chinuită a desfrâului walpurgic de zi şi de noapte. Cu niciun preţ. Imaginea unor inşi pervertiţi până la ultima lor fibră organică şi, eventual, şi cipaţi pe deasupra cu sârg, prostituându-se, parcă, la o indicaţie preţioasă trasată pe linie de partid sub generoasele auspicii ale unei legi scoase din gândirea deloc benefică a unui parlamentar român - gândire unde Dumnezeu nu are cum să mai încapă în astfel de condiţii vreodată -, nu reprezintă absolut deloc imaginea reală a unui stat modern, democratic şi stăpân pe propria sa fiinţă, aşa cum este statul român. Şi România nu este o simplă prostituată cu condică de parlamentar!

Nici de sex feminin şi nici de sex masculin. România este o ţară a spiritului uman demn pentru libertatea căreia au suferit în lagăre siberiene şi în bătaia glonţului nemilos, nu cu mult timp în urmă, o mare parte dintre mădularele familiilor noastre, părinţi şi bunici. Iar peste sacrificiul acestor eroi exemplari nu se poate trece oricum, cu degajare vizibilă şi pseudosuperioritate iluzivă de către nişte fiinţe care nu cunosc absolut deloc semantica exactă a acestui cuvânt nobil, sacrificiu, şi nici demnitatea de a-l rosti cu umilenie în fiece secundă a existenţei lor pasagere prin timpul lor pământesc limitat.    

Doctorul Stanislav Grof, genialul profesor al Institutului de Studii Integrale din California, unde şi conduce, de altfel, catedra de Filosofie, cosmologie şi conştiinţă, spunea de curând că singura soluţie pentru supravieţuirea omenirii acum o reprezintă „întoarcerea către interior”. “Acum, întreaga umanitate se află într-o stare de urgenţă spirituală care pune sub semnul întrebării o întreagă perspectivă asupra vieţii şi descoperă că modul materialist de a vedea lumea nu este suficient. Asa se explica întoarcerea către meditaţie, către spiritualitate, către credinţă...”, mai adăuga el. În niciun caz către prostituţie, treapta cea mai de jos pe care poate fi poziţionată omenirea - şi pe care a şi fost aşezată forţat din momentul în care Sigmund Freud a produs schimbarea patologică de paradigmă, anume aceea din omul-fiinţă în omul-animal, o ruptură epistemologică marcantă în sens negativ, bineînţeles, din care adevăraţii prostituanţi, să-i numim aşa, ai planetei Pământ au ştiut din plin să profite prin intermediul pornografiei lor de laborator intens mediatizate.

Filozoful şi scriitorul Ervin Laszlo afirma, la rândul său, următoarele: „…ne îndreptăm către cea mai mare transformare din istoria omenirii. Şi dacă vrem să nu dispărem, să continuăm să existăm pe această planetă şi să ne dezvoltăm, trebuie să reanalizăm noţiunile de univers, fiinţă umană, progres şi dezvoltare.” Să fim, aşadar, coincidenţi cu aceste mari spirite luminate ale lumii şi să nu ne coborâm la stadiul de mamifer preistoric fără de conştiinţă şi fără de intelect, capabil doar în a face sluj la semnul precis al dresorului său unic ori să se căţelească oricum şi în orice moment la comanda stăpânilor săi mai mult sau mai puţin culţi şi, în general, instabili politic!... Oricum, ştiu că prin acest proiect dl Prigoană şi-a însemnat definitiv „activitatea” sa prolifică de parlamentar român. Semnul distinctiv al trecerii sale prin lume şi pe la Casa ceauşistă a Poporului probabil că nu va fi altul decât epura actului semnificativ al copulaţiei veşnice sau chiar prescurtarea lui digitală din circuitul rutier zilnic.

Dar, pentru ca să nu mai existe atâta vorbărie pro şi contra acesteti legi şubrede dintru începutul ei, aş propune ca, pe lângă iniţiativa domnului parlamentar Prigoană, să mai adăugăm încă o alta, care, în mod evident, ar redimensiona considerabil bugetul de stat al României, cu mult mai mult decât l-ar creşte la un loc impozitarea contribuţiei bisericeşti şi a celei puse pe coitul stradal nebordeluit oficial încă, şi anume, aceea ca indemnizaţia aleşilor neamului să fie una de ordin simbolic, cu un cuantum lunar echivalent cu salariul minim pe economie şi cu deconturi pentru cazare şi pentru masă, desigur, calculate la preţul unui hotel de maximum trei stele. Mai adăugăm ca şi tot ceea ce înseamnă venit alocat cabinetelor parlamentare teritoriale utile doar o dată pe săptămână - şi nici atunci -, în ora, chipurile, de întâlniri specifice cu alegătorii, să fie taxat cu o valoare orară minimală în funcţie de numărul de ore desfăşurate în zona reprezentată de parlamentarul român cu pricina. Că doar, bineînţeles, acesta îşi exercită mandatul propriu dintr-un nemărgint aplomb patriotic şi din dorinţa de a face bine comunităţii sale votante, iară nu din motivul foarte cunoscut al îmbuibării personale neruşinate şi fără de margini.

Evident că în acest context fac referire şi la întreg aparatul ministerial, care de urgenţă este necesar a fi supus unor drastice ajustări salariale, care să fie în conformitate cu realitatea economică a ţării aflate în recesiune şi nu cu vizibilele favoritisme clientelare de partid. Mă gândesc la faptul că, în acest mod, am asista la o adevărată asanare, de astă dată, a prostituţiei morale a clasei politice româneşti alese în structurile statale de către o colectivitate umană cu aşteptări mult superioare în raport cu oferta slabă din prezentul discontinuu întreţinut cu sârg din banii publici ai poporului român.    

Punctul unde trebuie să se ajungă astăzi şi pe care parlamentarul român oarecare se pare că nu îl înţelege deloc este acela de a începe ca fiinţa umană să fie în sfârşit scrisă cu majusculă, aşa precum magistral scria într-una din cărţile sale renumitul profesor al Universităţii bucureştene - Mihai Dinu, să fie simţită şi respectată întocmai ca pe un întreg spiritual născător de operă ştiinţifică sau de artă în toată puterea cuvântului său şi nu ca pe o caricatură anonimă de tip darwinist capabilă numai şi numai de circ walpurgic lugubru pentru distrat nişte entităţi nătânge şi lipsite complet de fluid divin în mădulare.

Iluzia ieftină a moralizării şi a curăţirii de păcat a omului prin îndemnul făţiş la decădere spiritual umană se spulberă la cel mai simplu raţionament uman, fiindcă prostituţia, legalizată sau nu, o să continue să existe şi în viitor. A recurge însă la colectarea de taxe dintr-o greşit denumită „meserie” străveche a lumii acesteia înseamnă că nu mai eşti capabil tu, ca politician ales de electori, să vezi alternative sănătoase şi concrete pentru ieşirea propriei tale ţări din starea economică precară în care se află, ascunzând, de fapt, prin aceste „iniţiative” politice ineficace adevăratul chip al prăpădului financiar curent. În atari condiţii, îndrăznesc să mă mai întreb încă: de ce nu se propune, oare, deschiderea unui mare număr de şantanuri legiferate şi pentru mulţii clienţi homosexuali existenţi pe teritoriul patriei române ?! Pentru că, astfel, bărbaţii nu s-ar mai prostitua unii cu alţii la ceas de taina nocturnă sau diurnă sub fereastra patronului lor luciferic, ci ar face-o cu bucurie şi cu asupra de măsură chiar în văzul tuturor. Nu, nu pe gratis, ci pe bani foarte mulţi pentru stat, bineînţeles. Poate aşa, stigmatul care încearcă a fi lipit cu nechibzuinţă pe obrazul brăzdat de greutăţi al poporului român şi-ar consolida mai bine „poziţia”.  

                                                                                                                        Magdalena ALBU
                                                                                      8 septembrie 2010 - Naşterea Maicii Domnului



DOUĂ TEXTE CUPRINZÂND PAMFLETE ŞI DURERI SCRIITORICEŞTI PRODUSE DE LEGISLAŢIA SPOLIATOARE A ACTUALILOR GUVERNANŢI:

 

 1



PERIPEŢIILE BOCORDONANŢEI 63
SAU SOARTA POETULUI VIRGIL DIACONU


Ţară a bătăii de joc şi-a enormităţilor, a paradoxurilor ce frizează ridicolul şi-a formalismului de scursură, a ipocriziei cu luciu şi a derizoriului apretat, a cinismului cu botine roşii şi a indiferenţei crase, România, ajunsă într-o situaţie social-politică fără precedent în istoria sa, România, mama şpăgii şi-a sforilor, mama parveniţilor şi-a impostorilor, România, ocupanta locului întâi, în Europa (şi probabil şi în lume!), la analfabetism şi ultima în topul inteligenţei ― şi asta în ciuda mult trâmbiţatei materii cenuşii autohtone (dar iată că, în oglinda europeană, mioriticul chip românesc se vede cu totul altfel!) ― îşi dă din nou în petic, punând în praştie, după principiul „stai aşa, nu mişca!”, prin servantul său Milică, Ordonanţa 63/2010.     


Această Ordonanţă-minune ― făcută după urechea şi mintea cabinetului, şi scrisă, probabil, de cineva care a avut habar, totuşi, de toate literele alfabetului, pe dezveliţii genunchi turistici ai Lenuţei ― are ca ţinţă (cică!) eficientizarea instituţiilor publice locale. Ca şi cum Hopa Milică spaima-crizei şi mare mântuitor de buget n-ar fi ştiut că aceste instituţii publice sunt parazitate de tot felul de muhaiele clientelare şi de preafericiţi sinecurişti, de înalte feţe pupincuriste şi de mult prea smeriţi lingăi, de abracadabrante licitaţii şi de contracte umflate cu binecunoscuta pompă balcanică, s-a făcut că plouă torenţial şi-a continuat să bată coasa-n gură şi să fluiere,-n direct, „puşca şi cureaua lată”, lăsând în seama administraţiei locale mătrăşirea angajaţilor, aplicând criteriul „că aşa vor muşchii noştri”.


Pusă în operă, la Piteşti, această Ordonanţă l-a lăsat pe drumuri, cu numai trei ani înainte de pensie, pe scriitorul Virgil Diaconu.


Membru al Uniunii Scriitorilor din România, director al revistei „Cafeneaua literară”, om de cultură şi scriitor important, cunoscut în ţară ― spre deosebire de creierele luminate ale municipalităţii piteştene, şi nu numai, nişte celebri anonimi aduşi în jurul ciolanului de bâlciul politic, personaje de care n-au auzit nici dracu’ şi nici mama dracului ― Virgil Diaconu era foarte eficient în ceea ce făcea. Dovada acestui lucru este chiar titlul de Fiu al Argeşului, care i-a fost conferit, în anul 2007, de către Consiliul Judeţean Argeş. Şi fiindcă România este aşa cum am răstignit-o mai sus, iată că, astăzi, ştabii locali piteşteni îşi hulesc fiul, dându-i flit şi aruncând cu Ordonaţa după el, pe motiv că ar fi ineficient şi risipitor.


În ţara lui Cremene, acel care, până mai ieri, purta laurii cetăţii pe frunte devine, peste noapte, piaza rea, paria societăţii, cauza tuturor metehnelor naţionale. Şi cum municipalitatea nu poate sta de lemn tănase iat-o că-şi scuipă de trei ori în sân, în conformitate cu prevederile lăutăreşti ale Ordonanţei, şi-şi leagă fiul la stâlpul infamiei ― că doar nu de cultură şi educaţie, de învăţământ şi de sănătate are nevoie ţara, ci de bengale inginerii financiare, de inedite numere de iluzionism fiscal, de ample curcubeie electorale şi de sprinturi transpartinice menite a aduce îmbogăţirea înainte de ivirea zorilor, de uriaşe slalomuri legislative, de cumetrii şi hore contra-naturii, de fiţe de Buftea şi de tot felul de neica nimeni care să taie şi să spânzure, după cum vor muşchii lor.


Gata! Guvernu’ lu’ Hopa Milică şi-a Lenuţei din Pleşcoi a făcut săpături adânci şi-a găsit, în cele din urmă, acţionând pârghiile piteştene, cauza ineficienţei administrative şi-a crizei economice româneşti: leafa poetului Virgil Diaconu ― ea poticnea gălbejind până la icter bugetul. Din pricina ei nu reuşea secundul-prim-Milică să cauterizeze cangrena naţională şi să pună ţara cu prova-n val.

    

Probabil că vor urma şi alţi scriitori, şi alţi artişti care vor fi aruncaţi peste bord, fără colac de salvare, întru propăşirea neamului, că doar datorită lor ţara a eşuat în stânci. Şi atunci să vezi cum piese de teatru în care au fost distribuiţi 8 actori se vor juca numai în patru, sub incidenţa bocordonanţei 63.


Să se fi răsturnat, oare, căruţa cu proşti a Europei, chiar aici, pe tarlaua mioritică? La această întrebare ne va răspunde, cu siguranţă, posteritatea.

    

                                                                                                                                   Ancelin ROSETI



                                                                          2


                                    EVAZIUNEA FISCALĂ!


Blestemul roşu nu vrea să plece de la noi, deşi l-am alungat cu sânge. Planează asupra spaţiului zis mioritic, metamorfozart ca-n poveştile unde blestemele capătă forme nebănuite. Acum vine sub pseudonimul de Cod Portocaliu adus de vreme şi cel Roşu, care încă ne mai fierbe minţile îmbrăcat în hlamida numită caniculă.


În urmă cu 88 de ani încă nu se descoperise încălzirea globală! Dar s-a întâmplat altceva, tot într-un august, pe 5 ale lunii, când luna lui Cuptor îşi mărise parcă puterea, termomertrul trecând de fatidica cifră 33! Undeva, în toropita Câmpie a României, numită şi Burnas, vedea lumina zilei Marin, fiul Joiţei Preda şi al lui Tudor Călăraşu, model pentru cel care va fi „Ultimul ţăran român”, Ilie Moromete. Cel mai iubit dintre fiii acestui pământ, care vine după Sadoveanu şi Rebreanu, coleg de generaţie cu alt teleormănean, Zaharia Stancu, Maria Preda ne lasă pentru totdeauna un sat, Siliştea Gumeşti, nişte ţărani şi un copil, Niculae, dornic să înveţe carte, prototip pentru alte mii de săteni care vor lăsa de izbelişte o lume, cea a satului străbun, care le era duşmănoasă, fără a găsi o alta, pe care o visau…care li s-a promis, acel viitor de aur, atât de trâmbiţat de propaganda oficială…


Gândul ne fuge la bătrânul Miron Costin. El se plângea de aceste „cumplite vremi”. Noi nici nu mai ştim ce să zicem, dar oare să nu credem în ideea de blestem, fiindcă nici noi nu prea mai putem sta de scris ci de griji şi suspine, pe care le numim neologistic şi modern: criză!


7 august, 2010, noi, câţiva membri ai Asociaţiei Culturale „Mileniul 3” din Roşiorii de Vede, ne-am hotârât să ne facem cunoscută activitatea din cei zece ani de existenţă atestată şi parafată  răspunzând invitaţiei unuia dintre „nepoţii lui Moromete”,  poetul şi silişteanul Alexandru Cutieru. Suntem invitaţi la cea de-a IX-a ediţie a Concursului desfăşurat în Casa Memorială „Marin Preda” din Siliştea, pe tema cunoaşterii operei scriitorului. Voiam să vedem ce fac „şi altceva” unii oameni, dăscălimea noastră care-şi însoţeşte elevii la acest concurs şi să le arătăm ce facem, ce mai vrem să facem la Roşiori şi nu numai. Pe post de moderator, madam sponsoriţa ne-a promis cuvântul pe mai târziu şi ni l-a dat data trecută. Salutăm frumoasa iniţiativă a silişteanului ajuns general de armată, care a adus o coroană de flori naturale la bustul scriitorului. Singura,ba nu, mai era una de… hârtie.


Şi-au manifestat dorinţa de participare milenarii: Florina Isache, poetă, Mihai Ahtanasie Petrescu, prozator, ambii premiaţi pe 2010 de MAISON NAAMAN pour la CULTURE. Exegetul şi credem noi, unul dintre cei mai talentaţi prozatori de azi, Liviu Comşia, poetul G.Tutcălău, ceramistul Ciprian Anghel, dr. Viorel Dinu, dar  „comanda socială” a fost cea care a decis absenţa lor la eveniment. Am fost întrebaţi dacă nu primim şi invitaţi, unii crezând că cei care decid ne vor sponsoriza. N-au făcut-o în tot deceniul nostru de existenţă, aşa că am umblat la fondul FSN (fără ştirea nevestelor), am tocmit un taxi  şi au plecat: Ion Scarlat, autor al monografiei satului natal şi Pr. Vasile Berlic, al unor cărţi de poezie şi eseuri pe teme creştine, şi pictorul D.Ciocan, membru U.A.P., prof. Ion Frânculescu, care a funcţionat în comună şi…subsemnatul.


Aflasem că o silişteancă s-a decis să sponsorizeze acest concurs, şi mă gândeam că vorbindu-le de această activitate membrii onorifici ai „Mileniului 3” de pe mai tot cuprinsul ţării: C. Blănaru, (Iaşi), M. Merticaru, Neamţ, Corneliu Vasile, Caracal, Ion Georgescu, Tufeni, N. Dărăbant, Braşov, Mihaela Dordea, Bucureşti, cea căreia i s-au publicat interviurile despre marii noştri artişti în America, Germania, Canada, care le-a  adunat într-o carte, ce  n-a văzut încă lumina tiparului, Nicoleta Milea, Alexandria, Vasile Delceanu, Salcia, Romulus Toma, Buzescu şi, Doamne, că mulţi alţii mai sunt care s-au plâns şi se plâng că le stau manuscrisele-n sertare, precum  fondatorii „Mileniului 3”, Paul Amet, Fl. Troscot, Nistor Teodorescu, cei care nu mai sunt şi de la care încă am mai putea recupera manuscrisele ar putea vedea… lumina tiparului! Şi cei care vieţuiesc, cu leafa sfertuită, cu pensia micşorată de TVA şi care nu ştiu dacă mai trag speranţa într-o înţelegere şi apreciere a muncii lor… Câteva zeci de mii de lei ar ferici atâţia oameni şi ar atesta realitatea culturală a momentului…


Am intrat în sala de concurs. Peste trei duzine de elevi stau pe scaune în faţa noastră. Sunt veniţi din multe şcoli ale judeţului. În celelalte opt ediţii erau prezenţi elevi şi din alte judeţe… Peste trezeci de elevi emoţionaţi, niţel speriaţi, dar hotărâţi să-şi arate cunoştinţele, priveau la publicul din care făceam şi noi parte, la juriului, unde d-na inspector de română, Mocanu „dirija” concursul, iar „patroana” îl monitoriza. Aceşti copii au venit să demonstreze că l-au citit pe Marin Preda, că şi azi se mai citeşte! (Păcat că autorii întrebărilor n-au ştiut ce să le ceară tinerilor cititori, că tot la date şi cifre, deci la memorie, nu la afecţiune s-a făcut referinţă)…


Şi gândul meu fugea spre colegi de catedră care şi-au sacrificat ore şi zile ca să-i pregătească pe aceşti copii şi se vor alege cu o Diplomă, pe care nimeni n-o va lua în seamă la o eventuală evaluare…În faţa mea una dintre profesoare se plângea că acum femeia de serviciu are leafa mai mare ca a dumisale…dar a mai  spus că tot nu va renunţa la catedră… Şi mi-a plăcut că acei copii care şi-au rupt din vacanţă ca să pregătească „Momentul Preda”, cu dramatizarea unor pagini, cu interpretarea artistică a altora, şi soliştii… au primit pe lângă celebra pungă cu  biscuiţi, o ciocolăţică, un suc şi 15 lei de persoană, ca să-şi răcorească sufleţelul cu o îngheţată. Ceea ce nu ştiau premianţii şi toţi cei care au fost sponsorizaţui era faptul că în alt capăt de ţară, - ştire dată pe televiziunea naţională – nişte premianţi asemenea lor  au fost acuzaţi de evaziune fiscală, fiindcă nu li s-au oprit impozit pe premuiul acordat.


Normal ar trebui să închei aceste consideraţii cu laude pentru ceea ce încă se mai face.

Dar eu nu cred că trăim într-o ţară normală! Şi mai cred că pot fi acuzat de… fantezie artistică. Mă tem că la rândul meu s-ar putea să fiu acuzat de evaziune fiscală!


Ha!ha!ha!?! Păi, da:

Am pus deoparte din indemnizaţia de scriitor bani ca să-mi scot  romanul „Suflete casante”. Recurs la Memoria Istoriei din anii dictaturii. Manuscrisul stă „Sub Ascultare” din 1982.


Am dat, amicilor şi colegilor cu „delicaţie” şi semnătură 86 bucăţi. Pe stradă m-a oprit un tip cu ochelari de orbete şi haine de colecţie. Ştiam că fusese ciripitor, acum era serelisto-informator.


- Dacă nu sunt indiscret, câte exemplare aţi scos?

- Sunteţi. Câteva mii, fără un zero din coadă şi …

- Cât v-a costat? Aş vrea şi eu unul…dacă nu sunt indiscret.

- Sunteţi şi mai indiscret. Dat fiind că şi banii dumitale circulă, vă costă 20 lei…


Acum mă întreb când voi primi somaţia că sunt acuzat de Evaziune fiscală şi cu ce sumă voi fi impozitat pentru un exemplar, căci dintre ceilalţi posesori de carte nimeni nu s-a gândit „să mă jignească” cu întrebarea referitoare la valoarea unui exemplar.


Şi mă mai frământă întrebarea dacă să  plătesc un acont pentru cartea la care am lucrat în ultima perioadă, o „Scriere pestriţă” Ole, ole, ole! Unde mi-am vârât picioarele în care domină Sindromul lui Ulysse la imigranţii noştri, sau să-i schimb numele? Deocamdată râmâne aşa.


                                                                                                         Constantin T. CIUBOTARU

                                                                                                                     10 august 2010


*CIUBOTARU T. Constantin, născut la 7 septembrie 1938 la Udeştii Sucevei. Licenţiat al Facultăţii de limbă şi literatură română din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (1965). Profesor de limba şi literatura română. Membru al Asociaţiei Scriitorilor din Bucovina, 2003. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău (2009).


Cărţi semnate:  Mica barbariadă, „Atentat la pudoare” (Umor), Editura Euro Vida, Videle, 1998, Apel În Kosmos, „Teatru din sertar” (Teatru scurt), Editura Euro Vida, Videle, 2000, Doza  de  tupeu, „Pre-texte de teatru radiofonic”, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000, Dreptul  de  autor, (Proză scurtă), Editura PACO, Bucureşti, 2001, La plezneală!, „Perle preuniversitare”, Editura MIRABILIS, Bucureşti, 2003, Pitici pe creier, (Roman), Colecţia Mileniul 3-RO, Editura Augusta, Timişoara, 2005, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Roşiorii de Vede, (Monografie), Editura Almaprint,  Galaţi, 2006, Blestemul şarpelui de piatră, (Roman), Editura Dareco, Bucureşti, 2006, Umor(t) prin an-chior, (Proză scurtă), Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2007., Securiştii au fost extratereştri, (Roman), Editura Paralela 45, Piteşti, 2007, Los securistas fueron extraterrestres, (Roman), Editura NiramArt, Madrid, 2010, Monografia Liceului Economic Roşiorii de Vede, Teleorman, Editura Artemis, Bucureşti, 2008,Iupaidia, iupaida sau Eu despre foştii ei, (Memorialistică), Colecţia Mileniul 3-RO, Editura Semne, Bucureşti, 2008,  Folclor despre Defuncţii puterii, sau invers, (Proză scurtă), Editura George Tofan, Suceava, 2009, Rodul Câmpiei, (Antologie), Editura Tipoalex, 2009, Suflete casante, (Roman), Editura Paralela 45, Piteşti, 2010. Cronici şi comentarii despre cărţile autorului au apărut şi în revista Agero, Destine literare, Observatorul cultural, Domniţa Neaga, Bucovina literară, Convorbiri literare, Oglinda literară, Antiteze, Fereastra, Dor de dor, Sud, Luceafărul, Viaţa românească, Dealul Melcilor, Astra, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Cetatea literară, Caligraf, Meandre etc.

Contact: ctciubotaru@yahoo.com



                     PÂNĂ ŞI EMINESCU, JUNE, ŞTIA...

              DESPRE RECĂDEREA ÎN BARBARIE PRIN COMUNISM




Poate că Mihai Eminescu este singurul scriitor român a cărui operă a fost mutilată atât de grav în interesul propagandei totalitare. Deşi unele texte poetice eminesciene, puţine la număr, au fost adjudecate de mulţi ideologi ai extremelor şi au primit -  prin etichetare – o nemeritată funcţie de brand auctorial (care se perpetuează şi azi în percepţia publică), cert este faptul că rămân necunoscute textele sale fundamentale, între care se găsesc  şi operele politice.


Comuniştii români au făcut din Eminescu statuie şi zeu sub dictatura ceauşistă, manipulând conştiinţa publică prin hipnoza cultului personalităţii. Dar fanaticii adulatori comunizaţi se aflau într-o capcană: unii nu ştiau, alţii preferau să ascundă  faptul că Eminescu a fost de fapt un opozant puternic al “religiei socialiste“, al comunismului, al cărui caracter terorist era deja cunoscut şi în epoca sa, şi avertizând în presă publicul românesc asupra pericolelor pe care  le aduceau în Regatul românesc  socialiştii şi nihiliştii.  Este unul din motivele pentru care Rusia l-a declarat inamic.


Puţină lume cunoaşte textele politice eminesciene din 1878 şi respectiv 1881, dar şi din anii de după, texte în care tânărul jurnalist şi scriitor denunţa pericolul importat mai ales dinspre Răsărit odată cu  socialismul şi liberal-socialismul ce se propagau accelerat şi în România. El nu ezită să descrie fanatismul şi teroarea aferente, logica asasinatelor politice, de care socialiştii din epocă erau entuziasmaţi, deşi reprezentau la vremea aceea doar o sectă.


În Timpul, din 6 august 1878, în articolul Din Petersburg ne soseşte ştirea… tânărul de 28 de ani avertiza cu gravitate: „O serioasă tulburare socialistă ameninţă Europa. Cetăţenii liberi, independenţi şi înfrăţiţi ai republicii universale, care la noi sunt reprezentaţi prin partidul roşu, încearcă a răsturna toate formaţiunile pozitive de stat, şi dacă n-o vor putea face aceasta, ceea ce e de mai nainte sigur, totuşi vor încerca s-o facă pe calea lor obişnuită a atentatelor, scenelor de uliţe, tulburărilor etc., iar acele încercări încep a-şi arunca umbrele de pe acum. Noi, care suntem siguri că victoria principiilor liberale-socialiste însemnează moartea oricărei culturi şi recăderea în vechea barbarie, vom combate tendinţele lor, ori în ce punct s-ar fi ivind”.


Eminescu oferea explicaţii de economist şi politolog în acord cu argumentele epocii sale: „Socialismul industrial porneşte de la o iluzie economică. El ignoră pe deplin faptul că, chiar de s-ar împărţi averea toată a claselor bogate între cele sărace, chiar de s-ar organiza astfel munca, mijloacele prime de existenţă nu se pot înmulţi în infinit şi că nevoile sociale trebuie neapărat să consiste în renumita disproporţie formulată de Malthus, conform căreia populaţia se-nmulţeşte în progresie geometrică, adică la pătrat, pe când mijloacele de trai se-nmulţesc numai în progresie aritmetică. Contra acestei legi, în temeiul căreia omul e condamnat la muncă aspră pentru a putea să-şi întreţină existenţa fizică, nu există remediu.(…) Iluziile economice a sectei socialiste s-a lăţit însă şi în state în care n-au raţiune de a fi. În Rusia, comunismul are o mulţime de adepţi, şi unora dintre aceştia pare a fi căzut jertfă generalul Metzentzow. La noi în ţară socialismul are asemenea adepţi. A început a apărea foi periodice care, scrise fără ortografie şi fără primele cunoştinţe gramaticale, totuşi cred că cu acest minim capital de creieri şi învăţătură se poate reforma universul. Cum că liberalii noştri se bucură de progresul ideilor se înţelege de  sine”.


În Timpul din 27 martie 1881, E. face observaţia că: „Nu e dar de mirare dacă mişcarea socială, cu aberaţiunile ei politice, e atât de profundă şi de primejdioasă, pentru că fondul ei e economic. Cine va urmări bine firul istoriei va observa că toate reformele şi revoluţiile numite politice au o origine socială, că războaiele au cauze  economice, că naşterea sau stingerea religiunilor chiar stă în legătură cu motive economice. În vederea dar a măsurilor propuse de Germania pentru suprimarea mişcărilor socialiste, cari în Rusia au firma specială a nihilismului, nu se vor uita fără îndoială cauzele asupra fenomenelor, căci ideile politice eronate, deşi există pretutindenea, nu prind rădăcină şi nu au vigoare decât acolo unde cauzele economice le dau un teren priincios…” (citează mai departe asupra chestiunii măsurilor comune de luat în contra mişcărilor socialiste: “Journal des débats”, citat de E., relatează cum în tânărul regat al României s-au prezentat în Senat un proiect de lege din iniţiativa parlamentară ce stipulează espulsarea străinilor cari ar compromite interesele statului… Erau vizate exact acele curente politice ce cucereau Europa şi erau considerate extremiste, pentru că socialismul şi nihilismul promovau asasinatul politic.  Aşadar, o anumită parte a Europei conştientiza agresivitatea şi începea să se apere împotriva socialismului… „Statele solicitate de a intra în Sfînta Alianţă de la 1881 se vor putea întreba dacă legile lor le înarmează îndeajuns în contra apostolilor asasinatului; dar consimţi-vor ele a colabora la redacţiunea unui nou drept public european şi a-l lăsa să se aplice la ele numai pentru că Germania e bîntuită de socialism şi Rusia minată de nihilism?”, medita E.


Scriitorul a sesizat pericolul socialist pentru România şi a descris necruţător mizeria ce avea să fie lăsată în urmă de comunizare: „Dacă socialiştii români ar face bine să cerceteze sub câte sute de forme bugetare, fie ale comunei, ale judeţului, ale statului, se escamotează şi cel din urmă ban câştigat de omul din popor prin muncă, pentru a hrăni cu el clasa de postulanţi şi de ambiţioşi de rând care trăiesc din fondul mizeriei comune, fără nici o compensaţie pentru aproapele lor, atunci s-ar convinge că răul la noi este cu totul de altă natură. În mod natural nici n-ar putea exista socialism la noi. Populaţia e chiar mică pentru teritoriul nostru fertil şi cestiunea socială începe prin a fi o cestiune agrară, o cestiune de disproporţie între numărul kilometrilor pătraţi ai ţării şi numărul locuitorilor. Prisosul acestor din urmă fiind avizat la munca industrială, aceasta avizată la schimb pe productele agricole ale altor ţări, va fi supusă legilor unei concurenţe universale, că, nefiind destul de ieftină sau neaflînd vînzare, acel prisos de populaţie va căuta să sufere sau să emigreze. La noi, mizeria e produsă în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu se produce nimic. Socialismul nu se justifică dar la noi prin nimic şi ca evoluţiune de idei nu-i decît o jucărie…”


Pesimismul întâlnit astăzi faţă de clasa politică românească, dar mai ales faţă de politicienii ce declamă o orientare socialistă doar pentru a masca un arivism şi un grad de corupţie, îl avea la vremea lui şi Eminescu, ce se întreba, în Timpul din 18 iunie 1881: „Cred dumnealor că în plebea de postulanţi şi ambiţioşi care furnică în România e unul măcar pentru care ideile să fie mai mult decît un pretext, pentru care ţinta adevărată să nu fie banul cîştigat fără muncă? Dacă cred sînt în eroare, şi e mai mult eroarea aceasta pe care-o spăsesc prin condamnarea lor decît erorile în contra fundamentelor existenţei societăţii ce formează religia lor politică”.


Ascensiunea violentă de astăzi a liberal-socialismului ca factor de coagulare a  Opoziţiei, radicalismul şi terorismul discursului media sau de tribună ori a metodelor instituţionale practicate azi de socialiştii şi liberal-socialiştii aflaţi în creştere datorită crizei profunde şi războiului psihotronic pe limita de Vest a CSI, toate acestea sunt foarte bine descrise de Mihai Eminescu în textele de mai sus.  Eminescu e cumva actual politic. Nimic nou. De văzut, însă, prin extrapolare şi comparatism, până unde se va extinde, prin ce metode, precum şi tipurile de asasinat politic ce vor fi utilizate în anul 2010-2011.  Pe mine a fost deja experimentat un stil de exterminare. Vor mai urma şi altele, pentru alţii?  Cine va trăi, va vedea.


                                                                                                               Angela FURTUNĂ

                                                                                                              27 august 2010


 

                  IMAGINI ŞI  REFLECŢII DIN ROMANIA  2010


Vom călări frumoşi prin elizeu,

În cavalcadă, pân-la Dumnezeu

Descălecând la tronu-i, la picioare:

Pe unde ne-ai trimis a fost şi bine

Şi rău a fost pe drumul străbătut…

Teodor  Pâcă  


        

Stau cu paşaportul în mâna să intru în România, al cărei cetăţean sunt.  Îmi vine rândul, întâi e privită poza din paşaport. Cât staţi în România ? Trei luni !  Atât cu mine, dar cu toată râvnă, apărătorul  ţării se apucă să  ţăcănească tastatura . Şi o ţăcăneşte zdravăn şi concentrat, parcă scrie o notă informativă fără de sfârşit, cercetând paşaportul meu filă de filă. Durează. Rabd fără mimică, tăcut. Cei dinaintea mea  au intrat ca-n brânză, bagsamă io-s oaie neagră cu streche! Când termină cu informaţia îi aplică  paşaportului o ştampila ca un upercut şi mie o privire asemănătoare. Trec linia, sunt acasă, în casa noastră romanească. Bucurie şi îmbrăţişări.

 

Multe maşini, parcări pline, străzi şi şosele aglomerate. Fiecare circulă după propria sa  lege, personalizată  în funcţie de cine e el, de marca maşinii şi de câţi cai putere are  motorul. Se zice cu cât e mai mare cilindreea motorului cu atât e mai mic IQ-ul şi respectul faţa de ceilalţi semeni cu mai puţini cai putere ! Claxoane, semne, înjurături.  Şi io înjur înapoi, doar sunt conaţionalul lor. Ioranna  îmi spune, în repetate rânduri: Stăpâneşte-te doctore, nu mai înjura!

 

Nu-mi place să mi se spună doctor în România. Nu sunt ca majoritatea lor. Punct. Niciodată nu am pretins nimic de la pacienţi mei. Jur, pot să jur şi pe moaştele Sfintei Paraschiva  fiindcă este la mare căutare şi preţ în România lui Iliescu şi Băsescu. Ştiu că doctorii din România sunt plătiţi mizerabil, ştiu de când am fost medic de Maramureş, atunci de mult, şeful de post - miliţianul - avea salariu mult mai mare decât mine. Dar chiar aşa, în această nedreptate socială a dictaturii  de atunci, am făcut de la început totul pentru pacient, cât m-am priceput, fără să solicit sau să pretind ceva.  Dacă, la sfârşit, pacientul a dorit să mă procopsească cu nişte ouă sau o găină bătrână, acceptam să mi le gătească Maria, femeia de serviciu, îmi făcea o zamă bună. Şi mă mulţumeam cu atâta. Pe vremea aceia nu erau euroi  iar tovarăşii colectivişti de pe Valea Vişeului nu prea aveau nici lei româneşti. Acum e altceva; am auzit ca pacientul nu ajunge în sala de operaţie până ce medicul nu şi-a primit plicul solicitat. Ce penibil, cu toate explicaţiile şi argumentele lor. Ce ruşine! Ce ruşine, acesta-i sistemul de sus până jos? Este.

   

Sistemul  românesc  post decembrist, e mult mai rău decât  cel  dinainte, cel  început la  23 august. Cât se vinde şi se fură în România lui Iliescu şi Băsescu, numai cu Sovromurile se  mai poate compara, dar atunci eram sub stăpânire militară şi comunistă rusească. Într-un moment istoric, într-o şedinţă de Comitet Central, Gheorghe Gheorghiu Dej a scos din buzunar un leu românesc şi i-a întrebat ce este acesta?! Tovarăşii au făcut pe ei de frica, nu ştiau ce urmează. Dej le-a spus: Nici un leu nu mai are România datorie de război, nici măcar acest leu! Ştiu romanii noştri, dragi şi deştepţi în toate, cât  au fost aceste datorii? Nu-i interesează, orice telenovelă  e mai interesantă decât trecutul lor istoric. Şi Nicolae Ceauşescu a făcut, pe dracu-n patru, pe spatele poporului român, să plătească toate datoriile ţării. De două ori sub comunişti, lua-i-ar  dracu odată, România şi-a plătit datoriile externe. Fiindcă  nu poţi fi liber dacă eşti dator! Repet; nu poţi fi liber dacă eşti dator! Şi când i-au ciuruit pe odiosul şi sinistra în decembrie  erau bani mulţi în visteria ţării, pe care frumosul în pulover roşu, primul nostru prim-ministru evreu, cum l-a numit Petre Ţuţea pe Petru Roman, i-a păpat imediat şi a început afacerile cu industria română. Apoi s-a dedat la comisioane pentru el şi datorii externe, ca  poporul român să nu-şi piardă deprinderea de a plăti dobânzi grele. Petru Roman si Ion Ilici Marcel Iliescu au început distrugerea poporului român, care astăzi e mai dator ca niciodată în ultima suta de ani şi a ajuns de importă şi cartofi.

 

Merg la „Kaufland” un supramarket indigen din Bistriţa să cumpăr cartofi. Sunt din Turcia. Bravo, iubiţi conducători de  ţara, ne-aţi europenizat total! Cartofii au ajuns pe Bârgaie pe vremea  regimentului grăniceresc, în Turcia  numai de pe vremea lui  Mustafa Ataturk. E o diferenţă! De ce nu mai avem noi, românii,  cartofi indigeni?   Pentru că  după  1990, cultivatorii de cartofi au preferat sa devină căpşunari de Spania  în loc să rămână în România pusă la mezat de Petru Roman şi Ilici Marcel Iliescu, marii cartofori cu averea României. Înţeleg că sunt fructe ce nu se produc pe Bârgaie, dar să aduci legume şi zarzavaturi din orient, mi se pare absurd. Dar, nu e absurd într-o Românie  guvernata  absurd de două decenii. Şi cu ce plătim cartofii şi roşiile, conopida şi fasolea adusă din îndepărtatul orient, precum pe vremuri de acolo soseau  caravanele ce aduceau  mirodenii!?  Ei cu ce, cu ce? Cu aur verde! Cartofii se cultivă anual, pădurii îi trebuie zeci de ani să crească, să se împlinească. Aurul nostru verde se duce, şi pe cartofi şi pătlăgele timpurii, fiindcă este mai uşor să tai copaci decât să cultivi zarzavaturi prin sere. Se duc pădurile românilor pe apa economiei de piaţă liberă  la preţuri de cartofi noi şi păstăi de fasole.


Am fost, ca de fiecare dată, prin marile trecatori nordice Şetraf şi Gutâi, Prislop şi Tihuţa şi am văzut Ţibleşul, Munţii Maramureşului şi a Rodnei, Călimanii şi Obcinile Bucovinei intens deforestaţi, iar reîmpădurirea neglijată. Politic şi economiceşte se urmăreşte distrugerea ţării, urâţirea  acestui colţ de rai, ca apoi să fie vândut pe nimic străinilor, la fel ca şi industria cincinalelor. Drumurile judeţene, mai puţin în  Bucovina, sunt sub orice critică, cu margini străjuite de toate murdăriile posibile, predominând ambalajele de plastic şi aluminiu. România mea este murdară, în toate felurile e murdărită. Este rezultatul conducerii României  de marionete în mâna capitaliştilor străini, de false elite politice, de parveniţi şi escroci, ce au înlăturat pe cei cu  spirit şi dragoste faţă de ţară, pe cei cinstiţi şi cu simţ gospodăresc.

 

Într-o benzinărie toată activitatea era oprită fiindcă se afla prefectul judeţului bistriţo-năsăudean cu televiziunea şi alai mare după el: şofer personal, bodigarzi sau bodyguards, consilieri. Lipsea machiorul. Avea carismă de vedetă politică şi costum scump, iar două camere tv îl fixau insistent, din faţă şi dos, fiindcă dădea nişte indicaţii preţioase. Era şi o ziaristă, o libelulă cu reportofon şi zâmbet atrăgător şi promiţător.  Personalul benzinăriei era cu gura căscată în jurul lui, iar noi, ce intraserăm să alimentam, stăteam ca proşti în aşteptare să ne dea benzină, dar totul înţepenise. Mai era o maşină de poliţie în apropiere şi se aştepta, probabil, cea a pompierilor, să fie la datorie dacă, tulai Doamne, tocmai atunci ar izbucni vreun incendiu. Şi mai vorbim de megalomania  şi cultul personalităţi a lui Nicolae Ceauşescu.

 

S-a hotărât deshumarea soţilor Ceauşescu. Mare eveniment postrevoluţionar, căruia mass media i-a dat o anvergură dâmboviţeana pe măsură. Am aflat de ce  s-au tăinuit  până acum mormintele lor: Poporul ar fi dat navala să le profaneze mormintele! Afurisit acest popor roman, auzi dom’le ce îi trecea prin cap. Norocul Ceauşeştilor a fost cu Iliescu, Brucan şi Roman, cinstiţi, democraţi şi sentimentali.  S-a povestit şi cum s-au pierdut cadavrele odiosului şi sinistrei în ceaţă, povestitor Gelu Voican Voiculescu, bun povestitor de adormit proştii postrevoluţionari. Identificarea rămăşiţelor anatomice se va face cu ajutorul  celor mai avansate metode de cercetare: pentru preşedinte  se va folosi metoda ADN iar pentru savantă  metoda CODOI  (CO2 – scuzaţi-mi cinismul spontan şi ieftin)  Odată precizată sau nu identitatea lor, va urma un lung proces de acuzări şi condamnări, în care vinovaţii nu vor avea nimic de suferit. Are justiţia bucureşteană grijă de ei! Cu această  ocazie s-a aflat şi de blestemul Saftei Brâncoveanu  care cere Divinităţii: „ca acela care se va atinge de ctitorie să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare” Ctitoria Saftei Brâncoveanu a fost Spitalul Brâncovenesc de lângă Biserica Brâncovenească pe care odiosul preşedinte a dat ordin să fie dărâmat, după care a intrat în vigoare blestemul ctitoarei, cu un mic amendament: cei ce au hotărât omorul nu au fost din neamul lui! De comentat ar mai fi cine şi cum vor fi blestemaţi cei ce au comis un omor în cea mai mare sărbătoare creştina a poporului român. Asta pentru că justiţia română a fost împuşcată odată cu cei doi…

 

Justiţia română a fost împuşcată, dar nu a murit. E invalidă rău! Am apelat şi eu la ea în cazul celui mai mare defăimător a istoriei, culturii şi limbii poporului roman: Roman Patapievici (vezi volumul lui „Politice”) Şi justiţia dâmboviţeana a rămas surdă, este surdă, este sluga slugilor, a puterii şi a banilor, ca şi Băsescu. Vai şi amar de România de când cu asemenea  preşedinţi post revoluţionari! Am auzit în ţară o anecdotă legată de iniţiala urare băsănească: să traiţi bine. Se spune că, la puţin timp după ce a apucat şi al doilea mandat de preşedinte, a întrebat  poporul român: Încă mai trăiţi? Atunci să vă băşiţi  bine!

 

Din nefericire situaţia economica din România este tragică şi o pătrime din populaţie nu are nici după ce să se băşească! Explicaţia cu criza este falsă, reală este proasta gospodărire şi frauda masivă din ultimii douăzeci de ani a uneia dintre cele mai bogate şi frumoase ţari europene. Guvernanţii comunizaţi au reuşit să scoată România din marea criză generată de războiul mondial în mai puţin de 20 de ani, în acelaşi timp guvernanţii europenizaţi de după 1990 au băgat poporul român, întâi în tunel fără luminiţă la capăt din care motiv au căzut în hăul unei crize totale şi de lungă durată. Dacă romanii ar fi citit  cartea „Prădarea Romaniei’’ cu sub titlul „Cum pradă Traian Băsescu România” de Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu s-arr fi luat cu mâinile de cap! Azi, guvernanţii preşedintelui jucător la comanda străinătăţii au ajuns să împrumute bani ca să plătească datoria dobânzilor banilor împrumutaţi, pensiile acelea nenorocite ale oamenilor de rând, să taie salariile şi să reducă personalul angajat. Bravo Băsescu, ai după ce te flatula  pe cei doi poli – oral şi anal - ai tubului digestiv! Efectele acestor hotărâri de salvare naţională sunt multe şi grave, unul dintre ele este că o întreagă generaţie tânără va lua calea străinătăţii, lăsând  ţara de izbelişte…

 

Cu toată această izbelişte, după treizeci de ani de străinătate, tot mai mult doresc să mă întorc în patria mea. E firesc, e genetic încrustat, motivat de amintiri, iubiri, dorinţe. Temporara despărţire de Maramureş şi Bucovina, de terasa pensiunii din Herculane sau a celei din Cheile Grâdiştei, de pensiunea „Nu mă uita” din Săliştea Făgăraşului sau, şi mai ales, de Fântâna cu laiţă din Strâmba  Bârgăului este grea, dureroasă şi nu se vindecă decât cu întoarcerea. Mă voi întoarce. Acum, însă plec din nou, sunt un peregrin solitar. Mă aflu pe aeroport, în faţa poliţistului de frontieră care îmi cercetează încruntat paşaportul canadian. Mă perforează cu privirea de vajnic apărător al ţării şi-mi spune: De două zile vă aflaţi ilegal în România! M-a şocat aiurindu-mă pe moment. Nu înţeleg cum sunt ilegal în ţara neamului meu, una dintre cele mai mari democraţii ale Uniunii Europene de la Băsescu încoace. Mi se explică: Aţi primit viză de şedere pentru 90 de zile şi aţi stat trei luni, din 24 Aprilie până în 24 Iulie sunt 92 de zile, înţelegeţi !? Bine, înţeleg că am înţeles şi nu numai atât, dar mi-a trecut şi aiureala de moment, mi-am revenit la starea mea  normală, şi nu prea. Întreb: Şi acum mă veţi opri să  plec? E crunt şi mai ştii că şi poate… ce mare bucurie  i-ar mai face soacră-mi…


                                                                                                                          Corneliu FLOREA

                                                                                                                                     august 2010

                                                                                                                                  Winnipeg, Canada


PS: La Munchen m-au aşteptat  Silvia şi Titu Popescu, am stat cu ei câteva zile. Se pregăteau, după mai bine de douăzeci de ani, să se întoarcă definitiv în România, în Clujul lor. Am fost surprins, emoţionat datorită puternicei prietenii care ne-a legat toţi aceşti ani. Ei erau senini, se eliberau de străinătate. Da, mulţi vor să se elibereze de străinătate...     




                                                                        ROSTUL

Când te despărţi din vină ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seamă că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te despărţi din vină celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp că să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit că lucrurile să apuce pe alt drum.

 

La fel se întâmplă şi atunci când te despărţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios,  îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mamă nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.


României i-a dispărut rostul. E o ţara fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţara cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.


Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.

 

Bătrânii.

România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, că vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri.  Câini ţinuţi afară iarnă, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, că să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

 

Pământul.

Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează „Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găina, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările „prietene”. La noi chestia asta se numeşte „agricultura de subzistenţă” şi lui tanti    Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţă, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califica drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!


Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi da, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţă şi plecau la câmp cu ciorbă în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

 

Credinţa.

O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în ladă de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp.  Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţa, cu fermoar şi arici, prin care ţi se văd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizeaza cu cruci făcute în grabă şi cu un „Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent.

 

Fugim de ceva că să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada. Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting... pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.

 

Sună-ţi bunicii, pune o sămânţa într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi. Să trăieşti!  


                                                                                                                 Braduţ FLORESCU

                                                                                       http://bradut-florescu.blogspot.com


-Absolvent al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC), Universitatea din Bucuresti (93-97), Bradut Florescu a inceput sa lucreze in media si comunicare in radio, apoi ca reporter la Cotidianul. Intra in publicitate in 1996, unde a fost mai intai copywriter si mai apoi Creative Director la  Notorious DDB, devenita ulterior Notorious Advertising, agentie unde a lucrat pentru clienti cum sunt McDonald's, Henkel, SONY, Volkswagen, Excelent, Monsanto.

 Dupa 1 an in care a fost Senior Copywriter la Connex (acum Vodafone), urmatorul pas in cariera sa profesionala a fost Tempo Advertising, companie de publicitate pentru care a lucrat pe pozitia de Group Creative Director (99-2001), activand pe conturile Orange, Pro Tv si EDI. Ajunge ulterior in departamentul de creatie DDB, agentie de care se desparte mai bine de un un an, iar in perioada  octombrie 2005 - octombrie 2006, a devenit Creative Director Pro TV.

Revine la DDB Bucuresti ca Head of Strategy si Director Executiv, companie de publicitate unde, din vara acestui an, a condus departamentul de creatie, din pozitia de Creative Director. Aici a fost direct implicat in activitatile de strategie si creatie pentru conturile McDonald's, Henkel, Pepsi Lipton International, Alpha Bank, Peugeot, Sodexho, CEZ, Ringier, Dogan Media International, Vivartia Group (Chipita 7 Days, Finetti, Uncle Statis, Bake Rolls).




 


                                                                          STATUL LA ROMÂNI
                                          Statul român e falimentar si depinde de occident!

 

 
Problema este de mare interes. Primul articolpe această temă a apărut mai de mult şi,  de aceea, readuc in memorie câteva momente din istoria ideii şi faptei privind statul la români. Pentru că în lipsa dialogului moldo-valahilor cu Roma,convingerea mea este că statul lor s-a rebizantinizat, el mimeaza numai colaborarea cu vestul.
Astazi trei milioane capsunari si trei de salariati din economia de piata asigura supravietuirea a patru milioane de pensionarii si un milion jumatate de bugetari. Dupa mărirea pensiilor, salariilor, numarului functionarilor pe datorie si curba de sacrificii (25% reduceri de salar). Washingtonul / FMI asigura „ca nu vor mai fi alte taieri salariale“. Statul e falimentar si depinde de occident.
 
Statul creştin
 
Nicolae Iorga vedea in statul moldo-valahilor un Bizant dupa Bizant (450 p.), falimentar fara refacerea unitatii dintre ortodocsi si catolici. Constantinopolul ca si Bucurestiul sunt macinate de o boala incurabila. La fel vede Mircea Eliade in Anexa II. Mihail Realea canstata in 1928: "O ţară adusă la sapă de lemn, batjocorită şi umilită. Un stat unde minorităţile protestează mereu, fiindcă li se calcă drepturile... o ţară care şi-a pierdut busola morală şi dreptatea şi care se zbate în expediente de aventură de la o zi la alta, între protestarea internă şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care ţara noastră să nu primească reproşul, ori umilinţa străinătăţii."
Din perspectiva crestina, omul este inzestrat cu drepturi si calitati pe care statul trebuie sa le protejeze si promoveze. In acest caz statul merita respect, in caz contarar el isi pierde legitimitatea. In vremea Mantuitorului existau opt imperii. Azi Roma crestina a cucerit lumea.
De doua milenii lumea e impartita in Imperiu, Limes si Barbari. Primul da tonul si este azi Lumea I, dezvoltata, occidentala, UE / USA / NATO / OECD. Limesul este Lumea II, in curs de dezvoltare la periferiea Imperiului. Barbarii sunt lumea III, vesnic subdezvoltati si subventionati.
Sfantul Imperiu Roman, Uniunea Europeana, Lumea I, dezvoltata, garanteaza drepturile omului: Libertate, Dreptate si Pace, model de urmat pentru toata lumea, chiar si pentru cei de alta credinta. Valoriile, normele crestine sunt percepute si promovate azi ca standarde de civilizatie universala.
Intre Sfantul Imperiu si Barbari, greco-ortodocsi au dezvoltat o cultura, civilizatie de Limes greu de integrat de imperiali. De aceea statele de la Limes, care inconjoara Imperiul trebuie sa se decida de partea cui sunt. Romania si Moldova sunt la Limes. Care sunt perspectivele lor.
 
De la Roma la Moscova (a III-a Romă)
 
Romanii, urmasii Imperiului Roman de Apus, pierd legatura cu Roma 395, iar dupa marea Schisma 1054, greco-slavii le impus o ierarhie ortodoxa antilatina, contra naturii lor. Asa au ajuns romanii in afara normelor si valorilor Imperiului. Ei sunt priviti cu neincredere de greco-pravoslavnici pentru ca sunt de latini si de occidentali pentru ca sunt singurii romani greco-ortodocsi.
In aceasta situatie Sfantul Imperiu ii insarcineaza pe maghiari si pe polonezi romano-catolici, sa-i aduca pe romani greco-ortodocsi pe carea adevarului. Maghiarii percep aceasta misiune apostolica milenara ca mandat de maghiarizare, ceea ce e intolerabil. Polonezi n-au ocupat Moldova si sunt mai generosi, vezi opera cronicarilor moldoveni si vizita papei polonez Ioan Paul II la Bucuresti. Primele state romanesti ca maduva greco-ortodoxa bizantina intra in conflict cu Sfantul Imperiu si dupa caderea Constantinopoluilui, si cu Imperiul Otoman, asa ca sute de ani valahii din Ardeal erau numai tolerati de romano-catolici, iar la sud si est de Carpati de turco-musulmani.
1600 Mihai Viteazul intelege dilema si taie nodul gordian cu ajutorul Ligii Crestine, Papei de la Roma, Imparatului Sfantului Imperiu unde gaseste intelegere, sprijin, dar proiectul lui de reunificare si emancipare statala esuiaza din cauza ortodoxiei, nu fara a fi un model de urmat. Un secol mai tarziu, Liga Creştină crează în Ardeal condiţiile unirii romanilor cu Roma. Maghiarii, slavii, grecii sunt fireste inpotriva ei, dar unitii redescoperă latinitatea lor la Roma şi ideile lor ajung şi la Bucureşti si Iaşi unde se confruntă cu ideile greco-slave şi cele laice, iluministe franceze.
Dupa Unirea de la 1700, Biserica greco-catolica si Corifeii Scolii Ardelene pun bazele Proiectului de emancipare nationala, statala. In timp ce la „Mica Roma“, Blaj, se scria cu litere latine si se gandea din nou in normele, valorile crestine universale romane, moldo-valahii erau dependenti de politic si spiritual de sultanul turco-musulman, patriarhul greco-ordodox ori de Tarul de la Moscova.
Astfel in timp ce Biserica Unita, Coriferii Scolii Ardelene puneau bazele renasterii nationale, domnitorul Dimitrie Cantemir in loc sa se orienteze si el spre occident, prefera „a treia Roma“, Moscova, si face o aliata cu rusii, cu Petru cel Mare, cu consecinte dezastruoase. Pe de parte astfel s-a subminat astfel unitatea - care proiect national, statal este de preferat, cel al Corifeilor Scolii Ardelene, Roma, sau al moldo-valahilor, Moscova? -, iar pe de alta parte turco-musulmanii si greco-ortodocsii speriati de primejdia uniri cu Roma a tuturor romanilor si de ascensiunea celei de a treia Roma, Moscova, intronizeaza la Bucuresti si Iasi numai greco-ortodocsi fideli din Fanar.
 
Sub greci şi ruşi
 
1711-1821, sub "mafia greceasca" statul moldo-valahilor se degradeaza: "Toate dregatoriile, dupa spusele fratilor Mecedonschi, de la prima pina la ultima, sint cumparate cu bani. Dregatoria de vistiernic se cumpara de la domn si era platita pina la jumatate de milion de lei si mai mult. Ispravnicul de judet isi cumpara functia sa anuala pentru douazeci si treizeci de mii de lei, dupa bogatia populatiei din acel judet ,... pentru postul de mitropolit se platea un milion de lei etc."
Greco-fanariotii nu faceau distinctie intre bugetul tarii si interesul lor strain de neam. Pe de alta parte monopolul comercial garanta preturi de rechizitie de circa cinci ori mai scazute decit preturile mondiale. Asa ca  "pe la inceputul veacului al 19-lea Principatele Dunarene pareau a merge deadreptul spre peire" si taranimea practica o economie de subsistenta. Dar in razboaiele ruso-turce, primii castiga incet dar sigur teren in Principate si fanariotii Sultanului si Patriarhului sunt inlaturati.
1829-1856, in perioada regulamentara, "mafia fanariota" e inlocuita de "orasul parazitar" xenocrat cu "usilor deschise" spre vest. Acum evreii incep tranzitie spre capitalism. "Le pays était le plus arriérés d'Europe. Quatre-vingt-dix pour cent de sa population de 5 millions et demi d'habitants était composée de paysans ignorants ... Les Juifs y formaient la seul classe moyenne, pratiquement la seul classe intelllectuelle, et le commerce des pays passait ordinairement par leurs mains."
Desfiintarea monopolului asupra comertului si fiscalitatii fanariote au influentat pozitiv agricultura, asa ca boierii imbogatiti se orienteaza spre Paris, capitala sec. 19, unde curentul laic, cultural, francmason cucereste elita moldo-valaha. Acelasi fenomen il intalnim si la rusi, care inclinau si ei spre protestantism si cultura ca paleativ lipsei de unitate spirituala dintre Moscova si Roma.
 
Proiectul francez laic
 
După Adunarea de la Blaj din 1848, emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea blocata de maghiari devine reală, dar la scurt timp Viena acceptă dualismul austro-ungar şi românii sunt supuşi din nou maghiarizării, mai ales că ierarhi ai Bisericii Unite au trecut pe nesimţite pe linia maghiară. În lupta de ideii dintre uniţi şi curentul cultural iluminist francez, care provin din surse diferite, dar sunt ambele provestice, moldo-valahii refuză Unirea cu Roma, optează in mod manifest pentru cel laic.
Dupa proiectul Corifeilor Scolii Ardelene (Roma), a lui Dimitrie Cantemir (Moscova), acesta e al treile model laic, cultural, eminamente al moldo-valahilor (Paris). Iata esenta acestui proiect al liberarilor lui I.C. Bratianu formulat intr-un memoriu adresat Imparatului Frantei, Napoleon III.: "Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasa cucerire, ce Franta a facut-o vreodata afara din teritoriul sau. Armata statului român ar fi armata Frantei in Orient, porturile sale dela Marea Neagra si de pe Dunare ar fi antrepozitele comertului francez, si din cauza abondentei lemnelor noastre de constructie, aceste porturi ar fi tot odata santierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute tari ar alimenta cu avantagiu fabricele Frantei, care ar gasi in schimb un mare debit in aceleasi tari. In fine, Franta va avea toate avantajele unei colonii, fara a avea cheltuielile ce aceasta ocazioneaza." Daca înlocuim Franta cu UE, programul e inca de actualitate, dar e politic incorect.
Decăderea Imperiului Otoman si infrângerea Rusiei în razboiul Crimeii, au permis Unirea Tarii Românesti cu Moldova si reorientarea spre vest. Incercarea lui Cuza de reorientare spre Roma a Principatului, obedient Sultanului si Patriarhul grec, s-a izbit de rezistenta ortodoxă in cooperare cu laicismul cultural francez. Eludarea fudamentului religios a cooperarii româno-occidentale a dus la diminuarea influentei Scolii latiniste unite cu Roma la sud si est de Carpati pina in zilele noastre.
 
Regii germani
 
Dupa exilarea lui Cuza, romano-catolicul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea de a realiza cooperarea cu vestul fara a mai pune la indoiala obedienta duhovniceasca si soborniceasca a Constantinopolului si Moscovei. Lipsa de perspectiva reala a proiectului moldo-valah mascat de stralucirea curentului cultural francez laic era legitimat acum si de o dinastie germana.
Iata ce remarca Mihail Eminescu: "Astazi avem cele mai liberale institutii, suveranitatea poporului, coduri de legi franzuzesti, consiili comunale etc. Ne merge de aceia mai bine? Nu, de zece ori mai rau, pentru ca noile institutii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural. Nu se potrivesc cu fortele productive de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea nostra economica. Noi trebuie sa ne ostenim acum mai mult pentru intretinerea acestui aparat de stat modern scump si inutil." Regatul nu a depasit niciodata statutul de periferie furnizoare de griu, petrol si lemn spre vest.
1918, crearea statului român unitar, a presupus alianta cu apusul din timpul razboiului si prabusirea imperiilor de la granite. Dar si dupa Marea Unire, a invins din nou curentul cultural, laic, mason, mult sub asteptariile momentului istoric. Crearea unei mari Dioceze unite cu Roma, reintegrarea autentica a intregii suflari românesti in civilizatia occidentala a esuat si in Romania Mare.
Greco-pravoslavnicii nelinistiti de legaturile strinse a românilor ortodocsi cu apusul chiar si in mantia laica, fara a pomeni de primejdia unei eventuale uniri cu Roma, au ridicarat imediat rang mitropolitului valah in cel de Patriarh. Spre deosebire de toti patriarhi greco-ortodocsi, cel de la Bucuresti este imbracat in alb, ca papa. Apoi concordatul si unirea religioasa sunt boicotate.
Astfel a fost ab ovo pecetluita soarta tari, care prin Nicolae Titulescu la Geneva celebra tranzitia societatii moldo-valahe spre vest intr-o franceza fara cusur, iar la Bucuresti se perpetuau cutume greco-fanariote antioccidentale si linia politica trasata de Bizant si liberalii masoni ai lui Bratianu.
"Orasul parazitar" (cite un milion de maghiari, germani, evrei si români occidentalizati) a blocat emanciparea celor 16 milioane de români. Totusi, copii de tarani s-au indreptat spre orase si scoli unde s-au izbit de adversitatea orasului xenocrat, care nu-i accepta. Conflictul a generat Legiunea "Arhanghelului Mihail" cu ortodoxia ca maduva ideologica si fascismul apusean ca model.
Decalajul economic dintre Regat si Transilvania si fata de occident n-a fost depasit, asa ca regele Carol II renunta la fatada democratica, tara-i dezmembrata si el fuge. Politica de supravietuire a 2/3 din stat a reusit sub maresalul Ion Antonescu, dar cind rusii ajung din nou in Basarabia, elita interbelica incearca revenirea sub patronaj apusean, dar esuiaza pentru ca ei au renuntat la influenta in România 90% in favoarea lui Stalin, care reface, de la Baltica la Adriatica, Cortina pravoslavnica, ortodoxo-comunista, impotriva tuturor influentelor occidentale, religioase sau culturale.
Regatul regilor germani 1878-1945 “a fost o mare fictiune prin care orasul xenocrat traia pe seama satului românesc" (Mihail Manoilescu) si era o constructie subreda, pentru ca in loc sa continue politica de Unire cu Roma promovata de Biserca unita, de Cuza si dorita de toti ardelenii dupa primul razboi mondial, dinastia de Hohenzolern-Sigmaringen s-a lasat corupta si a urmat linia greco-fanariota si cea culturala, laica pro-occidentala liberala, pana la dezastru.
 
Proiectul sovietic
In preajma si pe toata perioada razboiului mondial II, existau trei alternative pentru România:
 
(1)  Germania national-socialista a lui Adolf Hitler urmarea dezmembrarea tarii, apoi autohtonii urmau a fi impinsi spre rasarit, spre Transnistria.
(2)  Anglo-americanii percepeau blocajul "orasului parazitar" moldo-valah, lipsa infrastructurii, a asistentei medicale, suprapopulatia de la sate, analfabetismul si propuneau: "South-Eastern Europe should industrialise on its own, on the "Russian model", (by which we do not mean Communism)." dar in final au cedat estul Europei rusilor.
(3)  Moscova oferea moldo-valahilor, ca model de depasire a subdezvoltarii cronice, dictatura de dezvoltare, o  forma laica a despotiei orientale, bizantine, practicata deja de pravoslavnici cu succes, si pentru traditiile ortodoxe din Balcani, un sistem usor de implementat.
Stalin a continuat opera inaintasilor sai pravoslavnici. A ocupat militar tara, a instalat la conducere agenti sai cominternisti, evrei Ana Pauker, Valter Roman etc. si a eliminat tot ce era prooccidental: Biserica Unita, intelectualii provestici etc. Apoi a fost refacuta structura statului despotic bizantin si opturarea totala a tuturor legaturilor cu vestul. Vezi KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov de Andrew & Gordievski, Londra 1990, Bucuresti 1994:
5. Unificarea tuturor partidelor intr-unul singur, avind grija ca toate rolurile cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.
6. De la conducatorii de organizatii locale de tineret in sus, in pozitiile de conducere se vor repartiza oameni desemnati de serviciile noastre speciale.
9. Se va urmari ca functionarii (exclusiv organele de securitate si din industria minelor) sa aibe retributii mici. Aceasta se va refera indeosebi la sfera sanatatii, justitiei, culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere.
12. Se ver exercita presiuni asupra serviciilor publice in sensul ca acestea sa nu acorde acte doveditoare a proprietatii asupra pamintului.
13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca urmeaza acest curs pentru a face gospodaria particulara nerentabila. Dupa aceea trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare din partea taranilor, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie, repartizarea lor. Concomitent cu cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nici asa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa trebuiasca acoperit din import.
14.  Trebuie facut totul ca hotaririle si ordinile - fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – sa fie nepunctuale.
15.  Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii si institutii, insa nici una dintre lel sa nu aibe drept de decizie inainte de a se consulta cu celelalte.
24-26. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbata. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de problemele actuale legate legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor inlatura cauzele fenomenului in discutie.
27. Luarile de pozitie ale conducatorilor bastinasi pot avea coloratura nationala sau istorica, dar acestea nu pot duce la unitate nationala.
32. Trebuie extinsa birocratia statului in cel mai inalt grad in toate domeniile. Este admisa critica activitatii organelor administrative, insa nu se admite nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea normala a aparatului birocratic.
35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuiue sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupare de de oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab sau mediocru. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii.
38 –40. ... campania de acuzare a nationalismului si sovinismului. Trebuie ca reprezentatii opozitiei sa fie inchisi sau lichidati ...
44. Se va cauta ca acei care lucreaza in diferite functii indiferent cât de mici, sa fie schimbati si inlocuitti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.
45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma.
Dupa dezmembrarea statului si crearea a doua state românesti – RSS Moldova a fost pusa sub ascultarea Patriarhului de la Moscova si rusificata -, si punerea in practica cu succes a programului KGB de mai sus, Nikita Hrusciov si-a retras Armata Rosie si conducerea a fost increditata, delegata  presedintilor autohtoni fideli liniei greco-slave.
 
Presedintii moldo-valahi
 
Nicolae Ceusescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu, toti ortodocsi moldo-valahi, membri marcanti, activisti ai Partidului Comunist Roman, continua modelul bizantino-fanariot binecunoascut cu ingrediente din modelele antioccidentale ale greco-pravoslavnicilor mascate de curentele culturale occidentale la moda si liberalitatea masonica laica.
Ideea Corifeilor Scolii Ardelene este diluata si de slabiciunea Bisericii Unite, marginalizata, dar mai ales de faptul ca acesta a acceptat inca din se. 19 linia politica si religioasa maghiara, in contradictie flagranta cu programul initial al Corifeilor. Astfel in zilele noastre la Bucuresti Partidul Maghiarilor UDMR a preluat misiunea de reorientare a moldo-valahilor spre occident. Agentul Budapestei, revolutionarul Lazlo Tökes ii reprezinta pe romani la cel mai inalt nivel in Parlamentul European.
In afara de Partidul Mghiarilor, curentele culturale occidentale, masoneria liberală si laicitatea sunt putinele punti subrede pe care se realizeaza de bine de rau un contact cu lumea occidentala.
Vizita tuturor presedintilor la Roma s-a soldat cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea si cu aderarea tarii la UE / NATO. Dialogul cu Roma, conditie initiala pentru integrarea autentica nu are insa loc.
 
                                                                                                                           Dr. Viorel Roman
                                                                                                                               Germania


 SLUJITORI CARE FAC RĂU CREDINŢEI

                                             
                                              CALEA BISERICII

                                                      SAU

                         LA MAREA LIPSĂ DE CREDIBILITATE A GUVERNĂRII

                      SE ADAUGĂ ŞI ALTE ELEMENTE DESTABILIZATOARE

                                                                                                          MOTTO:

                                          Deutsche Welle: „În România, un preot rău distruge cât pot zidi 40 de preoţi buni!”

(EXTRAGEM DIN „ADEVĂRUL” /13.09.2010)

Săptămâna trecută, cotidianul „Adevărul" a dezvăluit că Înalt Preasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, s-a făcut proprietar peste cele mai profitabile surse de venit ale mănăstirii pe care a ctitorit-o în localitatea sa natală, Dorna Arini, din judeţul Suceava. Mănăstirea din Arini i-a cedat lui ÎPS Teodosie un hotel, două case şi 19 hectare de teren. IPS Teodosie a garantat construcţia complexului monahal cu veniturile Arhiepiscopiei Tomisului.

Patriarhia nu va porni nicio anchetă pentru felul în care a devenit Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, proprietarul mai multor bunuri ale unei mănăstiri din Suceava. „Conform regulamentului Bisericii Ortodoxe, în baza autonomiei eparhiale este de competenţa  

Înaltpreasfinţului Părinte Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor ca, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Teodosie,  ctitorul mănăstirii din localitatea Dorna Arini, să clarifice problema organizatorică semnalată în materialul de presă", declară preotul Constantin Stoica, purtător de cuvânt al Patriarhiei.

Arhiepiscopia Sucevei, instituţia care ar trebui să facă lumină în acest caz, a refuzat să ofere un punct de vedere.„Şi tăcerea este un răspuns", comentează atitudinea Arhiepiscopiei teologul Marius Dugulescu, vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile Omului şi Culte din Parlamentul României. „Biserica a ajuns într-o situaţie jenantă prin astfel de exemple. Este instituţia cu cea mai mare credibilitate, dar riscă să şi-o piardă prin astfel de atitudini care vin din interior. Îmi pare rău să constat că Biserica între timp şi-a pierdut menirea, iar societatea românească are neapărată nevoie de repere morale", conchide Dugulescu.

Radu Preda, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj, spune că una dintre marile greşeli ale Bisericii în cazul afacerii lui Teodosie este tocmai evitarea răspunsurilor.„În astfel de situaţii cu cât biserica reacţionează mai puţin transparent, cu atât îşi pierde din credibilitate. A te comporta ca şi cum opinia publică nu trebuie să se amestece în treburile Bisericii nu faci decât să alimentezi suspiciunile şi, mai cu seamă, un anumit resentiment faţă de cler, mai ales în această vreme de criză".

Redactor-şef al publicaţiei religioase „Lumea Credinţei", Răzvan Codrescu, consideră cazul Dorna Arini ca fiind un exemplu tipic de afacere personală a unui prelat ascunsă cu dibăcie în spatele unei fundaţii ortodoxe. „Toată această afacere reprezintă gestionarea sub paravan bisericesc a unei averi personale, dobândite prin moştenire sau pe alte căi, mai mult sau mai puţin „ortodoxe", care sfidează condiţia călugărească şi dezonorează rangul arhieresc. Ierarhul arghirofil şi-a luat toate măsurile de precauţie pentru «a se scoate» în faţa instanţelor civile sau bisericeşti, iar de judecata lui Dumnezeu nu pare să se sinchisească", apreciază Codrescu. El crede că decizia ÎPS Teodosie de a trece în proprietate personală activele unei mănăstiri şifonează şi mai mult imaginea BOR. „Nenorocirea Bisericii noastre este că prea mulţi dintre ierarhii ei au astăzi mai degrabă virtuţi manageriale decât virtuţi duhovniceşti. Dezvăluirile din ultimii ani cu privire la faptele unor ierarhi au făcut mai mult rău Bisericii decât toate eforturile însumate ale ateismului militant".

Fostul ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur, cel care a susţinut împroprietărirea bisericii din Moldova cu 190 de mii de hectare de pădure, nu a vrut să comenteze afacerea parafată chiar în judeţul în care este preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. „Nu mă mai bag în dicuţiile astea ale lor (ale ierarhilor - n.r.). Eu am avut războaie cu ei legate de proprietăţile Bisericii şi nu mai vreau să comentez situaţia în care se află acum ÎPS Teodosie".

 „Adevărul" dezvăluia săptămâna trecută cum ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, şi-a însuşit mai multe imobile care aparţineau Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului" din localitatea suceveană Dorna Arini. Bunurile cedate ierarhului, un hotel, două case şi 19 hectare de teren, fuseseră achiziţionate din donaţii de la enoriaşi. Conform documentelor notariale, arhiepiscopul Tomisului urma să treacă bunurile dobândite într-o viitoare fundaţie care ar avea drept scop tocmai sprijinirea mănăstirii rămase fără principalele proprietăţi.


Iată şi continuarea anchetei „Adevărul” apărută la 15 septembrie a.c:

Averea pe care ÎPS Teodosie a donat-o acum zece ani Bisericii Ortodoxe Române pentru ctitorirea unei mănăstiri s-a întors înzecit în familie. Sub controlul absolut al arhiepiscopului Tomisului.  Arhiepiscopul Tomisului şi-a pus toate neamurile ca fondatori ai fundaţiei constituite pe baza patrimoniului smuls de la mănăstirea pe care a înfiinţat-o. Înalt Preasfinţitul e preşedintele fundaţiei.

Citeşte şi: Justiţie de România. O fundaţie bisericească privată a primit moca aproximativ 200.000 ha de pădure

„Adevărul" dezvăluia săptămâna trecută că mănăstirea din Dorna Arini - Suceava, ctitorită de ÎPS Teodosie pe un hectar de teren moştenit de la părinţii săi, a cedat în proprietatea ctitorului majoritatea averii acumulate din donaţii în zece ani: un hotel, două case, spaţii de producţie şi 19 hectare de teren. Mănăstirea a rămas cu strictul necesar funcţionării: biserica, chiliile, clopotniţa, stăreţia şi o jumătate de hectar de fâneaţă.

Toţi oamenii preşedintelui

Deposedarea Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului" a fost justificată de către autorul faptei, ÎPS Teodosie, prin aceea că patrimoniul astfel dobândit va fi pus la dispoziţia unei fundaţii care va avea drept scop sprijinirea aceleiaşi mănăstiri. Actele de înfiinţare a fundaţiei arată însă că, practic, tot „profitul" produs de mănăstire în cei zece ani de la ctitorire s-a reîntors în familia lui Teodosie Tomitanul.

Fundaţia „Acoperământul Maicii Domnului" este înfiinţată de 12 membri. Teodosie Petrescu, arhiepiscopul Tomisului, este numit membru fondator, iar ceilalţi, numiţi membri fondatori asociaţi, sunt rude ale Înalt Preasfinţitului: fraţi şi surori (Raluca Petrescu, Anuţa Petrescu, Valeria Meran, Nicon Petrescu, Minodora Porcu) sau nepoţi, nepoate şi alte rude (Viorica Popa, Georgeta Schipor, Gianina Schmidt, Sabina Forfotă, Rodica Bădiliţă, Iulian Petrescu).

Conducerea şi administrarea fundaţiei este exercitată de către un consiliu director, format din toţi cei 12 fondatori, condus de preşedintele Teodosie Petrescu şi de vicepreşedinţii Nicon Petrescu (frate) şi Valeria Meran (soră). Cenzorul fundaţiei este Nicolae Poalelungi, nimeni altul decât consilierul economic al Arhiepiscopiei Tomisului.

Banii rămân în familie

În actul constitutiv se arată, vag, că scopul fundaţiei este „sprijinirea amenajării şi dezvoltării" mănăstirii, dar şi „ridicarea unor noi edificii" şi organizarea unor „diverse activităţi, inclusiv medicale şi economice". Pentru alte detalii privind scopul suntem trimişi la statutul fundaţiei.

Nici statutul nu e mai precis în ceea ce priveşte dimensiunea concretă a sprijinului pe care fundaţia urmează să-l acorde mănăstirii. Mai este adăugată doar următoarea frază: „Fundaţia va sprijini şi promova, prin mijloace specifice, atât pe cont propriu, cât şi prin relaţii temporare sau permanente cu persoane fizice, juridice, fundaţii, institute guvernamentale şi nonguvernamentale, române sau străine, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului".

Toate celelalte obiective ale fundaţiei nu au legătură cu mănăstirea şi se referă la derularea de diverse proiecte educaţionale, editarea de carte religioasă etc. Un articol distinct precizează că fundaţia va putea desfăşura şi activităţi economice, prin înfiinţarea de societăţi comerciale.

Biserica Ortodoxă, în numele căreia a fost acumulat întregul patrimoniu pe parcursul unui deceniu, nu are niciun cuvânt de spus în ceea ce priveşte administrarea fundaţiei. Puteri depline are membrul fondator, ÎPS Teodosie. Acesta are dreptul exclusiv de a alege membrii consiliului director şi de a ataca în justiţie deciziile consiliului director dacă acestea încalcă legea, actul constitutiv sau statutul fundaţiei. Ceilalţi membri fondatori au inclusiv dreptul de a fi remuneraţi de către fundaţie sau de a li se deconta cheltuielile legate de reprezentarea acesteia. Totul rămâne în familie.

Sechestru pe Arhiepiscopie

Dacă în zona privată pare a se descurca excelent, în calitatea sa publică, de administrator al Arhiepiscopiei Tomisului, ÎPS Teodosie are mari necazuri cu Fiscul. Mai multe bunuri ale Arhiepiscopiei Tomisului, printre care Palatul Arhiepiscopal, terenuri şi autoturisme, au fost puse sub sechestru de către Direcţia Finanţelor Publice Constanţa, pentru o datorie către stat de peste 4,2 milioane de lei. De asemenea, au fost instituite popriri asupra conturilor deschise de Arhiepiscopie la mai multe bănci. Amintim că două conturi deschise la Bancpost sunt deja gajate pentru un credit de 500.000 de euro luat de Arhiepiscopie în 2006, bani folosiţi pentru terminarea hotelului construit la Dorna Arini şi care acum a fost inclus în patrimoniul fundaţiei înfiinţate de familia lui Teodosie.

 


 CE ESTE DE FAPT REPUBLICA  MOLDOVA ? DOUĂ ARTICOLE DE MIHAI CIUBOTARU PRELUATE DIN REVISTA „BASARABIA LITERARĂ”


                            DE CE SA FACEM PE PLACUL RUŞILOR,
                                  CI NU A STRĂMOŞILOR NOŞTRI
               – DE A TRĂI INTR-UN SINGUR STAT AL ROMÂNILOR, ROMÂNIA?


Dacă e să facem bilanţul celor 19 ani de independenţă a R. Moldova putem constata că ea a trecut printr-o perioadă foarte grea, mă refer la basarabeanul simplu care duce toată povara, tot greul vieţii. Ţinut în continuare în Comunitatea Statelor Independente, declarându-şi independenţa faţă de URSS, ea continuă să fie dependentă de Federaţia Rusă.

În 1991 a fost posibila obtinerea independentei juridice – de iure, dar nu si de facto, caci guvernarile de stinga au impins RM spre a fi dependenta de Rusia. O parte a teritoriului R. Moldova, Transnistria, rămâne a fi ocupat de trupele militare ale Federaţiei Ruse, iar Parlamentul R. Moldova încă n-a adoptat o decizie specială cu privire la retragerea necondiţionată şi imediată a trupelor militare ruseşti. La 19 ani de la independenta se discuta despre falimentul statului moldovenesc care trebuie modernizat si înlocuit cu un stat democratic.Moldova furata de nomenclatura din toate timpurile, este rusinea Europei, cu un PIB anual pe cap de locuitor de circa 1.400 dolari SUA, la nivelul Africii. Unii declara ca in R.M. in premiera mondiala a fost construit capitalismul de cumatrie. Timp de 8 ani Partidul Comuniştilor a instituit în tara un regim politienesc corupt, in cele mai bune traditii ale lumii a treia, lume in care Moldova a si plonjat definitiv in plan social-economic. Sistemul de stat, putred si in dezagregare, absolut ineficient, care ii persecuta pe indezirabili incalcând drepturile si prevederile constitutionale, toate acestea au devenit simptome evidente, demonstrând ca Republica Moldova este o tara fara viitor. Pericolul este cat se poate de real, ca PCRM să ajungă din nou la guvernare din cauza mentalitatii oamenilor. Acesta e tristul adevăr. Presa rusă şi americană subliniază însă şi alte realităţi din Republica Moldova. “Washington Times” scrie că Ambasada SUA în Republica Moldova a recepţionat în anul curent mai multe informaţii neoficiale precum că în Republica Moldova au loc „preluări ostile” ale afacerilor profitabile, informează Unimedia. Departamentul de Stat al SUA anunţă că proprietarii afacerilor sunt abordaţi de către persoane politice în vederea obţinerii cotelor-părţi ale întreprinderilor. În caz de refuz, aceştia sunt ameninţaţi că le vor fi închise afacerile.

Totodată, Departamentul de Stat al SUA precizează că mai multe surse informează despre faptul că în sistemul de învăţământ din Republica Moldova este răspândit fenomenul corupţiei.

Moldova marchează independenţa printr-o situaţie politică dificilă. Ea nu a putut fi stabilizată începând din primăvara lui 2009, când alegerile parlamentare s-au soldat cu proteste de masă, participanţii dând foc clădirilor parlamentului şi preşedinţiei.

După părerea preşedintelui interimar Mihai Ghimpu « Zilele grele pe care le trăim sunt consecinţa faptului că am fost subjugaţi, am fost puşi în situaţia să trăim nu după legile noastre, ci după legile altora: sovietice, totalitare, comuniste.

În prezent Moscova pune piedici exportului de vinuri moldoveneşti, interzice exporturile de fructe şi legume pentru peste 100 de companii.

Guvernarea liberal-democrată de la Chişinău a împlinit un an. Oamenii simpli spun că acum nu se mai tem să spună ce gândesc, analiştii politici afirmă că faţa Moldovei s-a schimbat, iar clasa politică vorbeşte despre o deschidere fără precedent a comunităţii internaţionale faţă de Republica Moldova, transmite Jurnalul Naţional. Prima şi cea mai mare realizare a actualei guvernări liberal-democrate este evitarea falimentului. După 8 ani de guvernare, comuniştii au lăsat un buget care a trebuit să fie refăcut cu injecţii importante financiare din partea organismelor internaţionale. Putem constata cu strângere de inimă că la 19 de independenţă nu avem conştiinţa propriei identităţi. Încă nu ne-am lămurit ce limbă vorbim şi cine suntem.

Se pare, noi basarabenii, ar trebui, sa invatam ce inseamna sa fii patriot,dedicat cauzei nationale de la fratii nostri ardeleni care nu au uitat niciodata in decursul secolelor de ocupatie austriaca si ungara ca sunt romani. Trăim 19 ani de demagogie, R. Moldova este un stat constituit pe un teritoriu istoric si de drept apartinand Romaniei. O denumire care nu produce decat confuzie. Moldova adevarata, in care domneste spiritul romanesc, in care sunt majoritatea manastirilor, cetatile de scaun, etc este intre Prut si Carpati.O parte a Moldovei feudale a avut nesansa istorica sa fie anexata de imperiul tarist, rezultatele acelei ocupatii le putem vedea si-n ziua de azi. Nu avem dreptul istoric si moral sa ne numim Republica Moldova, independenti pe placul celor care au inventat natiunea si limba moldoveneasca, adica ocupantii rusi si sovietici. Prin urmare, aceasta aniversare pentru romanii basarabeni este de trista amintire.

Atitudinile fata de valorile sfinte, fata de marele adevar istoric « SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM » dezbina, in continuare, clasa politica din Basarabia . O platforma unica nationala a fortelor democratice, bazată pe redobindirea identitatii si constiintei romanesti, este singura cale, care ar putea să ne redea Libertatea şi să ne scoată din sfera de influenta rusa, convingându-i pe partenerii occidentali să ne sprijine pe drumul nostru spre spatiul euratlantic, prin reintregirea Natiunii Romane.

Proclamarea – in anul 1991 – a Independentei Republicii Moldova a fost un eveniment istoric Actul de echitate istorica însă va fi decizia de reunificare a celor doua state romanesti, România şi Basarabia. Dumnezeu să ne ajute !

SCURT ISTORIC

1. R. Moldova este parte a Basarabiei, care, la rândul său face parte din Principatul Moldovei, acesta din urmă a contribuit la naşterea statului România.

Românimea zilelor noastre

Etimologia numelui Moldova, iniţial numele unui râu, este discutată. Majoritatea cercetătorilor, se referă la cuvântul “Mulda”, care înseamnă în germanica veche “scobitură prăfoasă, mină” (Hasdeu consideră că această denumire a fost adusă de bastarni), ceeace se acordă cu: semnificaţia numelui românesc al primei capitale Baia; prezenţa pe aceste meleaguri a meşterilor mineri Saşi (de la care se trage şi denumirea cetăţii “Neamţului”); denumirea râului Moldova, în germană “Moldau” (nume care desemnează şi Vltava din Republica Cehă), în maghiară “Molda” (Baia numindu-se în această limbă “Moldvàr” iar voievodatul Moldovei: “Moldva”). Conform acestei teorii, Moldova ar însemna aşadar “Ţara minelor”. Dar există şi alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul “Molid” prezent în altitudine în munţii Călimani, în jurul Dornei şi în masivul Ceahlăului, sau mai timpuriu, din antichitatea târzie, din limba gotică sau chiar dacică. În trecut mai circula şi o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Haşdeu, după care voievodul maramureşean Dragoş de Bedeu, venit la vânătoare de zimbri în zonă, avea o căţea numită Molda, care, sleită de puteri, se înnecă în râul ce-i poartă numele de atunci încoace. În actele cancelariei domneşti ţara era denumită: Moldova, după râul cu acelaşi nume. Uneori apare şi numele de: “Moldo-Vlahia”, (”Vlahia Moldovenească”), sau de “Bogdano-Vlahia”, (Ţara lui Bogdan) de Dolha după numele domnitorului (tot maramureşean) sub care şi-a obţinut independenţa. Grecii o denumeau: “Ruso-Vlahia”, (”Vlahia dinspre Rusia”); sau “Mauro-Vlahia”, (”Vlahia neagră”, de la pădurile de nepătruns). Pentru Ţara Românească, grecii foloseau denumirea “Ungro-Vlahia”, (”Vlahia dinspre Ungaria”). Turcii foloseau denumirile: “Bogdan-ili”, sau “Kara-Bogdan” (”Bogdania neagră”) (cu referire atât la întemeietorul Bogdan I, cât şi la pădurile de nepătruns). Deci, la 1359 este intemeiat Voievodatul Moldovei, ca stat independent. Intemeietorul fiind maramureşanul Bogdan I. Pe timpul lui Ştefan III, cel Mare şi Sfânt, Moldova ajunge la întinderea şi puterea ei maximă. La 1600, Mihai Viteazul infăptuieşte marea unire (după cea făurită de Burebista, regele geto-dac) a celor trei ţări româneşti.

La 1775, Austria ia nordul Moldovei (prin minciună), numindu-l Bucovina.

Bucovina, Moldova de Apus şi Basarabia sunt părţi ale Moldovei istorice, azi împărţite între România (46%), Rep. Moldova (36%) şi Ucraina (18%).

La 1812, după războiul ruso-turc, are loc Pacea de la Bucureşti, unde se decide ca partea de Est a Voievodatului Moldovei să fie anexată Imperiului Rus (iarăşi prin minciună şi trădare). Ruşii îi dau numele de Basarabia, nume care era dat doar părţii de Sud (Bugeacul de astăzi). Numele de Basarabia îşi are originea de pe timpul lui Basarab I, voievodul Munteniei, care a cucerit acest teritoriu de la tătari în secolul al XIV-lea. La 1848 are loc revoluţia în ţările româneşti, care pune în fiinţă ideea unirii. La 1856, după războiul ruso-turc, pierdut de ruşi, Moldova primeşte inapoi trei judeţe din Sudul Basarabiei: Izmail, Cahul şi Chilia. La 1859, Al.I.Cuza devine domn în Principatul Moldovei (ceea ce a rămas din el), după care, peste puţin timp (cca 2 săptămâni distanţă) este ales domn şi-n Ţara Românească. La 1862 este făcută unirea formală a celor două părţi sub numele de România, cu capitala la Bucureşti. La 1866 Al.I.Cuza este nevoit să abdice. Prinţul, de viţă germană, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinţ al României, în speranţa asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire şi independenţă. La 1877, după războiul ruso-româno-turc, România devine independentă, dar Sudul Basarabiei este reanexat la Imp. Rus (1878). La 1881 Carol devine rege al României. La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării proclamă oficial Republica Democrată Moldovenească.

La 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării cere ajutor guvernului de la Iaşi să restabilească ordinea cu ajutorul armatei. La 27 martie 1918, este votată unirea cu România. La 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei votează unirea cu România. La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a Românilor din Transilvania decide unirea cu România. La 1920 Tratatul de la Trianon consfinţeşte unirea României.

La 15 octombrie 1922 are loc la Alba Iulia încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. La 1924, autorităţile sovietice au luat iniţiativa creării RSS Autonome Moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainene, cu capitala la Balta (schimbată mai târziu la Tiraspol).

Harta României din 1924. România cuprindea la acea dată cea mai mare parte a ceea ce este azi Republica Moldova. Pe malul stâng al Nistrului se află RSSA Moldovenească, (1924 – 1940), care este azi în cea mai mare parte regăsită în Transnistria.

La 28 iunie 1940, conform Pactului germano-sovietic, Ribbentrop-Molotov, încheiat la 23 august 1939 şi după o serie de ultimatumuri, trupele sovietice intră în Basarabia, Bucovina de Nord (şi în Ținutul Herţa – aşa au vrut). Încep deportările spre „fundul” Imperiului. Conform datelor în mai puţin de un an sovieticii au arestat, deportat, asasinat peste 300.000 români, iar după revenirea lor , în 1944, procentul victimilor avea să urce la peste 1/3 din totalul populaţiei (aproximativ 1.000.000 de persoane). În 1941, generalul Antonescu îndeamnă „Soldaţi, vă ordon, treceţi Prutul!”. În 1944, la 23 august, armata sovietică ocupă Basarabia din nou. Conform împărţirii făcute de către Stalin în 1940, Basarabia urma să fie tăiată în trei. Deci, Bugeacul, cât şi N Basarabiei împreună cu N Bucovinei reveneau RSS Ucrainene, iar restul plus o parte a RSSA Moldoveneşti forma RSS Moldovenească. La 1946-47 are loc foametea organizată, care a pricinuit moartea a cca 200.000 persoane. În 1949 din nou deportarea a peste 11.000 de familii. În 1951 se încheie valul de deportări. La 27 august 1991 RSS Moldovenească se declară Republica Moldova, ca stat independent. Se încearcă unirea cu Patria Mamă, dar incompetenţii din cele două părţi nu o pot duce până la capăt. Imediat după proclamarea independenţei, au apărut concomitent o mişcare care sprijinea reunificarea cu România şi mişcări potrivnice care sprijineau fie unirea cu Rusia sau cu Ucraina, fie despărţirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă au proclamat unilateral independenţa teritoriilor respective. în 1992, Republica Moldova a încercat să-şi aşeze suveranitatea prin forţa armelor în stânga Nistrului, dar a fost împiedicată de a 14-a armată a Rusiei. În martie 1994, un referendum a arătat că marea majoritate a votanţilor prefera independenţa. Concluzia ar fi asta: – Republica Moldova este un stat independent, dar plămădit de către autorităţile sovietice Nicidecum R. Moldova nu poate fi continuitoarea Principatului Moldova.

Scopul fondării acestei republici fiind rusificarea poporului valah, adică al celui român. Prima fază, unirea unei părţi din RSSA Moldoveneşti cu o parte din Basarabia. Faza finală, unirea Patriei Mame cu R. Moldova, care trebuia să fie sub influienţa ruşilor (deci nu a R. Moldova cu România, ci invers) La mijlocul sec. XIX-lea moldovenii au fost cei care au început formarea statului modern român Politica dusă de către autoritatea comunistă din R. Moldova a fost continuarea a ceea ce a fost iniţiat de către ruşi, rusificarea şi ura pentru poporul din care facem parte, al neamului românesc

De ce să facem pe placul ruşilor, ci nu a strămoşilor noştri – de a trăi într-un singur stat al românilor, România?

2. De ce român şi limba română?

Harta graiurilor româneşti

După cum spunea cronicarul Miron Costin: Măcară dară că şi la istorii şi la graiul şi streinilor şi înde sine cu vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi dobândescŭ şi alte numere, iară acela carile ieste vechiŭ nume stă întemeiat si înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum moldovéni, iară nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce ştii românéşte?, adecă râmlenéşte, puţin nu zicem: sţis romaniţe? pre limba latinească. Stă dară numele cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi adaog ori vrémile îndelungate, ori streini adaog şi alte numere, iară cela din rădăcină nu să mută. Şi aşa ieste acestor ţări si ţărâi noastre, Moldovei si Ţărâi Munteneşti numele cel direptŭ de moşie, ieste rumân, cum să răspundŭ şi acum toşi acéia din ţările Ungureşti lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu şi răspundŭ cu graiul: Ţara Românească. Dimitrie Cantemir a scris în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”: Valahii şi ardelenii au acelaşi grai cu moldovenii; dar rostirea lor este ceva mai aspră, precum: giur, pe care valahul îl rosteşte jur, ca leşescul z sau franţuzescul j; Dumnedzeu, valah Dumnezău; acmu, valah acuma; acela, valah ahela. Mai au şi câteva vorbe pe care moldovenii nu le ştiu; însă pe acestea nu le folosesc când scriu. Se ţin pas cu pas de graiul şi scrierea moldovenească şi recunosc, în chipul acesta, de fapt că graiul moldovenesc este mai curat decât al lor.

Domnul Laţcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca “Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a naţiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii si valahii “au aceleaşi limbă si obiceiuri”. Trimiteri la o aşa-numită “limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche Letopiseţul Ţării Moldovei, unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi si vlahii transilvăneni. Ruşii în multe rânduri au încercat atât să schimbe identitatea şi denumirea limbii (doar să nu fie română), cât şi s-o scoată din uzul populaţiei româneşti din Basarabia (apoi şi din Bucovina de N).

3. Ce este limba moldovenească?

În regiunea din stânga Nistrului autorităţile sovietice au înfiinţat în 1924 RASS Moldovenească, ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană. Aici îşi are obârşia teoria unei limbi moldoveneşti diferită de română, prin această teorie URSS încercând să-şi justifice pretenţiile asupra Basarabiei. Ţăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeţi şi nu cunoşteau limba română literară. Autorităţile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară, scrisă în alfabet chirilic şi cît mai depărtată de limba română. Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invenţiilor acestuia de către autorităţile sovietice. Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldoveneşti au inclus: Notarea în scris a tuturor diferenţelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor din Transnistria sau Basarabia şi limba română literară. Folosirea unor împrumuturi din rusă, de pildă: galstuh = cravată, slovari = dicţionar. Născocirea unor neologisme mai ales pentru noţiuni abstracte care lipseau din vorbirea obişnuită a ţăranilor moldoveni analfabeţi. Exemple de neologisme născocite cu acest prilej: unofelnic = monoton, singurcîrmuiri = autoadministrare, unogîndiri = unitate de idei, amuvremnic = contemporan Exemplu de “limbă moldovenească” din anii ‘20 (transpusă în alfabet latin): “Deamu v-o două luni di zăli, dicînd “Plugaru Roş” îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învăţămînt în RSSA Moldovenească, în broşura “Despre orfografia moldovenească” din 1929). În perioada 1932-1938 sovieticii au renunţat la teoria moldovenistă, trecându-se la folosirea alfabetului latin şi a limbii române literare. În 1938 alfabetul chirilic a fost reintrodus, adepţii alfabetului latin trimişi în puşcării, iar teoria limbii moldoveneşti diferită de română a revenit în forţă. După al doilea război mondial, autorităţile sovietice au introdus alfabetul chirilic şi noţiunea de limbă moldovenească şi în Basarabia, fără însă să se revină la formele extreme de diferenţiere faţă de română propăvăduite în anii ‘20. Limba literară moldovenească de după al doilea război mondial a fost practic identică cu limba literară română, cu excepţia folosirii alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite. Ideea limbii moldoveneşti continuă şi-n zilele noastre, marii susţinători fiind chiar cei trei conducători a R. Moldova. Conform Academiei de Ştiinţe din R. Moldova şi a Declaraţiei de Independenţă (1991) limba ce se vorbeşte în Basarabia este româna.

4. De ce Mitropolia Basarabiei subordonată Bisericii Ortodoxe Române?

În evul mediu biserica a avut un rol important în domeniile vieţii sociale, juridice şi a ţărilor române.biserica ortodoxă s-a dezvoltat şi s-a organizat sub oblăduirea bizanţului, dar a cunoscut şi influienţe slave. românii s-au născut ca un popor întemeierea primelor mitropolii a avut loc în Ţara Românească în 1359 la argeş în timpul lui Nicolae Alexandru şi în 1370 la Severin în timpul lui vladislav vlaicu. în 1401 patriarhia de la constantinopol recunoaste mitropolia moldovei. în transilvania, după cucerirea maghiară, locul episcopiilor ortodoxe a fost luat de cele catolice.

O dată cu unirea din 1859, contopirea celor două Mitropolii formează Biserica Ortodoxă Română. Aşa cum, Basarabia este parte a Principatul Moldovei, care a participat la unire, rezultă că, şi biserica este comună.

Actuala Mitropolie a Moldovei este sub stăpânirea celei ruseşti, ceea ce nu este corect. Noi avem Biserica noastră, a românilor moldoveni, care a fost înfiinţată în 1401, pe timpul lui Alexandru cel Bun, şi care acum face parte din Biserica Ortodoxă Română, nicidecum din cea rusească. În loc să dezvoltăm Biserica noastră, noi, basarabenii şi bucovinenii, contribuim la înflorirea bisericii ruşilor (ex. banii care sunt transferaţi în contul lor). De ce ne supunem bisericii care ne-a distrus scrierile şi care a contribuit la nimicirea preoţilor noştri, a distrugerii lăcaşurilor sfinte?



                                CUI SE DATOREAZĂ TRAGEDIA ŞI SĂRĂCIA
                                                   ÎN CARE ZACE BASARABIA

Trebuie să spunem marele adevăr, că tragedia şi sărăcia în care zace Basarabia în zilele de astăzi se datorează Moscovei şi ambiţiilor sale imperiale. Referendumul de la 5 septembrie 2010 ne-a demonstrat o dată în plus cât de mult vrea Moscova să oprească înaintarea Basarabiei spre Uniunea Europeană, Ieşirea ei din CSI,. Unirea cu Romånia, Aderarea la NATO. Pentru Moscova orice metodă e bună, doar să-şi atingă scopul ei imperial, să-şi menţină zona sa de influenţă, pământurile acaparate prin minciună, pe calea unor războaie nedrepte, să rămână Basarabia în continuare un stat vasal, şi de ce nu , o simplă gubernie de pe timpurile imperiului ţarist şi sovietic. Ea poate recurge la cele mai criminale metode, ca, de exemplu, războiul din Transnistria, sau ar putea dezlănţui şantajul prin separarea teritoriilor locuite de gagauzi şi bulgari. Referendumul din 5 septembrie a demonstrat că Moscova şi mercenarii săi din Basarabia sânt gata de orice: teroare, dezinformare, boicot bolşevic. Într-un cuvânt Basarabia este totalmente asediată de Moscova şi de mercenarii săi, un adevărat război nedeclarat.

Boicotul comunist a arătat că Partidul Comuniştilor este unul de ocupaţie şi metodele sale de luptă sânt cele întrebuinţate într-un război : dezinformarea, minciuna, manipularea şi intimidarea populaţiei, sabotajul. Scopul scuză mijloacele. Exact ca în perioada sovietică îi sparie pe cetăţenii alolingvi cu aderarea la NATO. şi Unirea cu România . Principalul e să-l faci pe cetăţean să-şi piardă curajul, să nu se mai intereseze la concret de diferite politici economice, ci să trăiască cu o frică alimentată de ei artificial. Este strategia care a menţinut regimul Voronin timp de opt ani de zile la putere E mai simplu să dărâmi, să ţii totul într-un haos, decât să construieşti un stat democratic, un popor cu o conştiinţă naţională bazată pe adevărul istoric.

Iată că alături de comunişti, putem spune cu certitudine că Rusia a boicotat şi ea referendumul din 5 septembrie, sabotând şi blocând importurile de produse moldoveneşti, creând impresia că administraţia actuală de la Chişinău nu este capabilă să administreze treburile ţării. Atitudinea ostilă a Moscovei a cântărit greu în ochii minoritarilor rusofoni care, în marea lor majoritate, au refuzat să participe la plebiscit. Moldova rămâne în continuare prizoniera minorităţilor naţionale duşmănoase şi arogante în mare parte. Naţionalismul agresiv, nostalgia vremurilor imperiale (ţariste sau sovietice), multisecularul mesianism slav renasc şi se dezvoltă pe măsură ce nivelul de trai şi puterea militară a ruşilor se refac.Moscova vrea să-şi refacă imperiul cu orice preţ spre care a mers sute de ani. Cât de convingătoare este în acest sens declaraţia preşedintelui Georgiei Mihail Saakaşvil făcută în cadrul unui interviu pentru radio “Echo Moskvi : „Toţi preşedinţii care displac FSB-ului şi KGB-ului rus, sunt consideraţi demenţi. Eu sunt acuzat că sunt nebun, îi vine rândul şi lui Ghimpu. Sunt acuzat că aş fi bolnav psihic din 2004, de când nu le-am plăcut celor de la Moscova. Acum şi Lukaşenco este consdiderat alienat, Iuşcenco demult era diagnosticat ca dement, îi vine rândul şi Moldovei căci, în viziunea Federaţiei Ruse, acolo la putere au venit oameni nebuni”. Saakaşvili consideră că şi Ucraina, şi Belarus, şi Moldova sunt ţări diferite, dar care au o dorinţă comună “de a trăi în pace, fără conflicte, de a fi independente şi integre.

“Dacă am avea numai noi probleme cu Rusia, atunci toţi ar spune că ceva nu e în regulă cu liderii din Tbilisi. Dar când toate aceste ţări au aceeaşi problemă, înseamnă că ori toată lumea şi-a ieşit din minţi, ori, totuşi, e problema Moscovei”, a adăugat liderul Georgiei.Vrem să amintim că atât Georgia, cât şi Moldova au o mare dorinţa de a scăpa de ocupaţia teritorială a Federaţiei Ruse.

Referendumul desfasurat duminica, 5.septembrie.2010, a demonstrat inca o data existenta unei prapastii intre: a) clasa politica (afectata de intrigi) si cetateanul simplu (buimacit de atatea competitii electorale); b) varstnicii (exemplari pana la indoctrinare) si tinerii (dezamagiti de felul cum au fost elucidate abuzurile din aprilie 2009); c) minoritatea etno-imperiala (nostalgica, agresiva, sovina) si majoritatea etno-mioritica (romantica, nehotarata, dezbinata).

După părerea Sabinei Fati de la România liberă « Ideea evadării Republicii Moldova din plutonul aşa-numitei „vecinătăţi apropiate” a Rusiei este deocamdată boicotată chiar din interiorul forţelor democratice sprijinite de Uniunea Europeană şi România. Dezbinarea din arcul de guvernământ şi concurenţa dintre liderii partidelor aflate la putere în Basarabia dau apă la moară comuniştilor şi intereselor ruseşti din zonă. Referendumul a eşuat din pricina neînţelegerilor dintre aliaţi, a intereselor divergente şi a campaniilor electorale paralele pornite înainte de vreme. Acest eşec este privit la Moscova ca un pas înainte spre revenirea Chişinăului sub aripa ocrotitoare a Rusiei, după un an în care Republica Moldova a funcţionat cu un preşedinte interimar, fiindcă partidele de dreapta nu au reuşit să strângă o majoritate calificată pentru a rezolva această problemă de legitimitate ».

Referendumul din 5 septembrie ne învaţă că orice lucru început trebuie valorificat şi dus până la capăt: condamnarea comunismului, cercetarea criminalilor din 7 aprilie, combaterea activităţilor mafiote. Alianţa şi-a epuizat de mult perioada de graţie şi e nevoită, practic, să o ia de la capăt pentru a recâştiga încrederea oamenilor.

Ce atitudine trebuie să avem şi cum trebuie să luptăm împotriva unor asemenea partide, precum sânt : PCRM, PSD, PUM, care promovează politica imperială a Federaţiei Ruse, împotriva unor mercenari, rusofanarioţi, scopul cărora este lupta împotriva libertăţii şi identităţii româneşti a basarabenilor. Putem noi instaura o democraţie europeană , crea un stat naţional, când pe teritoriul Basarabiei activează asemenea partide proimperiale. ?

Referendumul din 5 septembrie din această toamnă ar trebui să-i unească pe toţi politicienii pro-europeni, pentru a învinge în această luptă sfântă împotriva Moscovei – cetăţii Patronilor de la Rasarit şi a mercenarilor lor din Basarabia, care se vor stăpâni pentru totdeauna. Nu va fi uşor, dar va trebui să învingem !

MOSCOVA ŞI CUCERIRILE SALE

Primul stat al slavilor de răsărit, Rusia Kieveană, a adoptat creştinismul sub influenţa Imperiului Bizantin în 988, începând astfel sinteza dintre culturile slavă şi bizantină, care avea să definească cultura rusă pentru următoarele şapte secole.

Invazia mongolilor a accentuat fragmentarea Rusiei Kievene. În 1223, Rusia Kieveană a trebuit să facă faţă campaniei militare hotărâtoare a mongolilor, fiind învinsă cu desăvârşire în bătălia de la râul Kalka. În 1240, mongolii au prădat oraşul Kiev şi şi-au continuat atacul către vest în Polonia şi Ungaria. Până în acel moment, mongolii cuceriseră aproape toate principatele ruseşti, doar Novgorodul rămânând independent.

Impactul invaziei mongolilor asupra teritoriilor ruseşti a fost inegal. Aproape jumate din populaţia teritoriului a fost pierdută în timpul invaziei. Cultura citadină a fost complet distrusă. Oraşe precum Kievul nu şi-au mai revenit niciodată după devastările atacului iniţial. În timp ce Novgorodul continua să prospere, oraşul Moscova, aflat sub suzeranitate mongolă, a început să înflorească din 1328. Deşi armatele ruseşti au reuşit să învingă Hoarda de Aur în bătălia de la Kulikovo în 1380, mongolii au continuat să domine teritoriile locuite de ruşi şi să pretindă de la prinţii ruşi tribut până pe la anul 1480.

Rusia Kieveană a dispărut până în cele din urmă ca stat, lăsând în urmă mai multe state aflate în competiţie pentru dreptul de a se numi moştenitori ai culturii şi poziţiei dominante. După secolul al XIII-lea, Marele Ducat al Moscovei a ajuns să domine fostul centru cultural şi politic, Kievul

Dezvoltarea Principatului Moscovei

Daniil Alexandrovici, cel mai tânăr fiu al lui Nevski, o fondat principatul având capitala la Moscova, până la urmă reuşind să-i alunge pe tătari din Rusia. Foarte bine plasat în centrul sistemului de râuri ruseşti şi înconjurat de codri şi de mlaştini de nepătruns, Principatul (Cnezatul) Moscovei a fost la început unul dintre vasalii Cnezatului Vladimirului, dar în scurtă vreme situaţia s-a schimbat, Moscova absorbindu-şi fostul suzeran. Un factor extrem de important în ascensiunea Moscovei a fost colaborarea cnezilor săi cu stăpânii mongoli, care le-a acordat titlul de Mari Prinţi ai Rusiei şi i-au împuternicit să colecteze tributurile datorate mongolilor de restul cnezatelor ruseşti. Prestigiul principatului a crescut şi mai mult atunci când Moscova a devenit centrul spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse. Mitropolitul bisericii ruse a fugit din Kiev în Vladimir în 1299, pentru ca peste câţiva ani mai târziu să-şi mute scaunul mitropolitan în Moscova.

Până la jumatea secolului al XIV-lea, puterea mongolilor a scăzut suficient de mult pentru ca Marii Prinţi ai Rusiei să fie capabili să lupte cu sorţi de izbândă împotriva jugului mongol. În 1380, la Kulikovo, pe râul Don, armatele hanului au fost învinse şi, deşi această victorie nu a determinat sfârşitul controlului tătar asupra Rusiei, i-a adus o mare faimă cneazului creştin învingător. Cnejii de la Moscova aveau în acest moment o poziţie extrem de puternică din punct de vedere politic, şi până la mijlocul secolului al XV-lea, principatul şi-a mărit încontinuu întinderea prin cumpărari, război sau alianţe matrimoniale.

Ivan al III-lea cel Mare

În secolul al XV-lea, principii Moscovei au început să strângă pământurile ruseşti sub ascultarea lor. Cel care a reuşit cel mai bine în această întreprindere a fost Ivan cel Mare (1462–1505), care a fost conducătorul care a pus fundaţiile viitorului stat naţional rus. Ivan a reuşit să crească de mai mult de două ori suprafaţa principatului său, plasând cea mai mare parte a nordului Rusiei sub conducerea Moscovei. De asemenea, Ivan şi-a proclamat suzeranitatea absolută asupra tuturor cnejilor şi nobililor ruşi. După ce a refuzat să mai plătească tributul tătarilor, Ivan a iniţiat o serie de atacuri care a deschis calea către înfrângerea definitivă a Hoardei de Aur, care se afla într-un proces continuu de decădere şi de descompunere în mai multe hoarde şi hanate.

Ivan a căutat să protejeze graniţele sudice împotriva atacurilor hoardelor. Pentru atingerea acestui ţel, Ivan a oferit moşii nobililor în schimbul obligaţiilor militare. Acest sistem de acordare al moşiilor boierilor războinici a fost cel care a creat baza unei extrem de puternice armate de cavalerişti.

În timpul conflictului cu Pskovul, călugărul Filofei i-a scris o scrisoare lui Ivan al III-lea în care îi făcea profeţia că regatul rus care avea să vină urma să devină a treia Romă. Ivan a intrat în conflict cu Lituania, puternicul rival din nord-vest al ruşilor, pentru controlul mai multor principate semiindependente desprinse din defuncta Rusie Kieveană, aflate pe cursul superior al râurilor Doneţ şi Nipru. Cu ajutorul trădării unora dintre cnejii locali, după încăierări de frontieră şi un război cu lituanieinii care s-a terminat fără rezultate spectaculoase de-abia în 1503, Ivan al III-lea a reuşit să cucerească noi teritorii în vest, iar Principatul Moscovei şi-a triplat suprafaţa în timpul domniei lui.

Consolidarea puterii în interiorul ţării a fost acompaniată de expansiunea externă. Până în secolul al XVI-lea, cnejii de la Moscova au considerat întreg teritoriul Rusiei ca pe proprietatea lor colectivă. Diferiţi prinţi semiindependenţi mai pretindeau încă stăpânirea asupra anumitor teritorii, dar Ivan al III-lea i-a forţat pe prinţii mai puţin importanţi să-l recunoască pe el şi pe descendenţii lui ca şefi de necontestat în domeniile militar, juridic şi al afacerilor externe. Încet, încet, conducătorii Principatului Moscovei s-au ridicat până la rangul de puternici domnitori autocraţi, ţari.

Ivan al IV-lea cel Groaznic

Portret al lui Ivan al IV-lea cel Groaznic.Ivan al IV-lea cel Groaznic a fost primul cneaz moscovit care s-a intitulat “ţar.”

Dezvoltarea puterii autocrate a ţarului a ajuns la apogeu în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic (1547–1584). Ivan a întărit poziţia ţarului până la un nivel nemaiîntâlnit, subordonându-şi fără îndurare nobilii voinţei sale, executând sau exilându-i pe cei care i se împotriveau câtuşi de puţin. Ivan cel Groaznic a fost şi un politician vizionar care a promulgat un nou cod de legi, reformând morala clerului, dar a şi ctitorit biserici, printre care şi Catedrala Sfântului Vasile, care străjuieşte şi în zilele noastre Piaţa Roşie. Tot în această perioadă, cazacii ruşi au fondat primele aşezări în vestul Siberiei.

Războaiele împotriva statului polono-lituanian (1654–1667), au adus importante câştiguri, printre cele mai importante fiind Smolenskul, Kievul şi jumătatea răsăriteană a Ucrainei.

Romanovii

Rusia şi-a continuat acapararea de noi teritorii în secolul al XVII-lea. În sud-vest a cucerit Ucraina răsăriteană, care fusese până atunci parte a statului polono-lituanian.

In răsărit, Rusia a cucerit Siberia de vest în secolul al XVI-lea. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Rusia atinsese malurile râului Amur, la graniţa Imperiului Chinez.

În secolul al XVIII-lea, Rusia estica a fost transformată dintr-un stat asiatic, oarecum izolat şi tradiţionalist în mult mai dinamicul şi parţial occidentalizatul Imperiu Rus. Această transformare a fost datorată în mare măsură viziunii, hotărârii şi energiei celui care avea să rămână în istorie cu numele de Petru cel Mare.

Imperiul Rus

Petru cel Mare

Petru cel Mare, 1672–1725, a consolidat autocraţia în Rusia şi a avut un loc de primă mărime în transformarea ţării într-un stat după model european. De la începuturile modeste ale Principatului Moscovei din secolul al XIV-lea, Rusia devenise cel mai mare stat din lume în vremea lui Petru cel Mare. Având o suprafaţă de trei ori mai mare decât Europa, Imperiul Rus se întindea de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Cea mai mare parte a expansiunii avusese loc în secolul al XVII-lea, culminând cu înfiinţarea primei colonii ruseşti de ţărmul Pacificului, recucerirea Kievului şi pacificarea triburilor siberiene. Totuşi, acest vast teritoriu era populat de numai 14 milioane de oameni.

Petru a făcut primul efort militar de proporţii împotriva turcilor otomani. Mai apoi, atenţia împăratului s-a îndreptat către nord. Rusia încă nu avea nici un port maritim sigur în zona de nord, cu excepţia Arhanghelskului la Marea Albă, ale cărei ape erau îngheţate nouă luni pe an. Accesul la Marea Baltică era blocat de Suedia, care înconjura ţărmurile Balticii din trei părţi. Ambiţia lui Petru cel Mare de a cuceri o “fereastră către mare” l-a făcut pe împărat să perfecteze în 1699 o alianţă secretă cu Uniunea statală polono-lituaniană şi Danemarca împotriva Suediei, după care a declanşat Marele război al nordului. Războiul s-a încheiat în 1721, când Suedia epuizată a cerut pacea. Imperiul Rus a câştigat patru provincii la sudul şi estul Golfului Finic, ceea ce deschidea mult dorita poartă maritimă către vest şi asigura posibilitatea construirii unui port la Marea Baltică. La ordinul împăratului Petru cel Mare s-a construit noua capitală a Rusiei, Sankt Peterburg, ca o “fereastră deschisă către Europa”, înlocuind Moscova atât ca centru politic cât şi ca centru cultural. Petru cel Mare este cel care a pus bazele statului modern rus.

Ecaterina cea Mare şi Alexandru I

Au trebuit să treacă aproape 40 de ani pentru ca să apară un conducător la fel de ambiţios şi de dur care să se urce pe tronul imperial. Ecaterina a II-a (cea Mare), a fost o prinţesă germană.

Ecaterina cea Mare a extins controlul politic al Rusiei asupra statului polono-lituanian prin acţiuni cum a fost aceea a sprijinirii Confederaţiei de la Targowica. Ecaterina a reuşit să poarte un război victorios împotriva Imperiului Otoman şi a cucerit teritoriile din nordul Mării Negre. Apoi, în înţelegere cu Prusia şi Imperiul Austriac, a ocupat jumate din Uniunea statală polono-lituaniană în timpul celor trei împărţiri ale Poloniei. La moartea împărătesei în 1796, politica expansionistă a Ecaterinei transformase Rusia într-o mare putere Europeană. Expansiunea rusă a continuat şi în vremea ţarului Alexandru I care a anexat în 1809 Finlanda, cedată de o Suedie mult prea slăbită ca să mai poată opune rezistenţă.

Împăratul Napoleon I a făcut o mare greşeală invadând Rusia în 1812 după o dispută cu ţarul Alexandru I. Campania franceză a fost o catastrofă militară. Deşi armata lui Napoleon a ajuns până la Moscova, tactica rusească a pământului pârjolit i-a împiedicat pe invadatori să se bucure de roadele victoriilor lor. În timpul cumplitei ierni ruseşti, mii de soldaţi francezi au murit degeraţi. După retragerea trupelor franceze, armatele ruse le-au urmărit până la porţile Parisului. După ce Rusia şi aliaţii ei l-au învins pe Napoleon, ţarul Alexandru I a devenit „salvatorul Europei” şi a jucat un rol important în redesenarea hărţii Europei la Congresul de la Viena din 1815.

Problema direcţiei în care trebuia să se îndrepte Rusia era în descuţie încă din timpul lui Petru cel Mare şi a politicii sale de occidentalizare a ţării. Taberele erau împărţite: unii doreau copierea modelelor occidentale, în timp ce alţii doreau renunţarea la tot ce era străin şî revenirea la tradiţiile trecutului. Ultima cale era dorită de slavofili, care-şi manifestau plini de dispreţ părerea despre vestul “decadent”. Slavofilii se opuneau birocraţiei şi proslăveau colectivismul medieval rusesc, aşa numitul mir, sau obştea sătească, împotriva individualismului occidental. Mai târziu, comunismul din Uniunea Sovietică avea să se bazeze nu numai pe doctrina lui Karl Marx, dar şi îndelunga tradiţie rusească a obştei săteşti medievale, mir.

Alexandru al II-lea

Un an mai înaintea morţii ţarului Nicolae I, Rusia a fost implicată în războiul Crimeii. De când jucase rolul hotărâtor în înfrângerea armatelor lui Napoleon, Rusia fusese privită ca având o armată invincibilă, lucru care s-a dovedit eronat în timpul conflictului din peninsula Crimeea. Înfrângerea ruşilor în timpul acestui război a pus în evidenţă foarte clar slăbiciunile Imperiului Ţarist.

La sfârşitul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea, Rusia şi Imperiul Otoman s-au înfruntat în Balcani. Din 1875 până în 1877, criza balcanică s-a acutizat prin izbucnirea revoltelor antiotomane în diversele naţiuni slave din zonă, rebeliuni apărate de Rusia şi înăbuşite cu duritate de Imperiul Otoman. Naţionalismul rusesc a devenit un factor hotărâtor pentru sprijinirea luptei de eliberare naţională a balcanicilor creştini-ortodocşi de sub jugul otoman, Bulgaria şi Serbia ajungând să se bucure de un statut de protectorate ale Rusiei. În 1877, Rusia a intrat în război împotriva Imperiului Otoman. În aproape un an, turcii au fost nevoiţi să ceară pacea. Diplomaţii şi generalii naţionalişti ruşi au reuşit să-l convingă pe Alexandru al II-lea să-i convingă pe otomani să semneze în martie 1878 Tratatul de la San Stefano. Conform prevederilor acestui acord, Bulgaria devenea independentă şi căpăta un teritoriu vast în sud-vestul balcanilor.

Alexandru al III-lea a fost urmat pe tronul imperial de fiul său Nicolae al II-lea (1894–1917).

Dinastia Romanov a domnit în Rusia până în 1917.

ISTORIA RUSIEI între 1922 şi 1991 s-a confundat practic cu istoria Uniunii Sovietice. Această uniune corespundea în mare cu teritoriile fostului imperiu tarist. La început, uniunea a avut patru republici constitutive: RSFS Rusă, RSS Ucrainiană, RSS Bielorusă şi RSFS Transcaucaziană.

În 1939, a fost semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, în mod oficial un tratat de neagresiune, între Germania şi URSS, în fapt o înţelegere între două puteri pentru împărţirea sferelor de influenţă. Pe 17 septembrie 1939, în timp ce armatele germane erau la 150 de kilometri de graniţele sovietice, Armata Roşie a invadat Plonia de răsărit populată de etnici ucrainieni şi belaruşi. Sovieticii au atacat mai târziu Finlanda, într-o agrsiune ce avea să fie cunoscută ca Războiul de iarnă (1939 – 1940). Sovieticii au fost victorioşi, au câştigat istmul Karelia. URSS a ocupat Basarabia si Bucovina de Nord pe 28 iunie 1940.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial Uniunea Sovietică a luat sub un control strâns asupra sferei sale de influenţă din Europa Răsăriteană, Odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia a pierdut statutul de supraputere pe care o cucerise la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Astăzi, noua doctrină militară şi politică rusă se bazează pe ideea de a apăra “zona intereselor strategice ale Federaţiei Ruse”, care nu este alta decât limitele fostul imperiu ţarist şi sovietic, şi “zona de influenţă” în Europa de Est. Acest lucru explică în mare măsură şi formarea CSI (Comunitatea Statelor Independente), sub puterea Rusiei, în 1991 ; Reticenţa Rusiei faţă de extinderea NATO şi a UE spre est şi rolul său împotriva intervenţiei NATO în Kosovo în primăvara anului 1999, unirea cu Belarus la 08.12.1999, şi intervenţiile militare din Caucaz (Cecenia) şi în Asia Centrală (Tayikitán). Cu toate acestea, în ultimii ani Rusia a practicat pe ascuns o altă formă, dar cu siguranţă mai eficace şi mai eficientă, ne referim la “expansiunea energerică notorie” în ţările din apropiere, cum ar fi Ucraina, Lituania, Bulgaria sau România. Naţionalismul agresiv, nostalgia vremurilor imperiale (ţariste sau sovietice), multisecularul mesianism slav renasc şi se dezvoltă pe măsură ce nivelul de trai şi puterea militară a ruşilor se refac.

                                                                                                                                MIHAI CIUBOTARU


                                                     F-16 cel de astăzi si
                       Consiliul de Coroana din 1940


Motto:
Emil Cioran: "Traim la marginea
Istoriei pentru ca nu am fost
niciodata un popor de cuceritori".

Romania, ramasa fara avioane de lupta

In ziua de miercuri, 4 august, intrebat la finalul sedintei de Guvern, daca statul roman va avea banii necesari pentru plata avioanelor F-16, premierul Emil Boc a raspuns scurt: 'Nu!'.
Guvernul roman ar fi trebuit sa achite catre SUA, pana marti, prima transa, in valoare de 750 de milioane de dolari, din suma de 1,3 miliarde de dolari, cat a fost stabilit costul programului de modernizare a avioanelor multirol F-16 aflate in uz, oferite gratuit de guvernul american. De altfel, statul roman ar fi trebuit sa achite prima transa inca din iunie, dar Statele Unite au acceptat sa ne acorde o amanare de doua luni.
Din nou ramanem fara avioane! Domnul Emil Boc a declarat sec: nu avem bani pentru avioane!
(Mai apare si o intrebare: cum sa achitam 750 milioane de dolari fara contract? Sau exista un contract de care noi nu stim?)

Avand in vedere ca resursa de zbor a celor 30 de avioane Mig-21 Lancer, care ne asigura acum "protectia" aeriana, expira in 2013, aceasta decizie produce un risc major la adresa securitatii nationale si pune sub semnul intrebarii capacitatea Romaniei de a-si afirma suveranitatea asupra spatiului aerian. Lipsa unui avion de lupta, modern, multirol, se transforma pur si simplu intr-o vulnerabilitate strategica! Plus incalcarea conventiei cu NATO, ca pana cel tarziu 2013 sa avem cel putin 48 de avioane multirol.

Aducere aminte
Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) a anuntat pe 23 martie 2010, ca Romania va achizitiona 24 de avioane F-16 Block 25 aflate in uz, oferite gratuit de guvernul american. Potrivit MapN, valoarea contractului este de 1,3 miliarde de dolari si cuprinde: revitalizarea, modernizarea la nivel de cel putin Block 30, si echiparea completa a celor 24 de aparate, asistenta tehnica pentru o perioada de 3- 5 ani, suport logistic, simulatoare de zbor, pregatirea pilotilor, a personalului navigant si tehnic, plus setul complet de armament si munitie. Avioanele urmeaza să sosească in 2013.
Urmeaza o etapa intermediara, care presupune achizitia a altor 24 de avioane F-16 noi, de generatie mai noua (Block 50-52) si faza finala, care include intrarea in serviciu a 24 de avioane F-35, concomitent cu iesirea din serviciu a primului lot de avioane F-16.

Pentru cei care au acuzat ca pilotii nostri vor zbura pe niste "rable", asemenea Mig-21:
Americanii inlocuiesc exact la timp toate piesele care si-au terminat resursa de zbor, conform cartii tehnice. S-ar putea ca cele 24 de avioane F-16 Block 25 sa fi pastrat de la iesirea din fabrica doar scheletul si placuta de serie.
Elicopterele americane CH-53 Sikorsky se afla in serviciu in armata israeliana din 1969.
Celebrul bombardier strategic american B-52 se afla in serviciu din 1955, si indeplineste misiuni de succes si astazi.
Sa nu comparam fiabilitatea aparatelor americane cu fiabilitatea aparatelor rusesti, totusi.


Dar, la ce ne trebuie avioane?
NATO ofera garantii de securitate Romaniei, dar intelegerea este reciproca: si Romania trebuie sa ofere garantii de securitate catre NATO. Este si logic: cine ar sari in apararea Romaniei in caz de nevoie, daca Romania nu ar face la fel, din cauza ca nu are cu ce? Puterea NATO sta in puterea membrilor sai.
La granita de Est a Europei numai Romania si Polonia conteaza la nivel strategic in NATO. Practic, Polonia si Romania asigura securitatea flancului de Est al NATO!
Se poate pune intrebarea, fireasca: bine, si daca am intrat in NATO, la ce ne foloseste, daca tot trebuie sa cheltuim bani pentru aparare? Iata la e ne foloseste:
- Statutul de membru NATO constituie un factor extrem de puternic de descurajare: trebuie sa fie cineva cu mintile ratacite, ca sa atace un membru NATO. Sau sa fie Rusia!
- Daca nu am fi membru NATO, am avea nevoie de 192 de avioane, nu de 48. Desi, daca vrem chiar sa contam in regiune, am avea nevoie de 96 de avioane. Daca vrem sa asiguram si securitatea Basarabiei. Daca vrem si sa patrulam Marea Neagra, pentru a proteja proiectul AGRI (Azerbaidjan Georgia Romania Interconect), care va transporta din Marea Caspica spre Europa 12 miliarde mc de gaze naturale pe an.
Daca vrem sa  orotejam proiectul PEOP - Pan-European Oil Pipeline, oleoduct planificat pentru a fi construit, care urmeaza sa conecteze Constanta cu Trieste, si care va aduce in Europa pentrol din Marea Caspica, prin Marea Neagra!
Ambele proiecte afecteaza si interesele Rusiei, si ale Turciei, si ale Ucrainei.
- Daca suntem atacati, pana vin aliatii trebuie sa avem cu ce rezista singuri.
De exemplu, putem lua in calcul, linistiti, urmatoriul scenariu: in Ucraina apar tendinte secesioniste intre Est si Vest din ce in ce mai puternice, izbucneste razboiul civil, iar guvernul de la Kiev ordona invadarea Romaniei, pentru a-si pastra unitatea statala. Si, oricum, Romania este "dusmanul de serviciu" al Ucrainei. Ce face Romania? Ucraina are o forta aeriana de atac de 500 de avioane, din care 74 Su-27 si 80 de Mig-29! Iar Romania nu are nici macar 24 de avioane F-16 second hand! (Cele 30 de avioane Mig-21 Lancer sunt bune doar pentru politie aeriana)
Sau Rusia: are 1 500 de avioane de lupta, din care 445 de avioane Su-27 si 400 de Mig-29. Plus 245 de Su-25 si 415 Su-24.

Amenintari cu razboi?
In privinta scindarii Ucrainei, majoritatea analistilor se contrazic doar pe un singur aspect: daca se va face dupa model ceho - slovac, sau dupa model yugoslav. Toti sunt de acord ca se va produce in maxim 10 ani. (Dupa alegerea lui Ianukovici ca presedinte, se discuta de maxim 5 ani!) Va trebui Romania sa fie pregatita sa-si recupereze teritoriile si populatiile? Eu cred ca da. Dar in fata unei posibile agresiuni a unei Ucraine aflata in criza?
Dar Transnistria? Credeti ca rusii degeaba tin Armata 14 acolo?
Dar Orientul Mijlociu? Dar Asia Centrala? Dar Georgia? Dar Armenia?
Presedintele Basescu a declarat presedintelui Israelului, Shimon Peres ca, in caz de conflict cu Iranul, Romania va fi un aliat fidel NATO si Israel. Fidel cu ce, cu Mig-21? Ce ne facem in cazul unui asemenea confict, care se poate regionaliza si globaliza rapid?



Consiliul de Coroana din 1940
"Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit intr-un uragan si am crescut in vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.” (Mircea Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)

Faptul ca Romania inca nu cumpara avioane de lupta, din cauza ca nu are bani, aduce aminte de situatia in care s-a aflat Consiliul de Coroana din 1940, cand am patit cea mai mare rusine din  ultimii 2 500 de ani de istorie a romanilor: s-a hotarat cedarea Basarabiei catre URSS fara a se trage un singur foc de pusca. Motivul? Armata Romaniei era atat de prost instruita si atat de slab echipata, ca nu ar fi facut fata nici macar unui atac al Bulgariei! Motivul? Toti banii destinati de la Buget - 20 de milioane de lei aur - pentru echiparea si instruirea armatei au ajuns in buzunarele politicienilor si clientilor! (Suna cunoscut?)
Politicienii nostri de azi au evoluat: nici macar nu prevad in buget bani pentru armata. Asta in conditiile in care am semnat in 2007 o intelegere concreta cu NATO, de a ne dota cu minim 48 de avioane de lupta multirol. Motivul? Nu sunt bani!

Chiar nu sunt bani? Sa vedem:
- In lunile noiembrie si decembrie 2008, guvernul PNL (PSD) Tariceanu a cheltuit 7 miliarde de euro (9 miliarde de dolari) pe cadouri si pomeni pentru clientii politici. Bani care se regasesc in pixuri, hartie, etc. Ceea ce a facut ca in anul cu cea mai mare crestere economica si cele mai mari incasari bugetare sa ne lase si cel mai mare deficit bugetar!

In campania electorala din 2008, Mircea Geoana a promis ca daca va castiga PSD, va trimite un roman in spatiu cu forte proprii. Toti ziaristii au sarit ca arsi: Geoana nu e numai prostanac e si nebun! China a cheltuit 2 miliarde de dolari cu progaramul spatial!!!
Totusi, Geoana facuse cea mai intelepta promisiune electorala. Cu un program de 4 ani, cu 500 de milioane de dolari pe an, Romania ar fi obtinut un castig de imagine imens, ca fiind a patra putere de pe planeta capabila sa trimita un om in spatiu cu forte proprii, dupa Rusia, SUA si China. Castig de imagine cu efecte imediate in politica, diplomatie, comert, investitii, etc. Plus tehnologiile ultrainalte dezvoltate cu aceasta ocazie, cu aplicatii in cele mei diverse domenii civile si militare.
Faptul ca guvernul PNL (PSD) a aruncat in doua luni 9 miliarde de dolari pe nimic, nu a atras atentia nici unui ziarist in mod deosebit ...

- Dar astazi? Incepand cu luna octombrie 2009, in Romania s-au irosit de la buget peste 7 miliarde si 280 de milioane de euro prin tunuri, cheltuieli cu totul si cu totul inutile, licitatii trucate, contrabanda legala, etc. Cine este interesat, gaseste totul pe: www.porcisme.ro
Un exemplu notoriu deja, este "frunza" de promovare a turismului romanesc, pentru care s-au alocat aproape 1 milion de euro. Sau Radiodifuziunea Romana, care tocmai acum are nevoie de un pian de 450 000 de euro. Sau o megalicitatie de 23 000 000 de euro pe bani europeni pentru modernizarea unui bulevard din Braila, care va fi atribuita celui care a ocupat locul 4 si care are o oferta mai scumpa cu vreo 50% decat a primului clasat. Stiind ca moda este ca dupa adjudecare sa mai creasca preturile cu inca 50% ...
Sau scoli moderne, cu 300 de locuri, construite pentru ... 20 de copii!

In ultimele doua razboaie mondiale, Romania a fost prinsa cu armata neinstruita si prost echipata, cu rezultatele cunoscute. In principal datorita iresponsabilitatii si inconstientei politicienilor romani, care probabil au fost sustinuti de intelectualii (ziaristii, analistii) care spuneau cam asa: "Cum?!!! Cu banii astia facem 100 de spitale!!!" (Sau 1000) Si bineinteles, banii destinati armatei nu au ajuns nici la armata, dar nici in spitale. Cu siguranta ca nu credeau ca fara o armata eficienta poti ramane si fara spitale, si fara drumuri, si fara tara, si fara popor!
Si sa nu uitam: nici unul din vecinii nostri nu iubeste Romania. Nici unul! (Nu punem Basarabia)

Daca politicienii nostri si clientii lor ar renunta la o parte din ambitiile de acumulare, am avea bani. Daca in loc sa vrea 3 mercedesuri s-ar multumi cu unul, daca in loc sa doreasca 6 case s-ar gandi doar la 2, daca in loc de 25 de terenuri ar pofti doar 5, ar fi bani si pentru avioane, si pentru submarine, si pentru fregate, (dar adevarate, nu cele luate de la britanici), si pentru portavioane, si pentru a trimite un roman in spatiu.

Dar, de ce avioane si nu tancuri, sau fregate?

Doctrina militara americana:
Cine stapaneste apa, stapaneste si pamantul. Cine stapaneste aerul, stapaneste si apa si pamantul. (Cine stapaneste spatiul circumterestru, domneste pe Pamant. Cine stapaneste Luna domneste peste spatiul circumterestru.)
Deja experienta razboiului NATO din Serbia si a coalitiei internationale in Irak a pus in evidenta un fapt incontestabil; superioritatea aeriana anihileaza orice forma de rezistenta a inamicului. Oricat de puternic ar fi un inamic, daca prin lovituri aeriene ii tai aprovizionarea cu alimente si energie, caile de transport si de comunicatie, acesta poate intra in colaps, fara sa fie nevoie de o invazie terestra. Tot prin lovituri aeriene pot fi anihilate tancurile, blindatele, navele de lupta, submarinele, trupele. Iar cu avioanele poti ajunge practic de oriunde pana oriunde, in timpul cel mai scurt.

Suedia, o tara cu numai 9 milioane de locuitori poate sa-si faca singura avioanele de lupta, suficient se multe - 200 - si suficient de avansate tehnologic - Gripen - incat sa faca ineficace o invazie a Rusiei. Iar Romania, o tara cu 22 de milioane de locuitori nu este in stare nici macar sa-si cumpere 48 de avioane, minimul cerut de standardele de aparare NATO!
Ar avea Rusia curaj sa atace Suedia, stiind ce a patit in Finlanda, in 1939? Cand Finlanda a pierdut 100 000 de oameni, iar URSS a pierdut 1 000 000.
In 1937, cand a fost infiintata compania SAAB (Svenska Aeroplan AB), si Suedia a hotarat crearea unei industrii aviatice nationale puternice, era o tara mult mai saraca decat Romania, si departe de a crea un avion de talia IAR-80, "legenda zburatoare" romaneasca.

Legenda zburatoare
Motto: "Turcii au de intors Romaniei doua trofee inestimabile pentru poporul roman: Sabia Regelui Stefan cel Mare si IAR-80 functional." - revista poloneza Orlik.
Legenda zburatoare IAR-80 a fost proiectata si construita de un grup de sase ingineri din Romania de peste Prut, din Chisinau, Balti si Cetatea Alba. Acestia sunt inginerii: Ion Grosu, Mircea Grosu-Viziru, Teodor Garnet, Ion Cosereanu, Gheorghe Zota si Gheorghe Valner. Cinste lor, cinste Basarabiei! 
Fara laboratoare de aerodinamica si de proiectare, cu un buget ridicol de mic, ei au proiectat si construit in numai 14 luni cel care in 1940 era printre primele patru cele mai bune avioane din lume, si care a luptat cu succes deplin pana la sfarsitul razboiului. Nici avioanele americane, nici cele rusesti, nu aveau la acea acea data performentele avionului de vanatoare-bombardament romanesc. Ce este drept, avea motor BMW!

La cucerirea Odessei, romanii au pierdut in lupta 40 de avioane. Rusii au pierdut 215 avioane in aer, si 51 la sol. Rusii numeau aviatia noastra "Maturoiul romanesc" ...
Pe langa viteza si manevrabilitatea lui IAR-80, a contat si pregatirea pilotilor romani: in raidurile americane asupra Ploiestiului romanii au pierdut 225 de avioane, dar americanii au pierdut 900, desi aveau Mustanguri, superioare deja lui IAR-80.
Si acum pilotii romani dovedesc un talent iesit din comun: sunt singurii care fac acrobatie cu Mig-21! Nici rusii, recunoscuti pentru ... indrazneala lor, nu au curaj sa faca asa ceva, Mig-21 fiind un avion interceptor, si atat. Practic, e un glonte zburator, cum au declarat colegii americani, dupa ce l-au probat. De exemplu, in cartea tehnica scrie ca la o viteza mai mica decat 400 km/ora, avionul cade. Cand au vazut rusii ca romanii zburau cu 200 km/ora, le-au cazut caschetele de pe cap. La propriu.
"Am zburat si pe MiG-21 Lancer de trei ori. E un «plug« foarte bun!. Admir stoicismul pilotilor romani de pe aceste avioane. Dacă ii pui pe altceva, devin asi!". Niels Schnecker, fost pilot de F-16.
Poate ar fi timpul sa importam niste basarabeni, sa mai facem un avion de lupta de anvergura lui IAR-80! Mai sunt inca multi specialisti din cei care au lucrat in complexul aerospatial sovietic!


Dar demnitaea nationala?
Cu ce obraz se intalnesc oficialii nostri cu aliatii, dar mai alesc cu nealiatii, stiind ca noi nu avem o forta de aparare si descurajare, pe masura potentialului si pretentiior noastre? In conditiile in care, Armata romana, desi slab si prost echipata, este considerata - de straini, nu de noi - cel mai bun agent de promovare a politicii externe romanesti! Si asta doar prin profesionalismul militarilor romani, care este atat de ridicat, incat Romania este singura tara din lume care are in subordine militari americani!:
"Avem chiar o companie de 120 de militari americani care opereaza sub comanda ofiterilor batalionului romanesc. Nu prea exista precedent istoric pentru asa ceva. Nu prea cred ca cineva in trecut sa fi luat o unitate americana si sa o plaseze sub comanda unei alte natiuni. Dar am facut acest lucru in cazul Romaniei si am decis: aceasta companie este a voastra si voi decideti ce sa faca. Si functioneaza admirabil. Chiar am vorbit cu unul dintre comandantii americani si a spus ca a fost o experienta incredibila." afirma generalul american William B. Caldwell, Afganistan.
Generalul american McCrystal, fostul comandant al trupelor NATO din Afganistan, cand mergea in inspectie in teritoriu, cerea sa fie escortat de militarii romani! Fara comentarii ...

Avem o doctrina militara proactiva, care prevede lansarea de atacuri preventive, dar nu avem tocmai vectorul acestor atacuri, avioanele! Cu ce vom descuraja eventualele amenintari asupra republicii Moldova din partea Transnistriei (de altfel prima vizata de atacurile preventive prevazute de Strategia Nationala de Aparare, a doua fiind Ucraina)?

Dar politica externa?
Capacitatea scazuta a Romaniei de a furniza securitate in cadrul NATO ne efecteaza si politica externa. Dintr-o tara care parea a fi furnizor de securitate, prin subinvestitia in domeniul apararii, Romania poate deveni consumator de securitate. Oricate proiecte viabile de politica externa ar propune Romania, credibilitatea acestora este scazuta, atat pentru aliati, cat si pentru adversari, daca nu avem puterea militara care sa le sprijine.
Rusia, si cand spune prostii este ascultata cu atentie. E si normal: are 1 500 de avioane de lupta si 20 000 de tancuri! (Nu toate functionale, dar, de, totusi ...)

Polonia
Eu nu inteleg de ce Romania nu a ales exemplul Poloniei. Aceasta a cumparat, in 2003, 48 de avioane F-16 noi, complet echipate, la pretul de 3,5 miliarde de dolari. Pentru acest contract, SUA au oferit Poloniei un credit cu dobanda redusă, şi cu termen de graţie de 5 ani. Plus cel mai mare contract offset intalnit pana in acel moment in tranzactiile internationale de armament, in valoare de 6,3 miliarde dolari! Acum, Polonia se pregateste sa mai comande 48.
Efectiv, scuza ca Romania a ales avioane uzate pentru ca nu are bani chiar nu tine.
O posibila explicatie ar fi ca oficialii nostri folosesc o tactica traditional romaneasca, pentru a cumpara avioane noi in conditii mai avantajoase. Asa cum au manifestat intentia de a taia pensiile, stiind ca nu le da voie Constitutia, pensia fiind o proprietate si nu un venit. Altfel CSAT-ul, care hotaraste contractele de armament. nu ar fi trimis hotararea spre aprobare parlamentului, stiut fiind ca acesta nu are nici o atributie in contractele de aparare.
Ori cum, un prim efect al strategiei a fost ca Gripen si Eurofighter au sarit imediat cu oferte net mai avantajoase decat cea americana. Suedia ne-a oferit 24 de avioane JAS 39 Gripen noi, plus un simulator de zbor care va functiona in Romania, plus instruirea a 30 de piloti si a 60 de tehnicieni romani, dar fara armament, la acelasi pret cu oferta americana de avioane F-16 gratuite: un miliard e euro! Plus offset de cel putin 100% si asigurarea a mii de lucuri de munca noi! Pentru aceasta guvernul suedez ne ofera un credit cu dobanda redusa si o perioada de gratie de 5 pana la 7 ani.
Nu discutam contraoferta Eurofighter, deoarece ofera doar capabilitati de interceptare, nu si de bombardament, iar operarea este extrem de costisitoare.
... Inca nu stim contraoferta SUA.


Avantajele F-16
- Pot duce o cantitate mai mare de bombe, 7 700 kg, fata de 5 300 kg la Gripen.
- Distanta maxima de zbor mai mare, de 4 200 km, fata de 3 000 km la Gripen. Poate sa asigure acoperirea aeriana si pentru fortele navale, si pentru vecini.
- Este potrivit pentru ofensiva, fata de Gripen, proiectat defensiv.
- Include pachetul complet de armament si sustinere.
- Conexiune satelit. (Foarte importanta intr-un conflict!)
- Cel putin 30 de ani de relatii si mai stranse cu cea mai mare forta militara de pe planeta.
- Guvernul SUA vine si cu garantii politice de securitate pentru Romania (SUA poate garanta securitatea Romaniei, UE nu).
- SUA sprijina proiectele Nabucco, AGRI si PEOP.
- Peste 4200 de avioane produse.
- Experienta vasta de lupta reala.
- O retea intinsa pe tot globul de mentenanta si piese de schimb.
- Pregatirea pilotilor nostri la cea mai inalta scoala, cu piloti care au zburat in misiuni reale de lupta.
- Colaborare strategica mai stransa cu Polonia si Israel.
- Face mai usoara tranzitia catre F-35, varful tehnologiei aviatice, singurul avion accesibil de generatia a 5-a.

Dezavantaje:
- Au nevoie de piste special amenajate.
- Costuri de operare mari, de 8 000 de dolari pe ora.
- Suporta numai armament american.
- Aeroporturile necesita securitate aeriana asigurata.
- SUA nu fac transfer de tehnologie militara, desi, avand in vedere ca F-16 iese curand din productie, ar putea face o exceptie pentru un partener strategic.
Si, pe ansamblu, o dependenta mai mare de SUA, nu ca acest lucru ar fi neaparat ceva rau, dar ...

Avantajele Gripen
- Mai versatil, mai manevrabil, cu o amprenta radar mai mica, deci mai greu de "vazut" de catre inamic.
- Tehnologie mai moderna, durata de viata mai mare, in sensul ca la un Gripen mai este loc de imbunatatiri cel putin 30 de ani, o data cu avansul tehnologic, pe cand F-16 si-a atins deja limita.
- Au o retea proprie de comunicatie, astfel ca 4 avioane pot lupta cu un singur radar activ, deci inamicul va "vedea" doar un singur avion.
- Poate opera foarte bine si in teritorii neprotejate aerian, fiind de exemplu, invadate de rusi. Sau teritorii rusesti invadate de romani.
- Poate decola si ateriza de pe piste neamenajate, inclusiv pe sosea.
- Poate ateriza si pe portavion.***
- A fost proiectat special pentru a dobori avioanele Su-27 si Mig-29, si pentru a scufunda navele de lupta rusesti.
- Costuri foarte mici de operare. O ora de zbor costa 4 000 de dolari, comparativ cu 8 000 la F-16 si 30 000 la Eurofighter.
- Poate folosi arme americane, europene, sud-africane si israeliene.
- Daca se folosesc arme inteligente si se monteaza rezervoare suplimentare de combustibil deasupra aripilor, ca la F-16 block 60, devine un excelent avion ofensiv.
- Suedia, spre deosebire de SUA, face si transfer de tehnologie. Daca Brazilia comanda 36 de avioane, va primi 80% din tehnologie, de exemplu.
- Daca luam 48 de avioane, acestea vor fi asamblate si in Romania, revigorand industria aviatica nationala.
- Romania va fi centru regional de mentenanta, deocamdata pentru Cehia si Ungaria. Dar, daca noi optam pentru Gripen, cu siguranta Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia vor face la fel. Posibil si Albania. Deja se defineste un aspect al rolului Romaniei de lider regional.
- Ofera offset de cel putin 100%.
Ne ofera o independenta militara mai mare, deci si politica si diplomatica.

Dezavantaje:
- Este mai mic, cu raza de actiune mai scurta, proiectat defensiv.
- Nu include pachetul de armament.
- Nu ofera pilotilor nostri si antrenament tactic.
- Suedia nu are puterea de protectie militara, politica, diplomaitica a SUA.
- Suedia este o tara neutra, ceea ce ridica semne de intrebare cu privire la sprijinul logistic si tehnologic in cazul implicarii Romaniei in misiuni externe sau in conflicte internationale.

Pacat ca nu este disponibil la timp avionul Gripen NG: ar fi fost o alternativa excelenta la F-16.

*** In geostrategia Marii Negre, Romania ar putea anihila avantajul Rusiei, care are baza navala militara in Crimeea, si avantajul Turciei, care are un litoral imens si controleaza stramtorile, daca am avea 2 portavioane! Primul care a reliefat importanta strategica pentru securitatea Romaniei a controlului Crimeii si al stramtorilor Bosfor si Dardanele, a fost marele istoric, si unul din primii geopolitologi romani, Gheorghe I. Bratianu!
Costa mult? Calculati cat ne poate costa taierea surselor de gaz si de petrol ... Rusia si Turcia pot oricand vor sa taie accesul Romaniei (si al UE, NATO, SUA) in Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan. Invadarea Georgiei este deja un precedent.
Iar costurile pot fi convertite in castiguri daca portavioanele vor fi construite in Romania, sau cumparate cu un program de offset corespunzator.
Dar castigul de forta si credibilitate al politicii externe? Imens.
Vor mai lipsi Rusia si Turcia la reuniunile de Sinergie a Marii Negre organizate de Romania? Nu prea cred!

Personal, date fiind potentialul si ambitiile geopolitice si geostrategice ale Romaniei, aspiratiile si conjunctura care ne conduc spre pozitia de lider regional si de putere Europeana, alianta strategica cu SUA care ne permite o mare libertate in regiune, doctrina militara proactiva, recomand avioanele F-16. Cu cat un avion poate duce mai multe arme, mai departe, cu atat forta sa de descurajare este mai mare. Iar "invizibilitatea" duce descurajarea la maxim.

F-35
F-35 este singurul avion de generatia a 5 - a care va fi disponibil pentru cumparare. Are un singur loc, un singur motor, si capacitatea de a zbura in modul “stealth”, pentru a evita sistemele radar si antiaeriene. Este avionul de lupta al viitorului, varful tehnologiei actuale, care ii va permite Romaniei sa aiba superioritate aeriana si avantaj tehnologic in regiune.
Dar vom avea nevoie de F-16 sau de Gripen si pentru viitor, pentru ca F-35 este excelent doar pentru bombardament tactic, recunoastere, si superioritate, datorita invizibilitatii pe radare si echipamentelor ultraperformante. Pentru interceptare este prea lent, iar pentru atacul la sol isi pierde calitatea de invizibil. F-35 este un avion preponderent ofensiv tactic, pe cand F-16 si Gripen sunt avioane cu adevarat multirol.
Pretextele ca daca nu luam F-16, nu vom axea acces la F-35, sau ca vom avea acces la ele dupa 2022, sunt false. Recent, ministrul israelian al apararii, Ehud Barak, a decis achizitia a 20 de avioane de luptă F-35, in valoare de 2,7 miliarde de dolari, care vor fi livrate Israelului in perioada 2015 – 2017. Comanda finala va fi intre 75 si 100 de avioane.
Discutiile cu SUA au fost complicate de cererea Ierusalimului de a instala sisteme israeliene pe avioane si de refuzul SUA de a permite aceste schimburi. De ce? Echipamentele israeliene sunt mai performante si mei ieftine.
Dupa anuntarea acestei comenzi, Patrick Dewar, vice-presedinte la Lockheed Martin, a spus ca se asteapta ca mai multe tari din regiunea Golfului sa-si exprime interesul pentru avionul F-35!! Deci, trebuie sa ai bani si sa fii agreat de SUA. Dar, cine vrea F-35 mai repede, plateste inevitabil mai mult.

IAR 99 Soim
"Le petit bijou roumain", asa ii spun francezii! Deci merita si el putina atentie.
Este un avion de antrenament avansat si atac usor, primul avion reactiv proiectat si construit integral in Romania. Daca i se pune un motor mai puternic si o avionica imbunatatita, poate fi un excelent avion de bombardament usor, atac la sol si sprijin aerian apropiat! Si, pentru asemenea misiuni, este mult mai ieftin de operat, si mai eficient dacat avioanele multirol! Proiectul exista, israelienii de la Elbit au promis ferm ca ne ajuta in conditii avantajoase: generalii nostri nu prea exista. Altfel, aveam deja cel putin 48 de aparate in serviciu.
Este printre cele mai performante avioane din categoria sa, dar de trei ori mai ieftin decat concurentii sai mai titrati, costand mai putin de 6 milioane de euro. Daca Romania ar dori sa-l exporte, are asigurata o piata de cel putin 250 de aparate. Trebuie indeplinite doar doua conditii: Armata Romana sa comande cel putin 24 de avioane, conform uzantelor internationale (o prevedere de bun simt, de altfel) si sa existe dorinta de a vinde .. Dar, generalii nostri cu multe stele au cu totul alte prioritati. Faptul ca Avioane Craiova este falimentara de ani, nu intereseaza ...


Si totusi, conteaza arma, dar mai mult conteaza omul.
Miyamoto Musashi, 1584 - 1645, cel mai mare samurai al tuturor timpurilor, dupa ce a devenit cunoscut, era mereu provocat la duel. Cu o singura exceptie, cu rezultat de egalitate, toate duelurile s-au terminat in favoarea lui Musashi, prin omorarea adversarului. In peste 90% din cazuri, Musashi a folosit o sabie ... de lemn, contra sabiei de otel, vestita katana! Ultima, si-a cioplit-o dintr-o vasla, chiar inaintea duelului. Dupa aceasta, a jurat sa nu se mai dueleze, si s-a tinut de cuvant.
In duelul  cu rezultat de egalitate, in care adversarul era inarmat cu ... un baston scurt, Musashi a renuntat la lupta imediat ce adversarul sau a intrat in pozitie de garda. Aceasta pozitie era atat de perfecta, incat cine misca primul, pierdea!
Cu alte cuvinte, strategia si tactica sunt mai importante decat arma. Dar, o arma pe care sa te bazezi, trebuie sa ai, totusi ... Nu sunt adeptul inarmarii si nici al razboiului, dar daca vecinul are o arma, trebuie sa am si eu, pentru ca altfel, vecinul meu o va folosi, pentru simplul motiv ca el are si eu nu. Exagerez putin, dar cam acesta este principiul.

Pilotii nostri militari au fost intrebati ce avion ar prefera. Majoritatea au raspuns: oricare e bun (Gripen, F-16, Eurofighter). Numai sa fie nou! ...


Rombac 1-11
A fost un avion romanesc regional pentru 120 de pasageri, construit dupa licenta avionului britanic mediu curier Bac 1-11. A fost singurul avion comercial cu reactie din Europa comunista, cu exceptia URSS. A fost planificata construirea a 80 de avioane, dar au fost terminate doar 9 aparate, ultimul livrat la 1 ianuarie 1993. De ce nu se modernizeaza proiectul acestui avioan de succes, sa se reia productia? Romaero si Turbomecanica si asa nu prea au ce face.
Motoarele, Rolls-Royce Spey, ca un exemplu, pot fi inlocuite cu o varianta mai puternica, mai economica si mai silentioasa. Putine tari produc astazi asemnea avioane!


Aviatia romaneasca este o poveste de inceputuri de mare succes, terminate cu esuari lamentabile. Singura poveste de suces cap-coada este cea a avionului de vanatoare si bombardament in picaj IAR-80.
In scurta perioada dintre anii 1906- 1915, oamenii de stiinta romani au rezolvat problema primului zbor mecanic cu mijloace proprii - Traian Vuia. Au inventat primul avion cu reactie - Henri Coanda. Au proiectat si realizat primul avion cu decolare verticala din lume, care a zburat la 27 mai 1911 - Tache Brumarescu. Iar prof. dr. Vasile Dimitrescu a realizat două proiecte privind avionul invizibil. Aviatia militara romana a luat fiinta in anul 1910, datorita colaborării societatii civile cu Ministerul de Razboi. Primul avion militar de conceptie si constructie romaneasca a fost proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu, construit la Arsenalul Armatei, si a zburat la 17 iunie 1910. Inginerul Aurel Vlaicu, care studiase la scoala Superioara Politehnica Regală Bavareza din München, a devenit astfel primul pilot al armatei romane.
Romania a jucat un rol foarte important in istoria aeronauticii, si multe avioane care zboara astazi au la baza inventii romanesti! Dar, vorba cuiva: si la ce ne foloseste astazi?...


Inginerii suedezi imbina armonios simplitatea ruseasca, precizia germana si performanta americana. Pentru dezvoltarea programului Gripen, Suedia a cheltuit 2 miliarde de euro. Pentru dezvoltarea programului Eurofighter, Germania, Marea Britanie, Spania si Italia au cheltuit 20 de miliarde euro. Dupa sumele cheltuite, credeti ca avionul Eurofighter a iesit de 10 ori mai performant decat Gripen? Nici cum: Eurofighter este doar mai mare si mai puternic, poate duce 7 000 de kg, si are cateva echipamente electronice mai performante. Dar pretul, Pretul ...

Un parteneriat strategic cu Suedia ar fi mai mult decat benefic pentru Romania. Are tehnologii de cel mai inalt nivel in cam toate domeniile civile si militare, si este dispusa pentru transfer de tehnologie, spre deosebire de marile puteri. SUA de exemplu, nu face transfer de tehnologie militara niciodata.
Suedia ne poate ajuta sa ne reinventam industria nationala, distrusa si data pe nimic de politicienii nostri. Un contract pentru Gripen ar putea fi o ocazie nesperata, poate ultima, avand in vedere ca nici acum politicienii nostri nu se gandesc dacat cum sa vanda ce ne-a mai ramas.

Ideal pentru Romania ar fi urmatorul proiect:
Sa comandam 48 de avioane noi, platite prin credite guvernamentale ieftine de la furnizor, cu perioada de gratie suficienta, prevazute cu offset, F-16, dupa exemplul Poloniei, sau Gripen, prin oferta Suediei. Sa primim "la cheie" 24 de avioane, 24 sa le asamblam in Romania, si apoi sa construim inca 48 integral in Romania, prin transfer de tehnologie. Iar apoi sa exportam. Suedia ne poate oferi aceste conditii. SUA, daca vrea, poate.
Pana in 1989 Romania era pe locul 5 in topul mondial al exportatorilor de armament, si incasa anual 2 miliarde de dolari. Acum, nici nu contam.

Cumpararea de avioane de lupta poate oferi Romaniei ocazia de a pune pe picioara o industie aeronautica puternica, atat civila cat si militara!


Republica Moldova
Nu stiu ce mai asteapta Basarabia sa renunte la paguboasa neutralitate, inscrisa si in constitutie. Sa iasa din zona gri, si sa intre in zona civilizata.
Pretextul ca neutralitatea este o conditie pentru recuperarea Transnistriei, nu prea tine ... Si nici trupele rusesti nu le-a scos de pe pamantul Basarabiei. Si mai este vorba si despre o neutralitate, declarata de republica Moldova, dar negarantata de nimeni!
Neutralitatea costa foarte mult! Suedia, Finlanda, Elvetia, au flote aeriene de aparare comparabile cu ale Frantei, deoarece nu au aliati care sa le ajute in caz de razboi. Si asta pe langa tratatele internationale care le garanteaza neutralitatea.
Alexandr Dughin, cunoscutul geopolitolog rus, sustine proiectul "Romania Mare", dar atrage atentia ca:
"... Romania nu dispune, nici macar pe departe, de capacitatea de a-si apara, in aceste conditii, suveranitatea sa asupra Romaniei Mari in fata potentialilor jucatori geopolitici la nivel global si regional (SUA, Europa, Rusia)." Bineinteles ca se referea la puterea militara a Romaniei.


Cordonul sanitar dintre UE si Rusia, dintre NATO si Rusia, dintre lumea civilizata si lumea eurasiatica, este asigurat de Romania si Polonia. Polonia stie sa fructifice avantajele date de aceasta pozitie de maxima importanta, Romania inca nu. Desi Romania are o pozitie inca si mai importanta, prin situarea la Marea Neagra exact pe coridorul energetic de importanta strategica, Romania, Marea Neagra, Georgia, Azerbaidjan, Marea Caspica, Kazahstan, de aprovizionare a Europei cu hidrocarburi. Plus rolul Romaniei de pivot cultural si religios, recunoscut atat de Europa cat si de Rusia.
Deasemenea, Romania are un rol geostrategic foarte important si pentru Orientul Mijlociu, o dovada fiind si vizita de doua zile la Bucuresti a presedintelui Israelului, Shimon Peres!
Puterea de influenta data de multele implicatii geopolitice si geostrategice ale pozitiei noastre ne poate aduce avantaje imense, dar guvernantii nostri fie nu sunt capabili sa intelega, fie nu sunt compententi suficient pentru a fructifica beneficiile pozitiei geografice a Romaniei.
Asezarea geografica si conjunctura geopolitica, geostrategica, geoeconomica, geoculturala si georeligioasa ne ofera, chiar acum, ocazia unica de a ne recompensa toate suferintele noastre din ultimii 2 000 de ani, cauzate de simpla noastra asezare la intersectia intereselor marilor imperii. De a recupera macar o parte din imensele bogatii care ne-au fost luate, cu forta sau prin frauda.
Ocazia de a ne recupera oamenii pierduti si pamanturile furate.
Pentru asta, nu trebuie decat sa-l ascultam pe Bismarck:
"Deveniti dar de acum un element de productiune; deveniti un element de civilizatiune, de ordine, si prin aceasta veti ajunge a domina Peninsula Balcanica. Va trebuie insa, pentru a ajunge la acest tel, seriozitate, munca onesta."
Iar pentru aceasta, nu avem nevoie decat de: Educatie, Cercetare, Industrie nationala.

"Romania este o mostenire vie a Romei, dar si un mare aliat al Americii." (Medeleine K. Albright, Secretar de Stat al SUA intre 1997 si 2001)

Datorita nevoiei de intarire consistenta a Romaniei pe noua harta geostrategica, putem cere de la SUA initierea unui mini plan Marshall. Oricum, ar trebui sa incercam.
Celebrul plan Marshall de dupa al II-lea razboi mondial, prin care SUA au reconstruit economia si industria Europei de Vest (rusii au interzis extinderea planului in Europa de Est!), a fosrt initiat in urma unui calcul simplu. Apararea militara a Europei de Vest in fata URSS-ului ar fi costat SUA cu mult mai mult decat planul Marshall, care a adus Europa de Vest la nivelul economic si industrial de a se putea apara singura! 
In anumite conditii, si cu o buna diplomatie, Romania poate obtine si o finantare anuala de la Washinton, la fel ca Israelul, care primeste in fiecare an 4 miliarde de dolari, pentru securitate! La fel si Egiptul, care primeste de la SUA 2 miliarde de dolari in fiecare an, in acelasi scop. Conflictele inghetate de la Marea Neagra si instabilitatea Orientului Mijlociu sunt un bun motiv.

Securitatea Romaniei este mult mai importanta decat posibilitatea unui offset, dar: ...
Cumpararea de avioane de lupta poate oferi Romaniei ocazia de a pune pe picioara o industrie aeronautica puternica, atat civila cat si militara, si nu numai!
Trebuie sa profitam de faptul ca atat UE, cat si NATO, cat si SUA, au nevoie de o Romanie puternica.
Sunt convins ca SUA stie sa aprecieze avantajele de a avea liniste in Regiunea Extinsa a Marii Negre, pentru a se putea ocupa de alte probleme.

Un plus de securitate, un plus de forta si credibilitate in politica externa, sunt vitale Romaniei, acum, si nu pot fi cantarite cu bani, si nu pot fi amanate! Beneficiile aduse tuturor romanilor, oriunde s-ar afla, de statutul de lider regional si putere Europeana sunt mult mai importante, si merita orice sacrificii. Istoria deja a demonstrat aceasta.

                                                                                                                                                                            Virgiliu Culiceanu
                                                                                                                                                                                     01.09.2010
 


 ÎN FINALUL ACESTEI PAGINI VĂ PREZENTĂM O DECLARAŢIE A ALIANŢEI FAMILIILOR DIN ROMÂNIA


La 20 august curent, Alianţa Familiilor din România (AFR) a dat publicităţii „Declaraţia de la Timişoara”, redactată în urma conferinţei sale anuale care a avut loc la Centrul Areopagus din capitala Banatului istoric la  20 martie 2010 (vezi buletinul “Viaţa Cultelor”, nr. 835-836 din 31 martie 2010 şi nr. 837-838 din 15 aprilie 2010)

Referitor la documentul emis la Timişoara, Bogdan Mateciuc, directorul executiv al Alianţei Familiilor din România, a declarat: „AFP este o organizaţie laică de lobby şi, prin strângerea de semnături, sperăm să îi determinăm pe oamenii politici să ţină cont de morala creştină în deciziile pe care le iau. Ceea ce propunem noi sunt nişte valori fireşti, de bun simţ, de aceea avem chiar şi susţinători atei, oameni care apreciază ceea ce facem. Din păcate, grupurile anti-creştinism, care promovează aşa-zise valori seculare, beneficiază de finanţări din afara ţării şi sunt mai vizibile în spaţiul public.”

Alianţa Familiilor din România este o organizaţie a societăţii civile, înfiinţată în 2007, recunoscută pe plan internaţional, care promovează valorile vieţii şi familiei.

Declaraţia de la Timişoara este o reafirmare a valorilor tradiţionale şi a viziunii creştine asupra vieţii şi societăţii, aşa cum sunt ele reflectate în Biblie şi în învăţătura Bisericii. Declaraţia îi invită pe toţi oamenii de bună credinţă, care subscriu la principiile enunţate în ea, să-şi facă auzită vocea şi să dea glas valorilor în care cred - viaţa, căsătoria şi familia, aşa cum le-a creat Dumnezeu - cu aceeaşi fermitate, curaj şi putere în Hristos cu care au făcut-o şi inaintaşii lor”.


Redăm în continuare preambulul acestei Declaraţii :


Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural şi economic.

Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX şi care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viaţa comunităţilor şi a indivizilor a fost în general îmbunătăţită. Au fost eliminate, în multe părţi ale lumii, nedreptăţi şi inechităţi profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale şi prin salturi calitative ale vieţii.

În acelaşi timp, însă, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valori fundamentale ale societăţii umane. Secularismul agresiv, tendinţe radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creştine sunt o realitate manifestă.

Societatea românească nu a rămas izolată de aceste evoluţii. Ieşită dintr-o lungă perioadă totalitară, România şi locuitorii săi încă luptă pentru regăsirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune care fac parte din ţesătura lor intimă.

Din aceasta identitate comună face parte, la loc de frunte, credinţa creştină, împărtăşită de un procentaj covârşitor dintre cetăţenii României, întreţesută în ethosul nostru naţional şi care influenţează manifestările sociale, culturale şi politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportăm ca la un standard comun, atemporal şi absolut.

Totuşi, în contextul transformărilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potenţialul pentru un conflict incipient între valorile moralei creştine şi "noile valori" seculare, în esenţă anti-creştine, promovate la nivel internaţional, în special în cadrul Uniunii Europene…”.


Textul integral poate fi gasit pe linkul Declaraţiei, care este:

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php


 

DISCLAIMER:

Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.


Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971