Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009 periodic nr. 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Cea mai dulce limbă – versuri de Vasile POENARU
AL XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT
Documentele demersului legislativ pentru instituirea sărbătorii
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI
MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII
MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI
Limba ca element de structurare a tiparului de gîndire european – de Lucia DĂRĂMUŞ
Mesajul MPSR către Congresul Asociaţiei Generale a Invăţătorilor : DISCRIMINĂRI DEMNE DE TEATRUL ABSURDULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR - de Prof. Viorel DOLHA
DOUĂ STUDII DE Prof. dr. Carmen CĂTUNESCU
Manual de istorie pentru românii din Bulgaria şi din Serbia
Cartea-prieten sau duşman? – de Marieta GĂUREAN
Simpozion universitar la Cluj-Napoca
ADRIAN ERBICEANU – Montreal-Quebec CANADA
Ioan LILĂ – Vichi-Franţa
George ROCA – Sydney-Australia
EDGAR PAPU – de Magdalena ALBU
DENIS DE ROUGEMONT „Partea diavolului“ – de Doina DRAGUT
BAKI YMERI, UN POET AL IUBIRII ALBANO-ROMÂNE – DE Marius CHELARU
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU – de Al. Florin ŢENE
Cartea cu poeme rebele – de Melania CUC
Romanul poliţist... desuet? – de Marieta GĂUREAN
DESPRE NICOLAE MANOLESCU ŞI ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE – de Radu BĂRBULESCU
LUCIAN HETCO IN FAŢA CONFUZIEI DINTRE PERSOANĂ ŞI PERSONALITATE – de Corneliu LEU
Interviuri cu: DR. GHEORGHE DRĂGAN, FIZICIAN ROMÂN STABILIT ÎN AUSTRALIA, ADRIAN ŞONCODI - POET ŞI TRADUCĂTOR DE EXCEPŢIE, LIA LUNGU - CÂNTĂREAŢĂ ROMÂNCĂ STABILITĂ LA NEW YORK, - de George ROCA
Continuare interviuri - George Roca
Continuare interviuri George Roca
Interviuri cu: IOANA HARMONY RÂŞCA- patinatoarea care va reprezenta România la Jocurile Olimpice din anul 2010, MIHAELA MIHUŢ, o actriţă care joacă pe scenele americane păstrându-şi o parte din suflet în România - de Gabriela PETCU
Complexul cultural-spiritual „Sfanta Vineri” din Sălaj
O corespondenţă de la azezământul „ESPACIO NIRAM” din Madridunde au loc multe evenimente româneşti.
LA CÂMPUL ROMÎNESC DE LA HAMILTON – de Corneliu FLOREA
UN SLIDE-SHOW DESPRE CASTELUL „IULIA HAŞDEU” DIN CÂMPINA
PAGINA INTAI

 PENTRU AL DOILEA AN SĂRBĂTORIM
ZIUA NATIONALA A LIMBII ROMÂNE
- documentarul desfăşurării evenimentelor în ţară şi peste hotare -

Conform Hotărârilor mai multor sute de Consilii locale, a unor organizaţii neguvernamentale, a unor comunităţi ale românilor din  străinătate, susţinute de o serie de situri internet şi de publicaţii electronice şi tipărite în limba română, astăzi, 29 august 2009, se inaugurează în ţară şi peste hotare manifestările celui de al doilea an în care prinde contur iniţiativa noastră de a se sărbători în această perioadă ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE.
Pentru cei ce doresc să marcheze în mod festiv manifestările, oferim aceste versuri scrise de poetul

VASILE POENARU

 Cea mai dulce limbă


Limba mea română, cea mai dulce limbă,
Mlădioasă harpă, muzică şi vers.
Doar gândind prin tine mintea mea se plimbă
Liberă prin orice colţ de Univers.

Prima mea lumină, limbă-a mamei mele,
Prima mea fereastră către mări şi ţări.
Mi-ai dat ochi şi suflet, mi-ai vorbit de stele,
Soarele şi luna mi-ai aprins pe zări.

Simt mereu în preajmă răsuflarea dacă,
A lui Burebista îndârjire grea.
Moşii şi strămoşii au ştiut să facă
Să-ajungi, vorbă veche, şi pe buza mea.

Şi aud oriunde frazele romane,
Limpezi, maiestuoase, ziceri de eroi –
Temple-ale gândirii cu-aurii coloane
Din rostiri latine coborâte-n noi.

Limba mea română, cea mai dulce limbă,
Mlădioasă harpă, muzică şi vers.
Doar gândind prin tine mintea mea se plimbă
Liberă prin orice colţ de Univers.

  Manifestările au loc în comunităţi, localităţi, adunări ale unor organizaţii şi instituţii culturale, dar şi virtual, într-o reţea de situri internet legate prin adresa portalului www.cartesiarte.ro şi a “FLUXULUI DE ŞTIRI” pe care acesta îl găzduieşte. Cea mai recentă ştire difuzată pe acest flux este următoarea:  

AL  XXX-lea CONGRES AL ASOCIAŢIEI ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA A VOTAT SUSŢINEREA INSTITUIRII ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE    

Deschis astăzi în Bucureşti, cel de al XXX-lea Congres al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România - Congres al Cadrelor Didactice din România şi al Cadrelor Didactice Române de peste Hotare a votat propunerea de a se include în documentele sale finale angajamentul privind  „sprijinirea acţiunilor de sărbătorire a ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE  în toate comunele şi comunităţile româneşti”. Participanţii s-au angajat să iniţieze în localităţile unde îşi duc activitatea "manifestări demne de dragostea limbii pe care o vorbim". Amintim cu acest prilej că săptămâna în curs se încheie, începând de mâine, cu manifestările prilejuite anul acesta de cea de a doua sărbătorire a ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE. Iniţiată acum doi ani şi desfăşurându-şi primele manifestări în perioada 29 - 31 august 2008, SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE a fost instituită a se desfăşura anual între aceste date şi a fost susţinută de o serie de publicaţii româneşti. Întrucât caracterul acestei sărbători, aşa cum este ea propusă, îşi doreşte adâncit cât mai mult conţinutul de identitate culturală prin limba naţională şi opera carturărească izvorâtă din ea, propunerea presupune o perioadă mai largă în jurul zilei fixate prin diverse hotărâri, pentru ca să se poată organiza dezbateri, simpozioane, concursuri culturale, serbări propriu-zise, spectacole cu opere româneşti, lansări de noi studii şi volume în şi despre limba română. Un demers legislativ se află în curs de definitivare parlamentară, Adunarea Generală Extraordinară a Asociaţiei Comunelor din România a votat angajamentul tuturor primarilor care sunt membrii ei, de a iniţia şi susţine manifestările respective; acum şi Congresul Învăţătorilor din România şi-a asumat prin participanţii săi acest angajament.  În preziua sărbătorii propuse, organizaţiile iniţiatoare fac apel la toţi cei care vor să li se alăture, să fie activi în manifestările din comunele şi comunităţile lor; la parlamentarii României să ducă spre definitivare demersul legislativ; la primarii localităţilor şi Consiliile locale să stimuleze şi să sprijine toate iniţiativele legate de aceasta; iar la românii de peste hotare şi la toţi vorbitorii limbii române să cinstească Sărbătoarea noastră, a tuturor, sub zodia respectului pentru multiculturalitatea omenirii. (28 august 2009) 

  Pentru edificarea cititorilor în legătură cu semnificaţiile acestei sărbătoriri care începe să se desfăşoare, publicăm mai jos câteva documente privind iniţiativa instituirii ei şi argumentările aduse întru aceasta : 

             MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC

  Către

COMISIA DE CULTURĂ, ARTE, MASS MEDIA

a Senatului României

 MEMORIU

Privind

SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE  

 Domnule Preşedinte, Domnilor Senatori membri ai Comisiei,     

        Avem onoarea să Vă aducem la cunoştinţă faptul că, din iniţiativa organizaţiei noastre pe care o descriem în raportul concluziv anexat, anul acesta, într-o reţea formată din întruniri publice locale şi legături comune bazate pe internet, în multe localităţi din ţară şi în comunităţi ale românilor de pretutindeni, au avut loc pentru prima oară manifestări prilejuind SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE.        

    Anvergura lor, oficializarea lor prin Hotărâri ale Consiliilor Locale, caracterul evocator, sărbătoresc, de comunicare ştiinţifică, analiză istorică sau adunare populară cu entuziaste programe artistice sunt descrise în acelaşi raport concluziv, reieşind cu evidenţă atât interesul cu care propunerea noastră a fost întâmpinată şi pusă imediat în practică  de populaţia românească din ţară şi străinătate, cât şi nevoia pentru viitor a oficializării acestei Sărbători prin formele legislative de rigoare.           

 Fapt pentru care, cu onoare, ne adresăm Comisiei pentru Cultură, Arte, Mass Media a Camerei Deputaţilor solicitând bunăvoinţa de a se însuşi şi trimite  spre votul plenului o propunere legislativă privind INSTITUIREA SĂRBĂTORII NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE in scopul ideii de unitate prin limbă a tuturor aspiraţiilor de simţire românească.      

       Menţionăm că această sărbătoare este marcată oficial, an de an,  în comunităţile româneşti din Basarabia şi Bucovina iar, la alte popoare vorbitoare ale unei limbi comune, au căpătat de multă vreme pregnantă tradiţie unele manifestări cunoscute cum sunt Zilele Francofoniei, Sărbătorile legate de Commonwealth-ul Britanic, Zilele Culturii Hispanice, Manifestările comune ale celor de limbă arabă, Manifestări de limbă germană ale unor universităţi din Germania, Elveţia şi Austria, Simpozionul limbilor altaice, etc... Sau, ca exemple chiar din vecinătatea noastră: Colocviul comun al limbilor tiurcice organizat de Turcia şi, binecunoscută prin amploarea şi eficienţa ei, Ziua Mondială a Maghiarilor care a devenit tradiţională prin manifestările de unitate subliniate de maghiarii din întreaga lume.            

 Având onoarea să Vă informăm că manifestările fără suport oficial pe care le-am organizat anul acesta pornesc dintr-o Hotărâre votată într-un for naţional neguvernamental care este Consfătuirea Naţională a Intelectualilor de la Sate si au fost susţinute de zeci de publicaţii şi ONG-uri din ţară şi din lume, că au avut ecouri memorabile atât prin adunările şi sărbătoririle din ţară şi străinătate, prin contribuţia unor însemnate personalităţi culturale româneşti de pretutindeni, prin reţeaua internet care s-a constituit acoperind sute de localităţi din ţară şi multe comunităţi din străinătate, cât şi prin Hotărâri oficiale ale unor Consilii Locale de a institui deja pe teritoriul lor Sărbătoarea Limbii Române şi a o înscrie în calendarul local,            

Vă rugăm, Stimate Domnule Preşedinte şi Stimaţi membri ai Comisiei să Vă însuşiţi propunerea noastră procedând la formele prin care Sărbătoarea Naţională a Limbii Române să fie instituită prin Lege.           

  În ceea ce ne priveşte, Vă informăm că, prin legături cu tot mai multe localităţi şi comunităţi româneşti, cu tot mai multe publicaţii cultural-sociale de limba română, cu tot mai multe personalităţi culturale şi lideri de opinie, noi amplificăm chiar în aceată perioadă ecourile primei sărbătoriri pe care am organizat-o şi primim tot mai multe hotărâri de însuşire a ei de către Consiliile Locale şi Consiliile unor importante organizaţii neguvernamentale. Ca iniţiatori, ne angajăm în acelaşi timp ca, dacă Legea pe care Veţi avea bunăvoinţa să o propuneţi spre vot şi promulgare, va prevedea şi contribuţia organizaţiei noastre care este recunoscută de utilitate publică prin Hotărâre de Guvern, să facem toate eforturile, să mobilizăm toţi membrii filialelor noastre, să întărim reţeaua de organizaţii neguvernamentale din care facem parte, să impulsionăm, să susţinem şi să animăm sărbătorirea an de an în judeţe, localităţi şi comunităţi româneşti, în aşa fel încât ea să devină una dintre cele mai mari sărbători populare ale românilor şi să se impună în tradiţie. 

Cu toată încrederea în atenţia pe care ne-o Veţi acorda,

Corneliu LEU(preşedinte)  

 

 NOTĂ EXPLICATIVĂ

privind stabilirea datei calendaristice pentru

Sărbătoarea Naţională a Limbii Române 

 -         Am pornit de la faptul că, existând la 31 august într-un stat locuit de români (Republica Moldova) sărbătoarea „Limba noastră cea română”, de asemeni în două regiuni din alt stat, locuite tot de români (Bucovina ucraineană şi raioanele dunărene), precum că şi alte comunităţi (Timoceni, Banatul sârbesc, Debreţin) au preluat această tradiţie, noi nu am propus prima dată o zi, ci o perioadă: 29 -31 august. 

-         Am ezitat să propunem aceeaşi zi – 31 august, spre a nu fi acuzaţi de ingerinţă la o sărbătoare a românilor care sunt cetăţeni ai altui stat. Şi am pornit de la faptul că, în ziua de 29 august 1989, în România au fost multe ecouri, televiziunea, radioul şi o parte a presei semnalând evenimentele de la 27 august din Chişinău, când scriitorii au mobilizat prima dată populaţia spre a-i obliga pe deputaţi să voteze limba română ca limbă de stat. 

-         27 august a fost o zi de speranţă la Chişinău, care a avut – cât s-a putut în acea vreme – ecoul din 29 august de la noi. Deputaţii de la Chişinău au ezitat şi, atunci, populaţia a fost din nou mobilizată pe 31 august când, sub presiune populară, s-a şi votat. Deci, perioada este 27 – 31 august, cu primul ecou în România la 29 august. 

-         În primii câţiva ani după 1989, „Limba noastră cea română” a fost cea mai mare sărbătoare din Basarabia. Apoi, guvernarea a creat diversiunea cu aniversarea proclamării independenţei, care s-a petrecut cu un an mai târziu. Această sărbătorire a independenţei a fost stabilită cu câteva zile mai devreme, ca s-o umbrească pe cea din 31 august. Apoi a fost tot mai oficializată, în vreme ce 31 august a fost scoasă din calendarul oficial rămânând doar o sărbătoare populară, mereu boicotată de adversarii ei. Şi din acest motiv am ezitat să propunem pentru noi tot data de 31 august; dar asupra acestui lucru mai trebuie meditat, pentru că nici nu este imposibilă  o dată concomitentă.

 -         Noi ne-am gândit la ziua de 29 august ca referire la reacţiile Bucureştiului şi evocare a lor. În plus, este o zi de la sfârşitul vacanţei, când mulţi români din străinătate sunt încă acasă şi pot participa la Sărbătoare, într-un sentiment de frăţietate, în localităţile lor de baştină. Apoi, cu evocarea începută aici, se poate merge şi la manifestările de la Chişinău, conferindu-le mai mult suport şi sprijin moral faţă de presiunile rusofone care vor să le sufoce. În al doilea rând, devenind 29 august dată de calendar pentru toţi românii din străinătate, ecourile sărbătoririi, toate argumentele ştiinţifice din sesiunile de comunicări ce vor însoţi serbările, vor ajunge puternice  pe 31 august, încurajând manifestările de la Chişinău.

 Completăm edificarea cititorului reproducând articolul iniţial prin care a fost lansată propunerea noastră în Adunarea Generală Naţională a Consfătuirii Anuale a Intelectualilor de la Sate, care a votat pornirea acestei acţiuni:


ÎNTÂMPINÂND ZIUA LIMBII ROMÂNE -
OSMOZA AFIRMĂRII ROMÂNEŞTI


În toate momentele mari ale unui neam exista o sfântă osmoză a idealului de afirmare care se transmite şi se generalizează până ce devine act politic.

Istoria noastră, a românilor, demonstrează aceasta din plin deoarece osmoza de-o parte si de alta a Dunarii a existat in ciuda retragerii Aureliene şi a mileniului negru, osmoza de-o parte si de alta a Carpaţilor a existat in ciuda farâmiţării feudale sau împărţirii imperiale a Europei, osmoza naţională a fost cea care a produs 1877, înălţarea României la rangul de regat şi România Mare.

Chiar dacă manipulat şi deturnat până la urmă de diverse interese a diverse alianţe de mari puteri, îndrăznesc să spun că şi momentul cuprins între „Vă ordon treceţi Prutul” şi actul de la 23 august venit la rându-i din îndelungul ecou al lui „Treceţi batalioane române Carpaţii!”, tot prin osmoza naţională se caracterizează. Iar toată speranţa mocnindă sub bolşevizare, de la legătura binecuvântată a Bisericii Ortodoxe Române - cea mai plecată de aici, cu cea mai dârză şi mai misionară din eterul slujbelor româneşti de la posturile de radio occidentale - la rezistenţa din munţi şi rezistenţa împotriva colectivizării, până la obsesia consecventă a românilor din orice parte a ţării cu „Vin americanii”, tot prin osmoză naţională s-a menţinut.

Iar, atunci când vorbim de anul 1989, mă-ncearcă gândul să spun că „am păcătui”, dar reformulez afirmând doar că „am neglija un aspect esential al osmozei noastre nationale întru aspiraţii democratice”, dacă ne-am referi numai la acele zile de decembrie de nemaipomenită însemnătate dar suferind şi implictele ciuntiri de replici în culise, taieturi de montaj, schimbari de planuri, machiaje, costumaţii şi alegeri preferenţiale de unghiuri de filmare pe care, marele spectacol european de televiziune pe care l-am dat, ca orice spectacol, tot le presupune, chiar dacă este live. Pentru că, orice-ar vrea să spună bârfitorii, totul a fost de reală tensiune politică şi simţire patriotică, înafară de play-back-ul acelor simulatoare de mitralieră şi de refrenul ariei cu teroriştii pe care-l reluau băieţii costumaţi în pulovere.

Nu-mi permit nicidecum să critic momentul şi nici să comentez vreun comportament care, poate, mai pune încă, istoriceşte, semne de întrebare. Vreau numai să precizez elementele unui dramatism mult mai amplu, mult mai cuprinzător ca teritoriu şi ca simţire naţională decât platourile televiziunii şi, oricum, mult mai direct şi mai de sfântă trăire, pentru că se petrecea în sufletele noastre şi fără moderatori în pulovere de recuzită. Tensiunea unei asemenea trăiri de mult mocninde începuse să se generalizeze cu o iarnă înainte, unii dintre noi stând în frig şi obligaţi să citească în ziare lecţii despre alimentaţia raţională fiindcă tiranul înnebunise până la a-i mustra pe români că mănâncă; alţii disperau în satele demolate prin cealaltă nebunie că nu-i mai ajungea tiranului pământul; alţii, stând tot la cozile comunismului inconştient la îndatorirea elmentară de aprovizionare a populaţiei, dar nici măcar putând citi minciunile propagandistice într-un ziar în limba lor, sau cu alfabetul lor; iar alţii, asistând cum li se dărâmă bisericile, li se impun păstori înregimentaţi sau li se închid porţile credinţei. Osmoza naţională producea o nemulţumire generală exact pe principiul opresorilor, adică într-un perfect lanţ de consecuţii materialist istorice, pornind de la cele fiziologice ale hranei şi habitatului, la cele educaţionale ale minţii şi până la cele spirituale ale credinţei la care ştiinţa marxist-leninistă nu se pricepea.

În felul acesta, întristător şi mocnind peste tot, se producea osmoza nemulţumirii naţionale premergând evenimentele anului 1989. Care, dacă nu mă înşel, au avut o prefaţă acută, dar ştearsă istoriceşte din catalog cu ştiinţa securităţii de a face aceasta şi cu o evidentă creştere a represivităţii, a vigilenţei partinice, a sporirii numărului de turnători care să vegheze înăuntru şi de agenţi cumpăraţi care să muşamalizeze lucrurile înafară, acolo de unde ar fi putut veni un ajutor, aşa cum venise prin operaţiunea „Villages roumaines”. E vorba de protestul spontan din faţa mănăstirii Sfânta Vineri căreia i se pornise demolarea şi de circulaţia organizată a listei de semnături care cerea păstrarea monumentelor de cult. Aceasta a continuat cu legătura mai bună a celor din ţară care aveau rude peste hotare în sensul că, susţinuţi în evidenţă de aceia, puteau proceda la proteste publice fără teamă că dispariţia lor în beciurile securităţii va putea fi complet ascunsă; dar a avut şi o reacţie de „inteligenţă securisto-judiciară” provocându-se deliberat numai arestări de drept comun la cei care ar fi putut deveni lideri de opinie anticeauşistă şi minţindu-se sfruntat că, în acel regim de poliţism ultraaccentuat, nu există nici cenzură nici deţinuţi politici.

Pentru ca, deodată, în ciuda foţelor mari desfăşurate de securitate - şi represiv, prin accentuarea aproape teroristă a supravegherii dinăuntru, a goanei după informatori şi a repartizării făţişe de „sectoristi ai securităţii” în toate instituţiile şi întreprinderile – dar şi diversionist prin infiltrarea de cârtiţe în diasporă, prin zvonuri despre neînţelegeri din cadrul familiei Ceauşescu, fiind prezentaţi ca opozanţi când cocoana, când plodul, în ciuda tuturor concentrărilor forţelor opresive şi informative din ţară ca agenturi personale de familie şi a sumelor exorbitante cheltuite de acestea cu propagarea gloriei ei în străinătate, în ciuda unei nemaiîntâlnite întăriri piramidale a puterii poliţieneşti din ţară, s-a întâmplat minunea: Printr-un por românesc dinafara sferei acestei puteri, atrăgându-şi opresiunea de la o altă poliţie, se sparge membrana ce realiza doar înceata osmoză, iar dorinţa de afirmare naţională, de eliberare măcar morală a tuturor românilor, izbucneşte la Chişinău în vară, prin adevărate lupte de stradă pentru obţinerea dreptului la ceea ce are mai etnic un popor: Limba maternă.

Osmoza, funcţionând ca o reacţie la departajările şi delimitările artificiale, a devenit atunci reală circulaţie de sentimente româneşti oriunde inima devenirii noastre pompa acelaşi sânge, iar, de atunci, acel 29 - 31 August 1989 care s-a încununat cu Ziua Limbii Române, ziua recunoaşterii ei oficiale ca limbă a încă patru milioane de români, se înscrie în istoria anului revoluţionar la fel de evident ca şi marile noastre zile din 17 – 23 Decembrie.

Pentru că dorinţa emancipării de rău, prin afirmarea a ceea ce era real în sufletele românilor, a funcţionat ca sentiment naţional indiferent de oprelişiti, de natura lor, de profitorii lor. Iar sincronia speranţelor în această emancipare a produs diacronia evenimentelor care ne-au emancipat de comunismul care ne încătuşa pe fiecare într-un fel sau altul: In limba naţională, ocupată de propaganda străinelor idei, sau în limba ocupantului care ne dorea rupţi de a noastră.

Iată de ce, astăzi, la ceas de vară, rememorez frământările pe care le trăiam noi aici la sfârşitul lui ’88 şi începutul lui ’89; frământări ale căror valuri au întărit la Chişinău în august baricadele din faţa unor forţe poliţieneşti de represiune dictatorială. Şi am în faţă filmul tuturor informaţiilor prin care aflam cum, sub tămâia părintelui Buburuz, confraţii mei scriitori basarabeni ridicau în slavă scrierea română, tot aşa cum îl am şi pe cel care a zguduit omenirea în iarnă, filmul transmis în direct de Televiziunea Română. Le văd şi le simt pe amândouă alături, convins că valurile acelei mişcări din august au întărit baricadele pe care, în faţa altor forţe poliţieneşti de represiune dictatorială, au căzut tinerii noştri eroi în decembrie.

Şi îndrăznesc să spun că am neglija un aspect esenţial al osmozei noastre naţionale întru aspiraţii democratice, dacă nu privim evenimentele româneşti ale anului 1989 în ansamblul lor.

Ziua Limbii Române trebuie să devină o sărbătoare în toate colţurile României şi în toate colţurile româneşti din lume. Ea face parte din istoria îndelungatei noastre lupte de emancipare şi, alături de Decembrie, dar şi de alte momente pe care le va evidenţia o istorie cinstit transcrisă; ea va reflecta lumini de referinţă atunci când vom ajunge să înscriem fenomenul românesc al anului 1989, la fel cum îl avem înscris, de mai multe generaţii de istorici, pe cel al anului1848.

Unde vor fi locurile generoase ale lui Alecsandri, Bălcescu, Eliade, Kogălniceanu, Avram Iancu, Eftimie Murgu, ca să-i enumerăm alfabetic, rămâne, deocamdată, o teză de cercetare.


Corneliu LEU -

 

 Revenind la cea de a doua sărbătorire, cea care a avut loc recent, publicăm mai întăi acest document:

 

 


MESAJE PRIMITE ÎN SĂPTĂMÂNA SĂRBĂTORIRII

Sustinem initiativa Fundatiei "Episcopul Grigorie Leu" pentru proclamarea prin lege a zilei de 29 august, ca fiind  ZIUA NATIONALA A LIMBII ROMANE
ELISABETA IOSIF, presedinte, Filiala Bucuresti a Ligii Scriitorilor Romani


"ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE": Biblioteca Judeteana "Alexandru Odobescu" Calarasi - organizeaza Program Special pentru ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE / Expozitii de carte: “Mult e dulce şi frumoasă, limba ce-o vorbim !” (Literatură română clasică şi modernă, Gramatica Limbii române) - in perioada: 25-31 August 2009 la Biblioteca Judeţeană Calarasi: Sala de lectură, Secţia Adulţi, Secţia Copii, Filiala "Orizont".
Detalii:
http://www.calarasi.djc.ro/EvenimenteDetalii.aspx?ID=4928

LEORDENI
Vivat, floreat, crescat! Suntem români şi punctum! Suntem aici şi românim euroatlantic! Iubim cultura lumii, dar ne place lumea culturii noastre!
Fie ca limba noastră să rămână o comoară,
iar veşnicia care s-a născut la sat să ne-ncapă potopul de spirit rural.
Leordenii Argeşului care se vor alinia la noul start şi vor
încerca să întreţină clocotul Sărbătorii Naţionale a Rostirii Române. Bune doriri iniţiatorilor!
                                                                                                                                                          Nicolae ROTARU

 ROMÂNIA MEA
 ŞI LIMBA EI FRUMOASĂ

                                            

                                                                             Prof. Dumitru Buhai - Franţa

     România mea este ţara la răscruce de vânturi, spre soare-răsare, dincolo de imensul ocean… Este ţara mea de dor, la care doar gândind, în suflet mă înfior, căci cu mulţi ani în urmă, eram nevoit s-o părăsesc, fără să ştiu, dacă vreodată, o voi mai revedea… 
     Şi am luat cu mine, în sufletul meu, imaginea ţării mele, ca o Doamnă frumosă îmbrăcată în podoabe alese, dăruite de Creatorul cerului şi al pământului, în caierul veşniciei, cu mii de ani în urmă... Am luat cu mine o ţară ce o port, ca o floare ce o îngrijesc; şi o am în sufletul meu, în culorile sfinte de curcubeu tricolor, ca să nu uit că am trăit Acasă o felie de viaţă cu ai mei… Am luat cu mine de-acasă o ţară în primăvară mereu… {ara mea de-aici - de printre străini - este limba română, dăruită şi mie de Dumnezeu, ca să gândesc, să citesc, să mă răcoresc, când dorul de casă mă-nvăluie în nostalgie; şi-ţi mărturisesc acest sentiment româneşte şi ţie…
    
     România mea este ca o grădină, pe care am luat-o cu mine în limba română, vorbind la trecut, visând româneşte, acum, la ce va să vină acolo: Acasă, unde am trăit „o felie de viaţă”… Mă reconectez şi astăzi cu optimismul de Acasă, când îmi găsesc refugiul meu de suflet, gândind, vorbind şi scriind în limba părinţilor mei: în  limba română, care este una dintre cele mai frumoase limbi vorbite din lume, având o istorie vrednică de poporul a cărui obârşie se adânceşte în istorie pe o perioadă de aproape două milenii. Este o limbă romanică, având la baza structurii gramaticale şi a fondului principal de cuvinte vocabularul şi gramatica limbii latine. Vorbită de peste 30 de milioane de vorbitori din actuala Românie şi de românii aflaţi în diaspora, inclusiv în America şi Canada, limba strămoşilor noştri români se bucură de prestigiu pentru muzicalitatea şi pentru strucutra ei grammaticală atât de bine închegată şi atât de logică în redarea precisă a sensurilor exprimate în îngemănarea sunetelor în cuvinte, a acestora în propoziţii şi fraze, prin care vorbitorii se înţeleg între ei, în vorbire sau în scris.
     Frumuseţea limbii române, ca muzicalitate, bogăţie de vocabular şi logica de organizare structurală i-a făcut pe mulţi oameni de culturră români şi străini, care au studiat limba noastră, s-o aprecieze, scriind cu entuziasm despre ea.  Voi da exemplul de mai jos cu singura dorinţă de a trezi interesul românilor aflaţi departe de ţară: de Acasă, dar cu inima şi vorba legaţi de izvorul acela lingvistic şi sufletesc de la poalele Carpaţilor noştri şi al Dunării străbune…şi – de ce nu? – pentru străinii care vor dori să cunoască o cultură şi o ţară minunată, binecuvântată de Dumnezeu să fie una din ţările cele mai frumoase din lume, cu oameni deosebiţi şi cu o limbă de comunicare dintre cele mai alese dintre limbile pământului!...
     În secolul al 19-lea, un scriitor român, pe nume George Sion, scria poezia, cu sufletul plin de mândria pentru limba şi neamul românesc, intitulată „Limba românească”, în care ne contopim în admiraţia, alături de autor, pentru neamul şi limba noastră ce-o vorbim şi aici printre străini; şi căutăm să n-o stricăm prin pocirea ei, introducând sintagme nedorite, din „amalganul” atâtor limbi vorbite pe aceste meleaguri. Dar iată cuvintele izvorâte din inma unui român ce şi-a iubit limba şi neamul, cum ar trebui să facem şi noi, memorând aceste versuri simple, dar izvorâte din inima sinceră a unuia ce a gustat  frumuseţea acestui mijloc de comunicare lingvivistică: Limba română…
     „Mult e dulce şi frumoasă,/ Limba ce-o vorbim!./ Altă limbă-armonoasă/ ca ea nu găsim./ Saltă inima-n plăcere,/ când o ascultăm,/ |i pe buze-aduce miere,/ când o cuvântăm./ Românul o iubeşte cu sufletul său…/ O, vorbiţi, scrieţi româneşte,/ pentru Dumnezeu(…) De ce limba strămoşească să n-o cultivăm?(…)”
      România mea este o ţară frumoasă, cu un popor temător de Dumnezeu, cu oameni ce gândesc şi vorbesc româneşte.
... Am în suflet un cămin ce-l port printre străini: E România mea şi limba ei frumoasă!... 
   
                                                                        E-mail:
ProfBuhaiD@aol.com                                                   

 

In data de 29.08.2009 a avut loc in localitatea Izbiceni, jud. Olt "ZIUA LIMBII ROMÂNE" eveniment desfasurat sub patronajul Consiliului Local si Primaria Izbiceni. Invitat de onoare a fost poetul si criticul literar PAUL ARETZU.
 

Stimate Domnule Corneliu Leu,
Mă alătur cu inima şi fapta iniţiativei dumneavoastră.Filialele Ligii Scriitorilor din România,în număr de 28,din care 12 în străinătate,vor primi mesajul trimis,alături de instrucţiunile noastre, pentru a iniţia manifestări culturale conform propunerii dumneavoastră.
                                                                                                                   Preşedintele Ligii Scriitorilor,
                                                                                                                           Al.Florin ŢENE.

  
ASOCIAŢIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA
A.Co.R. - 1997

 

DOMNULUI Viorel DOLHA,
PRESEDINTELE ASOCIAŢIEI GENERALE
A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA


Reuniunea dumneavoastră în cadrul celui de-al XXX-lea Congres al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România - Congres al Cadrelor Didactice din România si al Cadrelor Didactice Române de peste Hotare, ale cărui lucrări încep astăzi 28 august 2009, reprezintă pentru Asociaţia Comunelor din România un bun prilej de a transmite mesajul de susţinere a nobilei misiuni ce revine dascălului, creator de valori sociale.
„Cine uită, nu merită”, spunea marele nostru Nicolae IORGA, de aceea noi, primarii comunelor din România, înainte de a fi aleşi în fruntea colectivităţilor locale, nu putem uita că alături de educaţia primită în familie, la zestrea noastră intelectuală aţi contribuit şi dumneavoastră, fapt ce ne obligă să vă mulţumim pentru strădania de a ne călăuzi primii paşi în viaţă, iar acum prin poziţiile sociale pe care le ocupăm să vă sprijinim în ceea ce faceţi cu copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri.
O mare parte dintre primarii comunelor au fost şi unii chiar mai sunt dascăli în colectivităţile locale respective, de aceea Asociaţia Comunelor din România militează pentru o legătură strânsă între şcoală şi administraţia publică locală, conştienţi fiind că aceasta din urmă se află în interiorul triunghiului de valori sociale alcătuit din familie, biserică şi şcoală, fiind în permanenţă pe poziţia de a interveni oricând acolo unde i se cere.
Prezenţa noastră la acest congres are şi scopul ca dumneavoastră, cadrele didactice din România, precum şi cele de pretutindeni care simţiţi româneşte să vă alăturaţi Miscării pentru Progresul Satului Românesc şi nouă în ceea ce priveşte susţinerea iniţiativei legislative de instituire a ZILEI NAŢIONALE A LIMBII ROMÂNE.
Stă în puterile noastre să ne legitimăm identitatea şi simbolurile naţionale, într-o
Europă şi o lume unită-n diversitate.
Contând pe sprijinul dumneavoastră vă mulţumim şi vă asigurăm de înalta noastră consideraţie, urându-vă succes la aceste lucrări, precum şi în activitatea la catedră.

                                                      PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA

                                                                                                        EMIL DRĂGHICI

                                                                                      PRIMARUL COMUNEI VULCANA-BĂI

 


MESAJE CĂTRE CHIŞINĂU ŞI RELATĂRI
 DIN ALTE COMUNITĂŢI ROMÂNEŞTI


Agenţiile de presă relatează:

Republica Moldova va marca luni, pe 31 august, 20 de ani de la adoptarea limbii romane drept limba de stat si trecerea la grafia latina, dar situatia in domeniul lingvistic ramane destul de incerta, iar rolul limbii romane este trecut pe ultimele planuri de catre guvernarea comunista de la Chisinau, considera personalitati notorii de la Chisinau, scriitori, oameni de cultura si politicieni, informeaza Agerpres.
Luni se vor implini 20 de ani de la adoptarea celebrei legislatii lingvistice, care recunoaste si identitatea limbii vorbite pe ambele maluri ale Prutului.
Aceasta perioada a fost plina de realizari, in acelasi timp de cautari si unele esecuri, a declarat pentru Agerpres scriitorul Ion Hadarca. Hadarca a fost vicepresedinte al primului Parlament al Republicii Moldova si este deputat in actualul legislativ de la Chisinau din partea Partidului Liberal.
El a declarat ca marile evenimente din august 1989 de la Chisinau, declararea limbii romane, trecerea la grafia latina au grabit si schimbarile politice din Romania.
Hadarca, imparte cei 20 de ani in doua etape. Prima pana in anul 2001, marcata de dispozitia populatiei de a invata normele literare, "perioada de apropiere si dragoste, cu carti de limba romana aduse de peste Prut", ceea ce crea un mediu foarte favorabil si benefic pentru functionarea limbii romane. Apoi, potrivit lui Hadarca, "a urmat regresul", au revenit fortele
nostalgice, au inceput sa inlature specialistii, institutiile create. Venirea comunistilor la putere in 2001 s-a soldat aproape cu totala neglijare a limbii romane.
Comunistii niciodata nu au recunoscut limba romana, nu au participat la manifestatiile dedicate acestei sarbatori. "Se sarbatoreste 'Limba noastra', ceva fara identitate si personalitate", a mentionat el.
Hadarca se declara insa optimist in vederea revenirii la normalitate, dupa ultimele evolutii politice din Republica Moldova.
"Sper ca se va incheia aceasta perioada de ratacire si de interzicere de facto a limbii romane. Sper ca vom reveni la normalitate. In primul rand, Limba romana, va fi sarbatorita asa cum o merita", a concluzionat scriitorul Ion Hadarca.
In perioada sovietica, mai multe state, printre care Republica Moldova, Ucraina, Belarus riscau sa-si piarda identitatea limbii, de aceea in 1989 s-a decis decretarea limbii romane ca limba de stat si revenirea la grafia latina, care a fost interzisa imediat odata cu venirea sovieticilor in anii '40 ai secolului trecut, sustine scriitorul si filologul Vlad Pohila, care atrage insa atentia asupra indiferentei create in Republica Moldova in problema limbii vorbite si estomparea elanului din anii 90.
"Problema limbii vorbite a trecut pe plan secund in ultimii ani", mentioneaza Pohila, precizand ca aceasta situatie survine din cauza factorului politic si legislatiei care pastreaza glotonimul de "limba moldoveneasca", permite neglijenta in exprimare si a decis sa ofere limbii ruse rolul de "limba de comunicare interetnica".
Astfel, limba rusa are prioritate deseori in fata celei romane in Republica Moldova, inclusiv in unele institutii de stat, iar unii tineri, care nu o cunosc nu sunt angajati in campul muncii, a declarat Pohila.
Academicianul Mihai Cimpoi presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova considera ca politica de stat promovata de comunisti, dupa venirea la guvernare, s-a bazat in primul rand pe opozitia fata de limba romana. Potrivit academicianului, aceasta politica s-a sprijinit pe "doua balene mincinoase". Prima - denumirea limbii, pe care ei au numit-o "moldoveneasca" si a doua - statalitatea moldoveneasca.
Lupta pentru afirmarea limbii romane continua si acum, dupa doua decenii de la declararea ei drept limba de stat, declara si Dorin Chirtoaca, primarul capitalei moldovene Chisinau.
"Aspiratiile pentru limba romana si alfabetul latin continua prin dorinta de integrare europeana, obiectiv asumat in mod clar de noi toti. Realizarea acestui obiectiv va insemna si implinirea idealului nostru national", se mentioneaza intr-un mesaj adresat cu ocazia acestei sarbatori.
Si in Declaratia de Independenta a Republicii Moldova, care a fost adoptata pe 27 august 1991, a fost consfintit rolul limbii romane in calitate de limba de stat a tarii de peste Prut.
Ulterior insa, Miscarea de Eliberare Nationala a scazut din intensitate, promotorii limbii romane s-au divizat in diferite partide si grupuri de interese, iar Constitutia din 1994 a statuat drept limba de stat "limba moldoveneasca", inclusiv pe fundalul conflictului transnistrean, cauzat - potrivit unor lideri de la Chisinau, dar si de la Tiraspol si Moscova - inclusiv de relatiile prea stranse dintre Republica Moldova si Romania si posibila unire a celor doua state, lucru cerut cu insistenta in acea perioada de unii politicieni si o parte a populatiei de pe ambele maluri ale Prutului.
Si sarbatoarea "Limba noastra cea romana" si-a pierdut din importanta pe care o avea la inceputul anilor '90, cand era considerata la fel de importanta ca Ziua Independentei. In 2004, dupa venirea Partidului Comunistilor la putere, cele doua sarbatori au fost comasate, instituindu-se "Ziua Republicii".
Potrivit datelor furnizate in urma recensamantului populatiei din 2004, mai mult de jumatate ( 58,8 la suta) din populatia Republicii Moldova au declarat ca vorbesc de obicei in "limba moldoveneasca", 16,4 la suta in limba romana, 16,0 la suta in limba rusa, 3,8 la suta in limba ucraineana, 3,1 la suta in limba gagauza si 1,1 la suta in limba bulgara.
Numarul persoanelor care nu cunosc limba de stat a Republicii Moldova este mare, in special in centrele raionale si orasele mari, precum Chisinau si Balti, ele reprezentand chiar majoritatea populatiei in zona de sud a statului moldovean, unde locuiesc preponderent gagauzi si bulgari.


Nighotin, 22.08.2009
Nr. 55/08/09

“Daca sunt romani, duca-se in Romania...”

Comitetul pentru drepturile omului din Nighotin protesteaza vehement cuvintele de ura ale asa zisilor credinciosi si membrii ai Bisericii Ortodoxe Sarbe.

Membrii comunitatii romane/vlahe din Serbia de Nord-Est sunt hartuiti si infricosati incontinuu de catre preotii Bisericii Ortodoxe Sarbe si de escorta lor „civila” ori de cate ori rudele decedatilor cheama la inmormantare pe preotul Bisericii Ortodoxe Romane. Asa a fost ultimul incident neplacut de Sambata, 22 August 2009, de la inmormantarea din satul romanesc/vlah Aleksandrovat langa Nighotin de cine stie a catea oara: preotul Bisericii Ortodoxe Sarbe (din satul vecin sarb Raiat), inconjurat de oameni necunoscuti care strigau „daca sunt romani, duca-se in Romania...”.

Aceasta amenintare a fost denuntata politiei negotiniene, de la care se cere sa cerceteze intregul caz si in viitor sa previna astfel de amenintari.

Comitetul pentru drepturile omului din Nighotin in cadrul Retelei comitetelor pentru drepturile omului din Serbia CHRIS, de opt ani ofera ajutor legal adecuat Bisericii Ortodoxe Romane in Serbia de Nord-Est la institutiile interne si internationale si indica raportul vitreg al statului Serbia cu aceasta Biserica, preot si credinci, precum si Legea foarte rea asupra comunitatilor religioase care este cauza tuturor problemelor create.

Varful conducerii al Republicii Serbia, desi instiintat de aceasta problema continua mai departe sa afirme ca nu exista incalcarea drepturilor omului si minoritatilor in aceasta parte a Serbiei, negand si rezolutia 1632 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei din 1 Octombrie 2008, precum si raportul raportorului ei special Juergen Herrmann despre discriminarea Bisericii Ortodoxe Romane in Serbia.

Comitetul pentru drepturile omului din Nighotin va initia un proces la institutiile juridice interne, de fiecare data cand se vor incalca drepturile individuale si/sau colective ale oricarui cetatean al Republicii Serbia sau comunitatii nationale. 


                                                                                                        Comitetul pentru drepturile omului Nighotin,
                                                                                                                 presedinte Dusan PARVULOVICI

 

Chişinău: Limba română continuă să fie boicotată


În republica Moldova există o legislaţie în privinţa folosirii corecte a limbii moldoveneşti. La 20 de ani de la adoptarea normelor lingvistice se constată că aceasta nu se aplică în toate sferele de activitate din Republica Moldova. Potrivit ziarului "Timpul" de la Chişinău, o mare parte a instituţiilor statului şi a agenţilor economici continuă să boicoteze limba română, fără a fi sancţionaţi


Panourile publicitare sunt pline de greşeli gramaticale şi tinerii preferă rusismele. Mai mult chiar, unii deputaţi nici măcar nu cunosc limba statului la conducerea căruia se află, comentează Timpul. Pe de altă parte, situaţia lingvistică din Transnistria este o imagine fidelă a celei din URSS.

Potrivit publicaţiei, spaţiul mediatic din Republica Moldova este ocupat, în principal, de posturi de radio şi televiziune de limba rusă. Unicul organ guvernamental responsabil de respectarea legislaţiei lingvistice - Departamentul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova - a fost desfiinţat în 1994 şi transformat în Departamentul pentru relaţii interetnice, subordonat indirect Ambasadei Federaţiei Ruse.

La solicitarea ziarului, expun situaţia existentă mai multe pesonalităţi ale vieţii politice din R. Moldova.

Pentru fostul ministru al culturii din primul guvern democrat al Republicii Moldova, Ion Ungureanu, deşi au fost adoptate nişte legi bune privind funcţionarea limbii române în Republica Moldova, n-a existat forţa şi tactul necesar pentru ca acestea să şi fie implemente. 

Oleg Serebrean, vicepreşedintele Partidului Democrat, consideră la rândul său că situaţia lingvistică din Republica Moldova nu s-a schimbat esenţial nici după 20 de ani.

Iurie Leancă, deputat al Partidului Liberal Democrat, insistă asupra reformulării denumirii limbii de stat - nu moldovenească, ci română. El explică faptul că statul nu a făcut  nimic pentru îmbunătăţirea situaţiei limbii române şi că nici sistemul de învăţământ nu şi-a fixat acest obiectiv.

Corina Fusu, deputat din partea Partidului Liberal, consideră că discuţiile despre limbă au fost provocate intenţionat pe parcursul acestor 20 de ani, ca tactică de a sustrage atenţia oamenilor de la problemele lor adevărate. 
                                                                                                                                          Silvana CHIUJDEA

 

PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI CHISINĂU,
precum si spre stiintă primarilor din Republica Moldova,

STIMATĂ DOAMNĂ PRIMAR/STIMATE DOMNULE PRIMAR,

Asociatia Comunelor din Romania, reprezentată prin Emil DRĂGHICI în
calitate de presedinte, împreună cu Asociatia SINDICATUL LIBER EUROPEAN, reprezentată prin prof. Ovidiu Ilie BAGIU, în calitate de presedinte, transmit sustinerea lor si a asociatiilor pe care le reprezintă pentru manifestarea de la Chisinău dedicată zilei LIMBII ROMÂNE.
Mesajul de sustinere vine ca urmare a programului de informare la nivelul primarilor din Republica Moldova promovat de SINDICATUL LIBER EUROPEAN cu referire la îmbunătătirea vietii politice si democratice ce are ca proiect înfrătirea satelor/comunelor/ oraselor/municipiilor din cele două republici românesti si
promovarea de fonduri comunitare în programe transfrontaliere.

Cu aleasă consideratie,
Prof. Ovidiu Ilie BAGIU,                                  Emil DRAGHICI
PRESEDINTELE                                          Presedintele Asociatiei
SINDICATUL LIBER EUROPEAN           Comunelor din Romania

 

 

 ŞI, ÎN ÎNCHEIERE, UN STUDIU STRICT OBIECTIV DE LINGVISTICĂ EUROPEANĂ :

Limba ca element de structurare
a tiparului de gîndire european
 

         Cel mai intim element care dă unitate, care conferă unitate Europei, dar mult mai adînc întregii fiinţe umane, este limba în sens generic şi în mod particular, pentru unitatea structurală a Europei, este limba latină. Desigur, dacă e să ne gîndim la bază, ceea ce putem identifica, ceea ce trebuie luat în calcul ca reprezentativitate pentru tiparul de gîndire european, este moştenirea lingvistică, religioasă, într-un cuvînt moştenirea cultural-ştiinţifică.
           Dacă e să fim şi mai restrictivi, atunci identificăm cele trei moşteniri: moştenire greacă; moştenirea latină; moştenirea creştină cu fundalul iudaic, dacă nu cumva fundamentul evreiesc ar constitui cea de a patra moştenire.
          Bază pentru toate tipurile de moştenire este limbajul cu cele două calităţi sine qua non, limbajul care structurează, pune ordine în lume şi limbajul care descrie. Lingvistica integrală, prin exponentul ei, Eugen Coşeriu, propune o tripartiţie în interiorul limbajului: limbajul ca activitate - energeia; limbajul ca facultate intuitivă - dynamis; limbajul ca produs al activităţii de vorbire - ergon.
         Pentru reprezentabilitatea culturală, baza o constituie gîndirea greacă, prin mit, pentru că ceea ce are intim cultura greacă este mitul. În acord cu lucrările filosofului german Nietzche, mitul reprezintă imaginea oricărei culturi sănătoase, de care se leagă pornirile creatoare ale omului, desigur, prin cele două paliere definite de filosof - dionisiacul şi apolinicul.
       „De Apollo şi Dionysos se leagă cunoştinţa noastră că în lumea grecească e o contradicţie uriaşă, ca origine şi ca intenţie, între arta apolinică a artistului plastic şi între arta fără icoane a muzicii, ca artă a lui Dionysos” - în original, Die Geburt der griechischen Tragoedie, Alfred Kroner Verlag, Leipzig, p.48
         Filosoful român Lucian Blaga face disticţie între a gîndi mitic şi a gîndi mitologic.”A gîndi mitic înseamnă a continua linia vizionară a mitului, a gîndi mitologic înseamnă doar a-ţi îmbrăca gîndurile alegoric în haine luate de-a gata din mitologie.”Lucian Blaga, Humanitas, Zări şi etape, p.190 Hegel, în Fenomenologia spiritului, întrevede sinteza dintre cele două paternus-uri care stau la fundamentul culturii europene - credinţa la Ierusalim şi ştiinţa la grecii antici.
        Conform dicţionarelor oficiale ştiinţa ar avea reprezentabilitate în planul cunoştinţelor, însemnînd:
 
      1) faptul de a avea cunoştinţe
      2) pregătire intelectuală, instrucţie
 
         Termenul, în limba română, vine prin filieră franceză, fr. science. Însă, ca importanţă a planului pe care-l defineşte, el s-a impus în mai toate limbile europene, în diferite forme, cu schimbările lingvistice de rigoare, fiind de provenienţă latină.
De exemplu, în engleză există science ”department of systematized knowledge; coordinated knowledge of the operational of general laws...”Longman, Concise English Dictionary, 1985, p1233
         El provine din rădăcina lui scio, scire, scivi, scitum care are ca prim sens   ”a hotărî”, mai apoi ”a şti” - Cf. Dicţionar Latin-Român, Ion Nădejde şi Amalia Nădejde Gesticone, Ed. Adevărul.
       Cu sensul de ”a hotărî” apare la Titus Livius - Ut tribus plebis regationem ferret sciretgue plebs. Pentru ca tribunul plebei să propună o lege şi plebea să hotărască. La Plaut apare expresia scire omnes linguas în care este implicat sensul  ”a şti”; ”a şti toate limbile”. Cu acelaşi sens îl întîlnim la Lucretius în expresia An scire adversa pati - Dacă ai putea (ai şti) să suferi nenorocirile”. Aşadar, ca moştenire directă a latinităţii, a modului în care latina vedea, gîndea lumea prin acest termen, ştiinţa este îmbinarea armonioasă dintre ”a hotărî” şi ”a şti”.
        Acesta este planul lingvistic al termenului, care îşi găseşte  fundamentul în terminologia latină, însă în plan filosofic, o filosofie a ştiinţei o întîlnim la grecii antici. De exemplu, atomismul apare la Leucippos. Se cade să amintim că Leucippos a fost discipolul lui Zenon, aşadar a trăit în veacul al V-lea. În Abdera întemeiază o şcoală filosofică, avîndu-l printre discipoli pe Democrit. După cum se cunoaşte, Democrit îşi depăşeşte învăţătorul. O afirmă şi Epicur într-o scrisoare adresată lui Eurylochos. Însă, începuturile lui Leucippos, în ale filosofiei, sînt incontestabile. Conform filosofiei acestuia, Universul (to pan) este o parte vid, iar o altă parte este plin de corpuscule (soomatoon). Tot Leucippos a avut previziunea elementelor primordiale:atomi (atomous). Cunoaştem despre opera lui Leucippos din operele altor filosofi. - Cf. Democrit, fr. A33 (Tetral., III-IV);B4b: 1. Achill Tatios., Isag. 1-B (din Eudoros) că stelele ar fi vieţuitoare - zaoo - aceasta o contestă atît Anaxagoras cît şi Democrit (sau, mai degrabă, Leucippos) în Marea Cosmologie - Megaloo diakosmoo.
         Aşadar, o lucrare ştiinţifică atribuită lui Leucippos este Marea Cosmologie. Despre Leucippos aflăm şi din scrierile lui Aristotel. Aristotel, De gen. et corr. A. 8, 324b35, 325 a1 - ”Leucippos şi Democrit au emis judecăţi, cel mai adesea sistematic şi printr-o teorie unitară (evi logoo) despre toate fenomenele, stabilind un principiu (arhen) în conformitate cu natura, aşa cum este ea” De fapt, după cum se întîmplă în domeniul ştiinţific, o teorie se sprijină pe alta, un fenomen pe altul sau, dimpotrivă, o teorie este combătută de alta, un fenomen combătut de altul. Cert este că ceea ce a reprezentat ştiinţa în antichitate a dat naştere la problematizarea ei, la teoretizarea acesteia, definind-o, punîndu-i un set de valori, după care toţi oamenii de ştiinţă putîndu-se ghida.  Expozeul realizat pînă acum nu reprezintă decît o simplă aducere aminte a unui singur filosof care a deschis uşa spre un domeniu, cel filosofico-atomist, introducînd termeni tehnici care au pătruns prin acest palier în limbile moderne de circulaţie, constituind un fundament pentru unitatea lingvistică, pentru filonul comun al limbilor europene de astăzi. Termenii pe care îi regăsim în filonul de bază sînt extrem de mulţi, ei pătrunzînd în sistemele lingvistice actuale prin intermediul diferitelor paliere de gîndire, tehnicizîndu-se, cele mai importante fiind ştiinţele exacte şi ştiinţele umaniste, în special prin cel lingvistic.
         Referindu-se la teoria unitară a lui Leucippos, Aristotel foloseşte expresia eni logoo, pentru termenul ”principiu” uzitează termenul arhen. Luînd în calcul  cuvîntul logos, ştim cu toţii cum acesta, prin intermediul filosofiei şi al literaturii, a migrat în limba latină, pentru că îl găsim la Plautus cu sensul de ”discurs”, dar şi la Terentius - Logi! - poveşti, mofturi!  Termenul, desigur, prin filieră filosofică, dar şi religioasă, face istorie, palierul lui semantic fiind extrem de larg, impunîndu-se ulterior în toate domeniile şi limbile moderne. Trebuie amintit aici că în Septuaginta, în conformitate cu Eugen Munteanu, Studii de lexicologie biblică, p. 41, o variantă a termenului logos cunoaşte o dezvoltare semantică, desemnînd ”raţiunea” care luminează gîndirea marelui preot.
      Pe aceeaşi rădăcină cu logos există termenul to logeion  care, conform cu Bailly, are două sensuri de bază ”tribunal”, ”parte a scenei destinată actorilor spre a vorbi”. Însă, în Septuaginta, termenul logeion (diminutivul lui logos) prezintă o dezvoltare semnatică, desemnînd o parte a veşmîntului preoţesc, respectiv pieptarul iar în Noul Testament dezvoltă un nou sens de ”predicţie divină”. ex: qui accepit verba vitae dare nobis.
      Cei mai mulţi termeni din filonul latin - grec îi regăsim în domeniul medical, practic, întreaga terminologie medicală este tributară acestor două limbi. Dăm spre exemplificare cîteva elemente din diferite sisteme lingvistice actuale.ex:
 
      a) lat. phreneticus - gr. phrenetikos - engl. phrenetic - rom. frenetic
      b) rom. ataxie - fr. ataxie - engl. ataxia - gr. a-tassein (ataxia - tulburare a coordonării mişcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase.)
      c) rom. flegmă - lat. phlegma - engl. phlegm - gr. flegma
 
      Am ales sisteme lingvistice deosebite, incluzîndu-l şi pe cel englezesc, care nu este de sorginte romanică, pentru a arăta importanţa limbii latine, modul în care s-a păstrat vie în intimitatea chiar a unei limbi neromanice, dar de sorgine, aş numi-o, germano-latină.
Știinţele umane şi-au rezervat ele însele moştenirile terminologice de specialitate, unii termeni desemnînd zone ale ştiinţei tratate. ex:
    
      a) rom. epifanie - engl. epiphany - gr. epifainein
      b) rom. epilog - fr. epiloque - engl. epiloque - lat. epilogus - gr. epilogos
     c) rom. fonem - fr. phoneme - engl. phoneme - gr. phonema
 
        Modalităţile prin care limba a influenţat un sistem sau altul sînt multiple. Un exemplu minimal îl avem în observaţia termenului gr. aeer. Acesta, prin tiparele de gîndire filosofice greceşti, pătrunde în limba latină aer, aeris , însemnînd miros, nor, ceaţă. Că a pătruns în latină din limba greacă, o demonstrează cazul acuzativ aera.Datorită acestei istorii filosofice pătrunde şi în alte sisteme lingvistice, pînă în limbile moderne, în limba engleză termenul fiind air.
         În domeniul ştiinţific am putut observa la Leucippos cum a funcţionat limbajul, importanţa acestuia. Apoi, s-a putut observa evoluţia unor termeni, modul prin care au migrat dinspre filosofie spre teologie. În domeniul medical, profilul limbajului a jucat şi joacă un rol extrem de important. Un caz concret este cel al medicinei hipocratice. Desigur, este de remarcat ţinuta filosofică a scrierilor lui Hipocrate. Terminologia folosită în Corpus este de sorginte filosofică, termenii fiind: arhe, dunamis, ananke, fusis, nomos etc. ..
         Moştenirea antică pe care o avem îi datorează foarte mult lui Aristotel, nu doar pentru scrierile proprii cu caracter filosofic, ci şi faptului că prin intermediul lui modernii au acces la autorii a căror opere s-au pierdut ori s-au transmis pînă în zilele noastre doar fragmentar. Este cazul lui Hipocrate despre care aflăm din scrierile lui Aristotel sau Platon.
      Aristotel, Politica VII, IV,3 ”Se poate spune despre Hippocrates, nu ca om, ci ca medic, că este cu mult mai mare decît un altul care s-a făcut cunoscut printr-o statură mult mai mare ca a sa”. Aristotel însuşi dezvoltă o structură ştiinţifică, fiind, de fapt, primul care gîndeşte o teorie despre vise, despre halucinaţii. Conform lui Aristotel, halucinaţiile sînt fenomene diferite de senzaţii, cei mai mulţi stimuli acţionînd asupra unor minţi pasive (în somn) sau goale (în cazuri de boli mintale). Problema halucinaţiilor este tratată şi de Toma d'Aquino. Halucinaţia, conform acestuia, este rodul imaginaţiei, prin intermediul organului senzorial periferic: ut videatur ab anima imaginaria vel sensuali visione (...) Contingit aligua secundum imaginationem vel sensum videri - după cum sînt văzute de suflet cele imaginare sau printr-o viziune a simţurilor....Se întîmplă ca unele lucruri să fie văzute conform imaginaţiei sau simţului -  Toma d'Aquino, Summa theologiae I a, De malo XVI, 11.
       Temelia a ceea ce s-a transmis pare a fi limba, căci prin ea se structurează universul, ceea ce înseamnă că domeniile de cunoaştere şi creaţie nu sînt deloc rupte în intimitatea lor, ci dimpotrivă, în subsidiar, există o unitate.
         Privind spre formele de creaţie, unitatea dintre acestea a fost prevăzută şi enunţată şi de Paul Valery cînd spune ”această explorare sistematică a posibilului mental, pe care o realizează geometria şi literatura şi muzica” - Cf. Note despre Nietzsche, în Secolul XX, 7-12 / 1993, p.221. Ortega y Gasset vede şi mai adînc atunci cînd spune ”La poesia es hoy la algebra superior de las metaforas”.
         Despre unitatea a tot ceea ce există, însă din perspectivă fizică, vorbeşte şi Basarab Nicolescu ”la temelia lumii, a tuturor fenomenelor, există o lege a trinităţii, implicînd trei principii” - Cf. Noi, particula şi lumea. Pe aceeaşi linie a unităţii fizice cu nuanţe adînc spirituale merge si Bohme, atunci cînd afirmă că trebuie o întoarcere spre cele spirituale, avînd în vedere că baza existenţei stă în treime.
”Trebuie să vă întoarceţi privirile (...) în trinitatea neschimbată şi sacră, care este, prin excelenţă, esenţa biruitoare, efervescentă şi activă.” C.f. B. Nicolescu, op. cit. p.236.
         Însă, în toată unitatea care stă la baza ştiinţelor, fie ele naturale sau umane, există factorul creativităţii care asigură o treaptă pentru cercetare.
         În domeniul lingvistic există palierul limbajului ca activitate creatoare - energeia - conform cu Eugen Coseriu, care distinge între acesta şi alte două falii: limbajul ca facultate intuitivă - dynamis şi limbajul ca produs al activitaţii de vorbire - ergon.
Coşeriu realizează relaţia dintre limbajul general şi limbajul poetic prin posibilităţile lui creatoare. Conform lingvistului, limbajul se realizează în universalitate, situîndu-se dincolo de adevăr şi de fals. O altă idee cu privire la creativitatea lingvistică aparţine lui Roman Jacobson, care consideră că latura creativă a limbajului o regăsim pînă şi în planul sonorităţii, al redundanţei sunetelor.
”Thus, there is a recongnition that everything in the speech sound plays some linguistic role and that, therefore, there are redundant, configurative, expressive and physiognomic features in addition to the distinctive one. In fact, the sound shape as a whole is a linguistic creation...” Cf. Roman Jacobson, Selected Writings, VIII, Completion volume one, Mouton de Gruyter
        Creativitatea lingvistică este de o importanţă covîrşitoare, pentru că ea reflectă capacitatea limbajului de a intra în transformări fonetice şi de sens, capacitatea de a primi sau a lăsa în con de umbră anumite nuanţe semantice, capacitatea de a intui sau de a pătrunde în alte sisteme lingvistice, punînd ordine în lume, descriind-o. De fapt, vorbim cum gîndim şi gîndim cum vorbim. Acestor două atribute le sînt tributare toate celelalte domenii.
        Există unitate în lumea europeană de astăzi? Da, există, este detectabilă în orice plan de activitate, ştiinţific sau de creaţie artistică şi se datorează limbii, iar ca particularitate celor două limbi istorico-culturale, întîlnite în toate straturile sociale: latina şi greaca.
 
                                                                                                                 Lucia DĂRĂMUŞ 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971