Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
- reacții recente la apariția primului caiet: Daniela GÎFU, Dimitrie GRAMA, Dwight Luchian PATTON
continutul primului caiet
ZIUA NAȚIONALĂ A LIMBII ROMÂNE – istoricul propunerii pentru o sărbătoare națională a tuturor românilor
DOUĂ STUDII ȘI O RECENZIE DE ION PACHIA-TATOMIRESCU
Dacii în analele france (secolul IX) de Mihai DRAGNEA Adrian BOTEZ: ROMÂNII ,,TRAIANICI” ŞI ROMÂNII ,,AURELIANICI”
„Balcania”, de Victor Papacostea Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA: COLONIZAREA VALAHĂ George Liviu TELEOACĂ: SUBSTRATUL PELASGIC AL EUROPEI Scheletul unui dac înalt de zece metri, descoperit la Roşia Montană BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă
ARTICOLE,PREZENTĂRI, RECENZII de Dan LUPESCU, Al. Florin ȚENE, Mihai BERCA, Victor TEIȘANU, Octavian CURPAȘ, Mihai BATOG-BUJENIȚĂ, Adrian BOTEZ, Goerge BACIU, Leon ISTRATE,Carmen MARIN, Georgeta RESTEMAN, Mariana CRISTESCU DESPRE: Miltiade Nenoiu, Gheorghe STROIA, George PETROVAI, Lucia OLARU-NENATI, Georgeta RESTEMAN, Elisabeta IOSIF, Cătălin Nicolae MOLDOVEANU, Marin VOICAN‑GHIOROIU, Andreeas OLARU-CERVATIUC, Octavian CURPAS, Marin TRASCĂ, Mircea CHELARU -Partea I
Articole, recenzii partea II
„CE MAI CIRCULĂ PE INTERNET” - Partea I
Ce mai circula pe internet - Partea II
Din folclorul internetului
Din folclorul internetului - Partea II
Din folclorul internetului - Partea III
PAGINA INTAI
a luat ființă
GRUPUL DE REFLECȚIE
PRIVIND DEMOCRAȚIA REALĂ
 
 vă prezentăm primele reacții, articole și opinii provocate, precum și conținutul acestui prim caiet al dezbaterilor care încep astfel:
 
  
 
 DANIELA GÎFU
Cercetător postdoc. la Universitatea A.I.Cuza din Iași
TRANSMITE ÎN URMA ÎNCEPERII DEZBATERII NOASTRE UN STUDIU DE CAZ INTITULAT: 

        Validarea Referendumului 2012
       Primul discurs prezidențial, un discurs al reglărilor

Noiembrie 2011, conservatorii au înregistrat marca USL (PSD, PNLșsi PC) la OSIM.
Această coaliție, cu o ideologie social-liberală, este o premieră în România. In tot acest timp, s-a gândit o nouă strategie politică salvatoare pentru România. Dacă se poate, în pas alert și sigur.
A venit anul 2012 care, încă din ianuarie, s-a anunțat un an al schimbărilor guvernamentale din România. După protestele de stradă din ianuarie și februarie, urmate de demisia Guvernului Boc la cererea președintelui Băsescu (20 ianuarie), președintele încearcă același joc al testărilor guvernamentale. Mai întâi, guvernul Ungureanu (6 februarie).Permanent atacat și sancționat de către opinia publică, în mai puțin de 3 luni acest guvern cade, în urma retragerii încrederii acordate din partea Parlamentului (27 aprilie).
Situație pe care Băsescu o găsește prielnică, timpul fiind suficient de scurt ca susținătorii acestuia să nu simtă prea multă vreme lipsa fotoliilor guvernamentale, dar suficient de lung ca opoziția să facă multe gafe până la alegerile parlamentare. Președintele îl desemenează ca premier pe Victor Ponta, șeful principalului partid de opoziție. Cei doi lideri politici ai coaliției USL, acum aflați la conducere, în entuziasmul câștigării unei bătălii se vor axa pe unul dintre principalele obiective din agenda protestarilor: eliminarea președintelui.
Mai râmânea un singur hop, alegerile locale (10 iunie). Rezultatele acestora nu aveau să fie pentru nimeni o reală surpriză. Alegerile locale schimbă complet harta politică din România: coaliția guvernamentală devine legitimă în principalele orașe și regiuni ale țării. Era vremea pentru următorul pas semnificativ din agenda USL: demiterea lui Băsescu.
Privind retrospectiv, pe fondul nemulțumirilor românilor, protestele stradale în plină iarnă par acum asul din mâneca USL. Să nu fi avut nici un amestec în inflamarea populară?
Fără a intra în amănunte cu privire la parcursul discursiv al celor doi lideri USL, Crin Antonescu și Victor Ponta, se cuvine o analiză a primului discurs susținut de Traian Băsescu, după validarea rezultatelor Referendumului din 29 iulie a.c. Vorbim de a doua spectaculoasă revenire, consecința precipitărilor din partea partidelor, până mai ieri în opoziție. După două mandate portocalii, aceste mișcări strategice erau mai mult decât previzibile. Dacă am vorbi de oameni fără experiență politică. Dar, un lider precum Crin Antonescu, care se bucura de încrederea populară, ultimele scenarii derulate pe scena politică româneascăau devenit actele unei disperări greu justificabilă. Parlamentarele se anunță încordate.
Ne aflăm în fața a trei lideri politici care încearcă să găsească topica electorală de succes. Primul, Traian Băsescu, președinte al României din anul 2004, una dintre personalitățile cele mai complexe ale arenei politice românești din ultimul deceniu, care a reușit, uneori inexplicabil, să manipuleze o mare parte din electorat cu teme aparent fără nici o legătură cu agenda publică. Să ne amintim ultima confruntare de la alegerile prezidențiale din 2004, când Băsescu a afirmat:
Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști? Intre Adrian Năstase și Traian Băsescu. In 15 ani, nu a apărut unul să vină din lumea asta, să nu fi fost târât de năravurile comunismului, să nu fi fost afectat de nimic. Ce blestem o fi? Pe cuvântul meu, îmi pare rău.
Patru ani mai târziu au apărut. Crin Antonescu, lider al liberalilor, revenit în calitatea de președinte al Senatului, după un interimat prezidențial canicular de două luni. Dar, influențat de context și de propriul dispreț față de Băsescu, repetă erori pe care până mai ieri le contabiliza la actualul președinte.
Și, nu în cele din urmă, Victor Ponta, liderul Partidului Social Democrat, actualul prim-minsitru al României, susținut neîndoielnic de ex-comuniștii, care s-au aflat pe valurile politice de tranziție în România și a căror condamnare unii încă o mai așteaptă. Arestarea lui Năstase, cu siguranță una dintre viitoarele teme electorale pentru portocalii (și, din când în când, verzi, în funcție de tonurile modei bucureștene!). Atitudini ca cele declarate de fostul președinte al României, președintele de onoare al PSD și susținătorul tânărului lider PSD, nemuritorul Ion Iliescu, declara revoltat despre Legea Lustrației:
Numai în regimuri totalitare se găsesc asemenea legi! Pentru România de astăzi este o rușine!",
Și uite așa principiile democrației în România întârzie să fie conturate, verificate și respectate.Trei stiluri de discurs politic, care, cel puțin în principiu, sunt percepute ca fiind diferite ideologic (democrat-liberal, liberal, social-democrat).
După două luni de tărăgănare decizională din partea Curții Constituționale, Băsescu revine cu primul discurs. Când? La o săptămână de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei de validare a Referenumului din partea Curții Constituționale (27 august). Așteptare voită sau nu, revenirea la rampă a președintelui avea să stârnească reacții mediatice importante. Utilizând unul dintre instrumentele computaționale de procesare a limbajului politic (e vorba de analiza cantitativă a cuvintelor/expresiilor asignate în clase semantice), iată o vizualizare grafică a tonalităților dominante în această intervenție publică.




Fig. 1 Analiza discursului președintelui Traian Băsescu, 4 septembrie 2012

 Prin urmare, avem un președinte decis să se reabiliteze în ochii opiniei publice, (clasele rațional și determinare), cel puțin la nivel discursiv.
Iată trei fragmente de text: vreau să vă fac un scurt şi, zic eu, clar tablou a ceea ce s-a întâmplat în luna iulie şi până în prezent; emiterea ordonanţei de urgenţă prin care Curtii Constitutionale i se va conferi competența de a se pronunța asupra hotârârilor Parlamentului; aceste criterii ne obligă la stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia etc.
Dar nu uită nici de dimensiunea emoțională, patriotismul atât de prezent în discursul lui Băsescu (clasele emoțional-pozitiv și naționalism).
Iată două fragmente de text: „Greşelile unui grup de oameni politici nu pot să ducă la anularea drepturilor pe care românii le au.” și: „Am văzut că există politicieni din afara României care îşi arogă salvgardarea  României,  salvgardarea statului de drept în România.”
Toate se înscriu într-o serie de strategii politice care impun însuşi textelor politice o parte din rapiditatea, complexitatea relaţiilor şi a efectelor de putere întâlnite în societate românească. Cât de pertinent este să echivalăm discursul cu o activitate strategică?
                                                                                    Daniela Gîfu
 
 IATĂ ȘI O SCRISOARE DE LA UNUL DINTRE PRESTIGIOȘII INTELECTUALI ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE:


  DIMITRIE GRAMA

Mulțumesc pentru textele primului caiet, pe care le-am citit cu uimire, plăcere, emoții nedeslușite, etc.
Deci textele acestea au o menire și poate că vor putea trece, in timp, din stadiul de "discutii și pareri personale"' la ceva mai substanțial, care, după părerea mea, este "re-educarea" sau, mai bine zis, "educarea" românului întru principiile moralității și decenței.
Spun "educarea", pentru că mă îndoiesc că am fost vreodata adânc constienți de aceste principii. Suntem, din pacate, sau din fericire, încă copii ai umanității; avem potențial! Așezați la Poarta Orientului Mijlociu, am adoptat de-a lungul istoriei, năravuri orientale; dar (din păcate) nu chinezesti, coreene sau japoneze,ci turcești, arăbești...
Nu pot comenta politica actuală a Romaniei, deoarece sunt rupt de cotidianul practic si chiar imaginar al românilor. Nu mai avem aceleași visuri sau aceleași idealuri de mult timp și, când încerc să înțeleg "mentalitatea" românului de acum, din ceeace citesc, imi creez doar o situațiune de totală confuzie.
Mai demult ți-am trimis niște texte despre Decența Intelectuală, Moralitate, etc. care, bine-nteles, nu sunt adresate specific României sau românilor, dar tocmai din punct de vedere educativ au mai mare valoare decât certurile marunte și aruncatul cu pietre cu care se ocupa o buna parte din scribenți la ora actuală.
E mult mai ușor să critici, să dai cu bâta, sa dărâmi, decât să construiești ceva chiar dacă exista diferențe de mentalitate, de opinii.
Personal, nu prea am cu ce să contribui la vreo debată intelectuală sau la altceva la care am crezut ca aș avea cunoștiințe bogate, legate de experiența mea de "om international", deoarece mi-am dat seama că cei "de acasa" știu totul mai bine.
Oricum, eu doresc mult succes tuturor celor care se încumetă să străbată jungla intelectuală română și genuin sper să continuați să progresați înspre ceva bun, un fundament nou, solid, pe care un nou templu poate fi clădit.
Deoarece, chiar sub comuniști și poate mai mult decat acuma în timpurile de independența intelectuală, românii au creat și au avut subtilitatea și fantezia care au putut deruta cenzura.
Până și Nichita Stănescu a fost posibil în România comunistă!
"Noii anticomuniști", poate că mă vor critica pentru aceste rânduri, dar doresc numai să amintesc că eu sunt genetic și profund intelectual anticomunist, nu ca alții care s-au trezit, de la o zi la alta, "anticomuniști de cafenea".
Recomand pentru clarificări volumul meu "Ilidia" care va fi publicat săptămâna viitoare la Piatra Neamt.
Cu toate că detesc comunismul așa cum l-am cunoscut cand eram copil in România și cum l-am vazut în plină floare în alte părți ale lumii, intelectual inteleg ca această utopie a eșuat din cauza omului corupt și imoral, care, din păcate, sălăsluiește in noi, in majoritatea din noi.
Ființa umană nu este un înger sau sfânt care iese din peșteră și întâlnește alți îngeri și alți sfinți și, așa înmulțindu-se, populează Pămantul, ci suntem ceeace suntem; mașinării genetice în lupta pentru supraviețuire.
Am invățat, în timp, că anumite reguli, pe care le-am adoptat ca legi morale de compartament (scrise și nescrise) ne ajută să supraviețuim în grup, în număr mare.
Românul, atât omul de rând, dar mai ales politicienii și intelectualii de influență (jurnaliști, scriitori, dascăli, preoți, etc) ar trebui re-indrumați înspre o atitudine morală, înspre o etică social-politică și economică. Acest lucru nu este ceva care vine de la sine; dimpotrivă și națiunile care par să fie foarte democratice și morale, ca Germania, Suedia, Franța, Elveția, etc., etc., trebuie sa protejeze si sa promoveze tot timpul chiar și cele mai "simple" principii de moraliate.
             Toată omenirea are nevoie de dascăli buni!
 

                  „INEPTOCRAȚIA”

Un termen, după
cum se vede, uzitat în occident, dar, despre care,în funcție de cultura lor, e posibil ca unii parlamentari de-ai noștri să nu fi auzit, iar alții să vrea să-l ignore ca muscă pe căciulă.
                         Ineptocracy-Ineptocratia este o forma de guvernamant
                         in care cei mai putin capabili sa conduca sunt alesi 
                         de cei mai putin capabili sa produca si unde membrii 
                         societatii incapabili sa se sustina singuri sau sa
                         realizeze ceva sunt recompensati cu bunuri si servicii
                         platite din averea confiscata de la un numar
                           redus de producatori.


În săptămânalul „CLIPA” – cea mai veche publicație în limba română care apare în America - editia: 1048 - 22 Septembrie, 2012 - Anul XXII, editorul ei și colaboratorul nostru Dwight Luchian Patton explică acest termen făcând referiri foarte precise la parlamentarii ce pretind a reprezenta diaspora românească. Iată articolul:


      Din lumea... lui Stanley Kramer (1048)


“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus
* Am in fata Dex-ul, Dictionarul explicativ al Limbii Romane, editat de Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan", de pe langa Academia Romana, in anul 1996 cat si Dictionarul Universal al Limbii Romane, editat de cunoscutul filolog Lazar Saineanu, incepand din anul 1896, carti care dupa modesta mea opinie au contribuit la formarea intelectuala a multor generatii, care au considerat familiaritatea cu limba stramosilor o nota de respect pentru TARA care adaposteste mormintele inaintasilor. Am dorit sa ma familiarizez cu notiunea de inept, cuvant care in acceptia lui Lazar Saineanu inseamna lipsit de aptitudine, de bun simt, stupid, iar Dex-ul este mult mai transant, definind termenul drept prost, stupid, tampit. Dictionarul Limbii Engleze, defineste cuvantul inept drept nepotrivit, absurd, deplasat, stupid, fara efect.
Nu de alta, dar dex-urile universale s-au imbogatit cu un nou cuvant Ineptocracy, as zice Ineptocratie in limba romana, cuvant care descrie cel mai bine situatia politica actuala a mapamondului.
In acceptia celor care l-au introdus in lexicurile universale acest termen, Ineptocracy-Ineptocratia este o forma de guvernamant in care cei mai putin capabili sa conduca sunt alesi de cei mai putin capabili sa produca si unde membrii societatii incapabili sa se sustina singuri sau sa realizeze ceva sunt recompensati cu bunuri si servicii platite din averea confiscata de la un numar redus de producatori. "(A system of government where the least capable to lead are elected by the least capable of producing, and where the members of society least likely to sustain themselves or succed, are rewarded with goods and services paid for by the confiscated wealth of a diminishing number of producers)". Alte opinii definesc Ineptocracy-Ineptocratia ca o convingere care stipuleaza ca cei care conduc trebuie alesi dupa gradul lor de incompetenta si ineficacitate. "(The belief that rulers should be chosen for their generally incompetent and ineffectual qualities".
Nu trebuie o dotare cerebrala de exceptie sa realizati ca starea jalnica a mapamondului este generata de faptul ca cohorte de incompetenti aleg legiuni de aceeasi factura intelectuala ca ei ca sa-i conduca, sau mai corect, sa ne conduca. O persoana invata numai in doua moduri: unul prin citit, altul prin asociere cu oameni mai inteligenti ca ea. Din nefericire, cel putin la descendentii din Mioriticul Plai Carpatin, cititul ramane o eterna necunoscuta iar asocierea cu persoane mai inteligente nu este dorita, din contra, persoanele dotate cerebral sunt incomode si marginalizate de masa amorfa de idioti utili, manevrati foarte usor de diferitele grupuri de interese.
Aceasta problema, oricat ar parea de ciudat, dateaza de la inceputurile existentei omenirii si s-a manifestat pregnant in Grecia Antica, leaganul civilizatiei acelor timpuri. Plutarh din Cheroneea, scriitor, istoric si filosof grec, reprezentant al Academiei Platonicene spune ca dupa ce a asistat la o sedinta a Adunarii Poporului din Atena, semilegendarul Anacharsis, filosof scit din secolul al VI-lea I.Cr, prieten al legislatorului Solon, primul strain care a primit cetatenie Ateniana, considerat unul dintre cei "sapte intelepti" ai Greciei Antice, ar fi rostit urmatoarele cuvinte: "E de mirare ca la Greci inteleptii dau sfaturile, iar prostii hotarasc". Intors in Scitia, nordul Marii Negere, a fost omorat de propriul lui frate, care n-a vrut sa impartaseasca valorile Greciei Antice, la timpul respectiv, cea mai avansata civilizatie a lumii.
Ma intreb, care ar fi reactia lui Anacharsis daca ar asista la sedintele Parlamentului Romaniei, unde marea majoritate a parlamentarilor au un nivel de pregatire inadmisibil de precar, pentru ocuparea unor asemenea pozitii. Dar, vorba filosofului Anacharsis: prostii hotarasc. Aceste cohorte de inexistenti, care cheltuiesc cu nonsalanta unor nababi banii poporului - apropo, parlamentarii romani cheltuiesc cei mai multi bani pe deplasari, dintre toate tarile din UE - n-au auzit de Danton si de celebra formula, gravata pe statuia lui de pe bulevardul Saint Germain din Paris: "dupa paine, educatia este prima nevoie a poporului". Cer de ani de zile reducerea numarului de parlamentari la maximum 100 persoane, similar statului Oregon, a carui suprafata este identica cu a Romaniei; nimeni nu asculta, interesele de clan fiind situate deasupra intereselor TARII !!! Rusine, pentru ceea ce ati facut din Mioriticul Plai Carpatin. Ne mai miram, unii dintre dumneavoastra, ca Romania a luat "drumul Canossei", adica accepta umilinte publice, unele complet nemeritate, din partea "Portii" de la ... Bruxelles. Pentru cei nefamiliari cu acest termen, aluzia la Canossa se refera la faptul ca acolo, in anul 1077, imparatul germanic Henric al IV-lea a asteptat in zapada, in vesmant de penitent, ca papa Grigore al VII-lea sa-l primeasca si sa anuleze excomunicarea la care il osandise. Pentru Romania drumul Canossei este drumul saptamanal spre Bruxelles, unde denigratorii Romaniei - culmea, proveniti dintre reprezentantii Romaniei au infestat Parlamentul UE cu neadevaruri. Eu, in ignoranta mea, am crezut ca asemenea fapte intra sub incidenta Codului Penal.
Cer insistent revoltator de putinilor intelectuali de exceptie pe care-i cunosc - ma refer la Maria Diana Popescu, Corneliu Leu si Ion Maldarescu - sa porneasca o campanie de presa care sa duca la reducerea drastica a numarului parlamentarilor si introducerea unor teste obligatorii de inteligenta la cei care doresc ocuparea posturilor natiunii.
Pentru toti pretinsii politicieni ai TARII, care fara sa etaleze calitati care sa-i faca apti pentru a ocupa posturile natiunii si a urmari binele ei, o recomandare preluata de la imparatul roman Galba, urmasul lui Nero, care a cerut Garzii Pretoriene, sa-l omoare, daca aceasta este in folosul romanilor. Evenimentul s-a intamplat la 15 ianuarie 69 AD (D.Cr), data la care Galba a fost omorat.
Ma tot intreb: Parlamentul si Palatele din Romania, au Garda Pretoriana ?
                                                                                A. C. Ton

Iată, de asemenea, o scrisoare și un articol mai vechi, demonstrând că autorul este de multă vreme  preocupat si a studiat în profunzimde amănuntele acestei probleme care, din păcate, conduce la menționatul termen de „INEPTOCRAȚIE”:

De ani de zile ma lupt spre a se elimina total posturile de Senatori si Deputati din Parlamentul Romaniei, care, chipurile, reprezinta romanii stabiliti in afara perimetrului national.
Acum patru ani cand s-a dat curs acestei ineptii, am remis un Protest autoritatilor romane in acest sens, actiune care a starnit reactii din partea acestor nulitati. Va remit in attachment Protestul meu.
Doar ca titlu informativ, nimeni nu are nevoie de reprezentatnti in Parlamentul Romaniei, avem in tara un Departament pentru Romanii de Pretutindeni, iar aceste nulitati cheltuiesc cu larghetea unui nabab, sume uriase pentru deplasari in teritoriu- a se citi, familia din USA !!!
Asta, lasand la o parte nivelul educational oprit undeva in jurul cifrei 7, cat si faptul ca au fost alesi cu voturile unor Biserici Neoprotestante- cazul numitului Mircea Lubanovici, ajuns parlamentar cu voturile exclusive ale Bisericii Penticostale din Portland, Statul Oregon, cifrate la 1.471 de persoane !!!
Vorbind de statul Oregon, la o suprafata aproape identica cu a Romaniei, dispune de 35 senatori si 70 deputati.  De ce are nevoie Romania, la un buget aflat intr-o avansata stare de ruina, de sute de inexistenti care sa vlaguiasca finantele tarii. Banii respectivi ar putea avea o destinatie educativ-sociala.
Deci, Protestul care urmează l-am facut in urma cu patru ani:

PROTEST
La inceputurile existentei noastre, Clipa Romanian Magazine, editata in USA, a avut ca motto un extras dintr-o scrisoare a lui Voltaire, adresata lui Piron: "Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a spune ceea ce gandesti."
V-am facut aceasta modesta introducere pentru a reliefa faptul ca am un respect deosebit pentru parerile adverse sau contrarii si nu cer nimanui sa-mi impartaseasca opinia.
Berttolt Brecht ne spunea in "Teroarea si mizeriile celui de-al treilea Reich" ca lumea va ajunge in pragul prabusirii, a autodesfiintarii atunci cand neinitiatii, nestiutorii, oamenii mai putin dotati, vor da lectii celor initiati, stiutori si dotati cerebral. Previziunile lui Brecht s-au adeverit, daca aveti amabilitatea de a trece in revista "alesii" serviciilor, pardon Diasporei. Cel putin, USA este locul in care multi emigranti de origine romana sunt posesorii celor mai inalte distinctii militare sau civile, angajati, sau fost angajati, ai ceIor mai representative Institutii americane. Sa alegi a fi reprezentat de un "fotograf", vanzator de baticuri si esarfe, personaj asupra caruia planeaza indreptatite semne de intrebare si al carui nivel educational s-a oprit la un nivel revoltator de jos, este o insulta la adresa comunitatii romane din America. Cele mai representative organizatii romano-americane ale exilului  si publicatiile Curentul International, New-York Magazine, Miorita Noastra, Romanian Echo, Clipa Magazine, multe persoane private, oameni de arta si cultura, cadre didactice se alatura protestului meu.
 Implicarea Bisericilor, indiferent de denominatie s-a facut impotriva Legii Americane, care nu permite  organizatiilor Non Profit sa faca politica,  Section 501/3.In plus, si organizarea centrelor de votare in Biserici este, dupa umila mea parere, aberanta. Se pare ca s-au oferit sume insemnate de bani, pentru "cumpararea" voturilor. Sectiile de votare  s-au organizat in sediile unor firme care au ca actionar pe Mircea Lubanovici. Presedintele sectiei de votare Portland a fost Nelu Ciorba, angajat al buletinului Romanian Times, iar  printre membrii sectiei de vot s-a aflat Lucica Dragomir McNeff si Vasile Nedelcu, angajati ai publicatiei finantate de Mircea Lubanovici si Beniamin Lucescu. Cel mai apropiat colaborator al lui Mircea Lubanovici, ma refer la Beniamin Lucescu, este anchetat de FBI, care i-a pus sechestru pe bunurile mobiliare si imobiliare si are interdictia de a parasi Statele Unite ale Americii. Un alt colaborator apropiat al lui Mircea Lubanovici, este numitul Iosif Caza, aflat in prezent intr-o inchisoare federala pentru fals si uz de fals, un fel de Al Capone autohton. Poate un asemenea individ, conectat la lumea interlopa sa ne reprezinte romanii aflati in afara perimetrului national?
In plus, desi se trece sub tacere, in cele 8 luni de “reprezentare” a avut o interventie de 55 secunde si cheltuieste cu larghetea unui nabab, zeci de mii de euro, din banii contribuabilului roman, atat pe o nejustificata chirie cat si pentru deplasari in Statele Unite ale Americii unde deocamdata  colaboratorii lui apropiati au probleme care intra sub incidenta lui American Panal Code.
 In zona in care locuiesc, traiesc 88 minoritati nationale. Nici una, dar absolut nici una, nu are reprezentanti parlamentari in tara lor de origine. Si aici, noi am vrut sa fim diferiti de restul lumii civilizate si sa ne "fotografiem" conationalii cu ajutorul "specialistilor" in domeniu.
Cu respect si elocinta va rog sa sustineti protestul meu si sa-l faceti public. Dictionarele lumii nu-mi furnizeaza suficient material lingvistic spre a-mi exprima indignarea fata de aceasta marsavie.
Unul din favoritii mei scriitori, Tom Stoppard, spunea in "Jumpers" ca nu votarea este democratie ci numaratoarea. (It's not the voting that's democracy, it's the counting). Se pare, ca si in multe cazuri similare, ca numaratoarea s-a facut inainte de a incepe votarea, marginalizandu-se intelectuali de marca, oamenii neinregimentati politic si ale caror valente intelectuale, morale, patriotice, comportamentale etc. sunt in afara oricaror dubii!
Inca din 1688, filosoful englez John Locke a trasat in cartea “Tratatul de Guvernare”, perceptele de baza ale functionalitatii unui guvern, a unei reale democratii, spunand printre altele: “Intre guvernanti si guvernati exista un pact social; cand acest pact social se rupe, guvernarea devine imposibila. La fel, intre Romania si emigratie exista un Pact Social. Aveti datoria de a nu rupe acest Pact Social si a largi prapastia existenta intre tara noastra de origine sI Diaspora. Prin mentinerea lui Mircea Lubanovici singurul perdant major va fi Tara. Cerem insistent PD-L sa-si retraga sprijinul acordat numitului Mircea Lubanovici. Mentinerea lui intr-una dintre cele mai reprezentative Institutii ale Statului Roman reprezinta un vot de blam nemeritat la adresa  a sute de mii de romani din diaspora, care au luptat pe frontul invizibil  ca Romania sa-si depaseasca Statutul de Paria al Europei si sa-si cucereasca un loc binemeritat intre natiunile globului. In tot acest timp, Mircea Lubanovici se ocupa de comertul cu basmale, baticuri si esarfe. Daca cititi cartea filosofului englez Herbert Spenser, “Representative Government-what is good for”, scrisa la 1857, veti realiza incompatibilitatea anumitor persoane cu anumite functii.
Raman constant la parerea ca Romania dispune de oameni de exceptie, marginalizati pe nedrept, desi o viata intreaga au urmarit binele natiunii, indiferent de forma de guvernamant, si nu fotoliile  ei.
Cu deplina cordialitate,
                    Dwight L. Patton, Director "Clipa Magazine"-USA
                                               www.clipa.com


 

 
 Reproducem mai jos primul caiet al dezbaterilor despre care este vorba:
              

Corneliu LEU
            ÎN LOC DE ARGUMENT
  Lansăm, cu acest prim caiet, dezbaterile grupului de reflecție constituit prin participarea cu texte tematice, opinii și comentarii deocamdată în planul virtual al internetului și, în măsura în care va fi necesar, făcând un al doilea pas spre întruniri în diverse localități.
Întrucât și printr-o modalitate și prin alta, scopul nostru este a strânge idei și soluții punându-le la dispoziția dezbaterii publice pentru a crea cât mai mult interes pentru întărirea preocupărilor privind un real regim democratic în gestionarea problemelor dezvoltării contemporane românești, nu facem nici un fel de diferențiere între ele așteptând, și într-un caz și într-altul, implicarea celor interesați.
Deocamdată, multumind tuturor celor care au răspuns apelului privind constituirea  unui GRUP DE REFLECȚIE PRIVIND PROBLEMELE DEMOCRAȚIEI ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ, am selecționat spre publicare părerile exprimate mai amplu, așteptand în continuare articole și opinii de la cei care și-au enunțat doar acordul și, de asemenea, am creionat modul de desfășurare on-line a primelor activități.
Începutul îl vom face prin exprimarea opiniilor în scris pe internet; pentru aceasta, am ales  un spațiu pe portalul
www.cartesiarte.ro , cu legături de reproducere și difuzare într-o rețea mai largă, rugându-i pe cei care sunt dispuși la asemenea linkuri să ne anunțe. În acest spațiu se va publica periodic o brosura in format PDF care sa se poată și citi și răspândi . Fiecare broșură va constitui o fasciculă sau un caiet numerotat, care, în final, se va include în volumul cuprinzând “Analele” anului respectiv.
Vom publica  mai întâi părerile disparate, așa cum ne-au parvenit; dar ar fi de dorit o minimală direcționare a dezbaterii, fie prin câteva articole pe care să le punem in discuțíe, fie prin enunțarea unui set de teme și intrebări, fapt pentru care așteptăm asemenea articole sau sugestii  tematice. De asemenea, considerăm că ar fi nevoie de un staff sau, măcar, de câțiva autori care, expunând câte o temă, să devină apoi moderatorii tronsonului pe care ar reprezenta-o aceasta.
       Sigur că scopul nostru este să ajungem cu timpul a sublinia în mod cât mai argumentat care sunt armoniile pe care democrația adevărată le poate conferi unei societăți moderne, evidențiind climatul cultural și de respect interuman în care se pot dezvolta acestea; și ne vom îngriji pe parcurs să asigurăm dezbaterii o direcție cât mai constructiv posibilă. Deocamdată, însă, este necesar să o începem; așa că așteptăm opinii despre adevărurile și falsurile democrației, precum și sugestii tematice de dezbatere sau întrebari rezultate din realități imediate. Această primă fasciculă face un inventar al celor primite până în prezent. Inclusiv înjurăturile al căror număr, cum rezultă din reproducerea mesajelor de mai jos, este ca proporție egal sau chiar mai mic decât al celor care au votat „nu” la referendum și al căror limbaj reprezintă intelectul acestui procent de concetățeni. Ceea ce ne dă speranța că ne păstrăm în limitele normalității ca opinie publică națională. 
De la a doua broșură, care va oferi cel de al doilea caiet al dezbaterii, sperăm sa ajungem la o structurare mai precisă, punând în practică toate sugestiile pe care le vom primi de la participanți în acest răstimp, în legătură cu temele de dezbatere, cu direcționarea ei și completarea sugestiilor bibliografice cu ceea ce este mai nou și mai apropiat de starea noastră politică în textele, articolelele și studiile despre problemele democrației contemporane. Atât în teorie cât, mai ales, în practica politicilor guvernamentale din statele de drept care se afirmă în lumea noastră contemporană fie printr-o existență de fond cu adevărat democratic, fie măcar prin declararea formală a apartenenței la asemenea precepte prin care se afirmă aspirațiile contemporane ale omului normal și înțelept. Pentru că, în înțelesul pragmatic a unei lumi mai bune, a fi normal și înțelept ca persoană umană, înseamnă a  nu fi bântuit de vanități și interese pe cât de obscure pe atât de obscurantiste sau, în egală măsură, a învăța să te decontaminezi de ele prin tradiționala poruncă a respectului față de semen.
*
     *         *
În finalul suitei de articole pe marginea amăgirilor și dezamăgirilor din recentele evenimente care au convulsionat democrația românească scoțându-i la iveală gravitatea falsurilor, dar și a falsificării ei sub aspectul mascaradei procedurale lipsită de orice fond social, uman, sau moral, vorbeam despre radicalizarea unei poziții civice a adevăraților intelectuali. Și, pornind chiar de la problemele democrației care devin o durere națională, propuneam înființarea acestui GRUP DE REFLECȚIE privind problemele democrației reale, a democrației de fond cultural național care este absolut necesară redresării societății românești. Aceasta, pentru că societatea, adevărata societate umană modernă, stabilită pe trepte de cunoaștere și afirmare intelectuală, s-a obișnuit și ne-a obișnuit ca, de la intelectuali, pretențiile de înțelegere politică a lucrurilor să fie mai mari.
 Intelectualul, adevăratul intelectual, are un cuvânt de spus în această contemporaneitate politică, în redresarea ei și, preponderent, în decontaminarea ei de aspectele subintelectuale cu care se confruntă. Indiferent de orientarea doctrinară, el este cel chemat să asaneze climatul democratic general, să combată populismul care înseamnă și înșelăciune, dar și complacerea în lipsa de nivel intelectual dezvoltată de demagogie, să obtureze găurile negre ale mafiotismului în care se pierd și ultimele bune intenții ale populației, să nu mai permită încă o dată o decădere atât de bruscă, pe o pantă atât de jalnică, așa cum s-au petrecut lucrurile de la 1989 încoace.
Opt milioane și jumătate de români și-au manifestat de curând conștiința civică. Ăsta nu e fapt mărunt. Jumătate din țările Europei își evaluează nu la mai mult de atât întreaga populație. Și sunt state care reprezintă, totuși, democrații mai bine stabilizate, mai demne în abordarea fondului democratic al vieții contemporane, mai puțin minate de golănia împotriva căreia, iată, ne-am manifestat votul. Intelectualii nu pot sta deoparte față de un asemenea semn de redresare a conștiinței electorale românești. Ei trebuie să-și dea seama că, făcând parte din acest electorat, sunt primii de la care se așteaptă o definire răspicată a preceptelor democratice, o explicare a acestora întru impunerea mai multor criterii de discernământ politic la populație, pentru prevenirea și apărarea ei de practicile demagogice prin care i se fură votul. 
E rușinos, e chiar jalnic pentru intelectualul adevărat să se ajungă a i se spune că este „intelectualul cutărui, sau cutărui politician”. Intelectualul care nu ascunde în el o înclinație de vechil, sau de ciocoi, nu are dreptul să fie omul cuiva, tocmai pentru că, intelectualicește, el provine din vocația de a se manifesta în cadrul înțelegerii unor doctrine și a alegerii raționale a uneia dintre ele căreia consideră că i se poate dedica preferențial. Alegere făcută dintre mai multele posibilități de opțiune doctrinară oferite de regimul pluralist; alegere pe care are și obligația să o explice semenilor față de care își asumă rolul de model.
Modelul intelectual de existență este singura soluție pentru a face față obsesiilor comerciale ale mondenului cu care consumerismul contemporan distrage atenția de la problemele reale ale societății și, implicit, ale democrației. Din pricina aceasta, o asemenea manifestare a nevoii populare de democrație reală, precum cea manifestată la referendum, reclamă din partea oricărui intelectual, indiferent de afinitățile personale pe care și le găsește cu o figură politică sau alta, mai multă meditație asupra mult doritei și des neglijatei democrații, pe care acum, în acest moment, putem să o susținem sau să o pierdem, pierzându-ne și noi în pseudodezbateri pe formalități.
Pentru că provocarea manipulatorie și de rea intenție spre asemenea pseudodezbateri care lasă doar impresia de democrație subminându-i, de fapt, temeiurile naționale, e folositoare relei credințe politice a mafiotismului național sau internațional. Dar, din păcate, au marșat la ea, considerând că-și pot pune astfel în în valoare speculațiile, destui oameni cu pretenții intelectuale. Au acceptat-o cu  naivă ignoranță mulți confrați din presă care s-au pretat la filibusterismul formalismelor lansate ca diversiune, lipsit fiind de altă menire decât să ducă electoratul cu vorba. Să-i lase impresia că situația tot mai gravă pentru el se discută; când, de fapt ea se escamota îngropându-se definitiv sub gigamiliardele de vorbe inutile, despre proceduri inutile sau, uneori, chiar inexistente, inventate ad-hoc. Adică proceduri lipsite de procedură care ne-au ocupat două luni viața într-o discuție despre neant, cu unicul scop de a ne arunca în  neantul din  care să nu mai apucăm nici a trăi în democrație, nici măcar a ști cu adevărat ce este aceasta. Pentru că, din experiența ultimelor luni, putem trage doar concluzia despre CE NU ESTE DEMOCRAȚIA. Adică ceea ce trebuie combătut ca act formal și demagogic, spre a putea ajunge la o democrație reală.
Într-un asemenea context deloc favorabil, exprimându-și doar prin nevoia de contradicție imperativul, propuneam înființarea unui grup de reflecție pe o asemenea temă și începerea unor dezbateri publice din care să aibă de câștigat toate doctrinele politice adevărate, în pofida mafiotismului adoctrinar, al cărui spirit dizolvant și manipulator devine inamicul public numărul unu, continuator al bolșevismului care a încercat să dizolve conștiința politică românească.
Un grup de reflecție privind democrația reală și eficientizarea ei prin cultivarea
convingerilor civice din societatea noastră contemporană care și-a dat măsura prin ultimul mod în care s-a apropiat de conștiința electorală și a votat manifestându-și-o. A votat convingându-ne că ea nu e pierdută, nici năclăită în supunerea la demagogia manipulatorie, așa cum ne temeam. Asta propuneam, considerând că e un moment prielnic de redresare spirituală și ideatică, în care putem recupera câte ceva din pierderile dramatice de preocupare civică ce s-au repetat constant de la 1989 încoace. Și iată, în loc de argument, răspunsurile pe care le-am primit:
      *
     *          *
- Inca odata La Multi Ani Don Corneliu. Magistral text, inima de Leu, il voi redirectiona si eu!
Eugen EVU

- Multumesc si la multi ani fara dictatura!
Corneliu GOLDU

- Felicitări maestre și la mulți ani!
Flavius SELLS

- Foarte frumoasa brosura!  Ati muncit mult! Ar trebui trimisa si la GUVERN! Public TOT in revistele prietene. Felicitari si sa fie de invatatura! Cu drag,
George ROCA   

- Maestre Corneliu Leu,vă felicit pentru modul demn în care trăiți și pentru felul în care slujiți acest popor.Unde sunt restul scriitorilor din România? Acum țara are nevoie de mai multă lumină! Vă îmbrățișez,
 G. Vicol -Vatra Dornei

- Ideea unui grup de reflectie privind problemele reale ale democratiei in Romania este, din punctul meu de vedere, salutara. Daca nu ne lipseste de loc galceava publica, ne lipseste un adevarat spatiu public in care sa ne limpezim conceptiile si conceptele spre a fundamenta strategii si atitudini civice. Totul este sa vedem cine se asociaza unui asemenea grup. In acest context trebuie subliniat ca nu numai in Romania ci in intreaga lume cu reputatie democratica democratia este in criza. Una din dimensiunile crizei este tocmai formalismul democratic. Marii moralisti ai democratiei (precum cei care ne dau lectii in aceste zile din inaltimea UE sau din genunile "noii drepte") au ajuns aidoma acelor preoti care si-au pierdut credinta si au uitat sensul gesturilor mecanic repetate la liturghie. Or, democratia nu este o procedura ci un fel de a trai. Tot astfel cum religia este altceva decat o liturghie. Desigur, ordinea presupune si proceduri. Unii sustin ca daca procedura este corect aplicata rezultatul este la randu-i corect. Se poate accepta si o asemenea teza cu mentiunea ca forma utila include in sine logica fondului. De aceea, cateodata, si forma poate crea fond. Forma nu este expresia arbitrarului ci o maniera de exprimare a fondului, apta a-i pastra semnificatia si garanta coerenta. Problema este ca noi am uitat ratiunile procedurilor democratice si de aceea aplicarea lor a devenit un scop in sine, scop a carui atingere ajunge sa sacrifice insusi fondul. La asemenea situatii asistam in chiar aceste zile. In concluzie as fi bucuros sa ma alatur unui grup de reflectie precum cel propus de dl Leu.
AdrianSEVERIN
23 august 2012

- Va felicit, cu adevarat, pentru efortul sustinut de a misca cate ceva in haosul asta socio-politic. Multumesc pentru invitatie. Raspund cu placere pe parcurs. Cu bine si spor
Daniela GÎFU

- D-le Leu,Am avut răbdarea să citesc broşura d-tră şi-mi pare rău că vă dezamăgesc. Fac parte din cadrul celor zece milionane care şi-au permis să spună nu unui scenariu foarte bine regizat, demn de cei mai virtuoşi kgb-işti.
Am reţinut opţiunea dv. politică social-democrată şi apreciez sinceritatea mărturisirii.Dar ce fel de social-democraţie giraţi dv.? Una opulentă, care a jefuit tot ce s-a putu jefui în această ţară? Ştiţi de vreun partid social-democrat european care să conţină atât de mulţi îmbogăţiţi ca la noi? Acesta este idealul dv.politic?
Sigur că îmbogăţiţi postdecembrişti există şi în PDL,sau în alte partide dar nu sunt apăraţi de cineva anume. Ştiaţi că 80 la sută dintre arestaţii din timpul guvernării Băsescu provin din rândurile PDL?
Chiar creditaţi pe cei doi cârlani incapabili de o decizie corectă?
Chiar nu ştiţi că bieţii de ei nu sunt decât nişte marionete, iar păpuşarii stau în umbră şi aşteaptă să intre în stăpânirea justiţiei pentru a scăpa de puşcărie?
Cred în cinste şi corectitudinea dv. şi-mi pare rău că un intelectual ca dv. cu atâtea semne evidente să cadă pradă unei propagande false şi deşănţate.
Este Băsescu mai credibil şi mai intelectual decât cei doi? Nu este, dar direcţia imprimată ţării este cea bună în consens cu trendul european şi cu valorile promovate de U.E.
Dacă v-am supărat cu ceva îmi cer iertare, dar am înţeles că putem fi sinceri şi n-am vrut să încalc acest consemn.
Să trăiţi şi să aveţi parte de bucuriile pe care le aşteptaţi de la viaţă.
Ionel NECULA
Tecuci
 
- Distinse domn Corneliu LEU, Va rog sa-mi trimiteti  in program WORD 2003 in PDF nu pot sa deschid . Astept in program WORD 2003 spre a difuza pe Radio Metafora. Cu respect,
Octavian PAUN din Seattle,WA,U.S.A

.  Vă mulţumim, stimate domnule LEU! Am publicat apelul dumneavoastra in
www.armoniiculturale.ro
GHEORGHE A. STROIA
- Va multumim pentru tot ceea ce intreprindeti pentru asanarea statului roman. Am difuzat pe blogurile SCMD. Cu respect,
 
Dumitru RINCIOG
- Cu multumiri si mult respect, insa d.p.m. de vedere ULTIMA sansa pe care o mai are de salvat, de jucat- Romania, scumpa tarisoara noastra  este MONARHIA constitutionala, numai bine
Catalin AFRASINEI

- Va multumesc.Sunt dintr-e cei ce nu am votat.Vreau actiuni rapide si legale. Nu acced la "bla bla"!Cu scuzele de rigoare, va doresc succes, fara persoana mea.Accept discutiile scurte, rapide si eficiente.Despre felul cum s-a votat, am cele mai urate amintiri.Va salut.
Constantin DUȘESCU , Montreal

- Va multumesc,
Florentina Dalian

- Stimate domnule Corneliu Leu
Excelenta ideea unui grup de reflexie! In prealabil va solicit o intalnire intre patru ochi in ultima saptamana a lunii august. Cu multe urari de mai bine,
              George Liviu Teleoaca 

- daca sunteti uslasi sa va dau muie . daca nu astept raspuns...usl si cei 7,5 milioane de analfabeti slugile lui ilici si felix nu inseamna democratia in romania.
Rimbu Maricel

- Veche jigodie bolşevică! Credeai că m-ai prins cu aberaţiile tale în plasa parşivilor pucişti. În realitate, sunt istoric şi nu din cei ca tine proveniţi din mârşavul comunism ci mai dincoace. Nu mă interesează aberaţiile tale tâmpite şi nici nu vreau să lecitesc iar sfatul meu este să-ţi iei cât mai grabnic simbria de la banditul naţional voiculescu şi să o ştergi în pizda mă-ti, pardon, în Coreea de Nord, voiam să spun! Pe lângă tine mă mai fut la cap alde dogaru şi pricină, colonei, cărora li sa- sculat de o lovitură de stat semnând cu nemernicii ponta şi antonescu un document care, el asingur, ar trebui să-i bage PE TOŢI în fundul puşcăriei pentru toată viaţa. Vezi-ţi de treaba ta, mai fute-ţi nevasta dacă ai şi dacă mai poţi şi lasă reflecţiile filzofice de factură marxist-leninistă pentru când vei ajunge în fundul iadului. Sictir, porcule!
Paul ZAHARIUC

- Va trecut prin minte idea reinstaurarii monarhiei?
Parintele Ion GHERMAN Roadrunner

- Bună ziua, Domnule Corneliu Leu ! Mă bucur sincer că aveţi asemenea gânduri, şi energia pentru a le transforma în proiecte viabile. În urmă cu vreo lună, primisem un telefon din partea domnului Dezideriu Dudaş pentru un proiect oarecum similar. Cât despre cartea mea, sînt pe Drumul Domnului de rouă. Caut mereu principii unificatoare, şi "Drumurile bătrâne", cum îmi spunea un preot oltean de-o vârstă cu mine, îmi par că oferă căi de agregare şi de sinteză a posteriori pentru istoria noastră.
Cu aceeaşi consideraţie,
Titus FILIPAS

- D-LE LEU  ma bucura initiativa dvs. si abia astept sa colaborez cu publicatiile dvs.
BALE Alexa Gavril

- Buna dimineata, sint Carol Hârșan, fost la Romania Libera, si va scriu in urma unor similitudini de pareri legate de situatia actuala din tara. Va multumesc pentru e-mail si sint de acord cu necesitatea dezbaterilor. Nu stiu daca brosura dumneavoastra "Despre redescoperirea democratiei...", a fost si tiparita, daca da, doresc un exemplar. Eu si sotia mea, jurnalista Georgiana Arsene, am publicat chiar in aceste zile texturl din attach., volum pe care vi-l putem da. Ramine de vazut cum putem sa ne intilnim... Astept o confirmare a acestui e-mail si vedem cum putem dezvolta ulterior un proiect.
 Cu respect,
Carol HÂRȘAN

- Initiativa este meritorie. Personal nu sunt as in a scrie despre democratie, dar ...As putea sa particip la dezbateri locale, privind democratia dar si dezvoltarea acestora, in orase, dar mai ales in comune (montane). As putea incerca in judetul meu natal Neamt, ori aici in Prahova. Toate cele bune cu sanatate!
Conf. dr. Gheorghe IONASCU

- Din pacate sau din fericire eu sunt cetateanul cu nr 8.459.054… Dati-ne si noua o sansa, rogu-va!
AAG (Adrian Aluigheorghe)

- Iertare, se vorbeste despre "flacara democratiei", in care opozitia este balacarita in fel si chip, a mai ramas un singur ziar de opozitie si un singur post de televiziune. De restul a avut grija "justitia ïndependenta". Da, suntem ca in anul 1946, cand ultimele incercari de a reveni la un regimn democratic sunt franate de un aparat bine pus la punct. Despre ce democratie poate fi vorba cand partidul PDL nu admite nici un fel de dezbatere, nu admite concurenta nici in domeniul politic si nici in cel economic. Lichidarea in mare masura a micului comert in Bucuresti este cea mai buna dovada. Am inteles ca au aparut voci ale celor de pe orbita PDL ca democratia este un lucru inutil si daunator in acest moment.
Tiberius PUIU

- Salut si mă alătur iniţiativei dumneavoastra .
Corneliu Zeana

- Stimate domnule Corneliu Leu,Am fost placut surprins de propunerea dumneavoastra pentru constituirea unui grup de reflectie.
Nu cunosc unde aveti resedinta la ora actuala. La Montreal ne straduim sa mentinem flacara romanismului autentic, chiar daca suntem la 7300 km. departe de tara. Cu stima,
- Ion Anton Datcu, memorialist

- Stimate Domnule Corneliu Leu
Vă felicit prentru inițiativa Dvs. și vă doresc succes. O apreciez din perspectiva civismului, chiar dacă din perspectiva filosofiei concepțiile mele îmi insuflă pesimism. Cu stimă,
Sergiu ANDON

- Sint unul dintre cei ce nu-l suporta pe Basescu. Opinia mea e foarte clara; anti Basescu. Dar optiunea e mai greu definibila. De ce as opta pentru una dintre "tabere"? Eu chiar folosesc ghilimelele (nu pot intelege afirmatia doamnei Andronescu, ministru al invatamintului despre care aveam o mai buna impresie, privind criteriile speciale ale demnitarilor pentru obtinerea titlului de doctor!).
 Nu am mers la vot; ma numar printre cei pusi la stiplul infamiei, dar, ca sa votez, ar fi trebuit sa am si a treia posibilitate; fiind anti Basescu, nu-mi pot incredinta votul celor pe care nu mi-i doresc la conducerea tarii. As fi mers din nou pe formula, condamnata si de Dumneavoastra, de a accepta raul cel mai mic. Cind in fruntea tarii e unul suspectat de furt, un furt pentru a carui dovada nu e nevoie de avizul nu stiu caror specialisti (Universitatea din Bucuresti a facut comisie de specialisti, dar cuvintul lor nu e ascultat, pentru ca nu e de nasul lor!), ne putem astepta sa dispara hotia?! Doar atit pentru mine e suficient sa-l scot din optiuni.
Regret nespus ca nu pot fi de acord cu condamnarea in bloc a celor care nu si-au facut "datorie de onoare" de cetatean cuminte si vrednic de a-si "depune" votul.
Va rog sa nu intelegeti de aici ca ma dezic de statutul meu de roman sau ca-mi urasc tara ori poporul. Apartin acestui popor, cu bune si cu rele, ale mele si ale lui. Nu vorbesc in numele poporului; incerc doar sa inteleg ce se intimpla si sa-mi afirm opiniile de pe pozitia unui anonim. Daca imi scriu numele aici e pentru ca oricum e in adresa de e-mail si din respect pentru persoana Dumnevoastra, in dezacord cu mine in privinta opiniei si a optiunii.
M-as bucura insa sa stiu ca opiniile mele vor fi luate in seama.
Gheorghe MOLDOVEANU

- Felicitari pentru brosura!
Liviu BACANA
(Platforma Pentru Romania)


ÎNCEPEM DEZBATEREA PUNÂND ÎN DISCUȚIE URMĂTOARELE ARTICOLE

Mihai BERCA
office@agrovetmang.ro

                    SUFERINŢELE CRONICE ALE
                  DEMOCRAŢIEI ROMÂNEŞTI
         
 
Motto: Democraţia = formă de organizare şi
                de conducere a unei societăţi în care poporul
               îşi exercită (direct sau indirect )puterea.
              Formă de guvernare a statului, bazată pe
             separarea puterilor şi pe votul universal
           (DEX-Online, RO)
 
1. Bazele moderne ale conducerii democratice a unui stat au fost puse de Montesquieu încă din 1748 în lucrarea “L’esprit des lois”. Modelul în sine permite divizarea puterii în stat în diferite compartimente, „cu puteri şi responsabilităţi separate şi independente, cea mai frecventă separare a acestor puteri este cea tripartită”, care se întâlneşte la majoritatea naţiunilor moderne şi anume legislativă, reprezentată de obicei prin Parlament şi care ar trebui să reprezinte „puterea poporului”, pentru că poporul este suveran. Separarea puterilor şi-a propus realizarea unui echilibru, care să conducă la evitarea statului absolutist. Condiţia realizării constituţionale a statului modern constă în realitatea că „puterile separate” nu trebuie să ajungă în aceeaşi mână, pentru că atunci nu mai sunt separate, iar evoluţia guvernării tinde spre dictatură, spre absolutism.
 Prin separata transmitere a funcţiilor către parlament, guvern, administraţie, precum şi către judecători independenţi, puterea statului este ţinută în echilibru prin intermediul unor „CONTROALE RECIPROCE” (echilibrul puterilor), în scopul apărării cetăţenilor de diferitele şi numeroasele abuzuri, ce pot apărea din partea uneia sau alteia dintre puteri.
 Repetăm, deci: INDEPENDENŢA PUTERILOR ÎN STAT NU ESTE UNA ABSOLUTĂ, CUM LASĂ SĂ SE ÎNŢELEAGĂ C.S.M.-ul din România, ci una CONTROLATĂ.
 Nicio putere nu poate fi „independentă” de poporul care i-a dat naştere pentru a-i reprezenta puterea şi interesele. Lipsa controlului între puteri ar putea uşor conduce la apariţia unor „centre speciale de putere” în interiorul unei separaţii cu efecte nocive asupra populaţiei, aşa cum s-a întâmplat recent cu ocazia referendumului de demisie al preşedintelui Băsescu, preşedinte care a încălcat Constituţia, a fost demis de popor şi s-a apărat asmuţind puterea judecătorească asupra populaţiei votante. Analizele arată că ceea ce s-a întâmplat în iulie-august 2012 este cel mai mare derapaj de la democraţie, întâmplat după 1989 într-o ţară membră a U.E. Şi aceasta, datorită unui singur om. În egală măsură este o situaţie unică la nivel mondial.
 În realitate, o separare perfectă a puterilor nu se întâmplă în nici o ţară democratică a lumii. De regulă, puterile se întrepătrund prin funcţiile lor în scopul optimizării actului de guvernare şi a eficienţei lui. De exemplu, dacă executivul solicită justiţiei grăbirea unor acţiuni cu respectarea legii, nu înseamnă deloc amestec în justiţie, ci o acţiune menită să accelereze unele acte de guvernare, precum privatizări, optimizări sectoriale etc. Justiţia românească, interpretând defectuos principiul democratic al separării îşi rezervă dreptul de a fi arogantă şi închistată în relaţiile cu alte instituţii, dar şi cu poporul.
 Dacă, însă, un personaj îşi pregăteşte cu migală asumarea puterii în numele poporului încălcând Articolul 2 din actuala Constituţie, el nu o poate face singur, ci cu ajutorul unor structuri de putere precum Serviciile Secrete sau Justiţia. În acest caz, întâmplat de asemenea recent în România, a fost inventată „Practica BUTOANELOR”. Aceasta se află în mâinile dlui. Băsescu (propriile sale declaraţii), fie că este în funcţie, fie că este suspendat, aşa cum în mâinile lui  Vladimir Putin sau ale lui Barack Obama se află valizele pentru declanşarea atacurilor nucleare  în cazul în care suveranitatea statelor lor este puternic încălcată.
 
2. „Un gol în educaţia gândirii are ca efect înfiinţarea unei dictaturi sau a unei civilizaţii militare” (Swani Shivoranda).
 Noi, românii, nu ne aflăm deloc în fruntea popoarelor care gândesc unanim la soarta lor. Peste 60% din români gândesc că „viaţa noastră se poate desfăşura şi fără educaţie şi fără gândire, şi mai ales fără educaţia gândirii” (Shivoranda S.). Pe de altă parte, „simţirea democratică” nu este prinsă nici ea în mentalul nostru. Un dictator abil poate specula acest gol.
 Viaţa românilor se concentrează spre „metabolism”. Se pune mare preţ pe mâncare şi băutură, pe ceea ce mass-media denumeşte „DISTRACŢIE”, spre exces în metabolismul nutriţiei, cu consecinţe grave asupra sănătăţii mentale şi prin corelaţie asupra sănătăţii somatice. Alte metabolisme co-ajutătoare, precum al sănătăţii şi educaţiei au putut fi uşor eliminate de personajele politice malefice ale naţiunii. GOLUL s-a mărit, permiţând penetrarea haosului, a unei entropii distrugătoare.
 Poporul, în mare parte, devine obsedat de „grătarele care sfârâie pe malul râului”, de vacanţele de lux în ţări exotice, de maşinile de 300 CP. Aceste obsesii adună gânduri rele, care produc un adevărat dezastru asupra individului, dar şi asupra unei mari colectivităţi în jurul său.
 O primă gândire metabolică, nementală, impulsivă a lui Băsescu a fost aceea de a se urca beat, în miez de noapte, la volanul unei maşini, sub privirile îngăduitoare ale SPP-ului şi poliţiei, dar şi sub reflectoarele televiziunilor. Acest gând, transformat într-o acţiune extrem de păgubitoare prin transmiterea către public a „gândului rău” şi „acţiunii negative” a făcut ca a doua zi, în sala de curs, să am peste 50% din studenţi în stare de ebrietate, dormind în bănci. Aceşti tineri aveau gândurile înrobite de forţa malefică a exemplului Preşedintelui. „Dacă Preşedintele o face, de ce să n-o facem si noi?!”. Au fost create atunci enorme cantităţi de noxe psihice şi morale şi elimintate în eter, demonstrând o labilitate psiho-afectivă profundă a personajului nostru, o lipsă de educare pozitivă a minţii, de educare a gândirii.
 A urmat celebra afirmaţie cinică „ABSOLVENŢII FACULTĂŢILOR ROMÂNEŞTI SUNT NIŞTE TÂMPIŢI”. Mintea este laboratorul gândurilor noastre. Mintea sa, metabolic îmbibată în alcool, a emanat prin fermentare o putreziciune a propriei sale existenţe. Asta sunt, aşa sunt educat, asta spun, deşi România numără puţini absolvenţi şi deşi unii din ei fac carieră remarcabilă în străinătate. Sistemul creat de politica şi preşedintele său, obsedat până la disperare de putere,  nu poate să-şi imagineze şi nici să elaboreze o gândire creatoare, pozitivă pentru modernizarea metabolică a educaţiei. Şi nici a sănătăţii.
 
3. Este necesară o igienizare mentală şi îndepărtarea noxelor psihice foarte dăunătoare.
 Justiţia nu e deloc o putere independentă. Ar trebui să fie, dar nu e. Este poziţionată la celălalt capăt al butoanelor. Indiferent de unde se apasă, important e să fie aceeaşi mână. Justiţia nedreptăţeşte exact pe cine nu trebuie, pe „POPORUL SUVERAN”.
I s-a părut preşedintelui suspendat că prea mult popor a votat împotriva lui, a apăsat pe buton şi procurorii doamnei Kovesi au luat-o razna prin satele ţării, ca nişte popi fără sultană, în civil, dar neapărat pentru a depista fărădelegile celor care au votat contra. În decizia sa ciudată, C.C.R. susţine că referendumul s-a derulat normal. Preşedintele, care controlează şi şantajează tot, zice că nu şi aruncă în luptă procurori (o parte), cei şantajabili, cei care nu pot să-şi stăpânească furia, cei lipsiţi de toleranţă şi altruism. O boală fizică, dar şi mentală va afecta şleahta de procurori comunişti purtători de Biblie, căci Biblia aşezată în mâna Satanei provoacă dezastru. M-am uitat la feţele lor, la faţa doamnei Kovesi şi a lui Băsescu, le-am citit gândurile rele şi am depistat o nevoie acută de „şlefuire a minţii”, pentru a-şi înlătura spaima, frica prezentă pe feţele lor şi care emană ca un seismograf gândul rău. Acest gând ar fi necesar să fie evitat. Cel puţin la ei, căci la Băsescu nu cred că mai este posibil.
 Mai apasă Băsescu pe un buton şi, cu faţa lui ridată, bolnav parcă de o boală fizică iremediabilă, îi trimite pe procurori să-l înhaţe pe un umil funcţionar public, care – nu-i aşa?! –, „eu te-am pus aici, domnule chestor. Nu e bine, domnule chestor”. Furia îl arde şi nu este în stare de o clipă de realism şi de iubire pentru promovarea normalităţii. La C.S.M. s-a mai manifestat un personaj plin de ură împotriva oamenilor nevinovaţi, dornic de mărire şi glorie, pe care nimeni nu l-a cunoscut până în aceste zile triste. Este vorba de un anume Judecător Cristi Danileţ, care ameninţă cu închisoarea pe toţi cei care atentează la „INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI”. Independenţă faţă de cine, domnule judecător? Independenţă faţă de poporul care o plăteşte sau faţă de Băsescu, care o foloseşte? O cizelare a neuronilor şi o excursie în literatura de specialitate este necesară. Multă vorbă, puţină faptă. Inversul este preferabil. Culmea este că acest om se laudă că a citit un vagon de cărţi (declaraţie personală).
 C.C.R. este o altă armă letală anti-democratică, care a demonstrat că buna noastră Constituţie este cu voluptate maximă călcată în picioare. De ce?  “De frică” – spune o judecătoare, „de frică să nu ajungă în puşcărie. Ştiţi dumneavoastră ce înseamnă puşcăria?” – întreabă retoric distinsa Judecătoare. Frica este destructivă, este ucigătoare. Mai ucigătoare este, însă, nedreptatea, fapta rea împlinită, fie şi din frică. Această ciudată frică ar fi necesar să fie corelată cu fermenţii cunoaşterii, în general, şi a adevărului în special. Atunci când va recunoaşte putreziciunea care  i-a indus gândul rău şi când acesta va fi înlocuit cu gânduri bune şi frumoase chipul doamnei Judecătoare, la care personal ţin foarte mult, va redeveni frumos şi destins, inspirând pace şi încredere.
 Preşedintele C.C.R. şi încă câteva persoane „no name”, care au bâlbâit groaznic minciuna şi hotărârea, pline de furie şi gânduri rele, sunt deja profund degradate de faptele rele, trecute şi prezente, şi pentru ei nu există nicio speranţă să redevină oameni buni, frumoşi şi demni. Sunt deja preluaţi de grupările anticristice şi vor face obiectul unor analize mefistofelice cât vor mai trăi. Noroc că ei nu folosesc Biblia, ci doar frumoasele robe plătite cu bani publici.
 Atunci când goana după putere, lăcomia şi dorinţa de îmbogăţire, minciuna şi ipocrizia, furia şi impostura domină gândirea şi mentalul omului, în general, şi a celor 3 puteri, în special, românul votant şi plătitor de taxe, cel corect, frumos la suflet şi chip, va fi în permanenţă victima abuzului. Există încă prea mulţi români urâţi la suflet şi minte, cu gânduri bolnave, care aplică principiul „când eşti între lupi, urli ca lupii”, doar din dorinţa de a-şi salva bogăţia şi nepriceperea.
 Acestora le spun că e mai corect să mănânci 3.000 Kcal în loc de 10.000 Kcal pe zi, să mergi la serviciu cu bicicleta, să devii optimist, să râzi, să fii vesel şi să zâmbeşti veşnic. Vei deveni un înger care va distruge feţele schimonosite ale tiranilor.
 Voi, românii, nu e bine să repetaţi greşelile guvernanţilor. Doamna Angela Merkel, domnul Manuel Barroso, doamna Vivian Reding, domnul Philip Gordon şi alţii ca ei doresc să pună mâna şi dânşii pe un ciolan cât mai mare din trupul României. Interesele lor meschine îi fac urâţi, bolnavi, abominabili.
 Nu vă temeţi de ei, vor dispărea curând. Iubiţi-vă ţara şi ajutaţi prin muncă, bunătate, gândire, educaţie mentală la propăşirea ei. Pentru restul... avem Piaţa Universităţii!
 Avem şi mari trădători de ţară şi neam, precum procurorul comunist Monica Macovei şi căpitanul de vas securist Traian Băsescu. Mai sunt şi alţii. Aici e bine să se concentreze nefericiţii procurori pierduţi în ruralul românesc. Trădarea e foarte urâtă şi e bine să fie tratată ca TRĂDARE.
                                                            Prof. univ. dr. MIHAI BERCA
                                                               Bucureşti, 28 august 2012


Daniela GÎFU
 [gifudaniela@yahoo.com]

Reflectez la problemele tinerei noastre democrații și analizez sforăriile acesteia
Răspund şi eu apelului privind constituirea  unui GRUP DE REFLECŢIE PRIVIND PROBLEMELE DEMOCRAŢIEI IN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ.
De ce o fac? Fiindcă nu doar reflectez la problemele tinerei noastre democraţii, ci şi analizez sforăriile acesteia. Şi nu putem spune că actorii noştri politici nu sunt generoşi. Ne furnizează tomuri de date, (pre)lucrate, (pre)gândite, (pre)făcute, toate în interesul societăţii româneşti (SAC!).
Şi, fiindcă, subiectul politic arzător al ultimelor 2 luni, este cel al suspendării Preşedintelui Băsescu, mărturisesc că am trecut prin stări diferite: nervozitate – convingere – încredere – mâhnire. Un fel de călire în faţa (ne)putinţelor politice româneşti. Să fim serioşi, de la val la val, asistăm la aceeaşi mascaradă. Vreau să spun că e ca la rocada de la tabla de şah. Sau, cum e vorba românească, vin ai noştri, pleacă-ai noştri.
Mă simt şi puţin caraghioasă că încă mai cred (acum, nu!) în figuri “proaspete”. In 2004, la prezidenţiale, Crin Antonescu părea că vine cu ceva nou. O figură uşor zeflemitoare, spontan, sigur pe sine, chiar şi în faţa atacurilor la persoană, citit (am regăsit asemănări cu discursul lui Brătianu, desigur, păstrând proporţiile, Antonescu are un discurs raţional, bine meşteşugit, adaptat la context, cu apel la afecte în limita normalităţii discursive). I-am urmărit întreaga prestaţie, de departe confruntarea de la Cluj cu Traian Băsescu atingând cote impressionante (pretidenţialele de atunci devenind şi studiul meu de caz în cadrul tezei de doctorat). Şi ce-a făcut? A repetat greşeala, minciuna, găselniţa – cum vreţi că o numim – celor “5 minute” băsesciene. A fost cea mai nereuşită ieşire la rampă a lui Antonescu, iar pentru mine ultimul crez într-o dereticare a scenei politice româneşti. Şi cea mai favorabilă, din ultima vreme, a preşedintelui suspendat. Pardon, că nu mai e! Justiţia supremă a decis. Şi, a decis, cum era de aşteptat după toată tărăgănarea asta. Că-s la mare, că-s bolnavi, că le-a murit pisica… timpi morţi pentru noi şi fertili pentru negocierilor lor. Adicătelea, să vedem cine şi cât de şantajabili sunt ca să ştim cum reglăm situaţia!
Cât îl priveşte pe tânărul Ponta, nu pot spune că l-am văzut vreodată în stare să salveze ceva. Eventual pe sine de la penibil. Tinerii, care cresc sub oblăduirea seniorilor cu şcoală rusească, mie nu-mi spun nimic bun. Cu atât mai mult, felul în care a fost plantat în fruntea PSD-ului. Toată zoreala asta cu moţiunea, a doua oară!, a confirmat că graba strică treaba.
In acest moment, că ne place sau nu, alternativa e la fel de proastă. Vorba cetăţeanului turmentat, Eu cu cine votez?
                                                            Daniela Gîfu

Tiberius PUIU
 [tiberius_puiu@yahoo.com]

                              DEMOCRAȚIE! ACUM!

De câțiva ani trăim o perioadă ciudată. Multe din cele ce se întâmplă în jurul nostru ni se par deja trăite, cunoscute.
Retrăim în multe privințe anii 1946-1947 de instaurarea a dictaturii comuniste. Parcă președintele și oamenii săi au pus mâna pe scenariul comunist al acelor ani și aleg: „uite, asta ar merge, dar asta parcă nu”.
Comuniștii s-au preocupat, nu numai în România, ci și în toate celelalte țări în care făceau pașii pentru acapararea totală a puterii, de a prelua justiția și ministerul de interne. Totul pentru a asigura o „democratizare” a vieții publice, respectiv în vremurile noastre o „independență” a justiției, care s-a materializat prin  aceea că este totalmente pusă în serviciul președintelui. Și dacă în anii 1946-1947 lupta se ducea împotriva „fasciștilor”, ”burghezilor”, acum se duce împotriva „corupției”. Dar această luptă ca și cea precedentă este destinată de a lichida orice urmă de opoziție față de regimul personal al președintelui. Curios, până și președintele Lukașenka se declară de acord să aibă o opoziție „constructivă”, la noi se consideră că trăsătura cea mai evidentă a democrației este lipsa opoziției, lichidarea acesteia. Dacă mai vreți alte părți din scenariul comunist este racolarea de deputați, coruperea unor reprezentanți ai opoziției prin oferirea de posturi în care aceștia devin unelte ale regimului prezidențial. Apoi altă parte din scenariu se referă la subordonarea presei, care s-a manifestat și în anii 1946-1947, practic nu mai există decât un ziar de opoziție, iar toate celelalte au devenit violent prezidențiale (unele se distribuie gratuit – oare ce mogul le finanțează), uitând de orice de reguli de etică. La fel și cu televiziunea, un singur post a mai rămas, dar și acesta trezește mânia proletară a președintelui și oamenilor săi.
Și încă o parte de scenariu, „intelectualii” care îi iau apărarea și îl laudă pe Băsescu, fără a ne spune vreodată de ce, ca și cei din 1946-1947 care îl lăudau pe Dej și comunismul. 
Vreți să continuăm comparațiile: cancelarul Merkel s-a comportat ca Andrei Ianuarievici Vâșinski, impunând un președinte contrar voinței poporului român, iar ambasadorul american a preluat rolul ambasadorului sovietic Kavtaradze. Pe Ana Pauker, care băga „spaima în burgheji”  iar acum în corupți, n-am mai menționat (deși în ochii celei de astăzi s-a păstrat „ura proletară”). Uitați-vă la presa anilor 1946-1947 și veți constata că era orientată împotriva dușmanilor Maniu, Brătianu, Mihalache, așa cum astăzi este îndreptată împotriva lui Patriciu (s-a salvat punând „Adevărul„ în slujba lui Băsescu), Vântu, Voiculescu. Interesant este că de toți aceștia președintele s-a folosit la un moment dat.
La fel ca și în perioada comunistă o mulțime de noțiuni îți pierd înțelesul: democrația înseamnă apărarea lui Băsescu, statul de drept, un fel de „societate socialistă multilateral dezvoltată„ înseamnă dominația nelimitată a lui Băsescu etc. Înainte de 1989 democrația socialistă nu avea nici o legătură cu democrația, umanismul socialist cu umanismul, justiția socialistă cu ideea de justiție etc. Noțiunea cea mai „violată” în peisajul politic de astăzi este cea a dreptei. Ar trebui să spunem că partidul care se pretinde a fi de dreapta a trecut la „dreapta” fără nici o modificare de doctrină. Dar orice om ar trebui să-și pună întrebarea: ce fel de „dreaptă” este aceea, care nu are nici o preocupare pentru dezvoltarea inițiativei private (nu trebuie uitat actul violent și ilegal de închidere de mii de magazine mici în București și alte orașe, încălcând dreptul de proprietate și dreptul cetățeanului de a alege magazinul de la care vrea să cumpere). Ce fel de „dreaptă” este aceea care nu admite concurența (faptele descrise mai sus au avut rolul de a înlătura eventuala concurență făcută supermarketelor – pe care nici astăzi nimeni nu le poate impune nici măcar un palid cod de conduită), nu numai în domeniul comercial, ci și în cel politic, al gândirii în general, privind căile de progres ale România. Comerțul este singurul moment de realitate al vieții economice, dintre micii comercianți urma să se creeze acea clasă de mijloc de care vorbim de atâta timp. Polonia, Ungaria, China, au mers pe această cale și de aceea au rezultate, nu bazine de înot, săli de sport și pationoare construite din banii tuturor de favoriții puterii. Micile întreprinderi sunt permise numai sub forma de căpușe ale unor mari întreprinderi. Atunci este clar că nu pot să-și joace rolul.  
Președintele le știe pe toate, chiar mai mult decât Ceaușescu, nu se sfiește să instruiască zi de zi justiția sa „independentă. Dacă România a avut după 1980 un start mai greoi acest lucru se datorește și faptului că nici măcar în probleme economice nu a existat un dialog între specialiști. Ceaușescu știa totul. Ne-am întors la aceeași situație. Chiar când președintele are o pauză (strategică – i se atrage atenția că răbdarea populației a ajuns la limită), oamenii săi nu-și permit nici o idee, totul se rezumă în a-l lăuda pe președinte și a-l apăra de atacuri. 
Democrația nu poate fi despărțită de libertate. Nici măcar liberatea de vot nu a mai rămas – votați voi că noi știm ce să facem cu voturile voastre. Cvorumul și boicotul sunt cea mai mare excrocherie după alegerile din 1946. La orice alegeri sau referendum există un procentaj 20-30% care nu participă la vor din diferite motive, în nici un caz ca atitudine în favoarea uneia din părțile implicate în procesul de votare. La noi, sub îndemnurile (ordinele) lui Vâșinski cei care au dormit și nu s-au dus la vor inclusiv cei din străinătate pentru care participarea era de multe ori o mare cheltuială . Referitor la comentariile lui Kavtaradze („Ce vă plângeți, în Siria opozanții sunt împușcați”) ar trebuie să i se aducă aminte că președinții își termină uneori mandatul în mod tragic și nu plânge nimeni după ei.
Așa stând lucrurile este greu de apreciat ce șanse are democrația în România, din moment ce singura libertate este aceea de a vorbi în sine. Pentru că un lucru s-a modernizat totuși, nu mai este nevoie de atâția informatori, regimul prezidențial își face treaba cu interceptările, în care deținem un record mondial.
Cel mai grav lucru este acela că o societate fără dialog nu poate progresa, nici politic, nici economic și nici cultural. Acolo unde nu există idei ci numai dispoziții ale președintelui nu poate fi vorba de vreun progres. România are nevoile de ideile tuturor oamenilor care gândesc, are nevoie de libera confruntare a acestor idei, fără etichetările pe care cei de astăzi le-au preluat ca metodă de la comuniști. Într-o asemenea confruntare de idei nu ar avea loc însă oameni fără cultură ca acea ministră care nu știa ce regim are Norvegia și cine a fost Alexandru Moghioroș, iar dintre suporterii președintelui cred că nimeni nu poate fi recuperat, poate Theodor Paleologu. Ce putem să auzim de la acei care se pretind de „dreapta” ca Ungureanu, Neamțu, Papahagi, Patapievici, Cărtărescu, care doresc o democrației fără nici un fel de opoziție, care aplaudă aservirea fără precedent a justiției față de președinte. Regimul comunist, prin monopolul impus asupra locurilor de muncă, asupra distribuției bunurilor și prin teroare a dominat societatea. Metoda de acum este de a dovedi poporului român că degeaba își manifestă dezacordul. Acei care vorbesc despre democrație n-au spus nici un cuvânt atunci când actualul președinte a avut la alegerile de primar sloganul „votați-mă, restul este treaba mea”. Pentru că în nici un moment nimic nu poate fi numai treaba celui ales. Poporul trebuie să participe. Aceasta ar fi democrație și nu mascarada cu făclii, în timp ce îndemn la linșajul deocamdată moral al adversarilor.
Este tragic, dar România se află în ultimele momente în care se mai poate salva de dictatura unora fără idei, fără vreo ideologie, decât aceea a propriei dominații, infailibilități și impunității.
Tiberius PUIU
Nota redactiei: Dl. Tiberius Puiu a trimis la început trei răspunsuri scurte intrând direct în discuție. Ulterior și-a sistematizat  opinia în textul de mai sus, care pornește de la aceleași păreri fără a le mai prelua în întregime. Le cităm mai jos, pentru întregirea contribuției:
„Iertare, se vorbeste despre "flacara democratiei", in care opozitia este balacarita in fel si chip, a mai ramas un singur ziar de opozitie si un singur post de televiziune. De restul a avut grija "justitia ïndependenta". Da, suntem ca in anul 1946, cand ultimele incercari de a reveni la un regimn democratic sunt franate de un aparat bine pus la punct. Despre ce democratie poate fi vorba cand partidul PDL nu admite nici un fel de dezbatere, nu admite concurenta nici in domeniul politic si nici in cel economic. Lichidarea in mare masura a micului comert in Bucuresti este cea mai buna dovada. Am inteles ca au aparut voci ale celor de pe orbita PDL ca democratia este un lucru inutil si daunator in acest moment. Mai este valabila acea vorba ca democratia nu este un mecanism perfect, dar este cel mai bun instrument pentru progresul societatii. Avem nevoie de idei, de dezbateri, nu de aplauze, nu de cineva (vai, Doamne) care sa stie mai multe decat Ceausescu si sa ne intoxice cu aceasta. Nu poate fi intelectual cel care lauda stapanirea la orice pas, este intelectual cel care are o atitudine critica fata de stapanire. Si apoi, ce ideologie are PDL - nu a spus Boc ca intai sa se uneasca cu PLD si apoi vor elabora programul politic? Atitudinea PDL nu are nimic de dreapta, dimpotriva a imprumutat momente din preluarea puterii de catre comunisti in 1946-1947 (subminarea opozitiei, lupta de clasa - acum sunt mogulii, pentru ca permit si sustin o presa inca independenta etc.)”      
”Democratia nu poate fi despartita de libertate. Libertatea care are atatea fatete: de a alege (inclusiv magazinul de la care cumperi - libertate violata in Romania si aproape nimeni nu a protestat cand s-au inchis atat de multe mici magazine). Libertatea se bazeaza si pe existenta unei clase de mijloc, a carei aparitie este puternic ingradita in Romania. Este vorba de o clasa de mijloc, care sa fie independenta si sa poate avea propriile pareri. Cand sunt salariat la o firma, mi-e greau sa gandesc independent Apoi este vorba de participare, cuvant si notiune care lipseste la politicienii nostri. Boicotul in forma care a avut loc a fost o escrocherie, nu forma de participare. Apoi, existenta concurentei, inclusiv in domeniul politic, trebuie sa constituie o grija a politicienilor. De ce nimeni din tara aceasta nu a comentat cand un candidat la primaria Capitalei a avut sloganul 'votati-ma, restul este treaba mea'. Nu, orice politician democratic trebuie sa atraga cetatenii la actiunile sale. In situatia cand forta se impune, avand in subordine toate organele si in primul rand justitia, este normal ca minciuna sa devina pentru cetatean o forma de aparare, iar pentru politicieni un obicei, pentru ca sistemul politic nu permite pedepsirea minciunii politicienilor.
Sincer sa fiu, nu cred ca asa cum a pornit discutia, in abstract, va duce la ceva. Eventual la decoratii cu 'Flacara democratiei'.
Este pacat sa discutam despre sexul ingerilor, cand in jurul nostru se petrece ceva care nu are echivalent in istoria Europei, cand vorba lui Panait Istrati, o tiranie mult mai groaznica decat cele cunoscute pana acum, este pe cale sa se consolideze. ”          
„ Lozinca statului de drept -  o versiune actualizata a societatii socialiste multilateral dezvoltate (SSMD). Ceausescu trebuia inlaturat, desi cei care au venit dupa el nu erau cei mai buni. Pentru ca societatea romaneasca nu a beneficiat de un dialog. Iar acum raul absolut este Basescu si inlaturarea lui este conditia necesara pentru un progres al societatii romanesti. Dintre suporterii lui nu poate fi nimeni recuperat, nici macar Theodor Paleologu. Repet pana la obsesie - ce fel de democratie se propune de Ungureanu, Neamtu, Basescu, fara opozitie, fara presa libera, fara televiziune libera. Iar cei care se grabesc sa critice USL, in situatia in care singura arma de care mai dispune este parlamentul, reprezinta o diversiune pentru a-l ajuta pe Basescu.
Despre ce slujire a interesului national poate fi vorba cand un singur om are toate solutiile si nu admite sa fie contrazis, iar cateii lui latra si cauta sa muste pe oricine care are alta parere decat "Zeus".
Lucrurile trebuie spuse pe nume, democratie nu poate exista sub umbra dictaturii care dicteaza justitiei din Romania. Derapajul spre dictatura, in lehamitea, frica populatiei si slugarnicia si cameleonismul atator intelectuali isi are modelul in anii 1946-1947. Luati in mana ziarele din acea perioada, inlocuiti Maniu cu Voiculescu (desi nu se compara ca personalitati) si gasiti presa basista de astazi. Se vorbeste de dictatura USL, cum se poate, cand toata presa este basista? Sunt publicatii care se distribuie gratuit - de exemplu Curentul - de o violenta care aduce aminte de presa comunista agresiva.”          

Adrian SEVERIN
                                    SUGESTII PRIVIND
                            DEZBATERILE PROPUSE
Stimate domnule Leu,
Va raspund cu o oarecare intarziere dar vremurile nu ne permit totdeauna ritmurile dorite. In acest moment as face cateva sugestii si remarci pe marginea propunerilor dvs.
Ca denumire a Grupului as sustine « Grup de reflectie privind democratia reala ». Ideea centrala a intregului demers ar trebui sa fie tocmai aceea a definirii, identificarii democratiei reale. Este implicit faptul ca un asemenea efort ia in considerare nevoile Romaniei, Europei si lumii contemporane in intregul ei. De aceea cred ca nu ar trebui limitata reflectia prin referire exclusiva la unul dintre acesti « beneficiari ».
A vorbi despre « democratia reala » presupune convingerea ca exista si o “democratie ireala”. Or, lucrurile chiar asa stau. In anumite conditii democratia este doar virtuala, in altele doar formala. Cred ca ar fi util ca participantii la reflectie sa fie invitati a se adresa acestor distinctii spre a le lamuri din perspectiva fiecaruia.
Reflectia asupra felurilor democratiei (mai putem vorbi despre democratia electoralista, participativa, liberala etc.) necesita, probabil, si formularea unor opinii asupra a ceea ce este democratia, in general. Eu m-am ocupat de subiect ca raportor al Consiliului Europei si nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca in lumea « marilor democratii consolidate » nu exista consens in ceea ce priveste definirea democratiei. In plus, de cele mai multe ori cand se incearca evaluarea unui sistem de organizare sociala ca fiind democratic sau nu, se apeleaza la criterii dogmatice, in lipsa unor criterii care sa masoare functionalitatea sau utilitatea sociala a democratiei – prin raportare a metodelor la efecte si a efectelor la nevoi.
In lume se vorbeste, déjà, mult despre criza democratiei. Nu cred ca putem reflecta la « democratia reala » fara ca, in prealabil, sa analizam daca avem de a face intr-adevar cu o criza a democratiei si daca da, in ce consta ea si care sunt efectele ei.
O intrebare care se pune frecvent este aceea daca democratia poate exista / functiona si in afara cadrului national. In ceea ce ma priveste eu cred ca poate dar in masura in care poate exista democratie in afara natiunii, democratia transnationala (in UE) si cea inter-nationala au a fi inventate.
Problema democratiei aduce in discutie relatia acesteia cu statul de drept si drepturile omului. Pot ele exista separat sau numai impreuna ?
Odata clarificate aceste aspecte ar trebui, poate, sa analizam felul si masura in care ele se regasesc in Constitutia Romaniei si in practica socio-politica.
O alta tema importanta ar privi legatura dintre democratie (cu criteriile ei) si cultura, respectiv contextul istoric, al traditiilor, credintelor etc in care democratia se construieste si se practica. (Putem vorbi, oare, si de determinarea geografica a democratiei ?)
Pe acest plan ne-am putea intreba daca exista democratie feudala, de pilda ? Am putea analiza ce inseamna modernitate si democratia aferenta ei ? Am mai putea cerceta daca exista o democratie europeana, americana sau asiatica ? In masura in care am admite asemenea distinctii am putea accepta, oare, ca exista si o democratie cu specific romanesc? De unde ar proveni si in ce ar consta acest specific?
O intrebare importanta este daca democratia poate fi exportata? Eu cred ca numai dictatura poate fi exportata. (Asta apropo de neoconservatorism si solutiile pe care vor sa ni le impuna unii. Exista un « talibanism » al democratiilor occidentale care ridica problema secularizarii relatiilor internationale.)
Daca tot vorbim de democratie, poate ar fi bine sa reflectam decomplexat si dedogmatizat si asupra sistemelor alternative: oligarhie, dictatura etc. ; precum si asupra masurii in care democratia are aptitudinea (sau slabiciunea) de a putea fi folosita (si in prezent este) ca masca pentru acele sisteme. (Cazul Romaniei este relevant).
Poate ar fi bine sa vorbim si despre democratie si geo-politica. Respectiv de indemnul pe care il auzim azi in Romania (dar pe care l-am auzit si in timpurile trecute) de a accepta autoritarismul intern in schimbul bunelor relatii externe.   
Ca mod de abordare a acestor posibile teme se poate alege punerea lor in discutie pe rand  (cam in ordinea in care le-am expus) solicitand ca, toti cei care doresc, sa isi prezinte punctele de vedere pe marginea lor. Cred ca aceasta ar fi metoda ideala in masura in care participantii la reflectie au disponibilitatea sa elaboreze pe marginea unor teme impuse in orice moment.
Alternativ, s-ar putea solicita participantilor ca fiecare sa reflecteze pe marginea temei / temelor (dintr-o lista data) in legatura cu care are ceva de spus, urmand ca apoi contributiile sa fie grupate si publicate intr-o anumita ordine.
In plus, s-ar putea permite participantilor introducerea in orice moment a unor teme proprii in legatura cu care sa prezinte un punct de vedere si sa ceara reactia celorlalti membri ai grupului.
Cam acestea ar fi sugestiile mele pentru moment. Sper sa va fie de folos. Numai bine,
                                    Adrian Severin

 
Nota redacției :
Referitor la termenul  democrație reală sugerăm ca bibliografie, până o vom traduce noi spre publicare în fascicolele viitoare ale dezbaterii, opera lui Jacques Maritain, cel care a formulat, a argumentat și a pus în circulație imperativul democrației reale pentru funcționarea statului de drept și pentru relațiile Persoanei umane cu Statul.
Referitor la celelalte ample sugestii pentru care îi mulțumim autorului, le-am publicat aici tocmai pentru a le pune în discuție cerând „ reacția celorlalți membri ai grupului”.
Așadar, ca și la celelalte articole de mai sus :
așteptăm comentarea lor cât mai largă și completarea  cu alte sugestii prin care să ne conturăm și să ne definim cât mai bine structura, ca for de reflecție și dezbateri libere
Acesta este apelul cu care încheiem primul capitol  al primei noastre broșuri, menită să devină prima fasciculă din  Analele pe care le proiectăm.
 
BIBLIOGRAFIE ADIACENTĂ
cu aserțiuni pro și contra argumentărilor noastre,
care pot îmbogăți dezbaterea, prin:
OPINII RECENTE PRELUATE DE PE ALTE BLOGURI ȘI PUBLICAȚII
 
           
         ISTORIE PE MUCHIE DE CUŢIT
Referendumul din 29 iulie 2012 a devenit, iată, deja istorie. O istorie în procente contestate şi în aşteptări populare foarte mari din care niciun politician nu a înţeles, se vede, aproape nimic. Fiecare interpretează în fel şi chip, după propria sa putere de judecată, evenimentul anterior desfăşurat, comentând cum nu se poate mai primitiv şi mai fără de substanţă veridică esenţa subtilă a acestuia. Sociologic vorbind şi lipsiţi de cea mai mică urmă de accent pătimaş, tabloul României de după actul democratic abia produs arată destul de tulbure şi de plin de intruziuni exterioare nepermise, unele dintre ele, din păcate, nu foarte greu de anticipat - şi mă refer aici la sosirea în ţară a premierului ungar V. Orban, o vizită, de altfel, la locul ei, firească, dacă nu ar fi fost completată profund antidemocratic de îndemnul acestuia adresat populaţiei maghiare de pe teritoriul României de a nu participa în mod direct la vot, ca şi cum ungurii din judeţele transilvane nu ar fi de facto cetăţeni români cu drepturi depline, direct preocupaţi de problemele de ordin intern ale ţării lor de apartenenţă (total impropriu a fost, de asemeni, în acest context şi discursul actualului preşedinte al UDMR, K. Hunor) -, încălcat fiind aici extrem de grav de către politicianul din Ungaria vecină principiul firesc al libertăţii de exprimare propovăduit sus şi tare de conglomeratul statal numit azi Uniunea Europeană, din care facem şi noi acum parte. 
Se ştie că, în general, istoria s-a realizat întotdeauna cu diplomaţie şi cu sânge. Am mai scris asta într-un text anterior. Pe 29 iulie 2012 însă, poporul român şi-a scris propria istorie de această dată cu voturi. Cele 7,4 milioane de persoane active, care au optat la scrutinul menţionat pentru demiterea actualului preşedinte, au reuşit să ofere întregii clase politice pe tot parcursul zilei de ieri cea mai mare lecţie de seriozitate de după 1989 încoace, după părerea mea. Venită la vot într-o proporţie suficient de mare ca să se atingă un anumit prag-limită impus fără prea multe argumente solide de către decidenţii politici ai momentului, populaţia României, spre deosebire de politcienii săi duplicitari, a ales în mare parte, cu maximă conştienţă şi luciditate altceva - şansa de a trăi în mod civilizat şi demn într-o ţară care să nu mai facă sluj vreodată prin reprezentanţii ei aleşi la poarta unor familii europene mânate de interese diverse şi-atât, ci să stea cu fruntea sus şi să se considere egala tuturor celor care compun astăzi Uniunea Europeană, etalându-şi cu mândrie şi cu respect deosebit mulţimea de valori universale dăruite ei cu prisosinţă în timp de divinitate. Ceea ce este deosebit de interesant de subliniat însă aici îl constituie faptul că, din evenimentul politic românesc desfăşurat la data de 29 iulie a anului 2012, întreaga Uniune Europeană însăşi ar trebui să înveţe ceva fundamental, non-abstract pentru bunul său mers înainte, ceva ce aceasta promovează la nivel de discurs politicianist în tot locul şi sub toate formele sale - democraţia. Dar nu una oarecare, ci Democraţia cu majusculă. România a atins ieri, pentru prima dată, am putea afirma, în ultimii douăzeci de ani, datorită votanţilor ei responsabili şi fermi în convingerile lor personale, nu un anumit prag minim aflat sub incidenţă juridico-politicianistă, nu, ci un nivel superior de exprimare a voinţei sale individuale, nemanipulabilă în vreun fel acum, ci manifestată liber, ca o consecinţă firească a lungului şir de fapte negative trăite de populaţie de-a lungul anilor din urmă.
 Ceea ce trebuie semnalat însă la finalul acestei ample acţiuni politice desfăşurate la nivel naţional, în afară, bineînţeles, de aspectul democratic al evenimentului în sine, este atitudinea cetăţenilor români, foarte activi din punct de vedere civic, cu o conştiinţă şi o determinare remarcabile, iată, în luarea unei decizii hotărâte de asemenea tip, excepţie de la regulă făcând, evident, doar inşii care au uitat că există pe această lume şi în cuprinsul graniţelor acestei patrii ca entitate cu discernământ şi drept de a alege, participând la conturarea unei forme clare de boicot pedelisto-udemerist către care au fost îndrumaţi, de altfel, cu sârg şi insistenţă de anumiţi exponenţi politici atât interni, cât şi externi. Din păcate, politicienii tuturor taberelor partinice ale momentului au avut şi au în continuare o atitudine de vizibilă afişare a propriilor lor interese personale, eliminând din ecuaţia puterii efemere, pe care o deţin, poporul însuşi. Declaraţii peste declaraţii, fără vreo legătură anume cu votanţii sosiţi de bună voie la urne sau cu dorinţele şi aşteptările acestora. Prin mesajele diseminate în eter la o zi după referendum, s-a întâmplat un lucru detestabil. Sinceră să fiu, nu îmi doream să se repete aşa ceva. Astări s-a produs din nou, de parcă mai era nevoie a nu ştiu câta oară, urâţirea în mod voit a chipului unei Românii în plină fierbere din toate punctele de vedere, unde criza economică, prin măsurile de austeritate care au fost luate, a făcut pur şi simplu ravagii pe foarte multe dintre palierele societare cunoscute, iar etnia maghiară a ajuns să joace, după cum i se cântă, la comanda politică venită de pe buzele unui înalt oficial de dincolo de graniţa vestică a ţării noastre, nu splendidul ciardaş caracteristic, ci vicleanul, vorba lui Arghezi, „Joc de slugi şi joc de stăpâni” - de-a v-aţi ascunselea, un joc simplu, de altfel, pe care „Îl joci în doi, în trei / Îl joci în câte câţi vrei. / Arde-l-ar focul.”                      
 Pentru prima dată în ultimii douăzeci de ani, repet acest lucru important, poporul român a ştiut cu adevărat ce vrea, reuşind să-şi anuleze propria frică şi tăcere complice prin exercitarea într-un număr foarte mare a dreptului său de vot, un vot care semnifică multe, semnifică o seamă de cuvinte, un potop de dorinţe şi de aşteptări, care se vor a fi toate împlinite cât mai curând. Faptul că peste 7,4 milioane de români au aşezat cu mare năduf ştampila pe buletinul de referendum în vederea demiterii căpeteniei Administraţiei prezidenţiale a României a fost cel mai dur mesaj de după 1989 transmis de popor întregii clase politice româneşti privită în ansamblul său, nu numai preşedintelui suspendat în sine, mesaj care a spus, printre altele, atât: „Stop! Aşa nu se mai poate!”. O auzi cineva, oare, în mod real vocea populară, mă întreb ca simplu cetăţean al acestei patrii române, au ba ?!... Numai Dumnezeu poate şti răspunsul la această interogaţie retorică personală. La fel şi propriu-ne viitor ca naţie.  
                                                                 MAGDALENA ALBU
                                                  30 iulie 2012

VIOREL BAETU
 [viorel@baetu.de]
                 Omul și secolul XXI
Un adevăr universal:
Egali suntem astăzi ca și ieri și ca și mâine, doar în mormânt!
Unde trăim si cum trăim – Partea 1
CEI în vărstă, o duc prost și nu mai înțeleg nimic.
CEI tineri sunt dezorientați, n-au perspective și nu înțeleg de ce?
CEI care vor să ajungă la putere, critică totul, dar nu înțeleg nimic. CEI care sunt la putere se fac că înțeleg, dar în realitate nu înțeleg.
Dar toată  lumea e democrată și toți luptă pentru
 DREPTURILE OMULUI!
Bravo!
1) Cum este în ziua de azi?
Nu mai avem decât vreo două , trei, dictaturi, deci în ziua de azi ar trebui ca oamenii de pe planeta asta democratizată să fie toți fericiți !
De ce oare nu e așa?
Asta poate să ne spună doar bunul Dumnezeu, sau poate dacă reușim să interpretăm corect evenimentele pricepem căt de căt și NOI.
NOI, cei mulți, „turma plătitoare de impozite”, care suntem numai oameni, deci avem orgolii și de aceea niciodată nu vom recunoște că suntem manipulați ca niște păpuși trase pe sfoară de alți oameni ( pe scurt EI), care arată ca și NOI, mănâncă ca și NOI, umblă ca și NOI, dar nu sunt ca NOI.
NOI muncim, NOI producem, NOI suntem BIP-ul (Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiEI în interiorul unEI țări în decurs de un an).
EI au priceput de la început că „banii nu aduc fericirea dar e foarte bine să-i ai” iar dacă tot îi ai, e foarte bine să ajungi la putere, ca să-i poți înmulți, iar dacă tot ai ajuns acolo, e bine să faci totul că să și rămâi.
EI știu că esențial nu e cum înmulțești banii, ci esențial e să-i înmulțești fără să ții cont de nimeni și mai ales de alții( pe scurt NOI), care arată ca EI, mănâncă ca EI, umblă ca EI, dar nu sunt ca EI.
Unii dintre EI mai tăntălăi, se fac politicieni și încearcă să se profileze, aici trebuie spus că partidul cu care ajungi să câștigi bani, în principiu, e bine să fie unul cunoscut.
Alți EI mai isteți se fac manageri și învârt  banii, aici e bine să fii la sursă, adică acolo unde sunt bani mulți, bănci, concerne energetice, bursă, căci aici dacă lipsesc vreo câteva milioane nu se observă.
2) Ce ne oferă ziua de azi?
Crize și iarăși crize, care ne fac pe NOI cei din „turma plătitoare de impozite”  să dăm bani din buzunar ca EI, băncile, concernele, statul, să poată exista și să decidă cum se poate ieși din criză, fără ca profitul și imaginea lor să sufere.
 NOI, care fără o bancă care să-ți dea bani, fără curent , fără benzină, fără welness, fără Gucci, fără porno, fără și..... fără, nu mai putem trăi, în sistemul de astăzi, liber, democratic, plin de simțire pentru om (care om?)... etc, etc..........
EI cei care au acumulat banii, de-a lungul timpului au învățat cum se manipulează lumea și finanțează campaniile electorale deci decid cine să ne conducă și mai ales cum să ne conducă.
În periodele de criză, NOI trebuie:
-să renunțăm
-să înțelegem
-să strângem cureaua
Totul pentru binele nostru și  al generațiilor viitoare!
Iar în perioadele excedentare, NOI trebuie să:
-să renunțăm
-să înțelegem
-să strângem cureaua
Totul pentru binele nostru și  al generațiilor viitoare!
Bravo!
Dacă asta ar funcționa am fi cu trup și suflet pentru!
Dar de abia ajunge unul din profeții care ne promit „marea cu sarea” la conducere și  auzim fraza tipică de ani și ani de zile:
-NOI avem excedente de miliarde si miliarde de Euro, dar având în vedere datoriile și proasta guvernare a celor dinaintea noastră NOI va trebui:
-să renunțăm
-să înțelegem
-să strângem cureaua
................................................
3) Ce se întâmplă?
Tineretul e debusolat, nu mai înțelege nimic, se revoltă cum e și normal, pentru chestii care sunt cruciale în ziua de azi.
De exemplu:
Părinții nu i-au cumpărat Adidașii care sunt la modă și deci în clasă nu mai este „in” ci este ”out”,  ceea ce este în ziua de azi, este ca și cum în evul mediu ai fi fost legat de stâlpul rușinii în piața centrală.
Deci își face dreptate, liber și democratic.
Tânărul își i-a pușca sau pistolul și se duce să-i împuște pe cei care l-au jignit, câteva rude, câțiva colegi, câțiva profesori și câțiva nevinovați care erau la momentul nepotrivit, la locul nepotrivit.
Tânăra, fuge de acasă, trăiește pe stradă, droguri, prostituție și alte de-al de astea, până rebeliunea trece și ea e moartă sau într-o clinică.
Asta devine în societatea noastră de consum, consum și iarăși consum, o normalitate, deci un mod de a trăi.
Să-ți faci dreptatea ta,  într-o lume care nu mai are noțiunea de dreptate!
4) Ce urmează?
Mediile, ziare, reviste, televiziunea,  radioul, se înghesuie la locul faptei , nu pentru a analiza fenomenul, ci pentru a face COTE!
COTELE aduc tiraj, aduc număr de spectatori,  de cititori, deci aduc reclame, deci în fond aduc  BANI!
Iar NOI plângem de milă, punem flori și lumânări, așa cum se cuvine, pentru că NOI încă credem că Dumnezeu este bun și milostiv!
Dar NOI nu-l cunoaștem pe Dumnezeul COTELOR!
EI îl cunosc!
5) Ce , Cine, Cum?
Lumea de azi se înmulțește și se înmulțește, de în curând  pe fiecare bucățică de Terra te vei freca unul de altul.
Se nasc oameni, de toate culorile, de toate mărimile, de toate religiile.
Aceștia învăța de la început principiile de bază ale supraviețuirii:
-Lumea e condusă de bănci, de concerne energetice, trusturi multinaționale și e manipulată prin mediile  a căror morală se numește „Cotă - (număr de telespectatori pe emisiune)”.
-Pentru a pătrunde în lumea COTELOR, trebuie să ajungi la statutul de STAR!
Iar  ca să devii STAR în ziua de azi, nu e ușor dar nici greu, căci VALOAREA oricum este o treabă arhaică, o chestie la care  ținea bunicul, un tip care și-a pierdut piciorul în războiul ăla afurirsit din 43 sau 44,când se zice că lumea se lupta până și pentru un morcov.
De ce oare?
Că EI nu mănâncă morcovi!

Adrian BOTEZ

         GOLANUL ŞI „DEMOCRAŢIA”
...Atâta risipă de energie naţională, în aceste zile, care preced referendumul din 29 iulie 2012...atâta frăsuială şi cotonogeli pe sub masă, de să juri că va începe un război civil, în România cea de tot paşnică!
Şi de ce toate astea? Pentru că, se zice, rituos şi stupid: „trebuie să respectăm regulile democratice”...!!!
...Păi, dacă democraţia este doar un „joc cu reguli” (...dar ce-ar fi să ne ocupăm, în scurtul răgaz al vieţuirii noastre, pe acest Pământ, nu de JOCURI, ci de TREBURILE CELE SERIOASE ŞI ETERNE, dacă tot a vrut soarta noastră să fim OAMENI -  ...iar nu JAVRE ŞI COTOI?!)?!), şi, totuşi (sau: mai cu seamă!), consumă tot ce are mai bun, din punct de vedere energetic, un popor! -  ÎNSEAMNĂ CĂ ESTE O FORMĂ DE ORGANIZARE SOCIALĂ EXTREM DE DEFICITARĂ ŞI CHIAR SINUCIGAŞĂ/AUTO-GENOCIDICĂ!
Cum, adică? Să desfăşori steagurile unui adevărat război naţional, pentru a alunga o javră ordinară, pripăşită într-o căsoaie anodină, numită „palatul Cotroceni”?! Noi socotim că un picior în dos, dat acestui derbedeu ordinar şi jalnic – este/ar fi arhisuficient, pentru a rezolva problema conducerii României!
...Cum, din pricina unui derbedeu, a unui golan de doi lei grămada, să tulburăm viaţa şi liniştea unui popor de cca 20 de milioane?! Este nefiresc şi absurd!
„L-au ales 5 milioane de români!” Ceeee?! Cum adică: votul aşa-zis „democratic” face ca 5 milioane de golani, de ţigani „cu fulgi în bot” (vorbesc de membrii infracţionali ai acestei etnii, nu generalizez! – ...şi, în definitiv, astfel de „ţigani” sunt şi mulţi, MULT PREA MULŢI! – dintre „românii” de azi!!!), de beţivi şi analfabeţi, să decidă cine conduce o ţară şi un popor – şi, mai ales, un Neam, din care s-au născut un Boirebista şi Decebal, un Ştefan cel Mare şi Mircea cel Bătrân, un Mihai Viteazul, un Horea şi Crişan şi un Tudor din Vladimiri, un Bălcescu şi un Cuza, un Eminescu, Coşbuc, Goga ori Blaga, un Grigore Moisil şi Traian Vuia, un Enescu, Teslea, Octavian Paler etc.?! VOTUL LUI MOISIL, EMINESCU ORI HENRI COANDĂ ŞI EMIL CIORAN ORI OCTAVIAN PALER...etc. -  SĂ FIE EGAL CU AL UNUI GOLAN, TÂMPIT SAU BEŢIV NOTORIU...dar apăraţi, şi tâmpitul, în tâmpenia lui, şi beţivul ori golanul, în beţia şi golănia lor, de un...”JOC”?! JOCUL DEMOCRATIC!
PTIU!!! Faină treabă!
Suntem sănătoşi la cap, oare, oameni buni?! Nu cred...mai ales cei ce se pun chiar „chezaşi” pentru această aiureală grotescă!!!
...E cazul ca lumea să reflecteze la aceste aspecte funambuleşti şi hidoase, chiar cu iz macabru, care obligă cca 20 de milioane de oameni (printre care există medici asemeni Vindecătorului/Taumaturgului Hristic, ingineri geniali, profesori şi preoţi cu cea mai înaltă misiune terestră, aceea de a creşte şi îngriji sămânţa trupului şi Duhului Uman...meseriaşi împătimiţi de meşteşugul lor, ba chiar şi magistraţi luminaţi!) - ...şi, toţi, o, Doamne, TOŢI! -  să se prefacă serioşi, chiar gravi ca nişte mumii, când se pregătesc să dea afară din ograda ţării un golan murdar, un găinar spurcat, un derbedeu greţos.
Nu se poate continua aşa – mai ales că, dacă vom continua aşa, toţi şmecherii lumii (că nu duce lipsă lumea, mai ales „UE-lită” – FALSĂ ŞI UCIGAŞĂ „EUROPEANĂ ELITĂ”!!!) ne vor „încăleca”, sclaviza şi aneantiza – PENTRU CĂ LUĂM ÎN SERIOS O PROSTIE ABSURDĂ.- anume croită pentru ţări/popoare stră-vechi, paşnice şi visătoare, cum este a noastră/al nostru!!!
E cazul să ne grăbim a ne căuta şi găsi, precum a făcut-o Titu Maiorescu, în veacul al XIX-lea, în condiţii la fel de vitrege şi de maximă urgenţă morală, precum cele de astăzi – ELITELE DE DUH ALE NEAMULUI ROMÂNESC!!!
...E timpul să creăm, dacă nu un REGIM TEOCRATIC (în contra căruia Masoneria este grozav de aprig pornită!), măcar O CONDUCERE NOOCRATICĂ! Măcar O REPUBLICĂ PARLAMENTARĂ AUTENTICĂ!
Nu trebuie să ne dăm înapoi de la nimic care să ne ferească, pe viitor, de a ne pune, toţi, în situaţia de culme a ridicolului: să mobilizăm 20 de milioane de oameni onorabili (majoritatea...!), pentru a scăpa de UN SINGUR derbedeu, de UN SINGUR golan şmecher, care-şi râde de noi! Să nu ne mai amărâm, gândindu-ne că râsul lui de tâmpit aiurit este „alimentat” de alde...”Merkăloaia” şi nen'tu Barosso, care ştiu despre România cât ştim noi despre planeta Saturn! Şi le pasă de ea cât atâta! - ...afară de jaful/jefuirea ei ginghis-hanic/ă!
...Personal, ne-am supune şi unei DICTATURI PARLAMENTARE! Pentru că ignoranţii nu ştiu că sensul originar al cuvântului „dictatură” este foarte aproape de câmpul semantic al „Mântuirii/Salvării din Pericol de Moarte” (şi „agricultorul” Cincinnatus a fost dictator !) – şi orice dictatură, în rostul ei vechi, dura doar cât dura primejdia de moarte, pentru „polis”-ul/Cetate!
Evident, cei ce se tem, cică, de „dictatură”, se tem, de fapt, de „tiranie”! Da, aici ar avea perfectă dreptate: nu se poate îngădui unui dement să-şi joace „tropoţica” aşa-zisei „democraţii” de mucava, pe spinarea şi întru distrugerea unui Neam prea puţin (ori prea lent!) reactiv, întru vitalitatea sa biologică şi de Duh!
...Până una-alta, până ne descoperim şi le punem în rânduială (şi sub lege!) ELITELE VIITOARE (cele îndelung şi înţelept alese şi spre folosul cel obştesc rânduite, de către vechile elite... - ...acum, atât de discrete şi dispersate, DAR NU INEXISTENTE, cum ar vrea duşmanii noştri să credem!!!!), să ne facem vânt, cu nădejde în Dumnezeu, pentru a-l pricopsi pe golanul pripăşit (prin voinţa falselor elite şi, mai ales, prin TIRANIA STUPIDĂ A MAJORITĂŢII!) CU UN ŞUT SĂNĂTOS, DREPT ÎN DOS!!! Să se dea de-a berbeleaca, până dincolo de hotarele Grădinii Maicii Domnului, el şi toată familia lui (biologică şi i-morală) de golani şi derbedei – până la Judecata de Apoi!
...Marş, javrelor jegoase şi leproase! Aici este Imperiul Celest al Tarabostes-ilor, al Celor cu ALBE CUŞME, ţuguiate/suite până în nori!!!...După ce faceţi această curăţenie – aveţi grijă, confraţii mei VALAHI, Paznici ai Sfintei GRĂDINI, să nu mai rostogoliţi alte spurcăciuni, spre poalele Kogaionului Sfânt, ale Muntelui Ascuns în propria-i CURĂŢIE DE DUH!!!
  -„(…)Totodată schemele de gândire şi de comportament s-au polarizat în jurul principalului model colectiv, îmbrăţişat de cetăţeni. în acest model colectiv sau ideal uman s-au condensat, s-au decantat reprezentările esenţiale, schemele de gândire, valorile. În timpul Republicii, acest model colectiv a fost întrupat de CINCINNATUS, consul şi dictator  (republican,adică magistrat unic şi extraordinar, desemnat numai pentru o perioadă de şase luni), în secolul al V-lea î.e.n. Cei care au venit să-l înştiinţeze că a fost desemnat dictator, pentru a salva Roma dintr-ogravă criză militară, L-AU GĂSIT TRUDIND LA PLUGUL LUI ŞI LUCRÂNDU-ŞI SINGUR OGORUL (s.n.). Cincinnatus şi-a şters sudoarea, care îi cădea pe ochi, şi şi-a îmbrăcat toga praetextă, veşmântul magistraţilor (LIV., 3,26, 7-l2; EUTROP., 1,17). Prin urmare, Cincinnatus era închipuit ca un brav militar şi un destoinic general, bărbat modest, pasionat de osteneala pe propriul său pământ. EL ASOCIA, ÎN PERSOANA SA, CELE MAI ÎNALTE VIRTUŢI ŞI DEMNITĂŢI CU MUNCA MODESTĂ, ÎNSĂ FOARTE UTILĂ, PE OGORUL SĂU. DE ASEMENEA EL,REPREZENTA UN EXEMPLU VIU DE DISCIPLINĂ. DEŞI PATRICIAN, DATORITĂ JOCULUI SOLIDARITĂŢILOR CIVICE, DE DIFERITE OBÂRŞII, CINCINNATUS A DEVENIT ŞI IDEALUL UMAN AL PLEBEI ROMANE (…)” – cf. Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I, Societatea “Adevărul” S.A., 1994
                                                                                          prof. dr. Adrian Botez

Dorian Galbinski
                                            ”Noi, intelectualii!”
Cu mulţi ani în urmă am condus doi oaspeţi din lumea filmului din România la studiourile Pinewood de lângă Londra, unde se turna un nou film James Bond, cu Roger Moore în rolul principal. Asistând la filmarea câtorva scene, unul dintre vizitatori m-a întrebat, la un moment dat: ”Ce studii are regizorul?” ”Nu ştiu”, am răspuns, ”şi probabil că nu l-a întrebat nimeni. De fapt nu are nici o importanţă”. ”Păi atunci, pe ce bază a fost angajat?” ”Pe baza talentului şi experienţei lui”. ”Bine, dar cum a fost angajat pentru primul lui film?” ”Probabil l-a convins pe producător să-şi asume riscul”, am răspuns. A dat din cap, neconvins. Prăpastia era prea mare!
Şi nu a fost singurul caz în care oaspeţi din România mă întrebau despre studiile şi diplomele interlocutorilor lor britanici. Am înţeles că doreau poate să ştie de la bun început dacă au sau nu de-a face cu intelectuali.
Am avut toată viaţa o mare admiraţie pentru oamenii de valoare, aproape chiar veneraţie. Încă în copilărie, voiam să-i scriu lui Charles Dickens să-i mulţumesc pentru “David Copperfield”, apoi lui Arthur Conan Doyle pentru Sherlock Holmes sau lui Alexandre Dumas pentru ”Cei trei muşchetari”. Mai târziu, zâmbeam la gândul că ar trebui să-i scriu lui Caragiale, lui Rebreanu, unora dintre profesorii mei de la liceu, etc.
La maturitate am început să am însă probleme cu intelectualii. Bineînţeles nu cu cei autentici ci cu ceilalţi, cei care nu scapă nici un prilej să strecoare ”noi, intelectualii”, sau ”eu, care sunt intelectual” în discuţii sau articole. Termenul ”intelectual” pare să fie o constantă în presa română, la radio şi TV. Ori de câte ori îl aud, îmi vine în minte lozinca ”Noi muncim, nu gândim”, care reflectă prăpastia dintre intelectuali şi restul populaţiei, apartheid-ul tacit practicat de unii intelectuali români: noi şi restul, noi şi ceilalţi. Dar cine spune ”noi, intelectualii”, nu se gândeşte probabil la încărcătura explozivă a termenului, interpretată de ”ceilalţi” ca ”noi – inteligenţii, noi – cultivaţii, noi care ştim să vorbim şi să scriem, noi – elita, care mergem la operă şi ascultăm muzică clasică”. Şi aici nu este vorba de ”corectitudine politică”. Nu este ce spui, ci cum spui. Nicăieri în lume (nici măcar în Franţa) nu am detectat o neîncredere şi o suspiciune mai mare între cele două tabere, dacă le pot numi astfel.
Am căutat în DEX definiţia intelectualului:
INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, S. m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.
Aşadar, dacă nu ai o pregătire de specialitate temeinică şi nu lucrezi în artă, ştiinţă sau tehnică nu poţi fi intelectual? Graham, un galez care mi-a făcut reparaţii în locuinţă, a zugrăvit, a vopsit, a instalat baia, etc., asculta tot timpul postul de radio BBC 3, care transmite numai muzică clasică, a discutat cu mine despre Uniunea Europeană, Orientul Mijlociu, Rusia (tocmai terminase de citit ”The Russians”, de Hedrick Smith), şi, la un moment dat, m-a pus chiar în încurcătură începând să vorbească despre corespondenţa lui Şostakovici. Este un autodidact, nici nu cred că are bacalaureatul (A levels în Marea Britanie). Nu e intelectual? Eu cred că da, deşi nu a pronunţat probabil niciodată în viaţa lui termenul. Are un intelect foarte dezvoltat, deci se încadrează în definiţia pe care o dă The New Oxford Dictionary:
Intellectual: noun• a person possessing a highly developed intellect
În lumea anglo-saxonă se spune că orice om care îşi exersează mintea este un intelectual. Un om care îşi pune întrebări şi caută răspunsuri. În România însă, Graham nu numai că nu ar fi considerat intelectual, dar ar fi privit de sus, din cauza meseriei pe care o practică. (Este atât de talentat în ceea ce face încât ar fi putut să spună că este ”interior designer”, dar nu, el preferă să se prezinte ca zugrav şi instalator.)
Iată de ce lozinca ” Noi muncim, nu gândim”, nu putea să apară în Anglia. Termenul ”intelectual” nu este folosit aici aproape deloc. Este adevărat că englezii sunt cei care au inventat understatement-ul, modul prin care exprimă o idee sau o opinie, fără să sune prea pompos, prea ”intelectual”, dar modestia lor este reală. O folosesc tocmai pentru a nu te face să te simţi în inferioritate, nu le place ”să-ţi ia faţa”.
De fapt, ei practică această atitudine în viaţa de zi cu zi. Medicul nu caută să te intimideze cu ştiinţa lui, nu se jenează să-ţi spună ”nu ştiu ce ai, dar nu pare grav, o să-ţi treacă în câteva zile”, nu se simte obligat de statutul său să-ţi pună neapărat un diagnostic şi să-ţi dea o reţetă. Profesorul, chiar cel universitar, te încurajează să-l contrazici, să-ţi exersezi mintea, etc., etc. (N-am să uit niciodată că atunci când a dat examenul de admitere la liceu, fata mea, în vârstă de 11 ani, şi-a ales din cele trei subiecte propuse la literatură, ”ianuarie”. ”Ce-ai putut scrie tu despre ianuarie?” am întrebat-o furios după examen? ”Spune-mi, de exemplu, cum ai început?” ”Am scris că ianuarie este poate singura lună din an în care mai poţi vedea zăpadă de anul trecut”, mi-a răspuns ea, cu vocea stinsă. Plăcut surprins, mi-am cerut imediat scuze, explicând copilului că la vârsta ei, în România, ”noi repetam, nu gândeam”.)
Dar, ca să parafrazez o veche zicală românească, ”intelectualul” nu este ”intelectual” destul dacă nu e şi fudul… şi dacă se poate, şi snob. Şi mai ales stângist. Am făcut cunoştinţă cu această atitudine încă în facultate, în 1965, când profesoara de literatură franceză ne-a spus că Guy de Maupassant ”este un scriitor minor, fără importanţă”. Era, oricum, perioada în care un alt intelectual francez scria în prefaţa romanului ”Contele de Monte-Cristo” al lui Alexandre Dumas, că Edmond Dantès este capitalistul tipic de la începutul secolului al XIX-lea!
Cealaltă faţetă a monedei este anti-americanismul virulent manifestat de acest tip de intelectuali francezi şi români (dar şi din alte ţări europene), care vorbesc de ”naivitatea” americanilor, de ”gafele” lor diplomatice, de politica lor internaţională ”dezastruoasă”. Ca să nu mai vorbim de ”filmele şi literatura lor”. (Cum scrie ironic Marc Steyn în cartea sa ”America alone”: ”noi (francezii) l-am dat pe Rimbaud, ei (americanii) l-au dat pe Rambo”). Ceea ce nu împiedică editurile franceze să publice toamna aceasta 220 de opere de autori străini, din care, potrivit lui Le Figaro din 21 august, ”partea leului revine scriitorilor anglo-saxoni”, capetele de afiş fiind ţinute de doi americani, Toni Morrison şi Philip Roth, şi de britanicul Salman Rushdie.
Ei bine, aşa cum unora le plac cărţile acestora, altora, ”neintelectualilor”, le place Rambo, le place McDonalds, le plac Coca-Cola, jeans, chewing gum, etc.
În concluzie, poate că dacă ”noi, intelectualii” s-ar folosi mai puţin, s-ar reduce şi suspiciunea restului populaţiei faţă de ei. Şi ar fi mai bine pentru toată lumea.
Ştiu că mă bag în gura lupului cu acest articol. Dar, ca să demonstrez că, uneori, şi eu pot fi cult, o să spun: ”alea jacta est!”
Din revista „Acum” 2 sept 2012
http://www.acum.tv/articol/57325/


Sergiu GĂBUREAC

                COTROCENI s.r.l.  (Sezonul 9)
 
A fost lansat spray-ul de maximă eficienţă pentru distrugerea demnităţii poporului român. Un miros fetid de băsecraţie a cuprins întreaga Românie. Creat în laboratoare specializate, străine plaiurilor mioritice.
Lansarea a fost girată de dealerii de la Curtea Constituţională, prin sprijinul, decisiv, al unui fost colaborator al securităţii ceauşiste. Aspazia cu nume de cod Ana, care nu vrea să facă puşcărie. La Guantanamo !?!
Ştiţi ce este un pitbull. Mulţi cred că javra este greu de ţinut sub control şi de dresat. Fals ! Am văzut în ultimele 72 de ore zeci de exemplare perindându-se prin platourile de pe malurile Dâmboviţei sau auzite în direct la telefon. Unele cu pedigree post universitar greu. Toate extrem de bine dresate ! Mai ales cele tinere. Potăi autentice.
Politicieni (=caţavenci) de toate calibrele, nu oameni politici (ei se nasc odată la un secol), de la pudeli la buldogi. Cu grade sau fără.
Mulţi aşa-zişi reprezentanţi ai societăţii civile ! Interesant a lipsit unul, pe care îl simpatizez pentru argumentele sale. Nu e singurul. 
Cabotini din mass media, în frunte cu CTP, acest Robespierre al mediei româneşti, ce devine pe zi ce trece, tot mai mult, un Don Quijote. Era să zic jalnic, dar ar fi fost pleonasm ! 
Toţi lătrau în cor spontan. Efectiv lătrau, indiferent de pregătire, etnie, sex şi capacitate craniană, acelaşi texte răsuflate, acoperind sonor opiniile de bun simţ ale oamenilor din stradă. Tupeul şi nesimţirea au atins cote galactice. Aproape că îl murdăresc şi pe Dumnezeu.
Vrei să ai o javră obedientă şi jucătoare ? Mai întâi, o lauzi. O instalezi în funcţie prin fraudarea alegerilor (vezi decembrie 2009) şi îi dai misiuni precise. Astfel, operaţiunea de decredibilizare a oricărei instituţii şi a oricui a reuşit perfect în Bucureştiul iubit în doar câţiva ani.
Niciun demnitar român nu s-a ridicat la înălţimea cerută de evenimentele din ultimele luni. Până şi cel, cu nume de rezonanţă istorică, ce părea a fi pe cal alb, prin discurs, atitudine şi provenienţă politică de rasă, a plecat urechea la consilieri şi a retractat angajamentul luat.
A pierdut enorm. E terminat !
Preşedintele-bişniţar a jucat alba-neagra cu poporul, hlizându-se indecent în orice situaţie, iar outsider-ul a lăsta gustul amar al jocului la cacealma.
Liberalii au oameni, totul e să fie lucizi şi pragmatici.
De asemenea, se ştie că prea multă joc cu o javră duce la pierderea controlului. De aia s-a considerat că e bună arătarea, periodic, a câte unui dosar: Flota, Mihăileanu, Europarlamentarul Eba, Haysam + alte vreo 50 de greşeli majore.
Lesa nu trebuie să fie foarte lungă. Poate trece uşor la alt dresor.
Javra, tot javră râmâne ! Până acum a jucat exact după cum i s-a poruncit, apelând la toţi trădătorii interni posibili. Indiferent de sex, etnie, convingeri …
Se joacă tare pe principiul securist ”Mi se pare că eu te-am pus, doamnă / domle’ …!”, în traducere liberă “Ştii că mai am un dosar  ? Mucles!”. Astfel sintagma, pronunţată de tot mai mulţi demnitari-trădători “Nu vreau să fac puşcărie !" are multă acoperire.
Cu javrele-demnitari lucrurile sunt şi mai uşor de rezolvat. Într-un fel sau altul toţi sunt şantajabili şi puşcăriabili. De aceea au şi fost selectate, apoi numite în înalte posturi. Nu pe criterii profesionale, doar pentru a putea fi uşor şatajate sau, de nu, debarcate.
Totul este îndreptat împotriva poporului român, care, minune, şi-a învins indiferenţa şi apetitul spre râs continuu, ieşind masiv la urne.
Toate instituţiile, mediile şi spectrele societăţii româneşti sunt infestate de ciuma portocalie. Avem o ţară paralizată de băsecraţie, la un preţ de nerefuzat !
Din 21 august 2012, continuă, pe toate canalele şi şanţurile patriei, serialul cunoscut cu mare impact naţional. Al noulea sezon.  Noi episoade în regia Unchiului Sam&U.E. (pe scenarii autohtone sau ale comisarilor populari Barosso, Reding & frau Angelika). Pritocite în ambasada de la marginea Bucureştilor, care dă bunul de difuzare, cu voie sau nu de la marele Licurici. Obama nu trebuie să ştie chiar totul !
Oferta de scenarii este foarte mare, costurile fiind extrem de reduse. Suntem bolnavi de scenarită şi asta se vede pe internet, facebook, twiter şi alte reţele de socializare. Suntem un popor de filozofi. Toţi ne dăm cu părerea. De la lelea Safta la plagitorul de mare rafinament Andrei Pleşu. Altă lichea. De rasă. Nu ... 
Totul se produce cu materialul clientului, căruia i se mai ia un rând de piele. Ce mai contează ?
Vorba poetului “Da, mai avem câte ceva prin ţară / Ceva Carpaţi şi-o apă tutelară ...”  
Episodul pilot, al noului sezon, a ţinut ţara cu sufletul la gură, deşi finalul era previzibil.
CCR - Poporul Român 1-0. Entuziasmul a fost general. Sondajul de opinie, derulat marţi seara în pieţele Universităţii şi Victoriei, a confirmat datele pe care le ştiam cu toţii. 90% sunt hotărâţi să măture javra comunisto-securistă instalată la Cotro srl cu sprijin din afară, 4% o susţin fanatic (toţi ştim de ce) şi 6% nu ştiu ce-i cu ei.
Urmează episoade incitante, fierbinţi, cu mult consum, de adrenalină şi discuţii inutile: CCR - Cortul Constituţional al României, Javra se întoarce !, Băsecraţia şi 8,5 milioane de Nimeni, Procurorii şi ţăranii, Marş, afară, javră ordinară !, Coabitarea  I-IX, Demisia ! Demisia !, Vreau o ţară, ca afară !, Cum poţi deveni javră perfectă în doi timpi şi trei trădări !, Nimeni nu vorbeşte cu mine ?, Zona rezidenţială de lux - Jilava, Salvaţi Roşia Montană !, Te lepezi de Satana ?, Eu fur ? Tu furi ! ... Ei fură, Du-te după măta ..., Mai suntem români ?, Mitică ! Trezeşte-te ! ş.a.m.d.
Circul continuă, fără a mai fi nevoie de intervenţii în forţă din partea dresorilor. Doar  supraveghere discretă. Exact ca pe vremea comisarilor sovietici, după 1958, prin javrele instalate de ei peste tot. "Ai noştri" te execută mai rău decât dresorii ! Istoria se repetă.
Culmea ridicolului, eticii, bunului simţ şi penibilului. Dacă era cvorum, cu 4,6 milioane voturi DA javra-comandant era demisă legal. Aşa cu 7,4 milioane de DA, onorabila CCR spune pas !
Ai înţeles, tov. colonel Băsescu ? Eşti demis.
Acum, sunt mai mult de 7.403.836 de români împotriva distrugătorului şef. Cel puţin cu două-trei procente. Însă, dacă nu au fost la urne 50%+1 degeaba !
Abia aştept să revină la Cotro s.r.l. ca să-i retrimit, javrei-jucătoare cu nervii românilor, cea de a doua scrisoare (din 14 februarie a.c.) în care îi explicam, în vreo 20 de puncte, de ce este javră ordinară (alt pleonasm).
Bineînţeles, adusă la zi !
Cine sunt cei 46,24% care au votat ? NIMENI.
Subiectul e încheiat pentru comisarii Uniunii Sovietice Europene şi democraţii Uniunii Sovietice Ailaltă ! Pentru ei nu contează. Nu există !
Javrele jubilează ! Nu conştientizează deloc pericolul. Sunt siguri că mămăliga nu prea explodează, dacă nu e amorsată de alţii.
Aşa să fie ?!?
Marele dresor al javrei-şef de stat s-a prefăcut că-i dă una peste bot, doar pentru a evita confruntările violente ! Vom vedea efectele.
Dar şi miticii sunt imprevizibili ! Constat că se mobilizează numai la temperaturi extreme. Sunt masochişti.
S-ar putea să un înghită noul tip de spray sau după trei zile vor zice că-i parfum ?!
Cu Justiţia, ne-am lămurit deplin. E clar, este independentă ! Cer scuze că am greşit calificând-o altfel.
Culmea !  Leul s-a întărit, economia e în creştere uşoară, ţara se târâie !...
21  august. Încă o zi neagră în istoria României.
Unchiul Sam, în numele băsecraţiei, i-a mai trădat odată pe români !
O luăm de la capăt. Eu plec în Bulgaria . În Elveţia e prea multă linişte ! În Balcani e viaţă adevărată !
JOS BĂSESCU !
Spre noi succesuri ! Cu capul în nisip. Fără eşece !
Casă de piatră în zona rezidenţială Jilava !
 
Ultima oră !
 
Guvernul de la Atena a decis, săptămâna trecută, să taie pensiile şi salariile angajaţilor la stat, în vederea calificării pentru a şasea tranşă de împrumut extern. Pensiile mai mari de 1.200 de euro pe lună vor fi tăiate cu 20%, iar pensiile plătite celor cu vârste mai mici de 55 de ani vor fi reduse cu 40%, dar numai sumele care depăşesc 1.000 de euro pe lună. Circa 30.000 de angajaţi din sistemul de stat vor fi trecuţi într-un sistem „de rezervă", cu salarii reduse, pentru a tăia cheltuielile în acest an. Vae victis ?

Sorin ILIEȘIU

Va scriu in numele cetatenilor români care la referendumul din 29 iulie a.c. si-au onorat datoria civica de a vota.
Conform Dictionarului explicativ al limbii române, cuvântul JUDECATOR are doua intelesuri: “1. Functionar de stat, numit sau ales, care solutioneaza pe calea justitiei procesele prin pronuntarea unei hotarâri. 2. Persoana solicitata sa-si spuna parerea intr-o chestiune in vederea stabilirii adevarului”. Conform unui dictionar român, JUDECATOR inseamna “Magistrat insarcinat sa faca dreptate.”
Stimate Doamne, Stimati Domni,
Zeci de milioane de cetateni români se uita la domniile voastre ca la o Lumina datatoare de Adevar si Dreptate. Viitorul acestora va depinde de cinstea cu care “veti stabili adevarul” si “veti face dreptate” fata de vointa populara exprimata la referendumul din 29 iulie a.c..
Aveti datoria morala de a respecta vointa majoritatii de 87,52%, respectiv 7.403.836 de cetateni care au votat pentru demiterea presedintelui suspendat Traian Basescu. Daca ar mai fi participat la vot inca vreo 6 milioane de cetateni care ar fi votat cu totii impotriva demiterii presedintelui suspendat, chiar si in aceasta situatie scorul pentru demitere ar fi fost majoritar.
La referendumul din 29 iulie a.c. au participat 46,24% dintre cetatenii cu drept de vot conform unor liste neactualizate, dar in curs de actualizare la cererea domniilor voastre, nefiind atins cvorumul de 50%+1 impus in mod nedrept.
Subliniem ca impunerea pragului de participare nu a respectat recomandarile Comisiei Europene adoptate recent la Venetia in materie de referendum prin care “nu se recomanda un cvorum de participare, intrucât ii asimileaza pe cei care se abtin cu partizanii votului negativ”.
Mai subliniem ca inainte de referendum, presedintele suspendat si partidul acestuia (PD-L) au facut apeluri ilegale si nedemocratice catre electorat de a nu participa la referendum. Un apel identic catre minoritatea maghiara din România, de circa 7% din populatie, a fost facut si de dl Viktor Orban, premierul Ungariei, prieten de idei cu presedintele suspendat.
Dupa constatarea numarului real al cetatenilor cu drept de vot, credem ca veti constata ca pragul de 50%+1 a fost de fapt depasit.
Sa nu uitam ca, spre nenorocirea României, Traian Basescu a derapat grav, in ultimii ani, de la valorile democratiei, excelând in minciuna, duplicitate, diversiune, dezinformare si iresponsabilitate. Mentionam ca dezinformarile facute de Traian Basescu la nivel national si international, legate de o asa-zisa „lovitura de stat”, au avut consecinte extrem de grave din punct de vedere politic, economic si financiar.
Dar nu cumva se poate considera un fel de lovitura de stat ceea a facut presedintele suspendat pentru a reveni in fruntea României impotriva vointei cetatenilor ei?
Stimate Doamne Judecatoare, Stimati Domni Judecatori,
Prin DEMOCRATIE se intelege “forma de organizare si de conducere a unei societati in care poporul isi exercita (direct sau indirect) puterea”.
Vom trai in democratie?
Bucuresti, 20 august 2012
Sorin Iliesiu
- autor al raportului neoficial pentru condamnarea regimului politic comunist ca nelegitim si criminal, autor al apelurilor din 2005 si 2006 pentru condamnarea nationala si internationala a comunismului
http://www.revista22.ro/raportbrpentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-2567.html http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html, membru intre anii 1990-2012 al Grupului pentru Dialog Social din care am fost exclus pentru ca anul trecut, in iunie, am cerut demisia presedintelui Basescu.
 
Afrodita IORGULESCU

         Scrisoare deschisă adresată doamnei Monica Macovei
Stimată doamnă Monica Macovei,
În amintirea vremurilor de după 1989 imediat, cand noi, intelectualii, eram uniţi  şi nu divizaţi, ca acum, când eraţi implicată în viaţa cetăţii şi nu în viaţa politică, ca acum,  vă supun atenţiei  câteva  probleme, pe care  aş dori să aveţi amabilitatea  să le comentaţi,  din punct de vedere  juridic şi etic:
1)  Cvorumul există peste tot: de la  adoptarea hotărârilor în   adunarea generală a locatarilor sau în adunarea generală a Consiliului de Administraţie al unei  societăţi comerciale, la  adoptarea legilor şi hotărârilor  celor două camere ale Parlamentului, la  alegerea Preşedintelui României:  în cazurile mai importante,  cvorumul este dat de exemplu de majoritatea membrilor de pe liste; în cazuri mai puţin importane, cvorumul este dat de exemplu de  majoritatea membrilor de pe liste  prezenţi  la eveniment, sau  de alte reguli.
În ceea ce priveşte referendumul, acesta a avut sau nu a avut cvorum, în istoria sa. Pentru referendumul din 29 iulie 2012, pentru demiterea Preşedintelui  Traian Băsescu, a fost introdus   cvorumul (regula)  dat de majoritatea românilor de pe listele electorale.
În toate cazurile, însă, numerele   de care depinde cvorumul  (datele de intrare) trebuie să poată fi calculate exact (adică cu precizie de 100 %, sau  cu eroare ZERO).
 Să observăm  însă că una este să stabileşti cvorumul  când lista are  19 persoane (cvorum de minimum 15 din 19 la CSM), sau câteva sute  de persoane, şi alta este să stabileşti cvorumul  când listele au milioane de persoane: este în stare statul român  să determine în acest caz  datele de intrare  cu eroare zero ? sau cu eroare foarte mică?  Eu cred că nu !
2)  Boicotul în realizarea cvorumului  există peste tot: de exemplu,  partidele politice  au boicotat de multe ori în Parlament luarea unei decizii prin absenţa membrilor lor la vot.
Dacă PDL şi UDMR   ar fi hotărât să boicoteze  cu membrii lor realizarea cvorumului la referendumul pentru demiterea domnului Băsescu, această acţiune  ar fi fost în cadrul obişnuit din politica românească.
Dar apelul public la boicot (apelul la boicotul  populaţiei) în realizarea cvorumului la referendum, făcut de Preşedintele  Băsescu, cel direct interesat de rezultat, dar  şi de  PDL,  abia după  momentul acceptării  unui  cvorum la referendum,  mi se pare  total imoral, lipsit de etică,  dacă nu  este chiar ilegal  (conform legii partidelor politice).
3)  Ce s-a întâmplat la referendumul pentru demisia Preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie 2012, boicotat de PDL si de domnul Băsescu ?
- Cvorumul  pentru referendum  era dat  de majoritatea românilor de pe listele electorale  (adică dacă  [X/2]+1 < = Y, unde X este numărul românilor de pe liste, [X/2]  este partea întreagă a  raportului X/2 (adică cel mai mare număr întreg care este mai mic sau egal cu X/2; de exemplu, dacă X=105, atunci [X/2]=52),   iar Y este  numărul românilor prezenţi la vot (din cei X));
- cvorumul pentru  adoptarea hotărârii CCR  de validare a referendumului este  dat de  minimum 6 din 9 (adică dacă [9/2]+2 < = N, unde 9 este numărul  total al judecătorilor CCR,  iar N este numărul judecătorilor   (din cei 9)  care votează în favoarea unei hotărâri (adică  dacă   6 < = N)).
Deci, soluţiile CCR posibile  erau:
a) - cvorumul  pentru referendum este  îndeplinit (valid), dacă  minimum 6 din 9 judecători CCR spun că expresia  [X/2]+1 < = Y este adevărată;
b) - cvorumul pentru referendum  nu este  îndeplinit (invalid), dacă minimum 6 din 9 judecători CCR spun că expresia este falsă (adică  [X/2]+1 > Y);
c) - nu se poate decide, dacă mai puţin de 6 judecători din cei  9  se  pronunţă  pentru  adevărat (sau  fals) (adică 6 > N); în acest caz, probabil că Parlamentul ar fi trebuit să decidă asupra demiterii.
Era  normal  ca USL şi cei ce au votat pentru demiterea domnului Băsescu  să  spere  ca X să fie cât mai mic şi Y cât mai mare, ca să existe  soluţia (a); şi era normal ca  domnul Băsescu, echipa sa  şi adepţii domniei sale să spere ca X să fie cât mai mare şi Y cât mai mic, ca să  existe soluţia (b).
Regula cvorumului este clară, dar numerele (X şi Y)   cvorumului pentru referendum nu sunt clare nici acum;  nu este clară  nici componenţa teoretică a listelor electorale,  iar procurorii anchetează posibile fraude de ambele părţi (deci şi în calcularea lui X şi a lui Y).
- Dacă rezultatul votului popular  ar fi fost slab, atunci  CCR ar fi putut  accepta – în extremis – numerele  X (circa 18 milioane)  şi Y (circa 8 milioane)  prezentate şi  alege imediat  soluţia (b): referendum invalid.
 - Dar rezultatul votului a fost  foarte strâns, în ciuda boicotului public şi a caniculei: circa 47 %  prezenţa la vot şi  număr masiv de voturi în favoarea demiterii; din respect pentru cele  circa 8 milioane de români prezenţi la vot şi pentru cele  7,4 milioane de români  dintre aceştia care au cerut  demiterea Preşedintelui  Băsescu, CCR  trebuia   fie să ceară  guvernului  determinarea cu  precizie 100 % a datelor de intrare în algoritm, X şi Y, într-un interval de timp oarecare, fie  să aleagă soluţia (c): nu se poate pronunţa.
 Atâta timp  cât   nu avem  încă rezultatele anchetelor începute,  iar actualizările care trebuiau făcute listelor electorale înainte de data referendumului s-au  dovedit a fi fost nefăcute, sau prost făcute (simpla prezenţă pe liste a celor decedaţi cu ani în urmă este o dovadă în acest sens),  nimeni nu  poate  preciza  cu exactitate care sunt X şi Y la această dată!  Şi deoarece  nişte date de intrare  false (X şi/sau Y)  implică orice (cvorum  valid sau  cvorum invalid) (pentru că falsul implică orice în logică şi cred deci că şi în drept),   soluţiile (a)  şi (b)  nu trebuiau  luate în calcul de către CCR;   la data de 21.08.2012,  soluţia aleasă de CCR  trebuia să fie soluţia (c), şi nu soluţia (b) aleasă. 
Am demonstrat că soluţia (b) aleasă de CCR (să invalideze referendumul) este  greşită.  Ea loveşte şi în cei 7,4 milioane care au cerut demiterea preşedintelui, dar şi în imaginea CCR. De ce a ales CCR  soluţia (b) şi nu soluţia (c)? De ce  au decis 9 oameni  şi nu  Parlamentul României ?  Ca să adâncească sentimentul de nedreptate şi  să divizeze şi mai adânc  societatea românească ?  Şi pentru ce scop înalt ? Pentru a salva  cu orice preţ scaunul domnului Băsescu ?
 
Este evident  acum  că, în absenţa boicotului,  chiar cu  datele de intrare X şi Y  inexacte, soluţia CCR  ar fi fost mai mult ca sigur  (a): referendum valid,   şi,  conform rezultatelor votului, Preşedintele ar fi fost demis ! Se poate spune deci că boicotul l-a salvat de demitere,  în pasul  întâi,   pe domnul Preşedinte Băsescu (se spunea că  fuga este ruşinoasă, dar sănătoasă; se va spune de acum că boicotul este ruşinos, dar sănătos), apoi CCR, în pasul al doilea.
 4) O explicaţie logică pentru soluţia (b) aleasă de CCR nu  poate exista, după părerea mea. Soluţia  aleasă de CCR se încadrează  cred într-o problemă mai mare a justiţiei din România, care  apare clar  dacă ne uităm la  nişte declaraţii recente la nivel înalt:
- Preşedintele Înaltei Curţii de Casaţie şi  Justiţie:
                                     "Ambiguitatea legilor face farmecul justiţiei",
- Preşedintele Curţii Constituţionale, la 21 august 2012, la Realitatea TV:
                                     "Toate legile lasă loc la interpretare".
 Se recunoaşte la nivel înalt oare un lucru foarte grav, după părerea mea, acela că, în justiţia română,  toate legile sunt făcute în mod voit ambigue, ca să lase loc la interpretări ? Acest fapt permite atunci  judecătorilor să ia orice hotărâre !  Funcţie de ce ? sau de cine ?
Funcţie de ce sau de cine a hotărât CCR  că referendumul este invalid ?
Am susţinut mereu că dacă matematicienii ar fi fost  implicaţi  în elaborarea legilor,
ei ar fi înlăturat aceaste ambiguităţi. Dar se  doreşte oare  să avem legi clare, fără ambiguităţi ? Nu ar mai avea farmec justiţia, nu-i aşa ?! Se pescuieşte bine în ape tulburi, nu în ape limpezi, se zice !
Ambiguitatea legilor  este marea problemă a justiţiei române, în opinia mea. Corupţia din justiţie, de care vă ocupaţi  doamnă Macovei  alături de alţi  justiţiari,  este doar o consecinţă a acestei mari probleme, de care nu se ocupă însă nimeni !
 
5) Conform Constituţiei, Art. 80, alin (1), Preşedintele României  este garantul unităţii ţării.  Dar  evenimentele trecute şi  în special cele recente nu au dovedit oare  că   domnul  Preşedinte Traian Băsescu  este  garantul divizării ţării ?  Este acest lucru motiv  de demitere  a domniei sale ?  Nu credeţi că demisia domniei sale  din funcţia de Preşedinte al României  ar fi soluţia optimă  acum?  Scaunul domniei sale pentru unitatea  românilor  ?
Cu aleasă preţuire,
Afrodita Iorgulescu,
Profesor universitar doctor matematician
Bucureşti, 23 august 2012


Corneliu LEU
leuc@upcmail.ro

                  DESPRE DEMOCRAȚIA REALĂ
...În contemporaneitatea noastrã, filosofia politicã - pe cât de încãrcatã de adevãrurile umanismului integral, pe atât de încercatã în confruntãri cu agresarea democrației dinafara și dinlãuntrul ei - nu poate avea temã mai importantã decât pragmatica asigurãrii unei democratii reale prin Guvernare si Lege, prin Administrație si Moralã, prin Respectul Comunitar între Persoane.
Fiind vorba, în ultimã instanțã, de o arhitecturã socialã si politicã a Statului si Instituțiilor Comunitare moderne, lucrurile stau la fel ca-n raporturile arhitecturii cu geometria planã si geometria în spatiu:
 Libertatea persoanei și a comunitãții poate fi afișată ca inscripție pe o suprafață plană, în doar două dimensiuni, la modul declarativ; dar își capãtã conținutul adevãrat al drepturilor pe care le asigură, dacã o abordãm doar ca pe una dintre coordonate și o punem în raport  cu celelalte: Îndatoririle. Este raportul obligatoriu prin care libertatea se ridicã la puterea a treia căpătând volum real.
Numai în acest mod, volumul adevãrat al libertãților unei societãți iese în evidența tuturor dimensiunilor sale, putându-se așeza stabil în spațiul respectiv.
La fel și cu Egalitatea: Pentru a nu fi totuna cu egalitarismul demagogic, ei nu i se poate demonstra adevãratul volum decât în raport cu stadiul de afirmare a persoanelor si a comunitãților umane: Egalitatea de șanse.
Este vorba de condamnarea fermă a privilegiilor, a avantajelor preferențiale, a aranjamentelor subterane, a susținerilor mafiote, a monopolismului ilicit, prin justiție socială, descentralizare, decizie locală în ceea ce privește subsidiaritatea, decizie personală și pluralistă în ceea ce privește reprezentarea cu mandate limitate pe termen restrictiv și asigurarea transparenței tuturor problemelor comunitare văzute liber în întregul lor volum. Ca și de absoluta egalitate de șanse pentru oricine,  în orice domeniu, față de tot ce înseamnă obligațiile statului, ale administrației publice, învățământului, asigurărilor sociale, a tot ceea ce reprezintă asistență prin bugetul național, ca și asigurarea respectului reciproc în existența socială a persoanei umane prin cultivarea valorilor umanismului integral.
Abordând lucrurile astfel, înțelegem că democrația formal-statisticã prezintã (si reprezintã) o societate doar în liniile geometriei plane, fãrã a explora nici interiorul nici ambientul, fără a ține seama de adâncimea și eficacitatea cuprinderii ei. O suprafață plană, în spatele căreia, de fapt, nu avem cum ști ce se întâmplă, sau dacă se întâmplă cu adevărat ceva din punctul de vedere al imperativelor de fond democratic. În vreme ce democrația realã conferã construcției democratice volumul autentic si conținutul existenței în libertate și egalitate la dimensiuni cuantificabile prin însăși condițiile de existență ale fiecărei persoane și comunități
Deci edificul democrației își capătă numai astfel existența realã în spațiu, pentru că numai geometria în spațiu poate reprezenta toate simetriile care conduc la armonia arhitectonicã a unui edificiu.
Construit printr-o simetrie de drepturi si obligații, de moralã comunã și bunuri personale inamovibile, de suveranitate permanentã prin primatul existenței persoanei și conducere temporarã prin delegație electoralã – simetrie care-i asigurã adevãrata armonie a existenței – edificiul socio-politic îsi demonstreazã stabilitatea armonicã prin diacronia dezvoltãrii democrației reale.

                Marile puteri și democrația 2012
Romania e in UE / NATO (forme noi ale Sfantului Imperiu Roman / Liga Crestina), dar trebuie facuta totusi o diferentiere intre ardeleni, care au facut parte din Sfantul Imperiu Roman pana in 1806 si din Imperiul Habsburgic pana in 1918 si moldo-valahi, care au supravietuit 500 de ani sub cea mai corupta administratie orientala si 50 de ani sub cea ortodoxo-comunista. Ambele pe picior de razboi cu occidentul. 
Teologia, sistemul de drept occidental sunt complet straine moldo-valahilor. Muntii Carpatii despart din totdeauna civilizatia occidentala de cea de ortodoxa, orientala.
In orient, de la inceputul istoriei, faraonul, imparatul, secretarul general PC, presedintele este „rege si preot“ (Geneza 14, 17-24), de natura divina. In occident, papa si imparatul au misiuni diferite, ceea ce a dus treptat la emanciparea nobilimii, apoi a oraselor, burgheziei, proletariatului si in final s-a creat o societate civila democrtica, de neinteles si inacceptabila in orient. Acum moldo-valahi mimeaza o societate civila democratica, dar ea nu are nimic de a face cu modelul original, dupa cum am putut constata la lovitura de stat si referendumul din 2012. (Vezi comentariile divergente din presa occidenala si cea ortodoxa si corespondenta Ponta – Barosso)
In „Jaful vs dreptul de a nu mintii. Libertatea politica nu poate exista fara libertate economica“ Lucian Croitoru face la 2 august 2012, 13 p. in HotNews.ro, cea mai competenta analiza a situatiei socio-politice din Romania. Bibliografia, metodologia sunt exclusiv occidentale, asta face si mai clara incompatibilitatea dintre moldo-valahai si occidentali. Presedintele la Bucuresti este „rege si preot“, inscaunat din gratia marilor puteri protectoare, apoi tot harul puterii purcede de la el.
Sub turci, sultanul vindea scaunul domnesc, apoi domnitorii moldo-valahi dadeau, vindeau toate demnitatiile la boieri, care vindeau posturi si sinecure la prostime. Mitopolitul la fel, isi cumpara postul si hirotonisea pe bani (simonie). Dupa 1774 tarul rus, ajuns protector al ortodoxiei, se implica direct la inscaunarea domnitorilor la Bucuresti si Iasi. La inscaunarea dinastiei germane, Moscova a fost neglijata, cu atat mai mult s-a implicat dupa 1944 cu Ana Pauker si dupa 1989 cu Ion Iliescu, care au avut si acordul occidenatal in lichidarea lui Ion Antonescu si Nicolae si Elena Ceausescu.
Romania este o tara ortodoxa unde Tarul rus are un cuvant greu de spus si cine aude Vocea Rusiei constata ca Basescu n-are binecuvantarea Moscovei. Asta i-a determinat pe Iliescu / Voiculescu si sectia de tineret Ponta / Antonescu sa-l inlature pe Basescu si sa organizeze un referendum spre bucuria rusilor si dezacordul Europei. Oricine ar castigta, cutumele orientale multiseculare, coruptia, clientelismul moldo-valaha nu va fi inlatura peste noapte. Croitoru constata chiar ca libertatea politica la romani se deterioreaza 2012 ca urmare a unui „deficit substantial de libertate economica, cu radacini adanci in dreptul de proprietate precare si in coruptia inalta“.
Intr-adevar, in lumea modo-valaha, dupa cum am vazut mai sus, totul apartine din mosi stramosi domnitorului, care da ce vrea, dupa bunul sau plac, supusilor. O liberate economica, ca in vest, in Sfantul Imperiu Roman / UE, n-a exiata niciodata la Dunarea de Jos, iar drepturi de proprietate egale cu cela ale „regelui si preotului“ protejate de o justitie independenta, sunt de neimaginat, nici nu exista in conceptia ortodoxa. O departajare a puterilor, ca in occident, e de neimaginat in orient.
„In Romania, deficitul de libertate economica a aparut in urma unui jaf „subtil“ de mari proportii, la care toata lumea a asistat dupa 1989“ si sclavii lui Ceausescu ajung sub Iliescu, care mentine drepturile de proprietate neclare pentru a-i putea rasplati pe credinciosii sai revolutionari, baroni si asistati sociali. Poate fi acest biotop parazitar oriental propiece unei evolutii economice prospere si a unei democratii? Societate civila? Intentia de a corecta ceva sub Constantinescu, care l-a primit in acest sens, fara avizul Moscovei, pe Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti, esueaza.
Dupa ce Iliescu revine la putere si cu prim-ministrul Adrian Nastase depaseste toate normele coruptiei fanariote, este ales Basescu cu speranta ca va face Dreptate si Adevar, va combate cel putin coruptia inalta si va reda o oarecare libertate oamenilor si firmelor. Cine va invinge, Iliescu, Nastase, Ponta sau Basescu? Orient si occident? 
Romanii aleg intre modelul greco-ptravoslavnic si UE / NATO. Grecia a inspirat guvernele care au dublat din burta salariille, pensiile si ajutoarele sociale. Rusia paternalista, autoritara a lui Putin este modelul USL. Occidentul cere departajarea puterilor, o justitie independenta si un stat de drept, conditio sine qua non a integrarii in Europa.
In „Romania, numarul pensionarilor si al angajatilor din sectorul public si al celor asistati social este de peste doua ori mai mare decat numarul celor care muncesc in sectorul privat.“ (Croitoru) Exact pe dos ca la anglo-americani sub Thatcher si Reagan, unde 2/3 din alegatori isi permit sa neglijeze interesele a 1/3 de asistati social. 
Vor reusi rusii si asistatii sociali sa-si impuna vointa celor ce muncesc?
In Romania pe langa (1) drepturi de proprietate precare, (2) afaceristi cu imunitate parlamentara dependenti de jaful de la bugetului de stat, (3) buget cronic deficitar si asistat de UE si FMI,
(4) o birocratie supradimensionata, corupta la toate nivelurile si (5) mai bine platita decat salariatii de la firmele productive, (6) o libertate de expresie si o presa indoielnica, (7) crearea artificiala a unei majoritati de 2/3 de „pomanagii“, desavarseste o societate genuin orientala.
Sclavi lui Ceausescu, Iliescu si dizidentii lui Basescu isi pun 2012 nadejdea intr-un presedinte providential, care sa le satisfaca nevoile. Bineinteles dupa ce UE/NATO si Rusia, marile puteri protectoate, se vor intelege.
www.viorel-roman.ro
Bremen, 19 august 2012

Marile puteri si democratia 2012 (II.)
De la Pacea de la Kuciuk Kainargii, 1774, Rusia puterea protectoare a tuturor ortodocsilor din Imperiul Otoman, hotarase impreuna cu sultanul turc, apoi cu occidentalii, cine sa-i conduca pe moldo-valahi. Asta s-a vazut mai recent si la Yalta, 1944, si Malta, 1989, unde Iosif. V. Stalin si Mihail Gorbaciov au obtinut acordul de la occidentalii ca Ana Pauker si Ion Iliescu sa exercite, din gratia lor, puterea la Bucuresti.
Dupa Iliescu, pregatit sub Stalin si favorizat de Gorbaciov, presedintii moldo-valahi Emil Constantinescu si Traian Basescu nu mai au binecuvantarea Moscovei. Si mai nou occidentalii, in special USA, considera ca democratia atee, n-ar mai avea nevoie de un patronajul pravoslavnic. Asta a iscat un conflict major, dupa condamnarea si intemnitarea la Jilava a fostului prim-ministru, ministru de externe si presedintelui PSD, profesor dr. Adrian Nastase, desemnat de Iliescu, ca succesor legitim.
2012 lupta pentru putere, gratierea lui Nastase s-a incheiat cu un referendum. Pentru ca la ortodocsi presedintele este „rege si preot“, Iliescu si fidelii lui cer mai degraba binecuvantarea Moscovei decat a occidentului, a Romei. Ironia soartei face ca dupa Pauker sa vina la putere Dej si Ceausescu, care s-au visat independenti. Primul moare iradiat, al doilea lichdat.  Dupa Iliescu, Constantinescu e inlaturat dupa ce l-a primit, impotriva liniei pravoslavnice, pe Fericitul Ioan Paul II. Basescu are inca doi ani de domnie sub patronaj UE/NATO, fara de care ar avea probabil soarta celor potrivnici Moscovei.
Ce vor marile puteri? Rusii ii vad pe moldo-valahi din 1774 in sfera lor de influenta, pentru ca daca si ei se unesc cu Roma, ca ardelenii,
  pierd legatura cu slavii de sud. Occidentalii nu ageaza expansiunea rusilor spre vest si sunt impotriva dominatiei lor in Balcani. Roma si a treia Roma, Moscova, lupta sa mosteneasca defunctul Imperiu Otoman. 
Vechea dilema a Chestiuni Orientale, care se va rezolva la refacerea unitatii crestine.
Cine priveste cat de sumar harta conflictelor observa ca mai toate sunt in fostul Imperiu Otoman - Ucraina, Caucaz, Irak, Siria, Libanon, Israel, Palestina, Jeman, Egipt, Tunisia, Libia, Grecia, fosta Jugoslavie, Transilvania, Moldova / Transnistria - unde pravoslavnicii si crestinii occidentali n-au ajuns la un modus vivendi nici dupa secole, iar musulmanii sunt din nou neglijati, periferizati si fireste, revoltati.
Dupa 1989 refacerea unitatii crestine a esuat, asa ca acuma nici crestinii orientali, nici cei occidentali nu pot renunta la Limesul de la Dunare de Jos, din care fac parte si romanii despartiti de Carpati. 
Rusii si moldo-valahii aspira la un model ortodox autoritar, mimetic 
occidental, a la Putin. Occidentalii si ardelenii uniti cu Roma vor  
un stat de drept, disciplina contractului, garantarea proprietatii si libertatii politice.
Asistam la o noua sansa de emancipare a tuturor romanilor sub patronajul marilor puteri sau un nou esec la Portile Orientului ?
Viorel Roman, Timisoara, 26 august 2012
 

COLABORATORII ACESTUI NUMĂR:

MAGDALENA ALBU
Doctor inginer, publicist pe teme culturale si politice
VIOREL BĂETU
Publicist și scriitor stabilit în Germania, vicepreşedintele asociaţiei culturale “ARS LONGA e.V.” din Nürnberg, membru in comitetul Ligii asociaţilor Româno-Germane, membru al „Deutschen Jurnalisten Verband Bayern “realizator al portalului
http://www.michael-cutui.de
ADRIAN BOTEZ
Doctor în filologie, scriitor, director al revistei „Contraatac”
MIHAI BERCA
Profesor universitar doctor, sef de catedră la UASMV Bucuresti, profesor asociat al mai multor universități europene, laureat al premiilor Academiei Române, Academiei Oamenilor de Știință, Academiei de Științe Agricole.
DORIAN GALBINSKI
Publicist, colaborator al revistei „Acum”
SERGIU GABUREAC
Scriitor, publicist, specialist în biblioteconomie, editor al
http://blogulluigabu.blogspot.ro/, participant la cele mai recente manifestări independente începute în 2011 în Piața Universității
DANIELA GÎFU
Cercet.postdoc.cu lucrări în domeniul procesării limbajului natural în corelație cu analiza de discurs și Prof. asociat la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Redactor-șef adjunct al revistei „Destine literare”care apare la Montreal.
SORIN ILIEȘIU
- autor al raportului neoficial pentru condamnarea regimului politic comunist ca nelegitim si criminal, autor al apelurilor din 2005 si 2006 pentru condamnarea nationala si internationala a comunismului, membru intre anii 1990-2012 al Grupului pentru Dialog Social
AFRODITA IORGULESCU
Profesor universitar doctor matematician
TIBERIUS PUIU
Transmite de la adresele electronice:
tiberius_puiu@yahoo.com  și tiberinus_puiu@yahoo.com 
VIOREL ROMAN
Autor al unor studii de istoriografie politico-religioasă,Consilier academic al Universității din Bremen, editorul sitului:
www.viorel-roman.ro
ADRIAN SEVERIN
 ProfesorUniversitar doctor de drept al comertului international si constructie europeana, europarlamentar, ex viceprim ministru sI ministru al afacerilor externe al Romaniei, ex Presedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE.

caiet de dezbateri, opinii și considerente referitoare la nevoile României
Nr. 1 / septembrie  2012
COLECȚIA PERSONALISTĂ
SUB ÎNGRIJIREA LUI CORNELIU LEU

Așteptăm contribuții, intervenții și comentarii în dezbaterea noastra la adresele de mail: , leuc@upcmail.ro, leuc@clicknet.ro,  invitând pe oricine sa se asocieze astfel grupului nostru de reflecție .
  DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971