Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012
Anul 2011
Anul 2010 periodic nr. 1 2 | 3 | 4 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
Anul 2009
DOSAR PENTRU MIERCUREA NEAGRĂ A PARLAMENTULUI
MIHAI BERCA - CRIZA ECONOMICĂ ŞI BUNUL COMUN NAŢIONAL
Memoriu, Marşul forumului ortodox român, HAOS de Rodica Elena LUPU
O PRECIZARE A PROFESORULUI ANDREI MARGA – RECTORUL UNIVERSITATII “BABES-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA
ARTICOLE - Liviu ANTONESEI, Al. Florin ŢENE, Corneliu FLOREA
Doua articole recente din presa cotidiană- Ilie ŞERBĂNESCU, Otilia CALOIAN
Articole: Victor CIUTACU, Alexandra Lia GRINDEAN
Apel ACOR
Mesaje pe e-mail
Articol de prof.dr. Adrian Botez
DACIA GENERATIEI DE AUR - Doua studii de IonPachia Tatomirescu şi prezentarea unui profesor român de „ZALMOXIANISM” în universitaţile australiene
ENGLISH VERSION:
Primul european care descoperă America
Primul european care descoperă America - continuare
Primul european care descoperă America - continuare 2
Ce este neozamolxianismul? - de Octavian Sărbătoare
DOUĂ POEME DE RADU CÂRNECI ÎN LIMBA FRANCEZA DE CONSTANTIN FROSIN
UN PRESTIGIOS TRADUCĂTOR ÎN LIMBA ENGLEZA- Adrian Şoncodi
Poeziile lui RADU GYR în limba engleză de George Anca
Dr. DAN BRUDAŞCU NE PREZINTĂ CĂRŢI ALE UNOR AUTORI DIN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE
TREI SCRIITORI ROMANI DIN STRĂINĂTATE PREZENTAŢI DE OCTAVIAN CURPAŞ
CONSTANTIN FROSIN COMENTAT ŞI APRECIAT ÎN FRANŢA
“POEZIE RECOMANDATĂ DE EUGEN DORCESCU”
LAUDATIO DE GEORGE ANCA
George ROCA ÎŞI LANSEAZĂ A DOUA CARTE ÎN BUCUREŞTI:
RAPTUL SI ABANDONAREA CASEI SCRIITORILOR O DRAMĂ, O ESCROCHERIE, SAU O AFACERE DE REA CREDINŢĂ A CONDUCĂTORILOR ALEŞI ?!
AURA CHRISTI ŞI LIVIU IOAN STOICIU despre patimile legate de Casa Monteoru, sediu al USR
Corneliu LEU - DESPRE CASA SCRIITORILOR, NUMITĂ ŞI CASA MONTEORU
Clara ARUŞTEI - MOARTEA LUI CEZAR CRONICA ADEVĂRULUI (XII)
DESPRE PREŞEDINTELE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
continuare mai veselă la „CINE ZICE CĂ ALŢII INCITĂ?!” din pagina întâi
Algoritm de calcul al pensiei
POEZIA INTERNETULUI RUBRICA LUI IONUŢ CARAGEA
PASO DOBLE RUBRICA LUI IOAN LILA
« Musca la arat » Din rubrica « Coltul condeierului » semnata de Mircea Radu IACOBAN
RUGACIUNEA UNUI BUGETAR
România lui Băsescu
PAGINA INTAI

DOSAR PENTRU MIERCUREA NEAGRĂ A PARLAMENTULUI


CINE ZICE CĂ ALŢII INCITĂ?!

- FOLCLORUL INTERNETULUI DEVINE TOT MAI DRAMATIC, TONUL LUI MULT MAI VEHEMENT -

 

 

 

 

 

În ciuda calomniatorilor actualei guvernări, iată o dovadă evidentă că şi ei suferă la fel cu noi, cei pe care ne-au lăsat cu fundul gol” 

  25%

Fie pâinea cât de rea,
Tot vă fură-un sfert din ea;
Iar dacă crâcniţi: "dreptate",
Vă vor lua chiar jumătate!

Voi aţi vrut; voi aţi ales cu
Mari speranţe în Băsescu,
Care v-a făcut figura
Totdeauna dând cu gura
Dar, concret, n-a fost în stare
Nici o strada să repare
Cât a fost la Primărie;
Nici pe câini, măcar, să-i ţie!
Iar cât a fost la "Transporturi"
A vândut flota din porturi
Şi-a lăsat ca vai de ele
Găurile din şosele.

Vina voastră-i; şi prostia
De-a-i vota demagogia!
Iar el, ca şi împuşcatu
Vă reduce îmbucatul!
Chiar şi traiul ăst nedrept
Vi-l scurtează cu un sfert;
Şi mai mult de-un sfert vă ia
Din viaţa voastră grea!
Până vă veţi deştepta
Din răbdarea asta nouă;
Ca atunci, în optzeci' nouă!...

Fraţilor, să nu uitaţi:
P-ăsta să nu-l împuşcaţi!
Să fiţi generoşi: Să-i daţi
Pensie cât ia ţăranul.
Şi, mereu, când vine anul,
Să-i tăiaţi cinşpe la sută,
F...bată-l dracii toţi să-l... bată!


 

 

              În folclorul internetului, primele două versuri citate de multe posturi de radio si televiziune şi aflate pe buzele comentatorilor politici care încep să aprecieze înţelepciunea populară, se continuă aşa cum reproducem mai sus. Prin acest pamflet în versuri, de sub  încercarea de glumă a genului  răbufnesc accente dramatice privind traiul bietului român, dar şi o candoare mioritică prin care i-ar acorda demagogului de azi iertarea propusă şi pentru tiranul de ieri.
    Continuăm în pagina a şasea cu producţiile culese din recentul folclor al internetului, folosind prezenta pagină de atitudine care deschide revista noastră on-line, pentru articolele grave pe care le-am primit pe această dureroasă temă a vieţii noastre cotidiene: Faptul că avem la guvernare o gaşcă de interese dubioase nu ar fi atât de grav dacă doar şi-ar ascunde corupţia prin demagogie; ci e mult mai periculos deoarece, sub acestea două la un loc, se ascunde totala ei nepricepere, incapacitate şi rea voinţă de a face faţă în mod constructiv nevoilor de salvare naţională pe care le impune criza.
    Aceasta spune tot, cuprinzând întregul dramatism al situaţiei noastre ca ţară: Fiind vorba de incapacitatea de a face faţă la modul constructiv şi ţinând de putere cu dinţii, guvernarea a ajuns la SOLUŢII DISTRUCTIVE PENTRU SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ, soluţii ce conduc la colaps dacă nu se va petrece cât de repede un reviriment.

În aceste condiţii, subsemnatul Corneliu Leu, scriitor bătrân, ajuns în pragul a 78 de ani, editorul acestei reviste pentru care-mi iau toată răspunderea privind conţinutul ei, pun tot ceea ce urmează sub motto-ul propriei mele simţiri care strigă cu disperare:

      OARE, DOUĂ CANCERE NU SUNT PREA MULT PENTRU O SINGURĂ VIAŢĂ PE CARE O ARE OMUL?!!... OARE, DACĂ NE-A AJUTAT DUMNEZEU SĂ SCĂPĂM DE CANCERUL CARE SE NUMEA "CEAUŞESCU", VOM MAI AVEA FORŢA SUFICIENTĂ CA SĂ AŞTEPTĂM VINDECAREA DE CANCERUL CARE SE CHEAMĂ "BĂSESCU"?!! SAU SUNTEM CONDAMNAŢI SĂ PIERIM DUPĂ POFTA ACESTUI INCONŞTIENT DEMAGOG, A CĂRUI REA CREDINŢĂ PROVINE DIN ACEEAŞI CONDIŢIE SUBINTELECTUALĂ DE "OM FĂRĂ DUMNEZEU" PE CARE A AVUT-O ŞI TIRANUL COMUNIST?!

                                                                                   Cu durere în suflet la vârsta mea înaintată
                                                                                   şi gata de a risca orice atac guvernamental,
                                                                                                                Corneliu LEU


 

 



 

 
 

  MIHAI BERCA

- CRIZA ECONOMICĂ ŞI BUNUL COMUN NAŢIONAL

 

Moto:
„Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu, neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut, nu e până acuma dospit cum se cade”.
Ion Luca Caragiale


Am preluat citatul de mai sus din excelentul magazin de actualităţi culturale româneşti „Clipa”, jurnal de mare valoare patronat de maestrul Dinu Săraru. Acesta, ca şi scriitorul Corneliu Leu, preşedintele Mişcării pentru Progresul Satului Românesc,  pot fi consideraţi scriitori dedicaţi satului, scriitori care şi-au pus  puterea neuronilor în slujba descrifrării secretelor marilor insuccese ale României după al doilea război mondial şi cu deosebire în epoca turbo capitalistă, securistică, începută o dată cu sfârşitul anului 1989. Nu o dată prof. Ilie Bădescu, un sociolog de excepţie, a publicat date unicat despre viaţa  „de la ţară”, definită în glumă „acel loc unde trenul nu opreşte niciodată, ci doar din când în când se aude rar şi de la mare distanţă şuieratul locomotivei”.
    Prin 1919, deci înainte de primul război mondial, România exporta, conform  unui document găsit în biblioteca Universităţii Boku din Viena peste 830.000 to grâu, milioane de tone de sare, sute de mii tone de miere şi carne sărată. De atunci şi până în prezent volumul exportului românesc, comparat relativ cu activitatea de export a altor ţări europene, nu a crescut deloc, ci dimpotrivă a scăzut dramatic.
    România a devenit ţara „cea mai bună de glume şi bancuri de hazna a Europei” demonstrând lumii întregi, în ciuda istoriei, că poate dezvolta „negarea bunului simţ de o manieră bine dospită”. Dând dovadă de o prostie greu de înţeles de intelectualii ţării care publică atât de elocvent în Clipa precum Acad. Surdu, Acad. D.R. Popescu, Acad. Dinu C. Giurescu, Acad. F. Constantiniu, Prof.Univ. V. Râpeanu, Prof. univ. Ilie Bădescu şi alţii ca ei, politica românească născută fireşte din „votul nostru”, aşa cum spunea Acad. Berindei, nu a găsit în 20 de ani de „capitalism turbat” nicio soluţie care să demonstreze că lumea românească politică nu ar fi suficient de stricată. Poate că neamul românesc nu este un neam stricat dar este suficient de „nefăcut” şi în întregime nedospit dacă a putut să ofere lumii această gaşcă de politicieni de hazna, aşa cum ei înşişi se definesc unii pe alţii după cum sunt poziţionaţi la putere sau în opoziţie.
    Se spune că paradigma este o construcţie mentală larg acceptată, care oferă unei societăţi pe o perioadă îndelungată forţa creării unei identităţi de sine care să conducă la rezolvarea unei probleme.  Putem vorbi noi oare de existenţa unei activităţi mentale creatoare în ultimii 20 de ani? Oare care ar fi fost cea mai inteligentă „politică” a guvernelor de până acum în acest sens?
    Am pus la sute de oameni această întrebare, completând-o cu altele suplimentare pentru a mă putea lămuri, şi anume: Ce fel de ţară şi ce fel de stat şi ce fel de politicieni sunt aceia care, dispunând de un potenţial natural capabil să hrănească peste 80 milioane de locuitori, nu sunt  în stare să hrănească din producţia agricolă proprie nici măcar 4 milioane? Pe măsură ce primeam răspunsuri hazlii de la interlocutorii mei, am dat peste alternativa Acad. Berindei care spunea: „Ţara trebuie să fie puternică şi demnă, şi locuitorii ei să nu uite că sunt cetăţeni români şi sunt datori ca şi înaintaşii lor s-o slujească”; şi mai spunea academicianul: „Este adevărat că suntem nemulţumiţi de cei care ne-au cârmuit şi ne cârmuiesc, dar să nu uităm că această clasă politică, din păcate, ne reflectă, noi am produs-o şi o producem prin votul nostru, şi poate prin nepăsarea noastră”. Fireşte că omul de ştiinţă are dreptate. Dar nu este suficient să abandonezi nepăsarea ci trebuie  ca tu, intelectual român, să realizezi acea construcţie mentală care să creeze leaderi puternici şi care să se pună în slujba bunului comun şi social. Şi m-am gândit: ce aş fi putut face eu dacă în locul nepăsării mi-ar fi păsat?
    Istoriceşte şi pragmatic locul celor care gândesc şi crează valori naţionale este ocupat. Este ocupat de hoţi, impostori, proşti, mincinoşi, leneşi, curvari care şi-au lipit popoul de scaunele puterii nedând nicio şansă celorlalţi. Puterea crează decizia, iar deciziile au fost în permanenţă luate împotriva interesului naţional şi a bunului naţional comun.
    Ce aş fi putut face eu, sau altul ca mine, ca să mă opun unor teribile acte de jefuire a bunului naţional precum:
- Cedarea terenurilor proprietate dintotdeauna a statului către adevăraţi hoţi de terenuri cu binecuvântări guvernamentale.
- Retrocedarea pământurilor regale, altele la care însuşi regele nu avea dreptul. Să nu uităm de cedările sale voluntare, revizuite şi transformate apoi în drepturi actualizate în afara legii.
- Privatizarea petrolului şi gazelor naţiunii prin vânzarea lor aproape gratis tot unei companii cu capital de stat, prin negarea Constituţiei României.
- Cedarea băncilor româneşti către consorţii bancare străine, lăsând România fără bani şi fără logistica de a face bani.
- Cedarea Romtelecomului către o companie „de stat” dintr-o ţară care demonstrează lumii întregi, ca şi România, ce înseamnă falimentul unui stat. L-aş întreba acum pe acel domn Pantiş, fost ministru de resort, şi pe întreaga lui şleahtă din subordinea sa dacă nu încearcă un minimum sentiment de jenă pentru o trădare atât de murdară...
    Şi există încă foarte multe alte exemple. Un act natural de privatizare nu a avut loc. El a fost înlocuit cu un algoritm calculat de jefuire naţională a banului public, pentru că cei care au înfăptuit marele jaf sunt oameni aşezaţi pentru toată viaţa în rândul celor mai mari îmbogăţiţi peste noapte ai ţării. Nici eu şi nici alţii nu ne-am fi putut opune acestui act jalnic, pentru că ei au mizat tocmai pe ce avem noi - „BUNUL SIMŢ”, exersându-şi pe noi tupeul lor fantastic de „înţelepţi ai furtului şi delaţiunii” . Aici trebuie     să înţelegem delaţiunea ca pe un act al denunţării activităţii de privatizare a bunului comun în una de jefuire, cu atragere de imense profituri personale pentru înfăptuitori, care n-au fost alţii decât guvernanţii şi politicienii, fireşte, oameni din popor, cum spunea Caragiale.
    A doua etapă a sugrumării şi însuşirii bunului public comun a venit ca un act firesc, şi anume acela al cheltuirii cu nesimţire a banului puţin, câştigat din privatizări tot în interese „predominant private”. Dacă suntem atenţi la modul cum s-au cheltuit aceşti bani ca şi alţii veniţi din impozite, biruri şi taxe, nu observăm decât hoţie.
    Nu cred că a mai existat o altă ţară în lume care să dispună de foarte importante resurse naturale şi financiare în ultimii 20 de ani, iar în urma consumului lor să nu rezulte nimic pentru cele două foarte importante ramuri care ar fi putut evita criza, şi anume infrastructura şi agricultura. Este ruşinos pentru mine, plătitor de impozite, să recunosc că am plătit 20 de ani taxe şi impozite din care nu s-a putut construi nimic; nici şcoli, nici grădiniţe, nici pensii decente, şi cu atât mai puţin  salarii pentru slujitorii culturii, sănătăţii, siguranţei cetăţeanului, etc. Şi să nu uităm că banii plasaţi în trezorerie de Ceauşescu au fost consumaţi pe portocale şi banane.
    Poate cel mai important „bun public” a fost humusul din pământul fertil al ţării. Studiile şi cercetările noastre recente arată că aproape 2/3 din humusul ţării a fost ars, aruncându-se în aer în ultimii 80 de ani peste 29 miliarde tone bioxid de carbon, care ne ard acum plămânii şi se umplu de cele mai cumplite boli ale noului mileniu. În paralel au fost distruse pădurile, izvoarele, apele freatice. Pe lângă faptul că nu avem alimente, avem din ce în ce mai puţină apă de băut, şi peste nu multă vreme nu vom mai avea deloc.
    Dezastrul, furtul, distrugerile din ecosistemele naturale ca şi din agroecosisteme depăşesc numai în ultimii 20 de ani suma de 140 miliarde de Euro. Chiar dacă există soluţii pentru reconstrucţia ecosistemelor, costurile depăşesc cu mult chiar suma sustrasă sistemelor naturale. Lumea politică îşi dă mâna la nivel planetar pentru a cultiva nepăsarea faţă de natura distrusă. Calculele profesorului Raggam (Universitatea Graz) arată că dacă fenomenul arderilor biomasei şi humusului vor creşte,  colapsul depopulării planetei va începe în jurul anilor 2100 cu moartea treptată a milioane de oameni până la depopularea totală a planetei. Încă mai e timp pentru corecţii, dar nu ne lasă hoţii naţiunii, care n-au copii, n-au nepoţi, ci bucurii năucitoare de a-şi trăi ei clipa, de a-şi înfunda buzunarele, indiferent de consecinţele pe termen apopiat pe care ţara şi le va suporta.
    Mă întreb de asemenea, privind la marasmul politic al momentului, la lipsa de demnitate naţională de care guvernul dă dovadă în faţa Fondului Monetar Internaţional, la umilirea tuturor cetăţenilor ţării şi transformarea naţiunii în sclavi pe termen lung ai acestor organisme, mă întreb deci dacă preşedintele Băsescu, care cu siguranţă ar dori să devină un anumit fel de „erou naţional”, va mai putea suporta multă vreme un guvern Boc, o adevărată ruşine naţională.
    Şi mai e ceva: conexiunile noastre mentale sunt orientate spre „pierdere”, şi nu spre câştig. Suntem o ţară cu foarte mulţi oameni deştepţi, dar totalmente perdanţi. Cea mai bună afacere actuală este să dai Uniunii Europene cotizaţii de milioane de Euro, şi tu, român neaoş, să nu-ţi primeşti nici plăţile pe suprafeţe, şi nicidecum investiţiile în proiecte de dezvoltare la care ai dreptul. Şi mai grozav e faptul să-i plăteşti lui Behtel sute de milioane de dolari pe an numai pentru că tu nu ai reuşit să citeşti un contract cap-coadă sau te-ai lăsat mânjit cu câteva sute de mii de dolari. (Între timp nu se construieşte nimic demn de notat).
    Acum e criză, o criză care se adânceşte continuu şi pe care am transformat-o în vinovatul de serviciu al guvernului. Nu ne trebuie soluţii economice anticriză, iar în lipsa „bunului comun naţional” care ar fi putut evita criza, ne străduim în tandem cu marii experţi FMI să inventăm „prostia majoră”, noi taxe şi impozite. Oricât de nedospiţi ar fi neuronii noştri, vă amintim domnilor guvernanţi că nu se mai poate ... . O asemenea prostie înseamnă şi sfârşitul vostru alături de al nostru. Am rămas nefăcuţi şi nedospiţi, dar v-aţi prăjit şi voi. Da, cred că Băsescu  va face mişcări interesante, dar numai populiste. Pentru îndreptarea lucrurilor ne-ar trebui o nouă revoluţie şi o democraţie reală, urmată de un plan Marshall. Căci vremea hoţilor, a palavragiilor şi impostorilor a trecut. De la simpli culegători şi hoţi va fi necesar să gândim şi să muncim. Deci Marshall + democraţie!

 

 
 MEMORIU
privind gravul  dezavantaj social creat de Guvern
pentru o parte importantă şi săracă din populaţia României
 
 
    În Adunarea generală pe anul 2010, ASOCIAŢIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA – A.Co.R. a dezbătut şi şi-a însuşit o bună parte din măsurile privind stimularea producţiei micilor proprietăţi agricole din ţara noastră, ca soluţie a ieşirii din criză prin activizarea unei părţi din populaţia satelor şi valorificarea proprietăţii familiale prin produse casnice şi alimentare specifice tradiţiei gospodăriei ţăranului român, măsuri cuprinse în studiul propus de organizaţia neguvernamentală de utilitate publică „MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC”- M.P.S.R.
    Având îndelungă experienţă în stimularea iniţiativei locale şi în educarea spiritului de iniţiativă personală prin multiple programe pe care le-a desfăşurat în spiritul dezvoltării rurale în România, organizând anual Consfătuirea Naţională a Intelectualilor de la Sate şi desfăşurând o colaborare permanentă pe plan cultural-educaţional cu autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, M.P.S.R. a organizat şi în Consfătuirea sa anuală naţională şi în consfătuiri ori studii de caz realizate pe plan local în colaborare cu filialele judeţene ale A.Co.R. o amplă dezbatere pentru punerea în valoare a produselor gospodăriei ţărăneşti în condiţiile economiei actuale şi, legat de aceasta, activizarea unui segment important al forţei de muncă aflată, practic, într-un şomaj neînregistrat de evidenţele statistice.  În acest mod a rezultat studiul intitulat „CINE HRĂNEŞTE ROMÂNIA” publicat sub formă tipărită şi pe internet, difuzat primăriilor şi unor organizaţii  ştiinţifice ori din ruralul românesc, ca o pledoarie pentru stimularea micii gospodării rurale de a căuta să înfrunte situaţia degradantă şi dezavantajată a ţării noastre ca importator masiv de produse agroalimentare, în ciuda tradiţiei ei de furnizor pe piaţa externă a unor asemenea produse.
    Având interes în ridicarea nivelului de trai prin sprijinirea producţiei cetăţenilor comunelor lor, mulţi dintre primarii întruniţi în organismele de lucru ale A.Co.R. au început a pregăti programe concrete pentru extinderea acestei iniţiative, iar filialele judeţene ale A.Co.R. au pus  asemenea dezbateri în tematica întrunirilor zonale pe care le au.
Ambele organizaţii au considerat astfel că vor putea aduce un oarecare aport la  rezolvarea gravelor probleme ale crizei economice temporare care se conjugă cu criza socială ce ameninţă a deveni cronică în satul românesc, dar o recentă măsură financiară, prin absurda impunere de către Ministerul Finanţelor Publice a caselor de marcat şi a rapoartelor de evidenţă contabilă pentru producătorii care vin în pieţe cu ultra-modesta lor producţie, vine ca un atac la eforturile de supravieţuire ale acestor oameni.
Ca două organizaţii care eram pe cale tocmai de a face eforturi pentru scoaterea din letargie a gospodăriei ţărăneşti, pentru stimularea tinerilor de a o pune în valoare, pentru convingerea prin exemplele celor de mic succes pe piaţă cu măruntele lor produse oferite în locul celor de import, protestăm energic în faţa acestei măsuri lipsită de justificare profesională, pentru că nu are cum aduce vreun venit către stat câtă vreme nu se asigură  un minim de venit micului producător, dar, în acelaşi timp, subminează psihologia socială obligând la delăsare, dezamăgire şi neîncredere în forţele proprii, câtă vreme li se cer cheltuieli mai mari decât orice perspectivă de venit.
Fapt pentru care atragem ritos atenţia Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Agriculturii şi dezvoltării Rurale asupra riscurilor la care, o asemenea măsură, supune echilibrul societăţii româneşti prin acest gest de anihilare a ţărănimii.
 
PREŞEDINTELE M.P.S.R.,                                                                                      PREŞEDINTELE A.Co.R.,                 

       Corneliu LEU                                                                                                                     Emil DRĂGHICI







Marşul forumului ortodox român

Forul Ortodox Român (FOR) şi Alianţa Familiilor din România (AFR) atrag atenţia întregii clase politice că este direct responsabilă pentru gravele ameninţări şi loviturile neîncetate la care este supusă familia în România.
Din cauza problemelor de ordin material, dar şi a celor de ordin moral şi legislativ, instituţia familiei riscă să dispară sau să se transforme într-o curiozitate inutilă în cadrul societăţii moderne. Iar în absenţa familiei româneşti solide, însuşi viitorul ţării este pus sub semnul întrebării.
FOR şi AFR protestează împotriva preconizatei măsuri guvernamentale de reducere a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nou-născut. Această măsură descurajează serios natalitatea şi riscă să provoace încă o creştere a valului de avorturi - prin care România deja ocupă un trist loc de lider în lumea civilizată.
Potrivit studiilor demografice, populaţia din România se află într-o scădere dramatică, ceea ce face acţiunea guvernului şi mai condamnabilă, întrucît duce la îmbătrînirea populaţiei, la scăderea forţei de muncă şi de aici la consecinţe economice şi sociale grave.
Pe de altă parte, FOR şi AFR îşi manifestă îngrijorarea faţă de lejeritatea cu care autorităţile tratează fenomene deosebit de dăunătoare familiei, ca prostituţia, pornografia şi propaganda deşănţată a unor practici sexuale aberante - care iau amploare în contextul relativizării valorilor, al slăbirii credinţei şi al unei legislaţii şubrede, deloc româneşti - deci necreştine şi nereprezentative - în setul ei intim de valori.
Pe marginea acestor pericole conjugate la adresa familiei, FOR şi AFR organizează o conferinţă de presă miercuri 19 mai a.c., ora 16.00, la sediul FOR din Bucureşti, str. Vulturilor nr. 8.
La conferinţă participă, alături de reprezentanţii FOR şi AFR, şi doi invitaţi special: omul de presă Liana Stanciu şi prof. univ. dr. Pavel Chirilă.
Pe linia continuării protestului, vineri 21 mai a.c., începînd cu ora 17.30, FOR şi AFR cheamă lumea creştină, dar şi toate forţele sociale asumate la un Marş pentru Familie, pornind de la Biserica Kretzulescu, de pe Calea Victoriei, până în Piaţa Unirii






 HAOS
 
Domneşte azi incompetenţa
precum un bădăran burtos,
Nu se mai poate recunoaşte
Ceea ce este sus sau jos.
 
Se pierd aiurea miliarde
sub ploi, mâncate de rugină,
Cei înţelepţi nu vor şi pace
cu sfatul lor ca să mai vină.
 
Şi peste tot în ţară-i haos,
dezordine, ură şi viciu,
Pentru a opri acest dezmăţ
n-ajunge închisoarea, biciul.
 
Corupţia-i înscrisă bine,
mare de tot pe frontispiciu
Şi toţi se bat acum pe funcţii,
de parc-am fi într-un ospiciu.
 
Iar în spitale te omoară
că banii n-au niciun miros,
Directorul şi el te fură,
Pe ce? Pe slujbe, oneros.
 
Slujbaşul şi el umflă mita,
Pe ce? Pe lucrul nefăcut,
Şi toţi au grijă astăzi numai
de-ai lor, de propriul lor avut.
 
Ţara ne piere în ruină
Ni se fură demnitatea,
gândul cu ce poate strânge,
ne fură stima, libertatea
şi chiar dreptul de a plânge
(Din volumul
„CÂT MAI E VREME”
de Rodica Elena LUPU)



O PRECIZARE A PROFESORULUI ANDREI MARGA – RECTORUL UNIVERSITATII “BABES-BOLYAI” DIN CLUJ-NAPOCA

 

 COMUNICAT DE PRESA

P R E C I Z A R I

 
In contextul în care este vizibil eşecul actualei politici de gestionare a crizei indigene din România – context în care continuă declinul activităţilor, în care ordonanţele guvernului au fost respinse ca neconstituţionale, în care nici un proiect de lege (pensii, salarizare, educaţie etc.) nu este gândit profesional, în care se încearcă o confuză “reformă a statului” şi o “revizuire a Constituţiei” ce dărâmă pluralismul de după 1989,
            
Când concetăţenii arată cu degetul spre universitatea din care provin decidenţii actuali, spre a lămuri opinia publică, sunt dator să precizez:
 
1. nici prim-ministrul, [Emil Boc] nici cei care îl însoţesc nu sunt jurişti ca pregătire de bază şi nu trebuie atribuiţi comunităţii juriştilor de la Universitatea “Babeş-Bolyai”. Ei sunt foşti studenţi la filozofie, medicină veterinară sau altceva. Din păcate, la Bucureşti, fiecare este prezentat ca altceva decât este la bază. Juriştii de la Facultatea de Drept a Universităţii “Babeş-Bolyai” sunt cu totul alţii şi dispun de pregătire juridică neîndoielnică, încât nu substituie profesionalismul cu activistica de circumstanţă;
 
2. nici unul dintre cei amintiţi nu este profesor universitar. Ei sunt în funcţii inferioare, pătrunşi într-o facultate de ştiinţe politice, pe care am creat-o în 1994, într-un moment în care nu existau politologi calificaţi în România, unii dintre cei menţionaţi susţinându-se – cum s-a dovedit ulterior – prin malformarea datelor profesionale;
 
3. nici unul nu are lucrări semnificative în domeniul pe care-l revendică a-l reprezenta. Listele de lucrări şi lucrările sunt publice şi oricine le poate examina.
 
            Aceste precizări trebuiau făcute dintr-o datorie faţă de opinia publică, ce este indusă continuu în eroare, şi faţă de situaţia în care se crede fără temei  că acest microgrup reprezintă Universitatea “Babeş-Bolyai”. Nu o reprezintă în nici un chip, iar când se va reconstitui cu obiectivitate  - dincolo de verbiajul reacţiilor de azi, ce vrea să mascheze faptele - se va putea sesiza întregul adevăr.
 
Deocamdată rămân deschise câteva întrebări grave, pe care ni le pun tot mai mulţi concetăţeni:
 
a)         cu ce drept şi în numele căror valori se aruncă o ţară întreagă în proiecte anapoda şi în frământări sterile?
 
b)         cu ce drept persoane lipsite de merite blochează concursurile pe posturi didactice universitare şi hotărăsc cine să fie sau să nu fie mai departe profesor universitar?
 
c)         cu ce drept - ca să-l parafrazăm pe Thomas Mann - partea mai puţin calificată a unei naţiuni ia decizii pe seama celor calificaţi şi a cetăţenilor maturi şi oneşti?
 
                                                                                                                                          Andrei Marga,
                                                                                                                            Rectorul Universităţii “Babeş-Bolyai”

 
Parerea mea e ca suntem prea "maturi" si prea "onesti" ca sa ne opunem fatarniciei, ticalosiei si incompetentei decidentilor si asta ne costa si ii va costa si pe copiii si nepotii nostri-daca raman in tara... Sper sa nu fim "prea lasi" si sa avem puterea sa mai schimbam ceva in tara asta...

 

 Liviu ANTONESEI

CORUPŢI PÂNĂ-N

MĂDUVĂ

În România, tocmai a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna, generând o adevărată corupţie de sistem. Într-un oraş mai din sudul hărţii, primarul este reţinut de DNA pentru grave fapte de corupţie. Ceea ce a urmat este uluitor. Consiliul Local, întrunit de urgenţă, îl declară pe edil cetăţean de onoare al urbei.

***

Primarul unui alt oraş sudic este reţinut de aceeaşi DNA, în „deplasare", sub aceleaşi acuzaţii. Ceea ce urmează este chiar mai senzaţional, pentru că implică nu doar colegii de conducere şi de partid, ci straturi populare mult mai largi - un miting de sprijin la care participă salariaţii primăriei, colegii de partid, „popor, prostime", vorba clasicului! Am văzut scene de la miting la televizor şi mă frecam la ochi, spunând că am halucinaţii. Se sparie gândul! Dacă atât de iubiţii edili ar fi aparţinut opoziţiei, încă aş mai fi înţeles cumva aceste absurde manifestări de solidarizare, că doar auzim toată ziua despre politizarea Justiţiei.

 

Dar despre ce politizare ar putea fi vorba în aceste două cazuri, devreme ce ambii primari aparţin principalului partid de la guvernare, acuzat de adversari că ar controla, laolaltă cu preşedintele, DNA? Ar fi riscat instituţia cu pricina, fie independentă cu adevărat, fie dependentă politic, asemenea gesturi, dacă n-ar fi avut probe sau măcar suspiciuni întemeiate că edilii cu pricina şi-au băgat mâinile până la cot în banul public şi au întins mâna la consistente sume poreclite mită? Să fim serioşi!

Bineînţeles, până când se va pronunţa Justiţia asupra vinovăţiei celor doi arestaţi sau până îşi vor dovedi aceştia nevinovăţia în faţa aceleaşi Justiţii, suntem în faza acuzaţiilor şi a suspiciunilor, indiferent de numărul de probe adunate deja de DNA. Problema care se pune este aceea că singură Justiţia poate decide acest lucru, iar manifestările evocate la începutul textului reprezintă grave intruziuni în activitatea acesteia, presiuni incalificabile şi de neregăsit nicăieri în lumea civilizată.

Până când se va pronunţa Justiţia, rămânem însă cu faptele, incredibile, dar care mărturisesc dramatic despre nivelul până la care a putut coborî spiritul public băştinaş. Orice mi-aş fi putut imagina, dar să apelezi la protestul civic şi la conceptul de „onoare" pentru a proteja corupţia şi pe corupţi n-aş fi crezut că suntem în stare. Cât de tulburate, cât de răsturnate cu cracii în sus pot fi nişte valori ce păreau sigure, indiscutabile, pentru a se petrece aşa ceva?

E uluitor, jenant şi jegos şi aproape rămâi fără cuvinte. În România tocmai s-a petrecut o transmutaţie alchimică, a fost descoperit locul geometric în care mica corupţie, corupţia mijlocie şi marea corupţie şi-au dat mâna producând o veritabilă corupţie de sistem, în care corupţii şi corupătorii par să se fi îmbrăţişat pentru eternitate, în care spiritul civic a fost spectaculos deturnat împotriva civismului însuşi. În opinia mea, am intrat deja în metastază şi chiar nu văd ce operaţie miraculoasă ne-ar mai putea salva. Şi, apoi, ne mai mirăm că Europa nu doar că „stă cu ochii pe noi", dar deja ne priveşte ca pe un fel de corp străin şi periculos pentru propria sa integritate.

 

 

Al. Florin ŢENE

FILOZOFIA DEMOCRAŢIEI ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ

După evenimentele din decembrie 1989 majoritatea populaţiei ţării noastre s-a trezit în faţa unor situaţii pe care nu prea le înţelegea: democraţia şi pluripartitismul. Pentru români idealul guvernării democratice, de altfel clasică, - egalitatea, libertatea, nu le înţelegeau ca elemente contradictorii, ci le percepeau ca valori absolute, atunci când sunt supuse unei logici extreme, aşa cum scria Leslie Lipson în Journal of International Affairs.

Însă, cei veniţi la putere în decembrie 1989 nu au înţeles că pentru a fi guvernată cu eficacitate ţara, într-o tranziţie fără şocuri, conceptele egalitate şi libertate nu trebuie considerate drept valori absolute, ci un tot coerent. Interpretând cele scrise de Leslie Lipson privind teoria democraţiei şi adaptând-o la situaţia din România, comparând-o cu situaţia similară din cea a fizicii teoretice la începutul secolului trecut, atunci analizele fizico-matematice ale lui Einstein care reformula concepţiile lui Newton, prin ideea de a înţelege spaţiul şi timpul drept un singur concept coerent, interferândul spaţiu-timp, ce pot fi asemuite cu libertate-egalitate. Acest concept era, pe atunci, considerat nu absolut, ci relativ.

În acest context analizând instituţiile din ţara noastră, înţelese ca instituţii democratice(!?), mă întreb dacă nu este neapărat necesar să reformulăm, aşa cum a făcuto Einstein, şi în domeniul gândirii politice din România, în contextul integrării europene şi al fenomenului globalizării. Când numeroşi factori  externi, politici, economici, culturali, de mentalitate, religioşi, etc, veniţi de pretutindeni fac presiuni asupra gândirii, mentalităţii şi obiceiurile noastre. Între gândirea de dinainte a fizicianului amintit şi şi democraţia din ţara noastră există asemănări.

Filozofia noastră politică se bazează azi pe reminiscenţa ideilor din aşa-zisa democraţie socialistă împletită cu idei democratice implementate „după ureche” din ţările cu democraţie autentică. În ciuda faptului că toţi politicienii noştri au făcut deplasări de documentare în aceste ţări, cheltuind sume uriaşe din banii contribuabilului. De fapt aceste excursii au fost transformate în vilegiaturi personale şi familiale,de distracţie şi cumpărături. De aceea Constituţia noastră, modificată de câteva ori, nu a fost bună nici pentru trecutul apropiat, dar despre prezent şi viitor ce să mai vorbim? Ea a fost făcută, iar apoi modificată, în folosul a doi politicieni: Iliescu şi Năstase care se fac vinovaţi, în mare parte, de situaţia noastră de astăzi.

Ţările democratice europene, totuşi, au o filozofie a democraţiei izvorâtă din ideile antichităţii greceşti şi dintr-o istorie ne accidentată de sistemul criminal communist. În aceste condiţii, elementele democraţiei;egalitate şi libertate le putem considera elemente dintr-un joc al timpului şi spaţiului ca în fizică. Aceste idealuri ale naţiunii române-egalitate, libertate-ar trebuie să fie drept conceptele de bază ale societăţii româneşti. Dar egalitatea trebuie să o înţelegem ca factor dinamizator în faţa Legii,adică nimeni să nu fie deasupra legilor.

Nu aşa cum o concepeau comuniştii, care prin egalitate înţelegeau ca toţi să fim săraci şi doar o clică din fruntea ţării să beneficieze de drepturi ne visate de popor, în numele căreia vorbeau. Aceste valori de care am amintit ar trebui considerate izvorul spiritului dătător de viaţă al sistemului nostru de guvernare. Pentru noi democraţia ar trebui să fie forma de guvernare ce combină, un timp larg de libertate şi un spaţiu adecvat de libertate. Astfel, în filozofia democraţiei româneşti, aceste idealuri, libertatea şi egalitatea, pot fi considerate, ceea ce erau pentru Newton timpul şi spaţiu.

Noţiunea de libertate, la modul general, are un caracter dualist: libertatea de acţiune şi libertatea de a nu fi constrânşi în acţiunile noastre. Prima este o afirmaţie, cea de-a doua este o negaţie. Se cunoaşte faptul că libertatea se se caracterizează prin absenţa constrângerii, dar,a nu fi constrâns înseamnă că cetăţeanul dispune de  libertate de acţiune. Abuzând de aceasta, acţiunile exercită efecte asupra nerespectării legilor şi asupra altor persoane. Tocmai  realitatea, de a înţelege greşit libertatea,după 1989, s-a ajuns la devalizarea băncilor, fraudarea privatizărilor,etc. Subliniem faptul cu un exemplu cunoscut în popor: libertatea mâinii mele se termină unde începe obrazul sau nasul vecinului.

Libertatea de acţiune este îngrădită de o obligaţie socială. Fapt ce nu l-au înţeles unii dintre noi, sau nu au dorit să-l înţeleagă, ne luând în consideraţie postulatul că libertatea în sensul negaţiei este antagonică cu libertatea în sensul afirmaţiei, atunci când cele două sunt înţelese în termeni extremi. Se poate rezolva această dificultate prin introducerea unor repere limite, altfel spus, când libertatea negativă şi cea pozitivă  sunt înţelese ca relative, asemeni raportului similar cu acel postulat al lui Einstein în cazul timpului şi spaţiului.

Egalitatea,asemeni libertăţii, a fost înţeleasă greşit, datorită educaţiei şi propagandei regimului de tristă amintire. Asemeni libertăţii, egalitatea are conotaţii diferite. Aristotel distingea sensurile diferite ale termenului. Având la bază logica matematicii, observaţia lui, în conformitate cu unul dintre aceste două înţelesuri pot fi considerate egale în cazul când condiţiile sau împrejurările în care trăiesc sunt identice, sau dacă persoanele respective sunt tratate identic. Fapt înţeles greşit şi aplicat eronat de către „democraţia” socialistă,prin care am trecut.Înţelegere greşită ce s-a perpetuat şi după decembrie 1989.

Afirmaţia aristotelică provine din natura progresiei aritmetice, tot el spunea câ în cazul progresiei geometrice între părţile componente există un raport proporţional. Astfel,egalitatea emană fie uniformitate, fie proporţionalitate. Socialismul de la noi nu a reuşit să trateze pe cetăţeni în mod identic. Unii erau mai tovarăşi decât alţii ce beneficiau de privilegii. Nici nu puteau să trateze în mod egal cetăţenii ţării datorită ideologiei luptei de clasă. Dacă nazismul avea ideologia luptei împotriva unor rase, comunismul avea lupta împotriva unor clase sociale.

În ţara noastră forţele politice de stânga şi-au asumat dreptul de propietate asupra virtuţilor egalităţii de şanse, prin vorbe, în realitate unii dintre lideri îmbogâţindu-se furând prin eludarea legii în detrimentul majorităţii sărăcite pe umerii căreia „plâng”. Iar cele de dreapta au monopolizat cauza liberţii de a fura din avuţia naţională, cea mai rămas după governările de stânga. Practic,toate partidele din ţara noastră sunt de stânga datorită mentalităţilor şi educaţiei primitre în regimul trecut. Chiar dacă ele se definesc de dreapta, de stânga, sau de centru. Numai selecţia biologică şi intrarea în politică a tineretului educat în societatea democratică va echilibra  şi canalize partidele pe adevăratul făgaş al ideologiilor.

Când abordăm problemele libertăţii cuvântului, toţi suntem de accord că orice cetăţean are dreptul să-şi comunice opiniile propri. Coerenţa ca legătură dintre egalitate şi libertate o găsim în expresia egalitate de şanse. În sensul acesta toţi suntem egali, toţi suntem liberi, mai précis în România de azi, toţi suntem liberi în egală măsură. Dar întrucât candidaţii noştri câştigă alegerile, în virtutea evidenţei, ei încetează să fie egali cu ceilalţi, datorită legilor promulgate de antecesorii lor din Parlament.



Corneliu FLOREA

VICTOR  GAETAN ŞI CIPRIAN  NASTASIU: „PRĂDAREA ROMÂNIEI”

(CUM  PRADĂ  TRAIAN  BĂSESCU  ROMÂNIA. CRIMA  ORGANIZATĂ.  INTERESELE  EXTERNE)

Acesta este titlul şi subtitlul volumului care mi-a  fost dăruit de un bun prieten. Îi mulţumesc. Întâi, volumul a apărut în ediţie samizdat în tiraj limitat ce s-a epuizat imediat. În  2009, Editura  Compania  a scos o nouă ediţie. În Noiembrie  2009, la Hotelul Hilton din Bucureşti a avut loc lansarea volumului şi o conferinţa de presă cu autorii care au răspuns întrebărilor. Volumul s-a bucurat de un imens interes de la început datorită subtitlului „CUM PRADĂ TRAIAN BĂSESCU ROMÂNIA”, atât de direct şi incitant.

Citind volumul, descoperim cu surprindere ca şi conţinutul este incitant prin dezvăluirea atâtor fărădelegi din partea celui ce a fost ales tocmai să vegheze la respectarea legilor, nu să le nesocotească pentru putere şi avere personală. Mai mult, Traian  Băsescu nu a ripostat cu contra argumente ci cu insulte, într-o conferinţă de presă, ceea ce este încă o dovadă în plus că cele prezentate de autori sunt adevărate.

 

Autori sunt doi români cinstiţi şi curajoşi.

VICTOR GAETAN este un scriitor româno-american care trăieşte de mulţi ani la Washington, împreună  cu familia. S-a  stabilit de tânăr în Statele Unite şi s-a realizat prin el însuşi, întâi pe plan academic, la Harvard  University, iar apoi  la  Washington. A rămas sufleteşte ataşat ţării sale, neamului şi este intrigat de ceea ce se întâmpla datorită impostorilor de la conducere. În introducerea semnată, Victor Gaetan face un scurt rechizitoriu lui Traian Băsescu,  începând cu suspendarea lui din 2007 când a pretins că este victima parlamentarilor pentru că luptă împotriva crimei  organizate. O denaturare grosolană şi o capcană în care au căzut naivii care nu pun faptele înaintea vorbelor. Faptele pe care cei doi autori la expun în volum sunt clare şi dovedesc ca Traian Băsescu sprijină, din umbră, crima organizata de străini în România. De asemenea, ne prezintă oamenii cu diferite funcţii şi poziţii care îl sprijină pe Traian Băsescu în  protejarea celor implicaţi în crima organizată  Numele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Teodor Bakonsky sunt capetele lungului afiş de servili.  

CIPRIAN  NASTASIU este  timişorean, provine dintr-o familie greco-catolică, ceea ce este foarte important, fiindcă  greco-catolicii ăştia, sunt întotdeauna mai corecţi şi laborioşi („ora et labora”) decât noi, ăştia, ortodocşii... („Ce-a da Domnu’’)! A terminat facultatea de Drept la Bucureşti, apoi s-a întors la Timişoara unde a devenit procuror la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog Timişoara. Apoi s-a  transferat în Bucureşti la Parchetul General, la biroul procurorului general, rămânând  tot în serviciu de cercetarea criminalităţii organizate a căror iţe a început să le dezlege cu ajutorul informaţilor de la SRI şi a Poliţiei. Pe rând a avut succese în depistarea celor ce se ocupau cu drogurile, cu traficul de persoane, a fost procuror în binecunoscutul Dosar Ţigareta. Prin acest caz s-a apropiat, descoperit şi preocupat de cei ce se ocupă ilegal de traficul şi vânzările de armament. Ajuns în această piaţă internaţională a interlopilor veroşi şi fără scrupule a intrat în cea mai periculoasă junglă a criminalităţii organizate. A fost surprins câţi străini activează în România, ce relaţii şi colaterale au, cât de extinsă şi puternică este reţeaua internaţională a criminalităţii. Prin cercetările făcute, prin informaţiile dobândite, pe dovezi a ajuns la concluzia că Traian Băsescu este pilonul ei de sprijin în România.

   

DIICOT - Directoratul pentru investigarea crimei organizate şi terorismului - a fost înfiinţat şi organizat, central şi teritorial, în 2003. Imediat s-a sprijinit pe Poliţie şi Serviciul Roman de Informaţii, s-a conectat la serviciile internaţionale de acelaşi profil. Acest serviciu a fost subordonat procurorului general Ilie Botoş, iar procurorul Ciprian Nastasiu făcea parte din echipa sa. A continuat investigaţile în Dosarul Ţigareta, pentru ca în spatele fumului de ţigări se făcea un mare trafic ilegal de arme.

   

SHIMON NAOR – evreu născut în România, devenit între timp cetăţean israelian, un bine-cunoscut vânzător internaţional de armament s-a  ocupat de traficul şi vânzarea de armament şi în afacerea Ţigareta. A fost  depistat, anchetat şi judecat în România. A fost condamnat câţiva ani la închisoare in 1999. La scurt timp a fost eliberat pe cauţiune şi imediat a şters-o în Israel, unde e bine-mersi, şi se ocupă în continuare de traficul cu armament. Statul Român nu a cerut extrădarea lui, iar Statul Israelian are grijă de valoroşi săi cetăţeni. Procurorul şi echipa sa de la Poliţie, nu fluieră a pagubă ci a mirare de la ce înălţime a venit eliberarea pe cauţiune a unui criminal internaţional.

 

ANUL  2004. Alegeri prezidenţiale în România. În cei patru ani ai tandemului anti-românesc Iliescu - Năstase, dintre care ultimul un adevărat campion al corupţiei,  românii s-au săturat şi scârbit de corupţia guvernanţilor şi politicienilor din România.  Trăian Băsescu a profitat din plin de această stare de spirit a cetăţenilor români şi cu o abilitate diabolică şi-a  dus toată campania de pe poziţia unui viitor preşedinte ce va stăvili, prin lege, corupţia în ţara. Românii au închis ochii la tot trecutul şi faptele sale şi l-au ales preşedinte. Odată ales, în beţia succesului, amnezia s-a lăsat peste promisiunile de viitor campion al anticorupţiei, ocupându-se doar de putere şi avere, acoperindu-şi cu grijă trecutul.

OMAR  HAYSSAM – om de afaceri siriano-român, etalon al corupţiei, căsătorit cu o românca cu care are şase copii, plus unul de la o metresa a lui. În urma activităţilor sale infracţionale a adus statului român o pagubă de două milioane de euro, numai într-o afacere. Pentru acest motiv, cazul a fost transferat pentru investigaţi şi ancheta la DIICOT-ului, în sarcină de procurorul Ciprian Nastasiu şi echipei sale de investigaţii. Cu migală şi profesionalitate încep să strângă informaţiile necesare procesului. Pe căi diferite Omar  Hayssam, aude şi simte că este în colimatorul  incoruptibilului procuror şi atunci pune la cale:

 

RĂPIREA ROMÂNILOR ÎN IRAK. Citind acest volum, rămânem contrariaţi de ceea ce  a prezentat mass-media romanilor şi adevărul dezvelit de procurorul Ciprian Nastasiu  şi echipa sa. Pe scurt, Omar Hayssan a pus la cale un plan şi o afacere pe cât de ingenioasă pe atât de diabolică. Planul a fost  să sponsoreze un grup de ziarişti care să viziteze Irakul, Damascul, unde  urmau să fie răpiţi de nişte  falşi terorişti aranjaţi de el. După răpire, Omar ar fi intervenit ca intermediar, i-ar fi recuperat devenind  eliberatorul, erou în faţa romanilor! Ar fi  câştigat prestanţa ce i-ar fi servit de scut împotriva celor de la DIICOT. A doua parte era afacerea. Răpitorii trebuiau să se arate duri şi determinaţi la început, dar odată ce intervenea el să pară mai înduplecaţi şi să ceară o mare sumă de bani drept răscumpărare Odată banii primiţi se vor împărţi cu el, fiindcă era planul lui. Scenariul escrocului internaţional ar fi reuşit dacă nu era incoruptibilul procuror şi brigada lui condusă de comisarul Miron, care intuindu-i imediat planul au cerut arestarea sa preventivă. Fără Omar, a urmat partea dificilă, ziariştii români  trebuiau răscumpăraţi cât mai repede, până ce nu apar complicaţii din partea răpitorilor, cum se întâmpla  în asemenea cazuri.

 

FALSA CELULĂ DE CRIZĂ A LUI TRAIAN BĂSESCU, în plină isterie creată de  mass- media pusă să facă rating sub orice formă, încep negocierile pentru salvarea nefericiţilor jurnalişti care aveau toată simpatia din parte românilor. Traian Băsescu  vrea să strălucească din nou şi înfiinţează de urgenţă o celula de criză antitero, şi iar îi impresionează pe votanţii lui. Ciprian Nastasiu împreună cu comisarul Miron pleacă la  Damasc pentru informaţii şi investigaţii în timp ce Omar Hayssan este reţinut la Bucureşti. Răpitorii de la Damasc ameninţă cu moartea sau, în fine, eliberarea în schimbul unei sume ce depăşea zece milioane de euro. Se acceptă. Şi acum intervine ceva cu totul  de necrezut, dar adevărat, o surpriză repugnantă, oribilă. Statul român  acceptă să-i răscumpere, bani se iau dintr-un fond special al SRI, trec pe la celula de criză şi de acolo la  răpitori care numără cu trei milioane mai puţin! Pentru cele de mai sus vă rog să citiţi DVS capitolul „Răscumpărarea şi milioanele dispărute” ( paginile de la 87 la 91, ediţia apărută la Compania în 2009). Răpiţii sunt primiţi cu emoţie, iar Traian  Băsescu nu putea să nu fie acolo, să strălucească, să se spună că lui îi aparţine tot meritul în această grea şi nedreaptă luptă cu terorismul internaţional. După care, toate documentele negocierilor şi datele despre sumele jonglate au fost secret închise pentru următorii 50 de ani de către Traian  Băsescu. Cifrele date de autori vin din informaţii din sursele  speciale irakiene şi americane. De ce se teme Traian Băsescu de pune lacăte la adevăr?

     

URMATORUL SCENARIU A LUI OMAR HAYSSAN este interesant pentru că ne arată  cât de coruptă a ajuns societatea românească la toate nivelurile, cum un escroc internaţional a putut cumpăra aproape pe oricine în Bucureşti. Este interesant şi foarte bine descris, din nou recomand volumul. Citindu-l putem vorbi în cunoştinţa de cauză. Pe scurt, Omar Hayssan se îmbolnăveşte şi suferă în închisoare. Odată ajuns pe mâna doctorilor, din doctor în doctor cu asistenţa avocăţească, tocmai de la New York şi Ierusalim, nu glumesc citiţi cartea, este eliberat din închisoare. Procurorul nu mai are drept să-l ancheteze fiind grav bolnav după cum reiese din certificatele medicale, aşa că, este creştineşte să-l redăm familiei în aceste clipe grele. Toată lumea de acord, afară de incoruptibili de la DIICOT care cer să nu părăsească ţara, pe care Omar o jupuise atât de mult, şi să fie ţinut sub supravegherea poliţiei. Omar cu metresa şi poliţia după el pleacă la munte să se refacă şi surpriză, aşa în stare gravă, dispare. I se pierde urma definitiv! Traian Băsescu face un circ de zile mari, cad demisii la picioarele lui, la insistenţele lui, printre care şi a procurorului general Ilie Botoş, cu toate că în acest caz el nu a avut nici o responsabilitate, Trăian Băsescu îşi freacă  mâinile de bucurie fiindcă îşi  aduce o păpuşă - marionetă  drept procuror general:

 

LAURA CODRUŢA KOVESI - tânără, înaltă, muncitoare şi atât! Era să uit esenţialul: ascultătoare, motiv pentru care Traian  Băsescu a fixat-o acolo. Prima ascultare îndeplinită a procuristei a fost  să-l concedieze pe Ciprian Nastasiu din Centrala DIICOT, eliberându-l pe Traian Băsescu de incoruptibilul procuror care-i stătea în coaste. Bine Codruţa! O altă ascultare de serviciu a fost sa divorţeze de Eduard Kovesi,  care era urmărit pentru furnizarea de informaţii operative unui ofiţer maghiar de informaţii, divorţ pe care Codruţa l-a acoperit, cu ce altceva decât: din motive personale.

 

SĂ NU UIT DE OMAR HAYSSAN, e bine sănătos, frumos şi rotund la faţă. Între timp, cu  ajutorul românilor, care ştim cât de  credincioşi şi omenoşi sunt, şi-a dus toată familia cu el, plus copilul metresei, poate şi metresa, dar soţia nu trebuie să ştie asta.  De asemenea nu se ştie nici faptul că, din când mai face câte o vizită în România, din prietenie şi din dragoste faţă de România jupuită şi de el.

 

ÎNCHEIEREA o iau din volumul celor doi, în care sunt şi alte multe dezvăluiri despre prădarea României sub privirea îngăduitoare a  campionului anticorupţie.

 

„Omar a câştigat. Sistemul lui Băsescu a câştigat. România a pierdut!”

P.S. Cartea se poate procura de la  www.compania.ro  sau  compania@clicknet.ro

 



AM REPRODUS DIN NUMĂRUL NOSTRU TRECUT ACEST ARTICOL SCRIS DE Corneliu FLOREA ÎN 24 februarie 2010 LA Winnipeg, Canada.
Reproducem, în continuare, doua articole recente din presa cotidiană:

 

 

 Polonia se dezvoltă, România nu!

 

de ILIE ŞERBĂNESCU



Tragicul accident aviatic de la Smolensk a proiectat în mod dramatic Polonia în centrul atenţiei mondiale şi, din păcate, foarte mulţi au aflat abia cu această ocazie că Polonia este singura ţară din Uniunea Europeană care a traversat cu creştere economică perioada de criză care a afectat întreaga Europă şi America.
Această reuşită stârneşte în mod firesc un interes general, dar ar trebui să fie caz de studiu pentru ţările din Est, foste surate comuniste ale Poloniei, care la adierile crizei au fost, pur şi simplu, puse la pământ. O comparaţie din punctul de vedere a ceea ce a dovedit experienţa economică între Polonia şi România poate fi extrem de utilă.
Polonia - şi când spunem Polonia în acest context se înţelege clasa politică poloneză - a luat în serios trecerea la capitalism când s-a pus această problemă, făcând ceea ce trebuia şi când trebuia, adică la timp, fără tărăgănări inutile şi costisitoare. Cea mai semnificativă expresie în acest sens este că în Polonia a existat curajul social de a lichida urgent cel mai mare dezechilibru economic lăsat de comunism. În comunism a existat într-o mare
măsură producţie doar de dragul producţiei, şi nu pentru consum, trecerea la capitalism găsind astfel o discrepanţă enormă între banii şi, respectiv, mărfurile ce existau pe piaţă şi deci un potenţial inflaţionist imens. În Polonia nu s-a ezitat să se dea drumul inflaţiei încă din primul an, în ciuda consecinţelor sociale, dar în acest fel s-a pornit la drum în condiţiile necesare de echilibru. În România, în numele unei false protecţii sociale, potenţialul inflaţionist iniţial nu a fost atacat dintru început şi n-a fost lichidat nici acum.
Făcând reforme structurale rapid, Polonia a prins primul val - din anii '90 - de fluxuri financiare dinspre Vest înspre Est, care a fost preponderent de investiţii directe
în producţie. Cu ajutorul acestora, Polonia a putut pune ceva în locul demolărilor din industriile ineficiente ale trecutului. şi a rămas astfel cu o economie reală care este indispensabilă. În România nu s-au făcut decât demolări în numele lichidării moştenirii comuniste. Practic, nu s-a pus aproape nimic în loc, prefigurându-se mereu mai clar dezastrul inevitabil.
Astfel, Polonia a fost infinit mai pregătită decât România să înfrunte al doilea val - din anii 2000 - de înglobare a Estului de către Vest, cu fluxuri aproape exclusiv financiar-bancare, care să creeze rapid aici consum prin creditare. Prin existenţa unei economii reale serioase, inserţia financiar-bancară vestică a avut în Polonia baza pe care să se articuleze. În România, negăsind decât o economie reală precară, chiar subdezvoltată, lăcustele bancare vestice au făcut ravagii. În Polonia prezenţa bancară străină a mai construit cât de cât ceva, în România această prezenţă, orientată exclusiv spre susţinerea temporară a consumului, a dezarticulat tot, poate chiar în mod irecuperabil.
Polonia n-a căzut în greşeala de a trece de la extrema „producţiei de dragul producţiei" din comunism la cealaltă extremă ruinătoare a „consumului fără producție". Polonia a susţinut producţia internă, chiar dacă făcută de capitalul străin şi cu atât mai mult dacă realizată de capitalul autohton. Cu o solidă producţie internă în spate, Polonia a putut sprijini cererea internă când a intervenit criza şi a putut obţine creştere economică, în ciuda prăbuşirii pieţelor externe. În România, în lipsa producţiei, căderea consumului a terminat, pur şi simplu, economia. Creşterea economică nu numai că s-a prăbuşit, dar n-are din ce să revină.
În sfârşit, Polonia n-a confundat privatizarea ca mijloc de eficientizare cu înstrăinarea ca scop în sine. Ceea ce în România s-a petrecut. Statul polonez şi-a păstrat poziţii directe şi indirecte în sectoare strategice nodale, de la exploatarea resurselor la bănci şi asigurări. Astfel, statul polonez mai deţine pârghii şi instrumente să deruleze strategii destinate atingerii unui scop. În România statul nu mai are pârghii de a implementa strategii, oricât de minunate ar fi acestea.
Foarte pe scurt, Polonia se dezvoltă, România nu!  
                                                                                                                                                                        ILIE ŞERBĂNESCU





.Ruşinea României: Jumătate din hrana noastră provine din import!
"Banii europeni stau la Bruxelles, iar
 agricultura internă se duce de râpă."
Ştefan Niculae
preşedinte Agrostar


Peste 80% din fructele şi legumele din hipermarketuri sunt cumpărate din străinătateCu toate că ţara noastră are un potenţial agricol imens,peste jumătate din hrana românilor provine din import. Lipsa politicii agricole, fărâmiţarea terenurilor sau absorbţia slabă a fondurilor UE au transformat România într-o ţară cu o producţie alimentară nesemnificativă.

Roşiile, castraveţii, merele, perele, porumbul, cartofii, verdeţurile, chiar şi grâul provin din ce în ce mai mult din import. Asta cu toate că România ocupă locul cinci în Europa la capitolul suprafaţă agricolă arabilă, cu un total de 9,4 milioane de hectare.

Pe Aceeaşi TemăGhid de supravieţuire cu salariul tăiatToxinele care accelerează pubertateaOfertă specială de la Billa: brânză stricată şi păsări în raioanele produselor alimentaretagurimancare importueromaniaagrostaragricultoristefan niculaeMai citeşte şi:

Ce pune un şomer pe masă din ajutorul minim de la stat

Doar anul trecut, ţara noastră a importat produse agroalimentare în valoare de 3,7 miliarde de euro. Cele mai semnificative importuri au fost cele de carne de porc, care au valorat 380 de milioane de euro. România a importat semnificativ în 2009 şi carne de pasăre, pentru care a plătit 157 de milioane de euro, dar şi zahăr, care a costat, în total, 193 de milioane de euro, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
Strigător la cer este că, în ciuda suprafeţelor agricole foarte mari, s-au importat şi foarte multe cereale.

În primele 11 luni ale lui 2009, România a importat 766.600 de tone de porumb, în valoare de 124,3 milioane de euro, 584.800 de tone de grâu (72,4 milioane de euro) şi 134.400 de tone de floarea-soarelui (65,8 milioane de euro).

Dar de ce s-a ajuns în această situaţie? „Tind să cred că aşa a dorit clasa politică, pentru a fi favorizaţi doi-trei importatori. Cea mai mare greşeală s-a făcut atunci când s-au dat pământurile înapoi, dar nu au rămas comasate într-o asociaţie.

De asemenea, guvernanţii nu au făcut absolut nimic pentru sprijinirea producţiei alimentare", este de părere Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară. Totodată, Frumosu consideră că şi marile lanţuri de hipermarketuri au favorizat foarte mult importurile de produse alimentare.

„E o crimă să laşi pământul nelucrat"

La rândul său, Ştefan Niculae, preşedintele Federaţiei Agrostar, spune că România importă 70% din necesarul de carne de porc, jumătate din consumul de cereale, iar  80% din legumele şi fructele din pieţe şi din magazine provin tot din străinătate.

„S-a distrus tot - sere, ferme zootehnice - şi s-au lăsat pârloagă aproape patru milioane de hectare de terenuri agricole. Este o crimă să laşi pământul nelucrat", a declarat Niculae. Pe de altă parte, Adrian Rădulescu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, spune că lucrurile nu stau chiar aşa de rău.

„România nu importă chiar 80% din necesarul intern de produse agroalimentare. Am realizat totuşi şi exporturi de 2,1 miliarde de euro. E adevărat că sunt sectoare unde se importă până la 80%, însă în altele, cum este cel al cărnii de pui, importăm 30%, dar exportăm 20%, a declarat, recent, Rădulescu. Într-adevăr, deficitul României cu produse agroalimentare a totalizat 1,533 miliarde de euro, în 2009, în scădere cu aproape 26% faţă de anul 2008.

Cele mai importante exporturi realizate de România anul trecut au fost cele de ţigări de foi, trabucuri şi ţigarete, care s-au ridicat la valoarea de peste 362 de milioane de euro. Exporturi semnificative au fost realizate şi pe segmentul de cereale, respectiv grâu şi meslin (amestec de grâu cu secară) - peste 300 milioane de euro, porumb - peste 250 de milioane de euro, seminţe de rapiţă - 223,7 milioane de euro, seminţe de floarea soarelui - 146 de mil de euro şi orz - 60 de milioane de euro. „Se pare că marii producători de cereale au preferat să vândă la export unde e posibil să fi obţinut preţuri mai bune", spune Frumosu.

Codaşii Europei

Dacă până în 1990 eram consideraţi „grânarul Europei", acum am ajuns codaşi la productivitate. Excluzând Cipru şi Portugalia, ţări cu sol şi climă mai puţin propice, România se găseşte pe ultimul loc din Uniunea Europeană la producţia la hectar de grâu, cu o medie, anul trecut, de 2.341 de kilograme.

Cele mai mari producţii la hectar se regăsesc în Olanda (9.620 de kilograme), Belgia - 9.160 de kilograme şi  Marea Britanie - 8.280 de kilograme.

Ce urmează?

Potrivit reprezentanţilor din industria alimentară, România riscă, în lipsa unor strategii de reconstruire a agriculturii, să devină o ţară în totalitate importatoare de alimente. Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, afirmă că Executivul ar trebui să susţină industria agroalimentară prin măsuri coerente şi să reducă sumele cheltuite în sistemul public. În caz contrar, agricultura şi industria alimentară se vor prăbuşi, iar importurile vor creşte.

Ştefan Niculae este şi mai pesimist: „În condiţiile actuale, fără niciun sprijin şi nicio strategie concretă, în maximum doi ani vom depinde în totalitate de importuri", a conchis Niculae.
                                                                                                                                                                  Otilia Caloian
                                                                                                                                                         („Adevarul” 19 mai 2010)




Cele mai consistente importuri din ultima vreme

Porumb 776.000de tone.

Grâu 584.000 de tone.

Zahăr 447.000 de tone.

Şroturi de soia şi floarea-soarelui 432.000 de tone.

Carne de porc 206.000 de tone.

Seminţe de floarea-soarelui 134.000 de tone.

Ulei de floarea-soarelui 88.000 de tone.

Lapte şi smântână 89.600 de tone.

Peşte congelat 47.200 de tone.

Porci vii 35.000 de tone

Brânzeturi 134.000 de tone.


(Sursa: INS)

 

 Victor Ciutacu: 10 motive pentru sanctificarea lui Basescu

 

1. Pentru că a lucrat regimul comunist din interior (şi puţin cu detaşare, la Anvers). S-a demonstrat asta la condamnarea festivă a regimului roşu din Parlament.
2. Pentru că, deşi a recunoscut că a scris camioane de declaraţii către Securitate, nu se mai găseşte nici măcar una. Magician nu e, deci clar are puteri supranaturale.

3. Pentru că a dispus deconspirarea Securităţii şi, trecând peste resentimentele faţă de sistemul opresiv şi brutal, a avut puterea supraomenească să-l facă demnitar pe securistul Silvian Ionescu. Şi pe securistul Stanca general, fiindcă promovările în regimul care-i poartă numele se fac doar pe criterii de competenţă.

4. Pentru că, deşi nu e corupt şi a lucrat la stat după abolirea comunismului pe care l-a urât din toată fiinţa, familia lui are proprietăţi de milioane.
Publicitate
 
Asta-i minune!

5.  Pentru că a salvat sarea şi poşta de moguli şi i-a făcut pe intelectuali fani OTV.

6. Pentru că nu l-a atins pe copil şi i-a sărit ăluia capul ca lovit de flacăra violet.

7. Pentru că, spre deosebire de un celebru care transforma apa-n vin, el n-are de ce.

8. Pentru că doamnele din local (poză ciordită de aici) se smeresc în preajma lui.

9. Pentru că n-o fi el mai fraier ca Ştefan cel Mare şi Murfatlarul bate Cotnarii.

10. Pentru că sună mişto Sfântul nea Trăian şi n-aveam nici unul chel în calendar.


                                                                                                                                                   Preluat de pe www.ciutacu.ro


Iar din “9AM news”/ 17 mai, preluăm:

Cele 10 minciuni ale lui Basescu


Mircea Geoana identifica un "decalog al minciunilor" spuse de Traian Basescu, printre care folosirea eronata a cifrelor, aruncarea responsabilitatii asupra pensionarilor, el criticandu-l pe seful statului ca isi doneaza salariul asemenea unui functionar care returneaza spaga pentru ca nu a rezolvat problema.

•    1. Exista o a treia cale - Marea minciuna pe care isi cladeste Traian Basescu toate declaratiile publice este ca astazi nu avem de ales decat intre cresterea taxelor si taierea pensiilor. Exista insa si o a treia cale, de care Traian Basescu nu vrea sa vorbeasca. Iar aceasta este inchiderea robinetelor prin care se scurg banii publici spre firmele de partid, scrie Mircea Geoana pe blogul sau.

•    2. Cand nu ai un vinovat, gaseste-l tu primul - Statul clientelar este produsul regimului Traian Basescu.

•    3. Vino primul cu explicatiile, inainte sa vina ceilalti - In 2004, cheltuielile cu aparatul bugetal erau de 17 mld. Lei, iar astazi sunt 43,6 mld lei. Insa explicatia nu este legata de cresterea salariilor.

•    4. Repeta cat mai des „pensionarii sunt asistati social”

•    5. Nu da exemple cand nimeni nu le cere
•    6. Deturneaza atentia de la ce e cu adevarat important.- Faptul ca multe dintre pensionarile pe caz de boala sunt frauduloase nu isi are locul in discutia de fond.

•    7. Vinovatii nu sunt niciodata prea putini - Problema ajutoarelor „nejustificate” este similara cu cea a pensionarii bolnavilor inchipuiti.

•    8. Nicio minciuna fara cifre!

•    9. Prefa-te ca iti pasa! - Este foarte bine ca Traian Basescu isi doneaza salariul pe care oricum nu il merita.

•    10. Sa nu-ti asumi nimic. Sa nu recunosti nimic. Sa nu semnezi nimic. - Ideea ca daca programul esueaza responsabilitatea este a Guvernului si a Parlamentului arata inca o data, daca mai era nevoie, ca Traian Basescu fuge de raspundere cu lasitatea unui om care nu a facut nimic in politica si este pregatit sa nu faca vreodata ceva.

                                                                                                                                                      Autor: Alexandra Lia Grindean


 
   
 
 
 
EXCELENŢEI SALE,
                          DOMNULUI Traian BĂSESCU,
                                                 PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
            EXCELENŢEI SALE,
    DOMNULUI Emil BOC,
                                                PRIM-MINISTRUL ROMÂNIEI,


Consiliul director al Asociaţiei Comunelor din România, întrunit în şedinţă extraordinară în ziua de 15 mai 2010 la Târgu Mureş, a analizat gravele probleme cu care se confruntă autorităţile administraţiei publice locale ale comunelor, în mod constant, de mai mulţi ani, apreciate ca atare de către autorităţile administraţiei publice centrale, de la cel mai înalt nivel, cu ocazia participării la sesiunile Adunării generale, şi soldate în cea mai mare parte cu promisiuni.

În contextul situaţiei economice actuale, nu puteau trece fără a fi analizate, declaraţiile efectuate cu privire la reducerea salariilor personalului din administraţia publică locală.

De ani de zile am semnalat faptul că este „amputată” şi chiar subminată capacitatea administrativă a comunelor prin remunerarea total necorespunzătoare a personalului, de aceea, conştienţi de constrângerile ce se impun privind cheltuielile bugetare, dar, în egală măsură, şi responsabili pentru misiunea noastră, vă propunem, plecând de la principiul solidarităţii, îndeobşte uitilizat în motivarea unei astfel de măsuri, ca dimunuarea să nu afecteze pe cei ale căror venituri salariale sunt sub 1.000 de lei, peste acest plafon aplicându-se progresiv cote de diminuare, de ce nu, chiar până la 60%.  

Este simplu de înțeles că cei cu venituri mari de-a lungul timpului au beneficiat din plin de resursele financiare bugetare, iar acum, printr-o aplicare liniară a reducerii cu 25%, nu facem nimic altceva decât să protejăm şi mai bine pe cei cu venituri mai mari, în detrimentul celor care ajung muritori de foame.

Neluarea în considerare a propunerii noastre va afecta grav şi ireversibil capacitatea administrativă a autorităţilor administraţiei publice locale, fiind în imposibilitate să ne îndeplinim competenţele cu care sutem învestiţi.

Totodată, semnalăm faptul că la consultările ce le-aţi avut cu diverse segmente ale societăţii, aţi uitat complet de principiul subsidiarităţii şi că „fundația” administraţiei publice o reprezintă administraţia publică locală ţi, implicit, că aţi fi putut avea parteneri pentru soluţionarea acestei situaţii ţi Asociaţia Comunelor din România, precum si celelalte structuri asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.

În speranţa că apelul de faţă îşi va găsi audienţa scontată, vă mulţumim şi vă asigurăm de capacitatea noastră de a rezolva treburile publice locale, chiar şi în astfel de situaţii economice deosebit de severe.

Pe e-mail ne-a parvenit urmatorul mesaj

 From: Traian Constantin
Date: 14.05.2010 10:12:37
To: Banica Gheorghe
Subject: COMPARATII 1989-2010


Trecut versus prezent

Moto:
E nostim sa adormi o natiune si sa-i
pui imnul "Desteapta-te Romane"
 

Capitolul 1. Asemanari

1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceiasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…

1.7. La fel ca pana-n 1989, ”vedem” hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca:”presedintele singur, nu are ce sa faca”
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca “fara carte nu au parte”
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatiile de stat sunt foarte putine

1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tranvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz,hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.

Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane”!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vi cu siringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de “circ”, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar “pinguinii” de la coada ma priveau ca pe un ciudat.

2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati sogial e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tranvai unde nu e cazul doar pentru a incasa “comisionul”. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propia moarte in rate!
2.18. Banii ce n-i se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.

Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali “economici”, ce fac profit otravindu-ne,cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! “Invadatorii” nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!

Capitolul 3. Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate ( supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 20 de ani!

 

Două articole cu autor incert, dar de larga circulaţie pe internet:

 

 DIN PARTEA UNUI ROMÂN PLECAT ÎN CANADA



Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.


La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.


României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O  ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.


Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.


Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.


Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.


Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el?   

Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene". La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui Tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă

până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară !


Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.


Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.


Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. "Scuze, dom' părinte, e urgent !"


Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .


Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.


Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.


Să trăieşti


    

 

DIN PARTEA UNUI PLATITOR DE TAXE:


Dragi romani,


de azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de  munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes.

Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara intreaga.

Nu as avea nimic impotriva doamnelor apropiate presedintelui tarii, dar cand ele beneficiaza de bugete de milioane de euro printre care sunt si banii mei, banii parintilor mei, banii angajatilor mei, am o mare problema. E un blowjob mult prea scump!

Refuz sa mai platesc taxe la stat pentru ca de ani de zile platesc sute de milioane de lei impozite pentru un stat care nu ma sprijina in nici un fel. Platesc zeci de milioane pentru Sanatate, desi sunt constienta ca daca voi ajunge vreodata intr-un spital din Romania , voi fi tratata mizerabil.

De ani de zile, refuz sa ma mai uit la televizor, mi-e greata de politicienii romani, nu ma duc la vot pentru ca nu am pe cine sa votez, imi vine sa vomit cand vad panourile publicitare din campanii electorale gen "noua ne pasa de Dumneavoastra", refuz chiar si sa ma plang, pentru ca sunt mult prea ocupata sa imi castig existenta - cu toate acestea, cand se apropie data de 25 a lunii, in mod mecanic ma impacientez sa fac rost de banii care trebuie platiti la stat, pentru ca, nu-i asa? - "cu statul nu te joci". Dar iata ca suntem in plina criza, iata ca pentru prima data nu am reusit sa platesc taxele la stat si mi-au fost blocate conturile! Si asta m-a ajutat sa ma trezesc, am deschis ochii, m-am uitat in jurul meu cu atentie, am pus intrebari, am deschis televizorul pentru prima oara in ani de zile...si ce am vazut? EBA si Becali ma reprezinta in Parlamentul European, Elena Udrea beneficiaza de bugete de milioane de Euro de care dispune cum o taie capul, doamna Ridzi arunca 86 milioane de Euro pe o telecabina cand exista orase in Romania care nu au nici macar un spital de Doamne Ajuta, domnul Patriciu vinde Petromidia pentru cateva miliarde din care sunt curioasa daca plateste vreo taxa la stat.

Jocuri politice murdare, politicieni corupti si curve, haos total, o tara vanduta pe nimic de niste agramati care nu si-au vazut decat propriul interes - macar daca ar fi vandut-o scump!, investitori straini care efectiv nu au cu cine discuta in Romania si se lupta cu morile de vant, si toti oamenii de calitate pe care ii cunosc stau cu capul bagat in nisip... l-am avut si eu, pana astazi - dar am realizat ca oricat de multi bani as face, oricate tari as vizita, oricate carti as citi, oricat as incerca sa nu ma las afectata, la sfarsitul zilei, traiesc tot aici si tactica strutului imi va face mai mult rau si pe termen lung daca nu m-as implica ACUM.

Nu se mai poate asa! Destul este destul!

Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara "balls" si fara coloana vertebrala.

Sa protestez prin a nu imi plati taxele nu este suficient, desi daca ar mai face-o si altii, s-ar putea declansa ceva. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, in Romania si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce inseamna sa livrezi, stiu ce inseamna un deadline, stiu ce inseamna reresponsabilitatea; sunt sute de mii de romani de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma in alte tari, cladind economia altor state - s-ar intoarce maine in Romania daca nu ar fi circul care este acum aici.

Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu "balls" si cu coloana vertebrala!

O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara .

E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati si para-testati, asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta.

O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi.

O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor. Si tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine in Parlamentul European decat EBA sau Becali.

Oare de ce nimeni nu actioneaza? Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptamana, in mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. Cati bani furati, cate proiecte blocate, cate fonduri nefolosite in cinci ani de zile.... Daca am dialoga constructiv, daca ne-am intalni o ora pe saptamana, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti,  creativi, eficienti pe care ii cunosc eu si pe care ii cunosti tu s-ar vedea si simti diferenta in cinci ani de acum incolo.

Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata?

Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor - oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Romania de acum - tara noastra se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile - creiere vanate de toate companiile multinationale,  care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze, sa munceasca, sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala - nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.

E nevoie de o alternativa in Romania . E nevoie de o Miscare in valorile careia sa ma regasesc si eu, sa se regaseasca si Andreea Minescu, prietena mea care la 26 de ani are firma ei, facuta fara ajutorul nimanui, munceste 13 ore pe zi si seara mai merge si la cursuri de German Business, in care sa se regaseasca si Ileana Badiu, Managing Partner la una dintre cele mai mari agentii de publicitate, care munceste 14 ore pe zi chiar si in luna a opta de sarcina... si Tereza Valcan, expert in PR, care a studiat in State, face MBA la Londra, s-a intors sa munceasca in Romania si ar putea sa ne reprezinte in mod sigur mai bine decat EBA... ..

si Radu Manolescu, care la 28 de ani si-a facut firma lui de Head-Hunting, fara ajutorul nimanui si a adus-o in topul firmelor de profil... si doamna Camelia Sucu, ajunsa in TOP Capital fara sa fure un leu, prin munca sa de ani de zile... si doamna Mihaela Nicola, guru-ul publicitatii din Romania, si Maria Lucia Hohan, designerul ale carei creatii se vand in toata lumea si care a ajuns unde a ajuns prin propria sa munca..... si Pepe Berciu, care a studiat la Londra si are businessul sau de succes... si fratii de la Fratelli, care cu creativitate, pasiune si munca s-au impus in viata de noapte a capitalei.... si Violeta Balan, care a terminat Magna Cum Laudae o facultate de drept din America, munceste pentru una dintre cele mai mari firme de avocatura din lume si s-ar intoarce maine acasa dar nu are la ce... si Horia Mocanu, primul roman admis la Harvard, care scrie istorie intr-o tara vecina... si Edy Uzunov, proprietarul agentiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil... si Floriana Jucan, jurnalista erudita ce s-a incapatanat sa educe cititorul de presa din Romania si a reusit sa impuna pe piata o revista fara femei dezbracate si barfe dezgustatoare... si Fady Zaidan, cel mai conectat si charismatic manager pe care ilcunosc.... si Loredana Salcianu, avocata care a avut curajul acum patru ani sa plece dintr-o multinationala si sa isi deschida propria ei firma de avocatura... si Angela Teodora Burz, intreprinzatoarea eleganta care si-a facut bagajul si a plecat sa faca business in Shangai, dar duce dorul prietenilor din Romania ... si Diana Dondoe, care i-a sfidat pe toti cei ce au respins-o in Romania, ajungand prin munca, perseverenta si consecventa unul dintre cele mai celebre top modele ale lumii, facand milioane cu o detasare eleganta si impresionand lumea intreaga prin eruditia sa - dar duce dorul tarii ei... si Bogdan Voica, la 30 de ani manager al uneia dintre cele mai cunoscute si exclusiviste agentii imobiliare din Europa.... si Eveline Pauna, care la 20 de ani, face o facultate, lucreaza 10 ore pe zi si in putinul timp liber merge la Opera... si Raluca Safta, care la 23 de ani a avut curajul sa-si deschida propria ei firma de relocari si a ajutat sute de expatriati, directori de companii multinationale sa se relocheze in Romania ... si Damian Draghici, cu IQ de geniu si cu premiul Grammy care a ales sa se intoarca in Romania la radacinile sale...

Asta e Romania mea! Nu Vanghelie, EBA sau Becali!!

Si acestia sunt doar cativa dintre oamenii pe care ii cunosc....mai sunt atatea milioane de oameni destepti si muncitori, corecti si educati, capabili si integri... Ma intreb, atatia oameni destepti nu se rusineaza ca sunt reprezentati de Gigi Becali si de EBA? Ma ingrozesc la gandul ca EBA va negocia pentru Romania fonduri de zeci de milarde de Euro!

Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google? Nu va este rusine sa va dati la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu

tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump? Din banii vostri?

Am innebunit eu sau am innebunit noi cu totii sa stam pasivi in timp ce suntem calcati in picioare pe banii nostri? Ei bine, mie mi-a ajuns. Imi este rusine ca am stat cu mainile in san si s-a ajuns ca astazi sa fiu reprezentata de o domnisoara din Bamboo si de un cioban. Asa ca voi lua atitudine. Si va rog si pe voi, toti cei ce credeti ca nu va reprezinta cei din scena politica de acum, sa luati atitudine. Sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice... Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti.

Trebuie sa facem ceva. Nu e suficient sa ne plangem, sau sa bagam capul in nisip. Trebuie actionat. Eu nu mai astept o minune, ma apuc de treaba. Voi lupta pentru un grup de oameni capabili, care pot revolutiona un sistem de care toata lumea este satula. Voi lupta pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri, pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei.. Voi lupta pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit, nu din furat.

Voi lupta pentru un viitor mai bun pentru mine si pentru copiii mei, in tara mea, nu printre straini. Voi lupta pentru o Romanie de vulturi, nu de struti, pentru ca asta este adevarul -  am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor - sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, asa cum am spus asta este realitatea!...suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara , asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!


Ajunge! Haideti sa ne trezim!


 

Continuăm pe aceasta tema prezentând în pagina 6 rubrica noastra consacrată: „Din folclorul internetului” şi încheiem cele începute aici cu un alt aspect, despre care vorbeşte prof.dr. Adrian Botez:

 ŞACALIZAREA „INTELIGHENŢIEI” ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE

...Deschideţi, vă rugăm, televizorul (oriunde îl aveţi, în casă...). Apoi, daţi-vă, cu scaunul sau fotoliul (sau, pur şi simplu, aşezaţi-vă capul pe speteaza canapelei...), cât mai departe (în spaţiul camerei dvs.), de televizor. Evident, acest îndemn este adresat oamenilor obişnuiţi, ca mine, iar nu...”băieţilor deştepţi”...! Căci aceştia fie sunt „jucători”, pe ecranul televizorului – fie, din umbră, procură premizele Ospăţului Şacalilor (care NU se va da, însă, în direct, la televizor...!!!).
...Ce vedeţi, acum, pe ecranul televizorului, când vă depărtaţi, până la a vedea, totul, din...”zarea perspectivei”? Şi asta vedeţi, de fapt, zilnic – numai că nu băgaţi de seamă, de obicei, pentru că prea sunteţi cu nasul în ecran – „implicaţi” de o foame de imagine, maladivă (în niciun caz... „empathică”...)! Cred că vedeţi ceea ce văd şi eu:  o şatră „actantă”, o menajerie scârbavnică, în plină manifestare. Un bâlci, de o vulgaritate puturoasă (mai ceva decât de la o ciurdă de sconcşi...), care ţine, de-acum, de „science fiction”...! Dar bâlciul la care sunteţi spectatori, devenind, treptat, prin lipsa de reacţie, COMPLICI, nu este pentru distracţie, ci pentru DISTRUCŢIE! (Şi nu e deloc „science fiction”...ci...”ciné-verité”...). Şi nu pentru distrucţie a oricui, NICI MĂCAR „A ALTORA” - ci a noastră, A TUTUROR CELOR „NE-DEŞTEPŢI” / NE-DEŞTEPTAŢI!!! De fapt, asistaţi (în loc să acţionaţi...) la PARADA ŞACALILOR, care nu mai au răbdare: vor să ne prefacem trupurile (prin tembelizarea şi depersonalizarea/”virtualizarea”...televizionistică!), cât mai grabnic, în cadavre (multe, cât mai multe cadavre, care să le sature...ne-saţiul!), în care să-şi înfigă ei balele şi colţii...!
...Nu e ţara mea, nu e ţara ta – România asta sfâşiată, sub ochii noştri?! Cum să nu fie! Este extrem de nociv să confundăm „ţara”, care este Grădina Lui Dumnezeu – cu acest moment istoric, populat, spaţio-geografic, pe de o parte, de „băieţii deştepţi”, pe de alta, de...privitori ...”nedeşteptaţi”, precum noi (laşi, inactivi, care nu-şi simt responsabilitatea spectacolului de bâlci, în care s-a transformat istoria ţării lor, nici măcar cât şi-o simt nişte râme ori ţestoase... – că tot au trimis iranienii, zilele astea, la „universităţi cosmice”, un şoricel, două ţestoase şi nişte râme...).  Să plecăm/fugim NOI din ţară?! Ba! Ar fi, din partea noastră,  culmea laşităţii şi trădării de Dumnezeu! Să facă bine să iasă EI afară, de-a berbeleacul să iasă, toţi sconcşii şi şacalii, toţi invalizii de Duh -  că doar n-or ieşi, din Grădina Maicii Domnului – Paradisul Noului Ierusalim, cei (încă!) teferi la Duh!
...Cum adică, faptul că îi vedeţi bulucindu-se, zilnic, ceas de ceas şi clipă de clipă, să sufoce ecranul, cu prostia şi mârlănia şi mârşăvia lor obraznică, dementă, cu urletele lor de şacali, amuşinând groapa de gunoi a crimei şi amoralismului, că îi vedeţi „brand”-uiţi (cu „brand de ţară”!!!), pe nişte indivizi de doi bani grămada, precum Gigi Becali (analfabetul care se lasă pe spate, pe perna-soclu, atoateştiutor întru toate, inclusiv întru eminescologie...), Bercea Mondialu' (care a adus Ierusalimul la...Cotroceni...), Guţă „Imnologul Prezidenţial” etc. – pe toate târfele Babilonului/Târfa Babilonului Însăşi!!!! - nu vă scoate din minţi?! Nu. Nu vă scoate, nu vă cuprinde impulsul să daţi măcar cu televizorul de pământ, dacă nu cu toţi cei „reprezentaţi imagologic de/prin televizor”...! În curând, vor apărea, pe piaţa românească, salamuri cu eticheta... „Florin Salam”, caviar cu eticheta „Bercea Mondialu'”, parfum (de brânză) marca  „Gigi Becali”...Şi, totul, va fi în ordinea firii! Parada personalităţilor, A „MODELELOR NAŢIONALE DE SUCCES”!!! Pentru că succesul se măsoară, azi,  în tone de nesimţire moluscos-fleşcăită şi de obrăznicie hidoasă, exasperantă – iar nu în ...CREAŢIE/CREATIVITATE, ÎNTRU SFÂNTĂ MORALITATE - CUM NE-A ÎNVĂŢAT  NAZARINEANUL CEL BLÂND!!
...Şi nu vă este ruşine că, pe ecran, apare „spuma”-nveninat-cremoasă, care ne conduce destinele, şi în care se bălăcesc, ca în „sânul lui Avrum”, alde Traian Băsescu-Cavalerul (Pilit...) al Justiţiarităţii „zonale”, sau Boc-Deloc (variantă: Adevăr-Deloc...) -  şi Nuţi- Spaima...(„Constituţii”...) Udrea, care capătă NUP, din partea unei eminente şi absolut ne-înfeudate Justiţii, înainte să-l fi cerut...?! Nu. Nici acest fenomen „behavioristic” nu se întâmplă, cu domniile voastre. De fapt – noastre. Noi tăcem (filosofie de doi bani: „eh, toate trec, o să treacă şi ăştia!”– şi zâmbim, ca drogaţi! Nu, N-O SĂ TREACĂ , CI O SĂ SE PUIASCĂ, CEVA DE SPERIAT!!! – ...a se vedea toţi „honoriuşii” şi „ebele”...!
...Şi nici atunci nu „bleştim” ceva, nici măcar când un narcisiac, chel de atâta infatuare, CTP-ul, îl numeşte, pe Eminescu-Aminul Românilor de Deasupra de Veac : „ateu”...  - cu sastiseală, cu grasă şi  greţoasă suficienţă,  aducându-l, pe Luceafăr, cot la cot cu el, „inginerul” brav, la o „berică” şi o pipiţă...(pentru că azi, dacă vrei să te numeşti, credibil, „intelectual”, e de bon-ton să fii ateu, cum era-n Franţa postbelică, de bon-ton, să fii comunist...! – ...şi să-L ridiculizezi, în primul rând, pe Dumnezeul Creştin!) – ...habarneavând despre mistica existeţei şi Misiunii Aminului, pe planeta Terra...
...Hai să zicem, precum respectatul, dar greşitorul întru interpretarea semanticii Liturghiei Mioritice, OCTAVIAN PALER, că Neamului Românesc nu-i pasă de istorie şi e comod, fatalist etc. etc. (...cam nesimţit şi  "slăvit de leneş", în rezumat...).  
Dar când afli următoarea ştire, nu despre interlopii-vedete nocturno-diurne, nu despre politicienii-caracatiţe televizionistice şi nici despre ziariştii-şacali, în genere, şi despre Florin Călinescu, în special - umflatul agramato-bolborositor (acord, pe loc, un premiu, din salariul meu de profesoraş, aceluia care a auzit - ŞI O ŞI DEMONSTREAZĂ ASTA, CREDIBIL!!! - măcar o frază isprăvită cu bine, în ultima vreme, de bolborositorul batracian de serviciu, la „turul” băsescian... - unde întâlneşte, „carambolistic”, nasul lui Ion Cristoiu...), cel care, când nu  candidează la Senat, o face pentru a medita asupra candidaturii Preagraţioasei Sale Flatulaţii, la Preşedinţia României...şi când nu face nici asta, se cere de la dom' preşedinte Băsesc' ... - ”ambasador la Washington, săăăă trăiţi!!!”... – ci despre unul care, în orice ţară şi vreme normală, ar trebui să fie, din poziţia sa, un model culturalo-moralo-spiritual NAŢIONAL, extrem de credibil, autoritar de credibil, prin austeritatea, onorabilitatea şi verticalitatea sa... - ei bine, te pune, serios, pe gânduri, problema Călăuzelor Moral-Spirituale ale Neamului, problema ELITELOR DE DUH CONSTRUCTIV (probleme obsedante, la români, încă de la jumătatea veacului al XIX-lea!), şi, implicit, soarta de Neam şi Ţară a Românilor. Mă refer, evident, la dl prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, Preşedintele USR, dar şi ambasadorul UNESCO la Paris (simultan şi coplementar, se pare...) etc.:
„Nicolae Manolescu, plurivalentul critic literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Consiliului Naţional de Acreditare Titluri şi Diplome Universitare de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, membru de vază al Comisiei Tismăneanu, profesor doctor la Universitatea Bucureşti, director al revistei „România literară“, comentator sportiv la „Evenimentul Zilei“ şi editorialist la „Adevărul“ lui Patriciu şi, în acelaşi timp, simultan şi concomitent, ambasador la Paris al României, la instituţia internaţională însărcinată cu protejarea patrimoniului cultural şi natural mondial, UNESCO, s-a gândit că, în folosul banilor, poate nesocoti decizia Academiei Române. Drept urmare, şi-a pus revista pe care o patronează, „România literară“, cu tot cu angajaţii ei, intelectuali de la sate şi oraşe, în slujba „Gold Corporation - Roşia Montană“, care o sponsorizează oficial, ca pe o echipă de fotbal oarecare, împreună cu Fundaţia Anonimul, dar nu veneţian, ci moscovit, ţinând cont că e vorba de însuşi vânzătorul Rompetrol, Dinu Patriciu” (cf. Victor Roncea, Nicolae Manolescu a pus „România Literară” în slujba Gold Corporation, sursa: CURENTUL INTERNAŢIONAL, http://www.curentul.ro/, vineri, 29 ianuarie 2010).
Şi asta, după ce Academia Română, prin “conclavul” specialiştilor ei geografi, mineralogi, istorici, sociologi etc., afirmase (iar dl Nicolae Manolescu e membru corespondent al Academiei…probabil, acţiunea sa ţine de oarece ranchiună personală, tradusă printr-o răzbunare care incumbă o…TRĂDARE A INTERESULUI NAŢIONAL: “E drept, s-ar putea să fie vorba şi de niscai resentimente, ţinând cont că distinsul intelectual a fost rejectat chiar de două ori de către forul academic, ultima oară anul trecut.<>, avea să afirme, la vremea respectivă, angajatul său Mircea Mihăieş, evident, chiar în <> - sursa: idem) şi dăduse următoarea Declaraţie: „Academia Română este dispusă să participe, prin specialiştii ei, la aceste operaţiuni care ar putea salva un spaţiu care are pentru români şi o valoare emblematică. Este vorba, să nu uităm, de «ţara» lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a românilor din Transilvania“, se spunea, cu claritate de cristal, în Declaraţia Academiei, cu privire la “cazul Roşia Montană”.  
…Sigur, nu-i aşa? Când vecinul nu-ţi răspunde la “bună ziua”, pentru că l-ai înjurat de mamă, trebuie, musai, să dai foc satului şi pădurii, cu toate…anexele naturalo-sociale!
[...Ne pare rău s-o mărturisim, dar ăsta este adevărul-adevărat: europarlamentarul liberal Adina Vălean, soţia lui Crin Antonescu (preşedintele PNL...), a avut, la Antena 3 şi Realitatea TV, pe 2 februarie 2010, cu privire la „cazul Roşia Montană”, o prestaţie absolut penibilă, manolesciano-dinupatricească, din/de sub care transpăreau atât de multe lucruri rele şi jegoase, încât „achiesarea”, trădătoare, la interesele lui Gold Corporation (adică, la jefuirea dementă, absolut iresponsabilă, a României, de cel mai mare zăcământ, din Europa, de aur, argint şi uraniu! – în schimbul a...17 ani de „ocupare a forţei de muncă din zonă”...!!!), părea a fi...cel mai puţin nociv dintre ele!!! A avut prilej „popa” Tökes să se dea...mai român decât Văleanca (...tocmai pentru că fură canadienii , ceea ce voia să fure numai ungurii lui:”Iniţiativa europarlamentarului Adina Vălean, soţia preşedintelui PNL, Crin Antonescu de a organiza la Parlamentul European un seminar de promovare a proiectului minier Roşia Montană a fost dur criticată de o bună parte din europarlamentarii români care nu au fost informaţi de această iniţiatiă. Tonul acuzaţiilor a fost dat ieri chiar de colega sa de partid, eurodeputatul Renate Weber, iar astăzi ştafeta criticilor a fost preluată de europarlamentarul Laszlo Tökes, care a acuzat caracterul propagandistic şi de lobby pe care l-a avut acţiunea eurodeputatului PNL” – cf. Antena 3.ro ]
…Întorcându-ne, iarăşi,  la…”înjurăturile” dlui profesor N. Manolescu. Şi ce “înjurături de mamă” a proferat dl profesor N. Manolescu? Păi, sfruntarea neruşinată şi minciunile lui sfruntate, toată cariera sa ante- şi post-decembristă, de trădător profesionist (a-toate-cele…!) - au valabilitate de “înjurătură de mamă”, la adresa Neamului şi “intelighenţiei” româneşti, pe care o conduce, prin şefia USR-ului: “Nicolae Manolescu, devenit milardar în 2005, graţie unui premiu oferit de aceeaşi mărinimoasă Fundaţie Anonimul Patriciu, a mimat dizidenţa înainte de 1989 pentru a se urca, în 1990, pe cadavrele Pieţei Universităţii, la conducerea Alianţei Civice care, la fel ca şi Frontul Salvării Naţionale, avea să se transforme rapid în partid, trădând propriile declaraţii de la întemeiere. În memoria celor care le pasă de România, Manolescu a rămas bine întipărit, după ce, imediat după sângeroasa mineriadă din iunie 1990, când încă se aflau închişi studenţi arestaţi ilegal de regimul FSN, distinsul intelectual s-a înfăţişat cu Zigu Ornea la poarta lui Ion Iliescu pentru a-i lua un „interviu cretin“, după cum l-a caracterizat Paul Goma, de spălare a noului „conducător iubit(…). Iată cum, după 20 de ani, aceeaşi „principală revistă literară din ţară“ socoteşte firesc să pună „simpatia scriitorilor şi intelctualilor“ între faldurile trenei celor care plătesc mai bine, indiferent că reprezintă un proiect distrugător al valorilor României, cele pe care trebuie să le apere, nu-i aşa, un ambasador la UNESCO. Ce speranţe pot avea toţi realii intelectuali români care se luptă să prezerve siturile arheologice milenare, pentru înscrierea localităţii Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, atunci când însuşi reprezentantul României la forul mondial este plătit de firma care şi-a propus distrugerea acestuia?

Duplicitatea şi decăderea morală a lui Nicolae Manolescu, consacrat drept demolator al lui Eminescu, cu scopul de a-l instala pe soclul românului absolut pe fiul său literar nelegitim, Cărtărescu - nu durează de azi-ieri. Într-un interviu publicat anul trecut în (acelaşi) „Adevărul“, Manolescu afirma fără jenă: „Înainte de 1989 n-am scris niciodată despre 23 August, sărbătoarea naţională a Republicii Socialiste România. Deşi numerele festive ale revistelor erau de rigoare, am reuşit să evit orice comentariu. Compromiţător, indiferent ce ar fi conţinut.“

Manolescu se pare că uitase o parte importantă din biografia sa. Astfel, în „Contemporanul“, nr. 34 din 21 august 1964, în cinstea „marii sărbători“, distinsul „anti-comunist“ scria: „23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate... Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine - aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 - misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste...(…) Începând din anul 1961 (cf. „Viaţa românească“, nr. 7) şi până 1965 (cf. „Literatura română de azi“, încercare de sinteză, în colaborare cu D. Micu), domnul Manolescu a fost un incredibil propagator al ideologiei literare bolşevice... La vârsta de 23 ani, proaspăt absolvent şi colaborator la revista, de mare prestigiu pe atunci, „Contemporanul“, condusă de comunistul-ilegalist George Ivaşcu, şeful lui Nicolae Manolescu, tânărul critic făcea exact contrariul a ce se spune în Postfaţă de către Sorin Alexandrescu.

Să cităm de ici-de colo: „Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în cunoştinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre. Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“ (cf. Înnoire, în „Contemporanul“, nr. 34, 24 august, 1962).

A se observa că este vorba de articole aniversare. Ultimul slăveşte cele două decenii de la Eliberare. Un bilanţ literar al socialismului victorios. Manolescu a semnat săptămânal asemenea cronici în «Contemporanul» şi, normal, era bine stipendiat.

În anul 1965, împreună cu D. Micu (bineşcolit la «Scânteia» ani de zile!), editează volumul «Literatura română de azi» (se reia titlul aniversar de mai înainte!), într-un tiraj de 12.120 de exemplare. Un diluviu de laude Partidului, lui Marx, Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej şi lui Nicolae Ceauşescu şi literaturii socialiste/comuniste“.

Aşadar, echipa de intelectuali profitori, de la Ceauşescu la Iliescu, la Constantinescu şi, apoi, iar la Iliescu, până la Băsescu, se pare că ştie să profite cu brio de toate oportunităţile „Gold“ (cf. Victor Roncea, art. cit.).
…Am insistat pe “activitatea” trădătoare de sine şi de Neam a dlui prof. univ. dr. Nicolae Manolescu (a se observa şi contribuţia preţioasă a “interpusului” său, în Afacerea Gold Corporation, dl scriitor Mircea Cărtărescu, , foc de gelos pe Eminescu, dar foarte decişi, el dimpreună cu “mecena” şi “ciceronele” său spiritual, dl N. Manolescu, să…”taie acest nod gordian”, dintr-o singură lovitură de…revistă!!).
…Dar acum doi ani…Oare trebuie  să facem uitată trădarea Duhului Românesc, Creştin-Ortodox, tocmai de către unul dintre cei mai…”oficiali dintre oficialii” culturii române contemporane, un alt exponent al “intelighenţiei trădătoare/şacalizate româneşti”, dl Director al ICR: Horia Roman Patapievici, cel care expunea, la New York, “România Paranoia” (după ce respinsese/exclusese, categoric, un Omagiu lui Nichita Stănescu, mult mai ieftin, dar şi mult mai…non-paranoia!), în care “rolul principal” l-a jucat un ponei roz-bonbon, cu swastika pe…”dos”, apoi, la Bochum-Germania, “Omagiul lui Iuda”, ambele ale naibii de scumpe kitschuri, dar cu pretenţii de a reprezenta, cât se poate de fidel, Duhul Românesc!!! Iată cum comentam atunci (punând fenomenele “culturale” patapievicene în legătură şi cu mişcarea suicidară a tinerilor – EMO):
“De ce, măi neica „TOT”, supranumit „Patapievici” (de la „pată”/”a păta”… – TOTUL, evident!!!), vrei ca România să se arate lumii (mă rog, New York-ul, după mine, este, mai curând, anti-lume… – dar e vorba că vestea „expoziţiei”/expunerii lui Patapievici (nu mă interesează cei trei „artişti”-gunoieri, pentru că EI AU FOST SELECTAŢI EXPRES DE DL PREŞEDINTE AL I.C.R., CEL CU GRAD DE SECRETAR DE STAT!!!) s-a dus, cu tot cu scârnavele imagini, în toată lumea…ailaltă – poate o lume mai brează decât cea americană…!!!) – deci: de ce vrei mata să ne arăţi lumii…”Paranoia”?! Acum îmi dau seama de ce te…”excrementai” matale pe „România”…păi, săracul Pata/Patapievici, dacă asta e România LUI!!! Unul vede Raiul, că aşa-i e dat, altul – Iadul…tot aşa, pentru că iad îi cere „sufleţelul” lui …Fiecare vede după boala de care suferă…Ce poţi să-i faci, dacă, în paranoia lui, îşi închipuie că toţi suntem…ca el…Auzi ce titlu de expoziţie dă domnul de la ICR: „România Paranoia”…Dacă te simţi „paranoia”, domnu’ Pata/Patapievici… – măcar fii discret şi nu o mai şi zi, tare şi la oră de vârf…şi nu-ţi expune-crăcăna, pe toate continentele lumii, leprele şi zdrenţele împuţite ale „conştiinţei” matale!!!
Hai să zicem că americanii, care sunt demult zbanghii şi dilii (nu toţi, evident… – ci majoritatea… – adică, majoritatea aia care l-a votat preşedinte pe George W. Bush, cel ce stă la telefonul scurt/”roşu”, de vorbă cu Dumnezeu, când e să dea peste oamenii de treabă, peste neamurile de treabă…peste ţările cu petrol…), poate că merită ce le arată Pata/Patapievici-Cel–Cu-Fundiţă-Roşie…Pata-Cea-Romană (şi…”horită”/zorită, de Piază-Rea izbită…). Dar noi, românii, chiar nu merităm aşa ponegrire! Ce ne arată sifilitica asta de…”expunere” patapievicească? Ne arată nişte, în loc de icoane creştin-ortodoxe (care, da, ar fi exemplificat Spiritul/Duhul Românesc) – nişte „femei de serviciu” (mai curând, nişte „boarfe”, în pauza dintre…schimburi…!!!) - apoi, obsedant, nişte „scule”, cum noi românii (vestiţi prin „ciobănia” noastră viguroasă, iar nu prin „urină”, excremente, starea de „patibulatie” şi… alte delicatesuri patapievicene…) chiar nu avem…Un marţian cu erecţie … orizontală (…spre-în-jos!)… – fie acolo la el!!! … – …alt marţian, cu altă erecţie, la fel de prăpădită…şi o Mâţo-Cămilă, cu o erecţie…doar de mâţă…Păi ce faci, Pata/Patapievici?! Îţi exhibi neputinţele, mascându-le sub sclifoseli freudiene?! Nu mai bine te duceai în baia matale, şi trăgeai un bocet, peste aceste monumente ale matale, ruinate din naştere?! După care, trăgeai lanţul…Nu, căci tot prostul, până nu-i fudul, parcă nu e prost destul…
Deci, expoziţia cu pricina NU este (căci nu poate fi, din punct de vedere logic, etnologic, sexual, sau cum vreţi domniile voastre!) expoziţia României – CI ESTE EXPOZIŢIA PERSONALĂ A COMPLEXELOR FREUDIENE ALE DLUI PATA-CU-FUNDĂ!!! Dar, vă întreb…chiar pe dvs., aşa-zişii intelectuli-„lideri de opinie” (confecţionaţi şi re-confecţionaţi, dezgropaţi şi re-dezgropaţi, până ne sufocaţi cu duhorile putrefacţiei dvs. morale… – de fiecare preşedinte postdecembrist, pe rând…da, i-aţi servit, dlor zombi, cu credinţă, pe rând, pe Iliescu-Constantinescu-Băsescu, imoralitatea dvs. funciară „sublimându-se” în fariseismul unor autoapeluri „către lichele”, sau în minime „moralii”…dacă atâta puteţi…ca-n comunism: „de la fiecare după putinţă, fiecăruia după nevoi”…şi, pentru că putinţe aveţi minuscule, dar pofte/nevoi – URIAŞE…asta e!): dlor Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu, Manolescu etc. – de ce exhibările freudiene ale UNUI cetăţean român (chit că e un cetăţean holeric/diareic, în raport cu propria „baştină”… – noi evităm orice discriminare!) – de ce aceste exhibări ABSOLUT PERSONALE – trebuiau făcute pe banii noştri, bani munciţi amarnic, bani de oameni/contribuabili care…nu (ne) „expunem” (şi nu o vom face, probabil, dacă ne va feri Dumnezeu de contaminare cu…”Pata-Cea-Romană”…) NICIODATĂ???!!!
Nu-i corect. Şi, dacă m-ăţi fi bănuit de cârdăşii cu „duşmanul” (cui?!) sau cu cine v-o mai fi trecut domniilor voastre prin cap (cam tot aşa stau lucrurile şi cu „cabala mârşavă”, având drept scop „însingurarea” prezidenţială…), să vedeţi, acum, cum vă fac de râs: APELEZ LA SPIRITUL JUSTIŢIAR AL PREŞEDINTELUI ŢĂRII/ROMÂNIEI, DOMNUL TRAIAN BĂSESCU, SĂ-I IMPUTE DOMNULUI PATAPIEVICI TOATĂ NENOROCIREA/NEFERICIREA AIA A LUI, EXPUSĂ LA NEW YORK, PE BANII NOŞTRI, „FĂRĂ ÎNTREBARE”/CONSULTARE PREALABILĂ!!! Şi să-i impute şi scandalul internaţional iscat, somându-l să plătească, din propriu-i buzunar, daune morale tuturor popoarelor Pământului, care au fost scârbite, în direct şi la ore de vârf, cu/prin aşa nişte măscări/porno-imagini/iazme teratologico-fistichii şi oribile/”horror”!!! Cred că, pentru exhibarea, absolut indecentă, în public, dacă „adamiştii” fac pârnaie… – păi, musiu Pata musai să nu scape prilejul de a vizita, pe dinăuntru, un astfel de stabiliment al discreţiei, numit „puşcărie”…
Dar, dacă Preşedintele, care l-a numit, prin propria sa semnătură (deci, voinţă şi dorinţă şi în urma proriei sale selecţii!) nu va face ceea ce este OBLIGAT să facă – ACTUL DE JUSTIŢIE MAI SIMPLU ŞI FIRESC, MAI SUS ENUNŢAT – atunci, să-mi fie cu iertăciune, dar se va dovedi complice şi co-părtaş cu Pata Neamului Românesc/Patapievici, la TOT ce a făcut acesta, pentru a jigni România şi bunul simţ al Umanităţii!!! – şi iată de ce ar trebui să aibă parte unul de ceea ce are şi celălalt parte…Puşcărie sau balamuc unul, puşcărie şi balamuc şi celălalt: fratern şi con-sensual!!! Deoarece înseamnă că împărtăşesc despre Neamul Românesc şi despre Umanitatea Terestră exact aceleaşi opinii, în totală convergenţă „ideatic-activistică”!!! …Trădare, blasfemie, jignire/afront adus unui Neam/unor Neamuri, cele ale Pământului……Adică, România adevărată icneşte şi suspină din greu, sub povara inundaţiilor, care au ras de pe faţa pământului, oameni, animale, case…au distrus destine şi agoniseli de-o viaţă… – şi lui Pata/Patapievici îi arde să…devină CUTREMUR DE 9 GRADE (pe scara Richter), aşa, ca supliment şi divertisment, în plină năpastă a apelor… – să-şi pună/aplice „pata” anti-umană, anti-creştină, anti-bun-simţ etc. peste România, bătându-şi joc de suferinţe, sărăcie, moarte, plânsete…- şi să cheltuiască banii (care, în mod judicios, trebuiau dirijaţi, din ordin prezidenţial, către nenorocirile Neamului), pentru sinistraţi, pe …”România Paranoia”???!!! …Un pic de obraz, totuşi…”domnilor”! (făptuitori şi complici, deopotrivă!). Vedeţi că au dat în roşu până şi bucile poneiului vostru (…”roz bonbon”… de degeneraţi…), numai tovalul vostru…pace!!! Pătaţilor/Patapievicilor, la pârnaie sau la (duşurile reci de la) balamuc!!!… – că nu văd altă soluţie, pentru trezirea voastră din propria-vă PARANOIE DEZLĂNŢUITĂ FURIBUND… (cf. Adrian Botez,  Pata/Patapievici  -şi, eventual, Traian Băsescu et. Comp.!: La pârnaie sau la balamuc!!! – în revistele ARP – Monitor cultural)
(…) “Emo kids sunt o combinatie de goth kid, rock kid si punk kid, de la fiecare dintre aceste subgenuri preluand cate ceva, din muzica, stil si atitudine”), pentru a pătrunde DIRECT, fără intermediarul raţiunii, în sufletele bieţilor tineri-cobai, spre a împlini un dezastru, caracterizat, în primul rând, prin DIZARMONIE INTERIOARĂ TOTALĂ, CARE DIZARMONIE SĂ ÎMPIEDICE ÎNCHEGAREA NUCLEULUI DUMNEZEIESCO-DEMIURGIC DIN TINERI - SĂ ÎMPIEDICE, DEFINITIV, FORMAREA LUI “HOMO RELIGIOSUS” ELIADESC… – ŞI DEFORMAREA UMANULUI ÎN TOT CE ESTE CONTRAR LUI “HOMO RELIGIOSUS” ŞI, DECI, DUMNNEZEULUI/ CREATORUL LUI (“De multe ori, aceste persoane au tendinta sa se urasca, sa se considere inferioare, toate culminand, uneori, cu tentative de sinucidere. Emotional a fost folosit pentru a descrie trupe precum: A Fire Inside, Fall Out Boy, Funeral for a Friend, My Chemical Romance, Panic! at the disco, Taking back Sunday”- observaţi, vă rugăm, panica şi depresiunea sufletească dezesperantă, pe care le induc CHIAR TITLURILE PIESELOR MUZICALE!!!) – obţinând o biată fiară solitară, incapabilă de solidaritate, de iubire, de încredere în semenii-fraţi, complet debusolată, alienată total, deci gata să dezerteze, fie şi prin îngrozitorul gest final, demonic, al suicidului, dintr-un loc/zonă pe care Diavolul le şopteşte că nu e al lor…că este complet străin/ă de orice nădăjduire oarbă a lor…ŞI, DECI, S-O URASCĂ!!! (…această zonă-lume) – precum Iuda, CEL OMAGIAT DE DL PATAPIEVICI, LA EXPOZIŢIA DE LA BOCHUM-GERMANIA!!! Da, DL HORIA ROMAN PATAPIEVICI PROMOVA, ACOLO, SUICIDUL DE TIP EMO, ÎN NUMELE DUHULUI ROMÂNIEI!!! Şi nimeni nu s-a arătat dispus, până acum (nici măcar şeful/directorul său onorific, dl Traian Băsescu!!!), să-l aresteze, sub acuzaţia de crimă morală, DE IMPOSTURĂ MORALĂ (cu grave repercusiuni asupra imaginii României în lume!!!) şi de subminare a intereselor de stat şi naţionale!!!
DA, “MIŞCAREA EMO” FACE PARTE DINTR-O STRATEGIE MONDIALĂ, DE DISTRUGERE A TINERETULUI…PENTRU ÎNTÂRZIEREA DRUMULUI DUHULUI EVOLUTIV AL PLANETEI TERRA!!!
Dar, ATENŢIE, VOI CARE AŢI PORNIT BOLOVANUL LA VALE: TOTDEAUNA, SUICIDUL NU ESTE DECÂT CEALATĂ FAŢĂ A CRIMEI – UCIDEREA DE SINE SE POATE SCHIMBA, ÎNTR-O FRACŢIUNE DE SECUNDĂ, ÎN UCIDERE DE “ALTUL/ALŢII”!!! (cf. Adrian Botez, Mişcarea EMO şi misionarismul socio-religios. „Să se ducă naibii lumea voastră!” – în revistele ARP - Ecoul).
...Şi dacă am vrea să continuăm cu enumerarea “isprăvilor” acestor pseudo-intelectuali, impuşi nouă, la modul diversionist-televizionistic, după 1989, ca “modele spirituale de urmat”, am vedea lucruri cel puţin demne de suspicionat: “filosoful fără de operă”, Gabriel Liiceanu, face figură de Hamlet neguros, cât timp tace pe scaun, la TV… - dar când vorbeşte, spumegă de banalităţi…iar când scrie, narcisismul său luciferic şi cam tembel îl trage către … descrierea parfumului şampoanelor sale de baie, cu care îşi desfată…trupul gol (!!!) şi fleşcăit…El trebuie luat “la pachet” cu Andrei Pleşu, pentru că “dizidenţa” lor ante-decembristă, “pute rău”, sau, folosind registrul academic, “ridică serioase semne de întrebare”… - la fel de puturoasă fiind şi cârdăşia “idilică” a celor doi, cu un infractor moral (dacă nu mai mult…), Traian Băsescu… - şi aici ar trebui să vorbim de altă zonă a “intelighenţiei” româneşti, “populată” de un Sever Cotoi, ori Traian… Ungureanu… - dar stomacul nostru, zău,  nu mai rezistă!!!
…Sau dl “istoric” Adrian Cioroianu, intelectual de rasă, care, după ce i-a arătat Maiestăţii Sale, Regelui Spaniei, cu degetul gros ridicat, “good point”, se legăna aseară (3 februarie 2010), lăbărţat, pe scaun, la Realitatea TV, şi îl îngâna pe cheliosul killer de idei, CTP-ul, în ce priveşte “revolta” faţă de iniţiativa unui atât de stimabil patriot, precum dl Alexandru Florin Ţene, care, trăind, dimpreună cu mine, disperarea lipsei de Elite Spirituale, de Modele de Duh Româneşti, propusese oţioasei B.O.R. (e drept, cam stângaci şi cu argumente nepertinente, neţinând de domeniul mistico-religios, spiritualist-ortodox…), sanctificarea lui Mihai Eminescu…Păi, şi de s-or pune cu “dosul în sus”, şi B.O.R., şi domnii  N. Manolescu, A. Cioroianu etc., Aminul tot Amin va rămâne, indiferent dacă este recunoscut în calendar, ori ba…!!! Dacă stăm şi analizăm viaţa şi faptele sfinţilor, şi la noi, la greco-bizantini (a se vedea, spre-o pildă, aşa-zisul  “Sfânt” Cosma, care a fost sanctificat pentru că…i-a îndemnat pe greci să-i măcelărească/aneantizeze pe aromânii din Grecia, după ce-i calomniaseră, ca…homosexuali!), dar, mai cu seamă, la “politicienii” romano-catolici, care-şi fac sfinţi din cei mai suspecţi papi şi “activişti” religioşi…NU! Nu stau lucrurile deloc bine şi nici măcar, totdeauna, curat! Aşa cum am mai scris, Eminescu, atât prin martiriul şi mucenicia morţii sale, cât şi prin acţiunea Societăţii “Carpaţii”, fondată cu scop de eliberare a Ardealului şi a unirii Ardealului cu Patria-Mumă – …dar, în registru mistico-spiritualist, mai cu seamă pentru că este PRIMUL RECEPTACUL TERESTRU AL EPOCII MIHAELICE, ADICĂ DOMINATE DE ARHANGHELUL SPIRITULUI, MIKAËL, este un “sfânt militar”, Duh Protector şi Conformator al Neamului Românesc, cel de peste veac…!
…Julien Benda, în cartea sa Trădarea cărturarilor (La trahison des clercs – publicată în 1927, reeditată în 1946 şi în 1958), spunea, despre realităţi de atunci, în care stau ascunşi-colăciţi viermii realităţilor de azi: “Cărturarii moderni au propovăduit acest realism nu numai naţiunilor, ci şi claselor. Au spus atât clasei muncitoare, cât şi burgheziei: organizaţi-vă, întăriţi-vă, luaţi puterea  sau, dacă o deţineţi, străduiţi-vă s-o păstraţi; nu vă sinchisiţi, în relaţiile cu clasa adversă, de milă, dreptate sau alt moft cu care destul aţi fost păcăliţi. Şi nici măcar n-au spus: fiţi aşa, fiindcă aşa trebuie; au spus (şi în asta stă noutatea): fiţi aşa, fiincă aşa cer morala şi estetica; dorinţa de putere este semnul unui suflet elevat, dorinţa de dreptate este semnul unui suflet josnic” (cf. Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Humanitas, Bucureşti, 2007).
…Păi, uite cum dl Liiceanu, Marele Patron al fostei Edituri Politice Antedecembriste…(căci asta este, de fapt, Humanitas-ul…pentru care el, Marele Profitor Comunist,  Gabriel Liiceanu, şi-a vândut sufletul, lui Ion Ilici! – iar apoi, “din creangă în creangă”, din preşedinte trădător în preşedinte trădător…TOT AŞA, CU TRĂDAREA…de sine şi de Neam/Duh de Neam Românesc! - …dar, de altfel, sigur că da:  înverşunat campion al luptei  pentru “democraţie” şi “anticomunism” scrâşnit… - mamă-mamă! - alături, umăr la umăr, de cel al cărui tată a adus, “komisăreşte”, pe tancuri şi prin ziare, comunismul în România – politrucul “pocăito-metanoiat” Tismăneanu/Tismeneţki…) şi-a pus singur ştreangul de gât, publicându-şi parcă, prin publicarea textului lui Benda, propriile …”Memorii”!!! Regretăm că a trebuit să ne scufundăm până la 1927, pentru a afla simptomele trădării acestor şobolani, pentru a afla explicaţiile “filosofice” ale comportamentului de ŞACALI, al “intelighenţiei” din 2010…al celor pe care ni-i înşiră, zilnic, până la obsesie paranoidă sau paralizie cerebrală, ecranele cele mici…dar eficiente… - ale naibii de eficiente, de au păcălit peste 5 milioane de români, başca majoritatea diasporei…pe 6 decembrie 2009!
…Pe vremuri (pe la sfârşitul anilor '90, când profesorii universitari, “dezabiaţi” nocturn, jucau pe mese manèle, în aplauzele fascinat-linguşitoare ale…orfeilor tuciurii… - ERA DE BONTON SĂ FII …RRROM!), spuneam că toată România e o mahala; acum, în 2010 – spunem că “mahalaua” suntem noi, că “mahalaua” este, în definitiv,  o zonă fericită… - totdeauna “se poate şi mai rău”! – este “provincia iadului”… - o rezervaţie a cvasi-liniştii, depărtată de mandragorele veninoase şi de sconcşii puturoşi, de la…Centru…!!!
Da, ŞACALIZAREA “INTELIGHENŢIEI” (nu tu  morală, nu tu milă! – NICI VORBĂ DE DREPTATE !!! – “E-O PROSTIE, dovada unui suflet josnic!” - ci doar “pura” sete de putere… -  dar, mereu, VAMPIRESCO-ŞACALESC: putere prin sângele altora!!!) nu are, în esenţă, nimic nou (“nil admirari”, sau: “nimic nou sub soare”…), dar, pentru că noi n-om fi ajuns, încă, total rinocerizaţi, NE REVOLTĂ PÂNĂ LA EXASPERARE! – pentru că simţim cum cleştele implacabilului monstru socio-politico-masonic (comunisto-liberal!) se strânge în jurul gâtului nostru, şi nu avem soluţii “mundane”… - DECÂT, FIREŞTE, PE HRISTOS-DUMNEZEU-MÂNTUITORUL!
…Iar duhorile cadaverice, care se scurg, în lungi efluvii, din boturile rânjite  ale ŞACALILOR, ale celor care ne aşteaptă moartea, pentru a se hrăni cu  roadele victoriei lor anti-spirituale, ne sufocă încă dinainte de ceasul morţii noastre clinice…!
…Dar, parafrazând celebra zicală românească, NOI SPERĂM SĂ SE ŞI ÎMPLINEASCĂ: “Nu mor caii când vor…ŞACALII!”
…Acum, după isprăvirea experimentului nostru, vă rugăm să vă apropiaţi, din nou,  de televizor, şi…să-l închideţi! Şi ţineţi-l aşa, închis, până ne vom decide, cu toţii, să ne TREZIM – şi să dăm de pământ cu Şacalii şi Vampirii, cu Salamii-Guţii-Mondialii şi cu Patapievicii-Manoleştii-Liicenii-Ungurenii etc. Dacă nu ne vom decide, TOT ÎNCHIS SĂ VĂ STEA TELEVIZORUL! Oricum, tot mai salubră atmosferă veţi/vom avea (cu el aşa, închis!!!), în casă şi în minte-suflet-Duh, dacă nu veţi/vom mai participa, complice, “virtual” (…dar, cine poate şti: în registru spiritual, poate că este o participare chiar…”de-a binelea/de-adevăratelea”…) la Bâlciurile Pustiei Satanice…!!!
…Dacă mai credeţi în salvarea minţii şi sufletului şi Duhului vostru, în teandria mistică, în Mântuire - DESCHIDEŢI (acum) BIBLIA – şi, mai cu seamă, Cele Patru Sfinte Evanghelii Hristice!!! Şi citiţi, citiţi, “cu sudori de sânge” citiţi…poate iese, odată, dracul  - din mădularele paralizate ale Ţării ăsteia, ale biet Neamului ăstuia, care, din rădăcini, a fost binecuvântat de Dumnezeu, cu Mare Misiune pe Pământ!!!
                                                                                                                                   prof. dr. Adrian Botez

 

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971