Anul 2015
Anul 2014
Anul 2013
Anul 2012 periodic nr. 1 2-3 | 4-5 | 6-7 | 8-9 | 10 | 9-10 | -->
Anul 2011
Anul 2010
Anul 2009
PIAŢA UNIVERSITAŢII 2012 – BLESTEMUL REPETĂRII MINCIUNILOR CĂTRE POPOR: Partea întâi: GREŞESC AMARNIC CEI CARE CRED CĂ A PUTUT SĂ NE SCOATĂ ÎN STRADĂ DEMITEREA UNUI DEMNITAR; NE-A SCOS IN STRADĂ FAPTUL CĂ NU AU FOST DEMIŞI TOŢI!...
Reacţii la apeluri
Partea a doua ROMÂNI, AVEM O MARE PROBLEMĂ ! Articole de Sergiu Gabureac, Magdalena Albu, Ion Florin Florescu, Mihai Antoci, Traian Dungaciu, Marin Marian Bălaşa, Nicky Florescu ,Iulian Tănăsescu
ROMÂNI AVEM O MARE PROBLEMA!- CONTINUARE
PARTEA A TREIA: ŞI, IATĂ CE SE PETRECE ÎN LUME ÎN ACESTE ZILE-Alvin Toffler : Ce ne asteapta īn urmatorii 40 de ani, Viorel Roman-Editorialul lui Dwight Luchian Patton
ÎN ÎNCHEIERE REVENIM LA CONDIŢIA NOASTRĂ, „LOCALĂ”...: Articole de Horaţiu PEPINE şi Adrian BOTEZ
BISERICA DIN ETER Corneliu LEU către Dimitrie GRAMA
Dialoguri - continuare
PERIOADA POSTDECEMBRISTA ÎN FAPTELE EI SIMPLE Lunile şi anii denumiţi la fel de fals, de unii „postrevoluţionari” iar de alţii „ai tranziţiei”, văzuţi în lumina lor reală prin jurnale scriitoriceşti: -Darie NOVĂCEANU.
Nicolae Dan Fruntelată
Actualitatea culturală, literară şi artistică Studii de Titus FILIPAŞ, Dan LUPESCU, Adrian Dinu RACHIERU Eugen EVU, Adrian BOTEZ, Despre: Camil PETRESCU, Nicolae Dan FRUNTELATĂ, Gheorghe TOMOZEI, Ion PACHIA TATOMIRESCU;
Actualitatea culturală - continuare
Actualitatea culturală- literară şi artistică - continuare II
ORAŞUL MIZIL GAZDĂ A UNOR MANIFESTĂRI CULTURALE DE ŢINUTĂ ŞI LOCALITATE CU AUTORI VALOROŞI„ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL” – UN FESTIVAL-CONCURS CARE A CĂPĂTAT BUNĂ TRADIŢIE VERSURI, PROZĂ ŞI STUDII DE Emil PROŞCAN, Adina MANDALAC, Ion BUSUIOC, Bogdan-Costin GEORGESCU
- Emil Proşcan
Adina Mandalac
Adina Mandalac - continuare
Ion Busuioc - Fabule
Premianţi
Premianti- continuare
DIN FOLCLORUL INTERNETULUI
Din folclorul internetului -continuare
Din folclorul internetului - partea III, Rubrica lui Ioan Lilă
Din folclorul intzernetului - ultima ora
PAGINA INTAI
PIAŢA UNIVERSITAŢII 2012 – BLESTEMUL REPETĂRII MINCIUNILOR CĂTRE POPOR:
 
 

 


 
  
  
 

 

IATĂ CE SPUNE FOLCLORUL INTERNETULUI!
PUBLICĂM CÂTEVA EXTRASE PREFAŢÂND PAGINA 6


“Băsescu nu a venit în Piaţă pentru că e interzis alcoolul”

Mai mulţi tineri au venit la protestele din Piaţa Universităţii cu trei tablouri în care erau desenaţi preşedintele Traian Băsescu, fata acestuia, Elena Băsescu, şi ministrul Dezvoltării, Elena Udrea.
Apariţia în Piaţa Universităţii a celor trei tablouri a fost acompaniată de un cor de huiduieli şi cu gesturi obscene din partea mulţimii adunate în faţa Teatrului Naţional.
 
Manifestantii adunati in Piata Universitratii si la Arcul de Triumf din Capitala scandeaza lozinci care de care mai interesante la adresa presedintelui Traian Basescu, a guvernului Boc si PDL.

"Va rugam, ne scuzati! Nu producem cat furati!"
 
"Un pitic si cu un chior si-au batut joc de popor"

„Ne-a făcut ghete Cizmarul, ni le poartă Marinarul”
 
„Când bea Traian de necaz, chiar şi Crin pare mai treaz”

"Basescu, nu uita, Romania nu te vrea"
“Base o stii p-aia cu bufnita??? chiar vrei s-o afli?”

"Vointa poporului, demisia dictatorului"
"Basescu - PDL, datorii, hotie, someri, saracie"

"Suntem cetateni, nu viermi"
"Alegeri anticipate"
De asemenea, acestia au un poster de mari dimensiuni pe care este desenata o cruce, pe care sunt initialele PDL si pe care mai scrie
 
"Dumnezeu sa nu-i ierte"
 
http://www.catavencii.ro/Basescu-nu-a-venit-in-piata-pentru-ca-e-interzis-alcoolul-vezi-stirile-catavencii-tv_0_2696.html

Pusca si cureaua lata
Presedinte-ai fost odata
Ne-ai furat si ne-ai mintit
Si ne-ai ciuruit
Cand a ninge si-a-ngheta
Nu li s-a vedea urma
Pe Basescu si pe Boc
N-o sa-i mai vedeti deloc”



                            
 
         DEMOCRAŢIA... „BULANULUI LIBER”!!!

...În aceste zile, ale protestelor de stradă, din majoritatea marilor oraşe ale României, constatăm că nici anul care s-a năpustit peste noi, 2012, nu are semne faste – cel puţin în ceea ce priveşte „scuturarea lanţurilor”...
Impostorii, trădătorii, hoţii şi golanii care conduc ţara (sfruntând şi înfruntând şi zdrobind orice încercare de ridicare, de sub „spuma înveninată”, a valorilor autentice, de Duh şi de Muncă Dedicată!), acum (dar nici cei din '89, încoace, n-au fost cu mult mai breji!), n-au cum să-şi respecte poporul - când nu-i înţeleg şi, deci, nici nu ştiu să-i respecte Duhul – pe AMINUL-EMINESCU (...care, din paginile cărţilor, le vorbeşte, zilnic, „pe şleau”: „Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,/Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?/Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă/Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,/Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,/Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?/Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,/Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,/Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,/Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!/Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;/Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire!”) – ...a cărui naştere ar trebui aniversată, azi, 15 ianuarie 2012!
...În noaptea de 14 spre 15 ianuarie, jandarmii/poliţiştii-„copoii” puterii tiranic-despotice (da, „copoii”, cum îi numea, încă din veacul al XIX-lea, Grigore Alexandrescu) au „recitat” (ritmat/scandat!) versetele eminesciene, în Bucureşti, cu acompaniament de „bulane” („LIBERE”, cum altfel?!), pe spinările unor manifestanţi care, până să fi fost stârniţi de forţele de...DEZORDINE (pentru că, dacă jandarmii şi poliţiştii ar fi plecat acasă, după ce protestatarii se „campaseră” NU la Cotroceni, ci în simbolistica martirică a Pieţii Universităţii! – respectivii protestatari s-ar fi retras, posomorâţi de necazuri şi nevoi, dar complet paşnici! – ...cum au făcut-o şi cu o zi înainte, când jandarmii s-au purtat omeneşte, cu nişte manifestanţi care ajunseseră chiar sub zidurile Palatului locuit de către GOLANUL-ŞEF AL ROMÂNIEI!) – strigau, fiecare dintre ei, ce-i trecea prin stomac ori prin minte – adică, ceea ce-l durea mai tare şi de mai aproape: „Salvaţi Roşia Montană!”, „Băsescu=Ceauşescu, PDL=PCR”, „Ne este foame!”, „Destul ne-aţi sărăcit, destul ne-aţi umilit!”, „Jos Băsescu!”, „Alegeri anticipate!”, „Ieşi afară,/Javră ordinară!”, „Raed Arafat, Român adevărat!” etc. etc. etc.
...Tot ce s-a întâmplat după ora 20, s-a efectuat, prin magistrala interpretare securistică a „capelmaiştrilor” Jandarmeriei şi Prefecturii Capitalei - ... cu acompaniament de răcnete de durere şi groază, de grenade lacrimogene şi de fum de război... - ...RĂZBOIUL PE CARE GOLANII ŞI TRĂDĂTORII VAMPIRICI, DE LA CONDUCEREA ROMÂNIEI DE AZI, ÎL DUC CU PROPRIUL LOR POPOR! - ... CARE, ÎN MAJORITATE (SE PARE...) I-A VOTAT, CÂNDVA...!!!
...Iar în timp de război, fireşte că „guvernanţii haosului...organizato-premeditat” s-au „postat”, strategic...LA SINAIA!!!
...Hotărât lucru: NU votul va rezolva disperarea acestui popor înşelat, jupuit şi jefuit (zi de zi şi ceas de ceas!) - şi plin, pe faţă, pe ochi - de zoaiele şi de scuipaţii, revărsaţi, asupra lor, de către... „conducătorii” şi „organizatorii” dezastrului său!
Nesimţiţii ăştia, de la conducerea DEZASTRULUI României de azi - nu se dau urniţi decât cu FORŢA!!! Apelul internetistic al Maestrului CORNELIU LEU este foarte nimerit, în aceste momente dramatice, de limită a suportabilităţii poporului celui mai îngenuncheato-anesteziat, mai umilit şi mai „jumulit” (de către străini şi de...”baştanii” autohtoni!) din Europa: „RĂSTURNAŢI-I!” – cf.
www.corectnews.com
…Din păcate, un calcul simplu ne cam “scutură”, ca de un şoc electric: Bucureştii au cca. 2,5 milioane de locuitori… - iar demonstranţii (adunaţi prin… FACEBOOK!) nu depăşesc numărul de…1,5 mii sau, cel mult, două mii! România are, cică, 22 de milioane de locuitori – iar totalul manifestanţilor români nu depăşesc, se pare…10.000 de locuitori (ba chiar se lansează, insidios, “informaţia” că, de fapt, asistăm, în direct, la manifestaţiile suporterilor echipelor de fotbal, Steaua şi Dinamo… - ooo, nu ştiam unde este Monopolul Patriotismului Românesc – ACUM AM AFLAT! UFFF!!!)!!!
Cam puţini îşi conştientizează şomajul, umilinţa, jaful “zapciilor”, buzunarele goale…?! Nu: lipseşte “unitatea”-solidaritatea umană, lipseşte curajul, asumarea gestului, responsabilitatea gestului vital-reacţionar… - şi “oamenii” (?!) preferă, mai ales pe frigul ăsta, să privească, în mod confortabil, “filmul necăjiţilor” …de la televizor!!! De parcă totul ar fi virtual, iar nu o realitate foarte…REALĂ! - … care i-a lăsat “fără pene” pe toţi oamenii cinstiţi şi  muncitori, din România - silindu-i, pe mulţi, să plece ca să “experimenteze” şi …scuipaţii străini!!!
…N-ar fi de preferat, oare, să plece (…la dracu'! – fie şi NUMAI  până în Pacific!) hoţii şi bandiţii, criminalii României – decât oamenii de treabă…?!
...O „isteaţă” de reporteriţă TV a trâmbiţat, glorios (pe acest fond de război civil incipient...) şi cu ifos în glas, pe la orele 23,30 – adică, în plină atmosferă de „cafteală” măcelărească, din partea „servitorilor (DEZ)ordinii”, asupra unor amărâţi de tineri/studenţi: „Subliniez, încă o dată (n.mea: deci prostia ei avea...antecedente!): aceste demonstraţii (n.m.: ea se referea, probabil, la „demonstraţiile” verbale ale protestatarilor, zgribuliţi de frig... - ... dar noi, telespectatorii, vedeam pe ecrane, de fapt, „demonstraţii” de forţă, cu scop de descurajare-intimidare definitivă, din partea jandarmo-poliţiei! – care „târnosea” lumea teribil de comunisto-echitabil: fără deosebire de sex, vârstă şi naţionalitate!) arată, fără greş, izbânda democraţiei în România: oamenii se pot exprima liber!”
Tare aş fi dorit (în clipele-acelea!) să-i „izbândească”, vreun „măcelar de serviciu”, vreo două „bulane” peste cap (...precum medicului psiholog Bogdan Pîrnău şi multora ca el!), acestei cretine cu fumuri politologo-sociologice...Nu de alta, dar pentru ca să-i întărească şi „sublinieze”, definitiv, astfel, buna  ei opinie despre...”democraţia” masonic-românească!
...Merita eminenta coţofană  („televizionistică”) o astfel de „premiere” - de ce nu?! Eu opinez că această „demonstraţie democratică de exprimare liberă” (a „Bulanului LIBER”!) ar fi satisfăcut-o deplin (pe apologeta „copoilor” Golanului-Şef!) şi fără dubii sau...”incomprehensiuni” ulterioare (intelectuale, fireşte!).
                                                                                                    prof. dr. Adrian Botez


                         
                             
RĂSTURNAŢI-I!
              - apel pe internet la 15 ianuarie -



Răsturnaţi-i!
Cu toată răspunderea de a-mi asuma întreaga vină de incitare la răscoală, fac acest apel către toţi cei care au demonstrat ieri în întreaga ţară:
Răsturnaţi-i!
Pentru că, iată: la ora 10  a zilei de 15 ianuarie - oră la care, în ciuda marii sărbători pe care o trăim astăzi, mă văd nevoit să aştern aceste rânduri de întristare şi dezamăgire naţională - nici preşedintele ţării nici primul lui ministru nu au dat vreun semn prin care să răspundă sau măcar să arate că-şi dau seama de gravitatea celor demonstrate ieri la meetingul neautorizat din Capitală. Cel care, spre deosebire de celelate oraşe unde cetăţenii s-au manifestat în consens, s-a soldat şi cu acte de violenţă, iar jandarmii puşi în slujba lăcrimosului preşedinte au folosit gaze lacrimogene.
Singurul semn că cineva a luat act de ieşirea dramatică a cetăţenilor - catalogaţi drept „neautorizaţi”, ca şi cum lozincile lor, preluate din decembrie 1989, ar fi fost mai autorizate atunci decât ar putea fi ei astăzi - este declaraţia făcută de PDL prin purtătorul său de cuvânt, în legătură cu pregătirea altei legi. Ca şi cum aparatul de emanat legi al partidului de guvernământ ne-ar interesa acum; şi nu celălalt: Cel de votat legi antinaţionale prin care  acest partid şi-a consacrat guvernarea.
Dar, dacă răspunsul faţă de adâncile nemulţumiri populare care s-au manifestat făcând pentru prima dată să răsune în Piaţa Universităţii toate lozincile de acum două decenii, este dat în numele personalităţii abstracte a unui partid şi nu de persoanele concret-responsabile ale unei guvernări, atunci şi apelul meu se adresează în primul rând chiar acestui partid, ca entitate colectivă ce nu poate fi acuzată în ansamblul ei, ca mod de asociere civică angajată să respecte o anumită morală. Şi, cu acelaşi angajament de a-mi asuma întreaga răspundere de incitare la o răscoală interioară în Partidul Democrat Liberal, mă adresez membrilor lui oneşti şi care mai cred încă în idea de bine al naţiunii, să-şi răstoarne conducătorii care le-au adus oprobiul naţional şi să-şi aşeze partidul pe calea cea dreaptă a servirii ţării.
Deci, voi, în primul rând voi, membri oneşti ai PDL, răsturnaţi-i!... Aveţi demnitatea de a-i răsturna pe cei care, în numele vostru batjocoresc legislaţia ţării, în numele vostru vor schimbări care să le transforme guvernarea în dictatură, în numele vostru şi în spatele vostru – pentru că, iată: ei nu mai vin direct să răspundă - au adus populaţia în pragul răscoalei. Răsturnaţi-i pe cei care de multă vreme nu vă mai fac vreun bine nici vouă, tot aşa cum fac rău aproape întregii populaţii a ţării!
Iar, de la membrii partidului prin care s-a dat neruşinatul răspuns, acest apel  se lărgeşte către toţi cei care pot răsturna o guvernare ce i-a nedreptăţit şi continuă să-i nedreptăţească în deplină nepăsare pentru reacţiile pe care le-ar putea trezi:
Răsturnaţi-i! Pentru că aceşti guvernanţi, conştient sau inconştient, ne împing înapoi, spre ce am crezut că abolim acum două decenii!... Conştienţi sau inconştienţi, ei fac totul pentru ca populaţia să se convingă că a apucat-o pe o cale mai rea decât cea de care s-a lepădat strigând lozincile pe care şi le-a reamintit aseară.
Şi, astfel, ferească Dumnezeu, s-ar putea să cădem înapoi, într-o dictatură ilogică, aşa cum tot mai ilogice sunt actele prezidenţiale.
Răsturnaţi-i, oameni buni, pe aceşti policieni improvizaţi prin corupţie şi ilegalitate, dar ajunşi la o crimă mult mai mare: Aceea de a convinge populaţia că a luptat sau a sperat în zadar şi a o aduce la actul disperat de a dori mai degrabă vremurile dinainte.
Acesta este actul diavolesc de care eu îi acuz: De a se fi pus în mod conştient sau inconştient în slujba unui soi de KGB care îndeamnă şi incită la răspândirea convingerii că era mai bine înainte. Sunt oameni care fac atâta rău prezentului, încât am tot dreptul să-i acuz de a se fi pus în slujba unora care manipulează conştiinţa colectivă  spre întoarcerea la formele odioase ale trecutului.
Să spunem, oameni buni „Ferească Dumnezeu de aşa ceva!” şi să ne descotorosim de guvernarea care conduce spre acest pericol naţional. De câtăva vreme, circulă pe internet o vorbă care se face tot mai răspândită:„Votul - mai puternic decât glonţul”. Manifestările din toată ţara, care au culminat cu cea din seara de ieri la Bucureşti, sunt cea mai clară demonstraţie a nevoii inexorabile de alegeri anticipate. Într-o democraţie adevărată, temeiul lor ar fi dus de la sine la demisia guvernului. Dar nesimţirea celor care la noi nu respectă un asemenea deziderat şi se cramponează de putere, nu are voie să ne învingă.
Răsturnaţi-i, tocmai în scopul alegerilor anticipate!
Trebuie să perseverăm  în continuare impunându-le.
                                                                                                                                             Corneliu LEU


Stimate domnule Corneliu Leu
 
Am trimis extraordinarul dumneavoasträ mesaj de inimä, pentru trezirea sentimentului de demnitate   a românilor, la 148 de români din tarä si din dezidentä, cu rugämintea de a-l transmite mai departe.
Fie ca el sä fie ecoul care stârneste avalansa
 
Cu cele mai bune gânduri, Julia Maria Cristea – Viena,J.M.C [bigbamboo@chello.at]
Von: Cornelu Leu
Datum: 15.01.2012 12:26:02
An:
leuc@upcmail.ro
Betreff: dex la
Marin Marian-Balasa [mmbalasa@yahoo.com] Afara de cele 5 minute (absurd de reluate de toate tv-urile),atmosfera din Piata Universitatii -- pana la ora 21, vreme de 6 ore, cat am putut sta eu -- a avut superbia si nobila intentie a anului 1989 si 1990.
E cazul ca, la fel ca atunci, toti care doresc sfarsitul dictaturii, rusinii si lasitatii, sa-si faca strigata, public, opinia!
Sa speram, asadar, ca -- nelasandu-ne inhibati de provocarile violente si compromiterile bine ticluite -- in serile urmatoare mamaliga romaneasca sa continue sa explodeze (pasnic si vocal) in spatiul public.
Stimate d-le Corneliu LEU,
Apelul dvs. a fost postat în fluxul de ştiri de pe prima pagină a revistei, dar este transmis şi ca newletter în toată baza de date Z E I T (peste 2000 abonaţi). Susţinem (deci ne facem părtaşi la "incitarea la răscoală"), pentru că a cam venit timpul mişcărilor de stradă.
Cu respect,
Cătălin Moldoveanu
Revista ZEIT
Romania, Braila,
str. Mos Ion Roata nr. 18
cod postal: 810061
tel: +40 765 366 247
e-mail:
office@revista-zeit.ro
website: http://www.revista-zeit.ro
Rasturnati-i si in cur pupati-i!  L.L.Meletiev Luca Pitu [luca.pitu@yahoo.com]
BRAVO, MAESTRE CORNELIU LEU!
...Un apel cetatenesc extrem de curajos si vehement, dar si un model de luciditate intelectuala!!!
...Sunt complet solidar, cu atitudinea dvs.!!!
Adrian BOTEZ

emil.grasu@fermierul.ro
Sper că nu sunteţi marele scriitor Corneliu Leu. Am mai avut o mineriadă care a dat Romania cu 15 ani inapoi!


Voi mediatiza apelul Dumneavoatra Domnule Cornel Leu
Romania este deja o COLONIE a Vestului si indiferent de partidul de la guvernarenu ne mai este ingaduit sa ne recapatam suveranitatea!
deci:
 
La arme
 
Ajunge văicăreala, popor român la arme
Ajunge rugăciunea şi jalbele la poartă,
Nu aştepta pomană când stâncile se sfarmă,
Nu ai de-ales române, tu eşti stăpân pe soartă!
 
De ce suporţi minciuna şi vorbele deşarte
Când clasa hrăpăreaţă te-a-ngenuchiat cu sila,
Ia sapa şi securea şi singur fă-ţi dreptate,
Nu te sfii să spânzuri în piaţă camarila.
 
Nu te-amăgi cu vorbe oculte din scriptură,
Biserica şi popa îţi predică de moarte,
Ridică eşafoduri, condamnă impostura,
Ea te ţine de veacuri în neguri fără carte.
 
Cu rugăciuni la ceruri ei zilnic te îmbată,
Cu vorbe globaliste, cu-o lume fără ţară,
Nu te lăsa sedus de-o vorbă idolatră,
Renunţă să mai duci o viaţă băjenară.
 
La arme fraţi români cu inima vitează.
Amanetând o ţară la hoarde migratoare
Mai toţi parlamentarii te vând şi te trădează,
Şi pentru tine casa acum e o-nchisoare!
 
Când ţara e condusă de hoţi şi haimanale,
Când guşti pâinea amară de grâu din altă ţară,
Fă-ţi tancuri din tractoare, din seceră pistoale,
Nu vezi că ne vândură şi Roşia Montană!
 
Cum justiţia e oarbă vândută pe arginţi,
Cu-armata fără arme plină de generali
Cu preşedinţi de ţară ce par ieşiţi din minţi,
Visteria e goală plină cu şobolani!
 
La arme fraţi români se ne-rolăm sub arme,
Din optzecinoua- ncoace suntem o colonie,
Ţara-i secătuită, copii ne mor în spasme,
Părem o ţărişoară numai pe o hârtie!
 
La arme rupeţi lanţuri, spânzuraţi camarila
Nu aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu mila!
 
                                                                         Virgil Ciucă



Chemare la judecată
 
Voi, ce ne-aţi vândut la Piaţă,
Vreţi să ne vindeţi şi ţara.
Nu v-ar apuca în viaţă
Nici cucul, nici primăvara!
 
Voi, ce ne-aţi vândut în piaţă,
Acum vreţi să vindeţi munţii.
Nu v-ar mai găsi în viaţă
Nici copiii, nici părinţii!
 
Voi, ce ne-aţi pângărit glia
Şi-aţi uitat c-avem şi cruci,
Lovi v-ar apoplexia,
Criminali şi eunuci!
 
Voi, ce-aţi dezbinat poporul
Şi v-aţi rotunjit averea,
Împreună cu soborul
Ne-aţi vândut şi căpisterea.
 
Voi, ce ne-aţi scufundat flota,
Vreţi să-necaţi România,
Voi ne-aţi pregătit Golgota
Şi ne-aţi întinat mândria.
 
Aţi vândut averea ţării,
Ne-aţi distrus aşezământul
Cum e ziua disperării,
De v-ar înghiţi mormântul!
 
Voi, ce-aţi vândut România
La Bănci şi la licurici,
Voi ne-aţi năpădit ca râia
Trădători şi venetici.
 
Voi, ce ne-aţi vândut pământul,
Ne-alungaţi peste hotare.
Să nu mai rostiţi cuvântul
De ROMÂN, că mult ne doare!
 
Aţi schimbat legile ţării,
Chiar şi Constituţia
Căci în ziua deşteptării
Vreţi să ne-ngropaţi cu ea.
 
 
Sfârtecat-aţi  harta ţării,
Ordin de globalizare,
Nu v-ar apuca în viaţă
Paştele şi Postul Mare!
Voi ne-nmormântaţi cu nunta
Dup-o lege vinovată,
Aşa v-a cerut Oculta,
Eu vă chem la judecată.
 
Voi, ce ne-aţi vândut la Piaţă,
Voi, ce ne-aţi trădat şi ţara,
Nu v-ar apuca în viaţă
Nici cucul, nici primăvara!
 
                                                       Virgil Ciucă 
                                                       New York
                                                       12 aprilie, 2011


 

Nu poate fi vorba de alegeri anticipate, care l-ar favoriza pe actualul preşedinte, permiţându-i accesul la un nou mandat. Aflîndu-ne deja în AN ELECTORAL, se poate vorbi, nu de alegeri anticipate, ci de fixarea datei alegerilor. Ion Maldarescu [ion_maldarescu@yahoo.fr]
Bine ati venit Ziarul Miorita USA
duminică, ianuarie 15 2012 @ 10:35 PST, citiţi următoarele:
Răsturnati-i!
duminică, ianuarie 15 2012 @ 09:52 PST
Scris de: Corneliu LEU ; Vizualizari 4
Buna ziua,
Am publicat AICI:
http://www.totpal.ro/corneliu-leu-rasturnati-i-apel-pe-internet/
Cu respect,
Mihai Mircea Totpal
0720.900.669
http://www.totpal.ro
Stimate domnule, Corneliu Leu,
Multumesc pentru material!
Va rog sa va uitati aici, unde l-am publicat si unde sunt si o serie de comentarii. Daca aveti vreun raspuns la comentarii, va astept cu drag.
 
http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/r-sturna-i-i-apel-pe-internet?commentId=6327117%3AComment%3A76442&xg_source=msg_com_blogpost
O zi buna va doresc!
Lucretia Berzintu

Comentariu publicat de Lenuta Enache cu 14 ore în urmă
DA !
SA-I RASTURNAM !
PE CINE ALEGEM ?
SI PE MINE MA FRAMANTA INTREBAREA ...
Doamne, trezeste-i si intelepteste-i pe romani !
Comentariu publicat de Virginia Stanciu cu 17 ore în urmă
DA ! SA-I RASTURNAM !!!!!!!!!!
Dar pe cine sa alegem ? Este nevoie de un adevarat iubitor de neam si de patrie !!!!!!!!!!!!!!!
Din toata clasa politica a ultimilor 22 de ani , nu avem de ales . Din triunghiul PDS -PDL - PND sa nu mai acceptam ! Sa ne rugam la Dumnezeu sa apara personaje noi necompromise .
Doamne Ajuta !
Comentariu publicat de Nicolae Muresan cu 19 ore în urmă
Da!Da!Da!De o mie de ori!Subscriu!Ne-am saturat definiv si iremediabil de astia,D-le toti,toti ticalosi,dar au lasat sa mai respire si poporul da'astia NOO!!mina pina la cot in buzunarul si asa gaurit al romanului,fara mila ,jefuiti ,umiliti,mintiti si dezonorati sub orice limite.GATAA!!AJUNGE!!3Dictaturiin 80 de ani e deja prea mult!!Tot o sa murim da macar sa murim frumos,NU,NICIODATA in genunchi!Basescu nu uita Romania nu-i a ta!! Cu ura;Nikymuri.


Cine doreşte să continue cu asemenea aprecieri şi declaraţii este rugat să scrie la e-mail leuc@upcmail.ro
ROMÂNI, AVEM O MARE PROBLEMĂ !

 

Sunt un om la fel ca Dumneavoastră, poate cu un plus de cunoştinţe şi experienţă, datorită vârstei şi a faptului că lucrez, de o viaţă, în lumea informaţiei şi a cărţilor. Am mai trăit o astfel de experienţă. Nu urmăresc nimic altceva decât a trăi demn în ţara mea. Sunt Sergiu Găbureac, contestatar. Informaţii găsiţi cu ajutorul dlui Google.
   

Avem la Cotroceni un om bolnav.

Un individ ajuns acolo printr-o conjunctură dramatică.
Mulţi l-am votat fără să ştim, de fapt, cine este cu adevărat.
Acum îi cunoaştem trecutul, care ne face să ne fie ruşine de noi înşine.
Cum am putut alege un iresponsabil într-o asemenea funcţie importantă.
Acum ştiu. Şi cu acele voturi furate pe la Paris şi alte capitale de băieţii deştepţi.
Acest semen al nostru este om bolnav de PUTERE.
Este boala care distruge o ţară în doar câţiva ani.
Acum avem o ţară grav bolnavă.
Avem un Guvern bolnav, supraponderal, cu miniştri inculţi şi neprofesionişti.
Avem un Parlament bolnav, supraponderal, imoral, dominat de traseişti şi mercenari politici de toate etniile. Din cauza acestora am ajuns una dintre oile negre ale Uniunii Europene.
Principalele instituţii civilizatoare ale statului român şcoala, sănătatea, poliţia, justiţia şi chiar biserica nu funcţionează normal.
Statul român este bolnav de corupţie, dominat de bunul plac şi multă, multă imoralitate. Avem o justiţie legată la ochi de adevăratelea.
 
Aşa nu se mai poate ! M-am săturat de alba-neagra !
 

CE VREAU ? VREAU O ROMÂNIE NORMALĂ
 
Ani în şir, am votat, cum am votat. Am ratat de fiecare dată. Parcă e un blestem. Şi ne-am ales cu tot mai mulţi aleşi, de joasă calitate umană.
De trei zile ne strângem prin pieţele României şi cerem diverse lucruri. Se vede de la o poştă că suntem oameni de toate vârstele, cu fel de fel de ocupaţii şi interese, convingeri şi pregătire, dar e clar că ceea ce ne-a adunat împreună este dorinţa de a schimba ceva în România.
Unii cred că suntem manipulaţi. Aşa este ! Suntem manipulaţi de nedreptate, aroganţa aleşilor, sărăcie şi injustiţie.
Modul în care ne manifestăm nu pare a fi legal, aşa cum sunt hoţiile lor fără de număr pentru care au creat legi speciale de-a lungul acestor ani.
Cer scuze pentru disconfortul creat celor de după perdele.
Să ştie că nu-i condamn pentru neimplicare, ştiu ce înseamnă frica, dar să ştie că cei din pieţele României apără şi interesele lor generale.
 
Sunt convins că tot mai mulţi dintre contestatari au aceleaşi convingeri.
   
 
CUM PROCEDĂM !?!

Ce doresc personal:
DEMISIA lui Traian Băsescu din calitatea de preşedinte al României. Motivele sunt arhicunoscute.
DEMISIA Guvernului Boc şi instalarea unui guvern de tehnocraţi.
ALEGERI PARLAMENTARE ANTICIPATE în martie-aprilie 2012.
REDUCEREA NUMĂRULUI DE PARLAMENTARI cu păstrarea celor două camere.
ALEGERI PREZIDENŢIALE ANTICIPATE în mai 2012.
REFORMAREA GUVERNULUI ROMÂNIEI şi reducerea lui la un cabinet cu 10-12 miniştri / ministere.
REFORMAREA partidelor. Este primordial ca  toate partidele să-şi facă curăţenie în propria ogradă prin eliminarea tuturor celor care     i-au făcut de râs de-a lungul anilor, pe toţi traseiştii şi mercenarii politici. Apoi să se prezinte la alegeri.
Vreau ca JUSTIŢIA să funcţioneze. Fără tot felul de prescrieri.
Cei vinovaţi de involuţia României în ultimii 20 de ani trebuie să plătească ! Vreau o societate pluralistă morală şi modernă.
Condiţia esenţială este ca toate acţiunile noastre să fie paşnice. Excesele nu servesc nimănui. Mai ales în condiţiile în care, lucru dovedit, câteva unităţi ale poliţiei, jandarmeriei şi ale serviciilor de informaţii sunt total ostile poporului român, cu masive infiltrări în rândul manifestanţilor.
Diversiunile, organizate de oamenii puterii, deja manifestate sâmbătă şi duminică, nu trebuie să  compromită mişcarea noastră.
Ne delimităm total de acţiunile violente ale acelor grupuri apărute ca din senin în rândul celor care se exprimau paşnic.
Vreau o societate civilă eliberată de lichele şi oportunişti.
Deşi pare imposibil un dialog cu autorităţile actuale, asta e prima formă de rezolvare a situaţiei tot mai tensionate.
Nu credem că actualul regim clientelar va ceda uşor. Pentru asta trebuie inteligenţă şi onoare E clar cu nu ai de la cine cere asemenea lucruri.
Ştim că sunt câteva conştiinţe în interiorul coaliţiei PDL-UNPR-UDMR, dar nu cred că vor reuşi să impună conducerilor lor politice un dialog civilizat cu NOI.
Cu o televiziune publică, mult mai slugarnică decât cea din 1989, e foarte greu să se ştie cine suntem şi ce vrem. Noroc cu mass media privată, deşi şi aici sunt unele probleme privind relatarea corectă a evenimentelor din România. Dar cel puţin ei nu trăiesc din banii noştri.
Mulţumesc tuturor celor care prezintă corect  realitatea din stradă şi din ţară. Mulţumesc tuturor persoanelor juridice care sprijină acţiunile noastre.
 
Tot mai mulţi vom fi în pieţe pentru a ne manifesta paşnic.
 
ROMÂNIA TREZEŞTE-TE ! DOAMNE AJUTĂ !
 
 Mulţumiri !
Sergiu Gãbureac








ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA


„Amărăciunea mâncării otrăvite fierbe, încă, pe buzele tale;
 lăuntrul tău se sfăşie din pricina otrăvii care lucrează în el.”
Sfântul Ignatie Briancianinov
Promiscuitatea în care se zbat, de multe ori nedrept şi fără vrerea lor, mulţi dintre cei apropiaţi nouă, cunoscuţi ori ba, este, chiar şi acum, în prag de secol XXI, cuvântul de ordine ce domină nefericit soarta „societarului” depersonalizat al timpurilor contemporane, care îşi leagă greutatea coşului zilnic de mărunţişul strecurat din milă vădită de către celălalt râvnitor la mântuire personală - străinul acela care îşi poartă grăbit şi haotic şirul paşilor săi prin nămolul conjunctural ce îi afundă înspre străfunduri, dureros de grosolan şi de regresiv, ecuaţia existenţei zilnice strivite de guvernanţii actuali cu o cruzime feroce până la esenţă. Stomacul „zgomotărind” a foame, plămânul descompus de ftizie şi sufletul înecat în deznădejde - iată argumentele forte ale unei Fiinţe pentru care noţiunea de Demnitate umană are, deja, inclus în ea izul anacronicului şi al iluzoriului. (Uneori, stai şi te întrebi în mod paradoxal, dacă nu cumva şi acest cuvânt, Demnitate, nu este aşezat cumva, întocmai ca şi cinstea, dragostea şi adevărul, undeva, între filele îngălbenite de vreme ale oricărui dicţionar al limbii materne consultat din timp în timp doar de câte un şcolar silitor pentru ora sa de română…)
 
Personal, am trăit ani de-a rândul lângă personagii oculto-securiste, care nu ştiau altceva decât să-ţi scuipe aproape zilnic obrazul şi demnitatea. „Ce tot atâta puritate?” - mi s-a urlat într-o zi dintr-o gură ce împroşca bale de câine turbat la orice silabă articulată dur, atunci când puţinele sale forme lingvistice lipsite totalmente de semnificaţii adânci ţâşneau cu o viteză ametitoare din propriile-i corzi, moment teatral pentru care l-ar fi invidiat orice actor amator sau profesionist cu mai mult sau mai puţin talent dovedit. „Mă c... în el de suflet, banul contează” - replică şocantă pentru mine la început, din care am dedus însă mai apoi unica verigă de bază a sistemului de gândire managerială securisto-masonică a zilei de azi: intimidarea. Cu moartea bătându-le ceas de ceas la uşa destinului individual, specimenele jalnice la privit ale momentului îşi conţin într-un mod patologic sentimentul cronic al ne-muririi individuale, al înveşnicirii propriilor lor fiinţe şubrede şi complet aspiritualizate într-o formă de existenţă pe care efigia degradării umane tronează dominator şi despotic la nesfârşit, parcă. Toţi, fără deosebire, trăiesc sub copita unei neoideologii a desfrâului şi a falsei condescendenţe devenite fundamentul de carton cu mucegai gros al prezentului irespirabil de azi.
Vrem sau nu vrem să privim în ochi adevărata faţă a situaţiei crunte de acum, trebuie să spunem că, din păcate, verbul „a avea” a căpătat un lanţ întreg de pseudoconotaţii curente sprijinite toate pe un întreg complex ideatic greu de înlăturat în momentul de faţă. A poseda în condiţiile sociale actuale un rost firesc al tău, astăzi, când omenirea îşi arogă descoperiri fundamentale unice, rămâne un vis personal înghiocat între chingile amare ale propriei tale vieţi, un vis care te macină cu atât mai mult cu cât se ştie că este un drept cuvenit necondiţionat al Fiinţei umane şi care aşteaptă de prea multă vreme pentru a se naşte o singură dată. Adevăratele hiene şi adevăraţii şacali ai contemporaneităţii noastre sunt aceia dintre noi care ne lovesc în faţă sau în spate într-un mod cu totul şi cu totul nedrept, atunci când le vine apa la moară pentru a-şi revărsa şuvoaiele lăuntrice de ranchiună patologică inexplicabilă - o formă cumplită de vendetism al unei raţiuni, dacă nu malefice, cel puţin inexistente. Miezul total necreştin al problemei în cauză poartă în el, din nefericire, marca sadismului evident - latura definitorie a celor care, sub oblăduirea puterii temporare pe care o au, sfărâmă cu duritate abjectă tot ceea ce Dumnezeu a creat pentru a fi supus respectului, iară nu hulei - Omul.
Începând să te afunzi un pic câte un pic în acel soi de melancolie perversă care îţi apasă din ce în ce mai abitir viaţa, te întrebi cu armele aruncate din deznădejde în ţărână, dacă ziua de mâine nu-ţi va fi, oare, la fel de anchilozată precum îţi este şi cea de azi ?!… Unicul spaţiu la care se mai face raportarea zilnică a Fiinţei umane a mai rămas singur doar… Cerul. Trotuarul murdar cu vise pierdute ale destinului tău şi durerea - singurul prieten de nedespărţit care îţi foşgăie cu neliniştite în suflet, vibrându-ţi până în străfunduri propria-ţi interioritate, iată singurele constante sigure a ceea ce putem numi încă azi Omul. Cum să reuşim a întrezări în noi puterea de a mai spera în duhoarea care ne apasă necontenit viaţa, când isteria, aroganţa şi indiferenţa crasă a conducătorilor actuali sunt singurele atuuri fixe pe care aceştia le deţin ?!... Şmecher, tupeist, mai hoţ decât alţii şi mai vulgar de o mie de ori decât toţi la un loc, aceasta este oglinda perfectă a vremii de acum. Terifiantă platoşa aceasta a vulgarităţii în care e sugrumată - sperăm că nu pe veci - limba română şi sufletul celui care o siluieşte fără conştiinţă în fiecare zi!...
Nu poţi să încropeşti la repezeală nişte soluţii miraculoase drept antidot unic al distrugerii de sine a Fiinţei umane, care să scoată din bezna infernului hidos sufletele oricum risipite în scrumul păcatului etern. Admirabila definiţie a cuvântului OM riscă să devină, astfel, prea curând, din lipsa puterii de a înţelege nevoia reală de trai a unei populaţii cu lehamitea şi cuţitul ajunse puternic până la os, cumplita definiţie a noţiunii de DISTROFIE A SPECIEI UMANE, dacă la început de mileniu trei nu se va conştientiza o dată pentru totdeauna că, din momentul înscrierii oficiale a datei de naştere a unui copil în analele unei primării oarecare, acesta nu trebuie să devină o simplă dată de analiză statistică, ci o FIINŢĂ capabilă de a avea, deopotrivă, şi obligaţii, dar şi drepturi. Să ne străduim a vedea în dreptul unui OM de a rămâne între nelimitele demnităţii sale, necesitatea acestuia de a trăi în armonie cu sine şi cu ceilalţi, dar şi aceea de exprimare individuală liberă a sa. Să nădăjduim cu tot sufletul, care ne mai dă ghes din când în când înspre facerea de bine, că, acolo sus, cineva nu va înceta niciodată să iubească OMUL şi că el va fi privit aşa cum se cuvine din toate unghiurile posibile ale complexei sale personalităţi sale regeneratoare…
                                                                                                          Magdalena ALBU
                                                                                                              6 ianuarie 2011





Forwarded message ---------- From: Natalia Grosu <
natalia.grosu@gmail.com> Date: 2012/1/6 Subject: Fwd: : O scrisoare scrisa a unui senator roman "de ziua romanilor de pretutindeni" si raspunsul plin de bun simt dat de unul din romanii acestia
To: 
1 decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea.
 
Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmată de răspunsul meu, pentru că, nu-i aşa, nu se cuvine să te heretisească omul, iar tu să nu-i întorci amabilităţile.
 
1 decembrie.
 
Dragi români de pretutindeni,
 
Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” vă adresez vouă, românilor din lumea întreagă, calde felicitări, precum şi îndemnul de a păstra în suflet spiritul, cultura şi limba românească. Doresc să vă felicit şi să vă mulţumesc pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea comunităţilor şi a ţărilor în care vă aflaţi, precum şi pentru păstrarea şi afirmarea valorilor şi tradiţiilor româneşti. Din Australia până în America de Nord, din Europa şi până în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanţă drapelul naţional al României, au dus la cele mai prestigioase universităţi frumosul grai românesc şi excelează în orice domeniu activează, făcând cinste ţării natale. 
Trebuie să ne amintim că suntem români în fiecare zi dăruită nouă de Dumnezeu şi să păstrăm vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic.” 
Doresc să vă felicit, de asemenea, şi cu ocazia „Zilei Naţionale a României”. Avem datoria de a păstra vie şi a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea şi libertatea poporului, precum şi de a privi spre viitor cu optimismul, curajul şi încrederea cu care au făcut-o şi strămoşii noştri, de la cei căzuţi pe câmpul de luptă, până la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste. 
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri şi urări de sănătate, fericire şi succes. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe români, oriunde s-ar afla ei.
 
La Mulţi Ani România!
 
La Mulţi Ani români de pretutindeni!
 
Birou Senatorial Viorel Badea
Senator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
http://www.badeaviorel.ro/
 
Dragă Domnule Senator Viorel Badea,
 
Sînt şi eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu ştiam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulţumesc pentru caldele urări şi îndemnuri, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă priveşte pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresaţi. Nu am adus nici o „contribuţie” comunităţii care a binevoit să mă primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile româneşti”, nu practic sport de performanţă sub drapelul ţării, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un orăşel scoţian.
 
Alta ar fi fost însă situaţia dacă mi-aţi fi scris, dvs. sau unul dintre numeroşii dvs. colegi din Parlament, acum şase luni, cînd încă nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact din Iaşi. Aş fi putut să vă răspund că sînt cercetător ştiinţific la Universitatea Al.
 I. Cuza şi că mă ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima ediţie critică a celei mai vechi Biblii româneşti (ştiaţi că sîntem ultimul neam din Europa care încă nu are prima sa Biblie într-o ediţie critică?). M-aş fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanţă sub drapelul ţării, cum spuneţi, şi m-aş fi lăudat că am dus şi eu puţin din „graiul ţării” mele pe la Paris şi Geneva, sau că mi-am petrecut şapte ani printre vechile manuscrise româneşti, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu mi-aţi scris, nici eu nu v-am răspuns. Aşa merg lucrurile, cum s-ar spune.  Dar de ce îmi scrieţi tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreună cu ai mei, şi ne-am alăturat şi noi „românilor de pretutindeni” care îşi caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în ţară?
 
Ca să îmi arătaţi că vă pasă?
 
Dacă vă pasă atît de mult de „valorile şi tradiţiile româneşti”, de ce nu mi-aţi scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în ţară? De ce nu m-aţi întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu şi colegele mele, tineri doctori în filologie şi slujbaşi ai culturii române pentru care suspinaţi acum? V-aş fi rugat atunci, dacă ştiam că vă interesează atît de mult istoria neamului, să faceţi ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boală pentru că din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-aş fi chemat la Iaşi să vedeţi cum trăieşte de pe o zi pe alta un antrenor de performanţă, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, şi cum nişte copii devotaţi se antrenează să devină campioni pe podelele roase şi pline de cuie ale unei săli de sport care n-a prins încă o campanie electorală. V-aş fi dus prin oraş şi v-aş fi arătat Filarmonica ieşeană, care de zece ani stă să se prăbuşească sub schele, şi Teatrul Naţional, mutat într-un cub de carton. Şi la urma urmei, dacă tot invocaţi acum cuvintele lui Sadoveanu şi îndemnul „să devenim un popor vrednic”, v-aş fi spus că de douăzeci de ani mă simt, în fiecare zi, minţit, furat şi umilit în ţara mea. Şi că am obosit să devin „vrednic” printre şmecheri, canalii politice şi „băieţi deştepţi”. 
Dar, repet, nici dvs. nu m-aţi întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Şi atunci, de ce m-aţi găsit tocmai acum?
 
Domnule senator, e un cinism fără de margini să-i heretisiţi pe emigranţii români cu ocazia unei aşa-zise „zile a românilor de pretutindeni”. Nu poate fi o sărbătoare o zi a românilor „de pretutindeni”, există doar o singură zi a românilor şi a României din care găştile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine şi pe alte milioane de compatrioţi, să ne luăm lumea în cap, să ne lăsăm în urmă limba, părinţii şi prietenii şi să ne căutăm pe aiurea pîinea şi dreptatea. Ce sărbătoare vedeţi în asta? Nu e nici o sărbătoare pentru familiile despărţite, pentru fraţii şi prietenii lăsaţi în urmă, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai căror copii s-au spînzurat în ţară de dorul lor. Şi, în general, nu există sărbători adevărate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasă.
 
Iertaţi-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiţi dvs. de „valorile româneşti”. Ocupaţi-vă de ele în ţară, acolo unde „cultura şi valorile româneşti” sînt lăsate în paragină. Şi v-aş mai ruga ceva. Sînteţi totuşi un reprezentant al clasei politice româneşti. Aveţi decenţa de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat
pentru libertatea poporului”. În Franţa am cunoscut un om care şi-a pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoşi. Vă asigur că omul acesta ar scuipa astăzi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiţi eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veţi putea vedea şi auzi într-un documentar tv despre Revoluţie, apropo, nu-i aşa, de cei care „fac cinste ţării natale”).
 
La sfîrşit, aş vrea să vă asigur că nu mi-e ruşine că sînt român. Aşa mi-am învăţat şi fetele, să nu le fie ruşine să spună de unde vin. Singurele momente în care mi-e ruşine că-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc
 despre România. În gura lor, România pute ca o hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură de igienă, ar fi prea mult dacă v-aş cere să păstraţi măcar distanţa tăcerii?
 
                                                                    Ioan-Florin Florescu
 
  

                            "MANIFEST"
care trebuie sa circule pe la toti cei cu inima si traire ROMANEASCA !!!!!!!!!!!!!!!
            (mă intreb de ce nu a fost lansat din ţară
      si a trebuit sa asteptam ROMÂNII DIN AFARĂ  ca sa ne trezească !!!)
.......................ca sa se poata trezi la realitate intreaga CONSTIINTA ROMANEASCA (adormita de atata minciuni si promisiuni desarte) pentru a-si lua fraiele natiunii sub propriul control !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,pentru ca TARA ESTE LA VANZARE PE TARABELE POLITICII MONDIALE CU ACORDUL TACIT AL TRADATORILOR DE NEAM SI TARA !
Mihai Antoci-jurnalist
Coordonator Departament Investigatii
Accent, Montreal, Canada,
www.accentmontreal.com  
Bucuresti, Romania,
Mobil:   +40744665005
              +40770314692
Tel/Fax:+40314090731
E-mail: 
antoci@rdslink.ro 
             
antoci_mihai@yahoo.com
             
antocimihai@gmail.com
http://mihaiantoci.blogspot.com 


                                                                              Veţi plăti!
                       
                                                                                       de TEODOR DUNGACIU
 
Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă.
               
   Aşadar, veţi plăti toţi, până la ultimul, cu vârf şi îndesat.
 
Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie.
Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a ţării.
Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vânzători de Neam şi ţară.
Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României.
Vei plăti, Traian Băsescu, fără nici o îndoială!
Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei.
Ai venit la Putere pe un val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional.
Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă.
Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională („soluţie imorală”, DA?).
Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când ai semnat pactul cu diavolul.
Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!
A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil.
Acum stai şi rânjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor.
Cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică.
Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? Aceasta-i întrebarea.
Cine   ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba?
De ce le-ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite?
Pentru ce ai segregat învăţământul naţional pe criterii etnice?
De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei.
Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu!
Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă.
Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească.
Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului.
Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministereasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine „judeţul Timişoara”), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid „al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan, Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu, Stoica şi Boureanu, Flutur şi soţii Ţurcan, Funeriu şi Boagiu, Cezar şi Cristian Preda, Lăzăroiu şi Canacheu, Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu,Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar,Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brânză şi Poteraş, Negoiţă şiPaleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae.
Un fariseu printre ei este şi fostul Şef al Statului Major Generala generalul Bădălan Eugen. Toţi-membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român.
Vei plăti, Traian Băsescu!
Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţământ, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă!
O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko - vicepremier; veterinarul Kelemen - la Cultură; juristul mengelian Cseke - la Sănătate; Andreea Vass - mâna dreaptă a lui Boc la Guvern, etc.
I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii până la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii.                Impardonabilă decizie!
Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila.
Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor.
N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov.
Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-l alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii.
I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei.
Toate acestea - dar şi câte altele! – le-ai conceput fără a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti.
De ce nu te mai consulţi acum cu acesta?
De ce nu mai faci băi de mulţime?
Ţi-e frică de reacţia românilor?
Păi, nu strigai cât te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor?
Sau nu-l mai recunoşti?
Nu mai e bun pentru un dictator ca tine?
Nu te mai suportă?
Atunci, de ce nu-l abandonezi?
Ştii de ce: nu vrei.
Puterea te-a acaparat definitiv.
Cloceşti - ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna-împreună cu udemeriştii-legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea.
Ei sunt, aşadar, poporul.
Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi.
Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii.
Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa „Ţinutului Secuiesc” de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor (Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială.
De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist?
Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător.
N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete.
Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului „Ţinut Secuiesc”, care este o diviziune administrativã neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ.
Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile.
De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie.
O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe.
Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie.
Toate acestea le ştii, Traian Băsescu!
De aceea ai şi permis, dirijat şi realizat distrugerea sistemului educaţional naţional.
L-ai segregat pe criterii etnice.
În loc de reunificarea procesului de predare, ai iniţiat şi patronat continuarea separării acestuia.
Dacă ai fi coborât în stradă, în localităţile din Covasna şi Harghita, ai fi băgat de seamă că limba română abia dacă se mai vorbeşte. Şi asta tot din cauza frăţiei cu iredentiştii udemerişti, prin care ai subminat şi capacitatea de apărare a ţării.
Ai acceptat, într-o veselie aiuritoare, cererile ungureşti de a desfiinţa şi a dizloca unităţile militare din cele două judeţe amintite. Aşa după cum tolerezi în continuare statuia de la Arad a celor 13 generali unguri, care au comis grave crime şi atrocităţi împotriva românilor.
Şi apropo de asta:
De ce nu sufli o vorbă despre ceea ce au făcut udemeriştii, având susţinerea ministrului Culturii, Kelemen, la restaurarea statuii lui Matei Corvin de la Cluj-Napoca?
Dar despre faptul că au smuls de pe soclu plăcuţa cu textul lui Iorga, care era o minimă reparaţie a grosolanului fals istoric executat de unguri (steagul Moldovei pus la picioarele lui Matei Corvin, când se ştie că acesta a fost bătut măr şi pus pe fugă de Ştefan cel Mare)?
De ce defilează ţanţoş unguri din toată lumea prin România, la Şumuleu-Ciuc şi Ghimeş-Făget-Bacău, cu steagurile Ungariei Mari şi ale Ţinutului Secuiesc? Cumva să vadă graniţele fostului Imperiu Austro-Ungar?
A cui e ţara asta, Traian Băsescu?
Statul Român nu mai are nici o autoritate?
De ce nu iei nici o poziţie?
În care ţară din lume se mai întâmplă aşa ceva?
Ar permite asta, de exemplu, Slovacia şi Serbia ?
Nu-ţi dai seama, prin aceastã toleranţă de nedescris, că jigneşti, în demnitatea lui naţională, întregul Popor Român?
Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu!
Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară , şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român.
Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc.
Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria.
Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă.
Şi taci, taci, taci.
Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc şi alţii, n-ai mai fi la Putere.
Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist.
Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc.
Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre - auzi! - legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a „Ţinutului Secuiesc”.
Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României.
Ai dovedit - a câta oară? - că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional.
De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ „Ţinutul Secuiesc".
Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu „Ţinutul Secuiesc nu e România”.
Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie?
Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare.
Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar.
Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sunt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert.
Toate acestea îţi sunt binecunoscute, Traian Băsescu!
Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer.
Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale.
N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României.
Întrebarea e: de ce?
Pentru ce taci?
Astfel că vei plăti, Traian Băsescu!
Toţi veţi plăti!
Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti!
Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii.
Toţi veţi fi puşi la stâlpul infamiei.
Câţi români vor mai rămâne după ce aţi pustiit şi nimicit această ţară vă vor blestema.
O palmă de pământ dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa.
Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc.
Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt!
Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român.
Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc.
Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului.
România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mâna unor impostori politici.
A unor trădători incorigibili.
Veţi plăti, aşadar, cu toţii!
Dacă va fi să piară vreodată seminţia
româneascã, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fi cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vânzători de Neam.
Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!








 
 Marin Marian-Bălaşa


               Antropologia muzicală a protestelor din
              ianuarie 2012 şi arta scandărilor populare



Conţinut / semnificaţie

În ultima mea carte am publicat amplul articol Dând glas ochilor deschişi, ţipând în urechi surde: cinism politic şi ironie civică în pop-ul românesc1; aşadar, despre muzica pop având ca temă critica politică şi ironia civică. Acolo menţionam câteva lucruri despre semnificaţia şi importanţa – egal simbolică, politică şi morală – a demonstraţiilor din Piaţa Universităţii (Bucureşti) din 21-22 decembrie 1989 şi din aprilie-iunie 1990. Dat fiind că finalizasem acel material în 2005, acolo subliniam că după 2000 în piesele pop-ului românesc a avut loc abandonul criticii politice virulente. Atunci, în 2005, nu aveam a bănui că evenimentele politice din 2009-2012 vor duce la renaşterea civismului protestatar de genul „Kilometrului 0 al democraţiei” şi, prin urmare, la rezurecţia spiritului de exaltare morală şi de expresie liber-democratică a aceleiaşi Pieţe.
1 Muzicologii, etnologii, subiectivităţi, politici, Bucureşti: Editura Muzicală, 2011: 266-294.
În ianuarie 2012 Piaţa Universităţii s-a trezit destul de brusc, pe data de 13 ianuarie. Pretextul sau mai degrabă scânteia care a aprins fitilul ori butoiul cu pulbere a fost conflictul de principiu dintre preşedinte şi opoziţia doctorului Raed Arafat faţă de Legea Sănătăţii. Primul i-a sugerat celui de-al doilea demisia, s-a exprimat în termeni lipsiţi de orice respect faţă de acesta, apoi chiar şi în termeni rasişti, Arafat demisionând cu promptitudine. Ca şi la Târgu Mureş, cu câteva zile înainte, în prima seară de la Bucureşti s-a strigat/scandat: „Respect, Arafat,/ Respect, Arafat!”. Însă chiar de a doua zi, pretextul evenimentului respectiv s-a edulcorat, sloganele radicale – cerând demisia preşedintelui şi guvernului – înteţindu-se, generalizându-se. S-au creat infografii subtile sau acuzatoare, caricaturi foarte inteligente, colaje, măşti şi simulacre surprinzătoare, afişe şi înscrisuri pline de umor, lozinci noi şi versuri inspirate. Ca şi în 1990, protestatarii îşi asumă etichetele jignitoare aruncate lor de către politicieni, aşa că în piaţă apar cu lozinci sau insigne numindu-se ironic „ciumpalaci”, „viermi”, „nevrotici”. Grupul statuar Caragialiana, din faţa Teatrului Naţional, devine peisaj iconic, plin de ornamente revoluţionare (steaguri, pancarte, afişe, caricaturi), de adulţi şi copii cocoţaţi pe statui, strigând şi agitând insemne. Piaţa Universităţii este intens mediatizată, însă mitinguri similare iau naştere în toată ţara. Curiozităţile momentului sunt date de „protestatarul unic” (din Baia de Arieş) sau de înregistrarea: „Luaţi saitul de cultură şi băgaţi-l în dubă!” (un jandarm ordonând arestarea unui reprezentant al presei online, pe 15 ianuarie, la Bucureşti). Oricum, iarna lunii ianuarie 2012 devine un fel de „Primăvară arabă” a României.
Dincolo de discurs, interviu, declaraţii, peroraţii politice şi promovare televizată (totodată ignorând violenţele şi abuzurile parazitare), poate că cea mai interesantă formă de exprimare protestatară va fi aceea numită de presă „sloganul deştept”. Căci aici, mai ales în combinaţie cu scandarea, subtilitatea intelectuală îşi dă mâna cu sensibilitatea, cu exaltarea, cu arta.
Exemple
Manifestanţii/protestatarii se reclamă, prezintă sau autodefinesc în sentinţe sau sloganuri originale, inventive: „Pierdut clasa politică/ O declar nulă”; „Suntem pentru o nouă clasă politică”. Sau în prozodii rimate: „Vreau să îmi plătesc chiria/ Cu căpşuni din România”; „Vrem ţara înapoi”; „Ne scuzaţi că am venit/ Sunt un vierme umilit”. În scandări bine vocalizate, un catren precum ultimul heptasilab cu rimă devine: „Vă rugăm să ne scuzaţi/ Nu producem cât furaţi!” (care, la românii din Spania, va deveni: „Vă rugăm să ne scuzaţi/ Nu trimitem cât furaţi!”).
Clasa politică, deja definită în ultima scandare citată, apare în exclamaţii prozaice (neritmate, nerimate): „Oamenii politici = hoţi cu tupeu”, o etichetare care în scandări apare în dipodia simplă, repetată urlat până la epuizarea suflului vocal: „Hoţii, hoţii, hoţii, hoţii!”, în cupletele mixte „Ţara noastră/ Nu-i moşia voastră!” şi „Udrea nu uita [Udrea, Udrea]/ Ţara nu-i poşeta ta!”
Dacă prozodia rimată: „De nu plecaţi/ De viermi veţi fi mâncaţi” apare doar scrisă, scandările bine vocalizate preferă următorii heptasilabi şi hexasilabi rimaţi: „Un pitic şi cu un chior/ Ne-au adus în curu’ gol!”, cu varianta mai frecventă: „Un pitic şi cu un chior/ Şi-au bătut joc de popor!”. „Vrem anticipate/ Nu vrem comasate!” şi „Anticipate/ Nu comasate!” fac o formulă ritmică a cărei valori diferă tocmai pentru a reprezenta hexasilabul de bază chiar şi în versiuna sa catalectică, de pentasilab.
Despre sau cu referire la intelectul, cultura, exprimarea sau comportamentul politicienilor, pe tot felul de pancarte se pot citi înscrisurile: „Un coleg de gen neutru/ A distrus învăţământul” (apropos de ministrul Educaţiei, gafând lexical şi gramatical); „Aţi distrus învăţământul/ Nu v-ar mai răbda pământul” (evocând blestemul popular); „EBA, tatăl tău nu vrea să vorbeşte cu noi!” (către Elena Băsescu, europarlamentar de limbaj jenant). Printre scandările nominale se impun: „Roberta, vino să ne numeri” şi „Roberta numără-ţi demisia” (despre şefa Parlamentului, obişnuită să măsluiască numărul voturilor); „Ruşinea Ardealului:/ Emil Boc şi gaşca lui”; „Boc, Boc,/ Cel mai mare dobitoc!” şi „Boc, Boc, Boc,/ Demisia pe loc!”
Preşedintele este somat sau denumit prin lozinci scrise: „To be = not TB”; „Băsescu –Eject”; „Am adus vaporu/ Ca să plece chioru”; „Băsescu în cazul tău mayaşii au avut dreptate 2012”. Sau prin scandări: „Ieşi afară, javră ordinară!”; „Ne-am săturat/ Pleacă din palat!”; „Ghici ghicitoarea mea:/ Cine va pleca?” (care îl citează chiar pe preşedinte). Dacă „Băsescu şi cu ai lui/ Să se ducă dracului!” apare mai rar, strigătul ritmat „Jos Băsescu, jos Băsescu!” (alternat uneori cu „Jos guvernul, jos guvernul!”) este aproape constant. Deşi se pretează lejer unei scandări în dipodii pirice, octosilabul „Chiorul, blonda şi piticu/ Să se ducă după Nicu!” rămâne doar o lozincă scrisă. Provenind din decembrie 1989 şi din primăvara-vara anului 1990, scandarea „Nu vă fie frică/ Şi Băsescu pică!” este o adaptare perfectă şi se va auzi frecvent. În vreme ce „Lasă-ne, lasă-ne,/ Marinare, marinare lasă-ne!” este o relativ amplă efuziune melodică (cuplet repetat peste patru sintagme melodice), de mare cantabilitate.
„Poporul” sau simţul civic/cetăţenesc este chemat la solidaritate prin numeroase apeluri (scrise ori mâzgălite), din care mai speciale îmi par: „Iarna asta-i fix ca vara!”; „Împreună reumplem ţara de zâmbete”; „Se vede bine Revoluţia la televizor?”. Iar prin scandări, refrenele cele mai frecvente sunt „Libertate, libertate!” şi „Unitate, unitate!” Apelul la mobilizare se face urlat: „Ieşiţi din casă/ Dacă vă pasă!”; „Români din toată ţara/ Susţineţi [V-aşteaptă] capitala!”; „Plouă, ninge,/ Noi vom învinge!”; ca şi printr-o formulă preluată din revoluţia Timişoarei şi a Bucureştiului din decembrie 1989, apoi din mitingul Pieţei Universităţii din aprilie-iunie 1990: „Astăzi capitala/ Mâine toată ţara!”
Tipologia scandării
Chiar dacă unele scandări au şi caracter intonaţional, în sensul că ating două sau trei înălţimi sonore aproximative (cap de notă notabil cu „x”), elementul lor muzical principal, definitoriu, este ritmul. Ca atare, ele se integrează în sistemul teoretizat de către C. Brăiloiu drept „ritmul copiilor”.2 Cu exactitate, pe baza unei serii de opt „valori primare” (opt optimi), sau a unei serii de patru patrimi (patru „valori primare duble”), prin diviziuni sau contopire sunt efectuate câte opt, şapte, şase sau cinci percutări silabice. Numărul acesta al silabelor ţine de naturalitatea versului folcloric şi popular românesc, dar specifică scandării este această potrivire a versurilor de 5-8 silabe peste durata seriilor de opt optimi (definitorie pentru „ritmul copiilor”). În genere, notarea cu cele două valori primare (optime, pătrime, plus eventualele pauze corespunzătoare) este suficientă. Acolo unde apar şaisprezecimile, notaţia reprezintă mai degrabă o adecvare de tempo: mulţi tineri, mai ales „galeriştii”, scandând rapid, în tempo dublu.
2 Constantin Brăiloiu, Opere / Oeuvres vol. 1 (traducere şi ediţie îngrijită şi prefaţată de Emilia Comişel), Bucureşti: Editura Muzicală, 1967.
3 De pe Youtube (
http://www.youtube.com/watch?v=EX3Z43UHQlM), piesa Europa vino-ncoace („Domnul preşedinte se joacă cu Smurdul/ Poporul meu ţipă, el face pe surdul”...) va fi bine mediatizată şi pe tv-urile româneşti.
Desigur, mai ales valorile ultimelor silabe sunt mai întotdeauna stacate, poate de valori înjumătăţite faţă de structura şi notaţia „logică”. Iar formulele respective sunt, desigur, repetate de un număr imprecizabil de ori.
De fapt, durata repetiţiilor ar fi un fenomen aparte, meritând a fi studiat, deoarece creează climaxuri „în val”, urmate de scurte pauze pentru relaxarea vocii, iar aceste ondulaţii ale activităţii intensive diferă şi funcţie de vârstele dominante ale grupurilor participante. Perioadele sau frazările obţinute prin strigările repetate au o natură „fizicalistă”, ţinând de capacitatea individului şi a grupului de a-şi susţine aparatul fonator în intensitatea strigării.
Muzicalmente
Din punct de vedere efectiv muzical (adică incluzând elementul melodic), Piaţa Universităţii din ianuarie 2012 se manifestă mai puţin. Cristian Paţurcă murise exact cu un an în urmă, drept pentru care miercuri, 18 ianuarie, la crucea şi marmura lui (sculptură stilizând chitara), are loc şi o comemorare patronată de „Asociaţia 21 decembrie 1989”. În unele oraşe, precum Timişoara, Imnul golanilor şi Vino Doamne! mai sunt fredonate sau ascultate în amplificări modeste, de pe CD-ul cu piesele lui Paţurcă. Pe alocuri s-au mai difuzat şi fragmente din piesele protestatare ale unor trupe (precum Paraziţii). Dar artiştii nu vin şi nu-şi susţin direct piesele lor de odinioară (fiind an electoral, majoritatea îşi văd de interesul de a fi utilizaţi şi plătiţi cu ocaziile propagandelor politice care vor urma).
În aceste zile nu se crează şi nu apar în piaţă cântece de protest noi, propriu-zise, accesibile cântului colectiv. Folkistul Doru Stănculescu sau romanticul Florin Chilian participă exclusiv ca persoane fizice, nu ca artişti. Pe internet, un raper amator a postat o piesă cu versuri-scandari bune din punct de vedere poetic3; iar Dan Teodorescu, solistul şi liderul formaţiei Taxi, a făcut o piesă amuzant-ironică despre pretextul final al izbucnirii revoltei populare (conflicul dintre preşedinte şi Raed Arafat).
În rest, în mişcarea popular-civică se aud deseori, revenind din istoria recentă (1989-1990), cele două catrene, pe exact aceeaşi frază melodică: „Noi de-aicea nu plecăm,/ Nu plecăm acasă,/ Până nu vom câştiga/ Libertatea noastră” (cu varianta: „Noi de-aicea nu plecăm,/ Nu plecăm acasă,/ Până nu vă prezentaţi/ Demisia voastră”) şi „La Palatul Cotroceni/ Cântă cucuveaua,/ Băsescu şi cu ai lui/ Şi-au găsit beleaua!”
Se cântă des, aici ca şi în mitingurile din toată ţara, prima strofă, eventual şi refrenul, din imnul patriei, Deşteaptă-te române! Iar în data de 24 ianuarie inclusiv Hora Unirii, atât cântată cât şi dansată, devine refren şi gest protestatar în mai multe dintre oraşele ţării.
O noutate o constituie grupurile şi asociaţiile de suporteri, ataşaţi uneia sau alteia dintre galeriile echipelor mari de fotbal, prezenţi în număr masiv, compact, mai ales în serile zilelor de 19 şi 24 ianuarie. Ei adaptează propriile strigături, scandări sau formule intonaţional-muzicale, specifice stadionului, la realitatea politică a momentului. Acestea sunt interesante şi pentru sincretismul propriu, scandarea puternică inducând sincronizarea ritmică a participanţilor, ba chiar şi kinestezia (săltatul ritmic pe loc, ridicarea ritmică a mâinii, aplauzele ritmice, gestica alungării sau a coborârii degetului mare în jos): „România, stat poliţienesc,/ Stat poliţienesc, stat poliţienesc!”; „Alle[z], alle[z]/ Cine sare vrea schimbare!” (care, în varianta „populară”, devine, mai simplu: „Cine nu sare/ Nu vrea schimbare”). Puternic muzicalizate, adică de vocalitate cantabilă (două versuri reluate pe o frază muzicală din patru sintagme melodice), sunt: „Veniţi cu toţii, să strigăm tare/ Că România nu e de vânzare”; „Pleacă Trăiane, pleacă Trăiane/ Du-te şi lasă-ne!”; „La puşcărie, la puşcărie, la puşcărie,/ Băsescu la puşcărie!” Iar frazele: „Ole, ole, ole, ola,/ Refuzăm dictatura!” şi „Ole, ole, ole, ole,/ Unde eşti, beţivule?” (sau „...Unde eşti, Băsescule?”), iarăşi constituie o bună adaptare a sloganului melopeizat din decembrie 1989, devenit publicului larg poate mai drag decât chiar suporterilor de fotbal.
Antologie
Jos Bă–ses–cu, jos Bă–ses–cu!
Jos gu–ver–nul, jos gu–ver–nul!
Ho-ţii, ho-ţii, ho-ţii, ho-ţii!
Plo-uă, nin-ge, / Noi vom în-vin-ge!
Ţa-ra noas-tră, / Nu-i mo-şi-a voas-tră!
U-drea, U-drea, / Ţa-ra nu-i po-şe-ta ta!
[U-drea nu ui-ta]
An–ti-ci-pa-te / Nu co-ma-sa–te!
Ne-am să-tu-rat, / Plea-că din pa-lat!
Nu vă fi-e fri–că / Şi Bă-ses-cu pi–că!
As-tăzi ca-pi-ta–la / Mâi-ne toa-tă ţa–ra!
Vrem an-ti-ci-pa–te / Nu vrem co-ma-sa–te!
[Ro-mâni din toa-tă ţa-ra / Sus-ţi-neţi ca-pi-ta-la!
[V-aş-teap-tă]
Ghici ghi-ci-toa-rea mea:/ Ci-ne va ple-ca?
Vă ru-găm să ne scu-zaţi: / Nu pro-du-cem cât fu-raţi!
Un pi-tic şi cu un chior, / Ne-au a-dus în cu-ru’ gol!
[Şi-au bă-tut joc de po-por!]
Ru-şi-nea Ar-dea-lu-lui: / E-mil Boc şi gaş-ca lui!
Bă-ses-cu şi cu ai lui / Să se du-că dra-cu-lui!
Ieşi a–fa-ră, / Ja-vră or-di-na-ră!
Ţa-ra noas-tră, / Nu-i mo-şi-a voas-tră!
Ie–şiţi din ca-să, / Da-că vă pa-să!
Ci-ne nu sa-re, / Nu vrea schim-ba-re! [şi la tempo dublu]
Alle[z], alle[z], ci-ne sa-re vrea schim-ba-re!
Boc, Boc, cel mai ma-re do-bi-toc!
Boc, Boc, Boc,/ De-mi-si-a pe loc!
Plouă, nin-ge,/ Noi vom în-vin-ge!
dtg ry e ; ; ; [= trei bătăi din palme]
Ne-am să-tu-rat de voi! [EEE]
do-do do-mi sol-sol sol la-sol fa-la sol mi
Noi de-a-i-cea nu ple-căm,/ Nu ple-căm a-ca-să
fa-mi re-fa mi-sol do re-do si-re do do
[do-Si La-Si]
Pâ-nă nu vom câş-ti-ga, / Li-ber-ta-tea noas-tră.
La Pa-la-tul Co-tro-ceni,/ Cân-tă cu-cu-vea-ua
Bă-ses-cu şi cu ai lui/ Şi-au gă-sit be-lea-ua. [pe melodia şi ritmul de mai sus]
do-re mi re-mi do do-re mi-mi mi-mi mi-mi fa-mi re
La-să-ne, la-să-ne,/ Ma-ri-na-re, ma-ri-na-re la-să-ne!
re-mi fa mi-fa re Si-do re-re re-re re-re mi-re do
[re-mi fa-fa fa-fa sol-fa mi-re mi]
La-să-ne, la-să-ne,/ Ma-ri-na-re, ma-ri-na-re la-să-ne!
sol-sol sol-la re-re-re-re re re-re-re-re re do-do-do-La Sol
[do-do]
Ro-mâ-ni-a, stat po-li-ţie-nesc/ Stat po-li-ţie-nesc, stat po-li-ţie-nesc!
sol sol-sol mi mi sol sol-sol mi mi sol sol-sol mi mi mi-mi re-mi fa fa
Ve-niţi cu to-ţii, să stri-găm ta-re/ Că Ro-mâ-ni-a nu e de vân-za-re!
fa fa-fa re re fa fa-fa re re fa fa-fa re re re-re do-re mi mi
Ve-niţi cu to-ţii, să stri-găm ta-re/ Că Ro-mâ-ni-a nu e de vân-za-re!
sol-sol-sol mi mi sol-sol-sol mi mi sol-sol-sol la-sol fa
Plea-că Tră-ia-ne, plea-că Tră-ia-ne / Du-te şi la-să-ne!
fa-fa-fa re re fa-fa-fa re re fa-fa-fa sol-fa mi
Plea-că Tră-ia-ne, plea-că Tră-ia-ne/ Du-te şi la-să-ne!
q|q.e ry ry|h. ry | h_ eery|h.
mi sol mi sol-mi sol-mi do mi-mi re do mi-mi re
[la]
O-le, o-le, o-le, o-la / Re-fu-zăm dic-ta-tu-ra!
O-le, o-le, o-le, o-le / Un-de eşti, be-ţi-vu-le?
[Bă-ses-cu-le]
mi fa-sol la sol la-sol fa-mi re-do-Si La Sol [veloce, intonaţie
aprox.]
La puş-că-ri-e, / la puş-că-ri-e, / la puş-că ri-e, / Bă-ses-cu la puş-că-ri-e!

Punem spre ilustrare partitura:









Etnografic vorbind
În aceste pagini n-am insistat defel asupra numeroaselor infografii şi iconografii protestatare în care colajul fotografic, caricatura şi înscrisurile ţin de arte de-a dreptul livreşti – mai ales că multe dintre acestea presupun şi contribuţia softurilor computerizate şi printurile pe medii şi dimensiuni aproape profesioniste. Toate acestea, ca şi majoritatea lozincilor subtile, inteligente, scrise de către persoane individuale sau agreate de grupuri mici (colegi, prieteni), sunt admirate de către majoritatea participanţilor, dar sunt creaţii „elitiste” (în acest context), adică lipsite de popularitatea aceea care înseamnă asumare şi reprezentare colectivă. Arta protestului este una de popularitate – iar prin aceasta ea se adevereşte drept una din formele artei populare – doar prin scandările asumate de către grupurile mari sau de către toţi cei prezenţi în Piaţă. Această asumare se dovedeşte prin faptul că scandările sunt vocalizate „în masă”, adică de către grupuri masive, aşadar având potenţialul mobilizării şi grupării tuturor demonstranţilor. Pe de altă parte, această asumare, putere sau proprietate de a fi populară se dovedeşte/adevereşte şi prin apelul la (sau „reinventarea”) acelor structuri de expresie care sunt specifice simultan
prozodiilor limbii şi ritmurilor primare universale, ca şi ale melodizărilor care sunt scandabile sau intonabile de către oricine.
Psihanalitic vorbind
În 2012, o muzică cu totul aparte o crează amalgamul foarte divers al pieţei, ca şi faptul că nu există staţii de amplificare şi astfel mecanisme de coalizare a întregii mulţimi într-un singur glas, slogan scandat sau catren melodic. Oricât de tare ar striga, grupurile se formează spontan, executând în acelaşi timp lozinci diferite, în desincronizări sau tempo-uri uşor diferite, unul-două cântând, iar purtătorii de sirene sau fluierişti făcând cât mai mare zgomot. Prin comportamentul acesta se nasc suprapuneri, polifonii, heterofonii, heteroritmii şi bruitisme imprevizibile, involuntare, aleatorii. Ele au sens per fiecare grup spontan, dar în marea aglomeraţie crează toate un haos excitant, euforic. Poate că tocmai în aspectul, funcţia sau sensul acesta al muzicii constă unul dintre componentele esenţiale ale mitingului, deoarece această muzică energizează şi îmbărbătează participanţii mai mult decât orice „dialog” sau peroraţie. Prin efectul lor psihologic, tocmai aceste coruri haotice – de intensitate maximă, asociere cu ţipătul şi cu zgomotul – constituie realele anabolizante şi efedrine al mitingului protestatar.
Mitingul politic ocazionează rara ocazie de a striga, adică de a exercita un gest de regulă cenzurat. Oboseala laringeală diferă de la individ la individ, grupul şi comportamentul de grup o maschează; însă, spre seară, demonstranţii îşi declară sau arată răguşala cu o oarecare mândrie. Această răguşală de după mitingul cu scandări urlate nici n-ar avea cum să fie regretată, din moment ce ocazionase o juissare, experimentarea unui libido rar.
Contextualizare / decontextualizare
Aşa cum am subliniat mereu, în adunările protestatare unul dintre contextele cele mai ignorate, totuşi extrem de important, este acela fonic, de atmosferă acustică. Spaţiul protestatar este unul zgomotos, gălăgios prin definiţie, intensitatea exclamaţiilor şi impedanţa sau puterea de penetrare a glasului răstit fiind chiar unul dintre scopurile definitorii. Persoanale aflate în protest se integrează în această atmosferă, care este excitantă, resimţind tot mai multă vigoare, deloc frică sau stres. Însă pentru cei care doar privesc la televizor, senzaţia poate fi contrară. Cauza se numeşte decontextualizare, iar lucrul acesta este provocat involuntar, pe temei strict tehnic şi tehnologic.
Prezentând evenimentul din mijlocul protestatarilor, reporterii de televiziune vorbesc cu voce de intensitate moderată, modestă chiar, deoarece ei ştiu că microfonul le preia şi le ameliorează volumul pentru a fi difuzat. Protestatarii intervievaţi nu ştiu însă lucrul acesta, nu au practica manipulării propriei voci. În urechi, zgomotul dominant al pieţii îi inhibă; pentru a-şi putea auzi propriile cuvinte, ei „trebuie” să strige. Strigătul lor, în microfonul care transmite imaginea de televizor, pare agresiv sau isteric. Aceasta explică şi reacţia critică, de dezgust chiar, a unor privitori TV, fiindcă, aflaţi în contextul confortabil al camerei, fotoliului sau canapelei private, aceştia cred că protestatarii sunt stresaţi, bizari, nebuni, violenţi. Deşi impropriu, poate chiar fals, lucrul acesta este total datorat decontextualizării. Pur tehnic, fără nicio intenţie de manipulare, televiziunea preia – focalizat – un sunet individual (speech-ul celui intervievat), diminuează fondul acustic zgomotos al ambientului; dar nu are cum să educe pe fiecare participant, cerându-i oarecum să vorbească normal, fără intensitate, mai ales că acestuia i-ar fi greu să se concentreze şi să discursivizeze fără a se auzi.
Diferenţa dintre a fi în piaţă – cel puţin observator, dacă nu participant activ (aşa cum ar fi ideal inclusiv pentru un analist) – şi a privi la demonstraţii de la distanţă, mai ales vizionând totul la televizor, este imensă, radicală. Ea poate media percepţii foarte diferite, inclusiv profund eronate.
 



                                                   Tăcerea lupului
 
                                                               -Reproducem acest articol din ”ZIUAnews” 
                dezvăluind jocul politico-economic în care este aruncat Băsescu din cauza protestelor-
 
     
     
      Traian Băsescu intenţiona să-i favorizeze pe americani şi olandezi în Legea Sănătăţii • Reacţia populară i-a spulberat planurile de politică externă care includeau mituirea Olandei pentru aderarea la spaţiul Schengen şi a SUA pentru menţinerea scutului antirachetă la Deveselu • În timp ce românii protestau, americanii condiţionau ţara noastră pentru acordarea dreptului de preempţiune la construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă • Ruşii au cerut la rândul lor Cernavodă, contra gaze şi materii prime.
      ZIUAnews vă explică motivul reacţiilor bizare ale preşedintelui Traian Băsescu de la începutul conflictului cu Raed Arafat şi până la numirea noului ministru de Externe, Cristian Diaconescu. Pas cu pas vă vom dezvălui cordoanele ombilicale de care este legat Bucureştiul de interesele marilor puteri ale lumii, precum şi necesităţile economice şi strategice ale României în geopolitica actuală.
 
      Traian Băsescu a negociat permanent bucăţi din economia României pentru obţinerea de avantaje militare sau strategice cu Rusia, SUA şi anumite ţări din Europa. În toate aceste zile de proteste au trecut neboservate ameninţări voalate ale SUA, negocieri subterane pentru economia românească şi tratative diplomatice legate de viitoarea putere nucleară a României.
        De ce s-a luat în gură Băsescu cu Arafat
        Primul semn de întrebare referitor la comportamentul preşedintelui României a apărut în momentul în care acesta a ieşit public de mai multe ori, aproape la toate televiziunile, pentru a susţine Legea Sănătăţii. De ce s-ar fi luat de piept Băsescu cu Raed Arafat, un simplu subsecretar de stat pentru o lege care ar fi putut să fie amendată ulterior de Guvern sau prin tertipurile bine cunoscute în Parlament? Ei bine, ZIUAnews a aflat motivul: Băsescu urma să facă loc pe piaţa asigurărilor de sănătate pentru cinci clienţi strategici. Unitedhealth Group şi Wellpoint Inc. Group (ambele din SUA), Alianz Ţiriac, Astra Asigurări şi compania olandeză Aegon.
      Sistemul de preluare a asigurărilor medicale ar fi urmat aceeaşi cale ca cel din domeniul pensiilor private. Dacă vă aduceţi aminte, firmele străine au intrat în România şi au acaparat imediat piaţa prin obligativitatea cetăţenilor de a contribui la ele. Cele două firme americane care urmau să preia grosul asigurărilor de sănătate reprezentau de fapt mijlocul prin care România plătea SUA scutul antirachetă de la Deveselu, mai ales în condiţiile în care bugetul american de apărare suferea negocieri, iar politica de la Washington se axa pe ţări cheie din Europa. În ceea ce priveşte compania olandeză pe care Băsescu o dorea în sistemul asigurărilor medicale, aceasta era vehiculul de transport bani către Olanda ţară care şi-a ridicat veto-ul cu privire la intrarea României în Schengen. Celelalte două societăţi, Ţiriac şi Astra, reprezentau parteneri portocalii şi viitori sponsori. Iată de ce Băsescu a ieşit atât de nervos şi atât de impacientat la televiziune să se ia de guler cu Raed Arafat. Întreaga lui politică externă se ducea de râpă alături de doi parteneri importanţi în sponsorizarea campaniei electorale care urmează.
      Revoltele populare i-au spulberat planurile şi l-au aruncat pe Traian Băsescu într-o îngrozitoare dilemă: ce le dă americanilor în schimbul scutului de la Deveselu, ce le oferă olandezilor pentru acceptarea României în Schengen. Dacă planul i-ar fi mers cu Legea Sănătăţii şi Arafat nu i-ar fi stat în cale, Băsescu ar fi punctat glorios intrarea în Schengen cât şi susţinerea americană a cabinetului său. Visele i s-au spulberat în mâinile ultraşilor şi pulanelor jandarmilor care s-au luat la bătaie în centrul Bucureştilor. Americanii, dezamăgiţi dar dioplomaţi, i-au transmis lui Băsescu un mesaj legat de protestele care îl vizau, nu prin Ambasada SUA, ci direct prin Departamentul de Stat: „Noi susţinem dreptul oamenilor din întreaga lume de a protesta şi de a-şi exprima liber opiniile în mod paşnic”. Iar despre violenţele la care erau supuşi protestatarii, tot în mod diplomatic, lui Băsescu i s-a transmis: „facem totodată un apel către protestatari şi autorităţi să se abţină de la orice violenţă. În mod evident, nu vom dicta României modul în care să îşi trateze problemele sale interne. Acestea sunt decizii pe care Guvernul României trebuie să le ia în urma unor consultări cu Parlamentul şi cu oamenii lor”. În mod evident, după ce Legea Sănătăţii a provocat un uriaş scandal şi ştiut fiind că americanii evită să se asocieze unor scandaluri de corupţie la nivel internaţional, răspunsul Casei Albe către Băsescu a fost: descurcă-te singur!
      Anterior, mai precis în luna noiembrie 2011, în plin proces de fermentare a Legii Sănătăţii, americanii îl avertizau pe Băsescu, prin presă şi nu numai, despre efortul lor de a apăra România. „Scutul de la Deveselu, în impas”, erau titlurile din presă, alături de poziţia Franţei şi a altor ţări europene care spuneau că este mai pragmatic să te înarmezi ofensiv decât defensiv. Americanii însă au continuat proiectul Deveselu, sperând într-o plată pe măsură.
      Tăcerea lui Băsescu a însemnat o nouă negociere cu super-puterile lumii
      În timp ce oamenii protestau în stradă, de data asta nu pentru Arafat sau Legea Sănătăţii ci împotriva lui Băsescu, curent care mai degrabă a fost adus din exterior decât emanat de revolta populară, şeful statului încerca să ofere americanilor o bijuterie la schimb contra asigurărilor medicale pierdute. S-a oprit asupra construcţiei reactoarelor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. O afacere de miliarde de dolari, dar şi căminul unei arme atomice.
      Înainte de pornirea scandalului pe Legea Sănătăţii, concurenţii pentru Cernavodă erau americanii de la Bechtel şi un consorţiu rusesc format din Atom Technoprom şi alte patru firme, conexate direct cu puterea politică de la Moscova. Este limpede de ce România oferea drepturi de preempţiune ruşilor: gazul, preţul la căldură şi materii prime. După căderea afacerii cu asigurările medicale, ruşii nu mai erau singurii ofertanţi eligibili pentru Cernavodă, iar Băsescu a încercat să ofere americanilor, prin Bechtel, sumele pierdute.
        Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă urmează a fi decisă până în luna mai, ceea ce înseamnă că România, în politica sa externă, va trebui să jongleze între Rusia, ţara care ne asigură gazul, şi America, ţara care promite că ne va instala scutul antirachetă şi principalul nostru aliat militar. În această situaţie, tăcerea lui Băsescu în faţa a maximum 20.000 de protestatari din întreaga ţară este justificată ţinând cont de dilemele pe care le are de rezolvat în viitor legate atât de securitatea militară a României, cât şi de bunăstarea economică a cetăţenilor ei.
        De ce i-a spus Băsescu lui Diaconescu că are o sarcină grea
        Preşedintele Traian Băsescu l-a avertizat pe noul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu, că va avea o misiune foarte grea. Deosebit de grea. Şeful statului a punctat de mai multe ori acest lucru: „Aveţi o misiune dificilă!”. Practic, Diaconescu va fi exponentul şi principalul negociator al României între lupii geopoliticii secolului XXI. Ce va alege Băsescu când va veni vorba despre căldura din casele oamenilor, nevoile principalului său aliat sau felierea României în beneficiul multinaţionalelor lumii şi afilierea ţării noastre la cluburile selecte ale Europei? Problema aderării la Schengen este la fel de importantă pentru România, şi bănoasă totodată, cum este preţul pe care ţara noastră îl va plăti pentru achiziţionarea de avioane de luptă, o altă afacere pe care nu am finalizat-o însă, dar nu la fel de importantă cum este negocierea cu „marele urs” de la Răsărit. Blocată în politica externă între Europa, SUA şi Rusia, România vede la televizor doar problema jandarmilor şi protestatarilor de la Universitate. Băsescu va fi ţinut în continuare în joc de glezne între politica internă şi cea externă, între Opoziţia din ţară şi partenerii strategici din exterior.
            Nicky Florescu
                Iulian Tănăsescu
 
... ŞI, IATĂ CE SE PETRECE ÎN LUME ÎN ACESTE ZILE

 Alvin Toffler revine: Ce ne asteapta īn urmatorii 40 de ani

CE NE ASTEAPTA ÎN URMATORII 40 DE ANI:
ALVIN TOFFLER SI-A ANUNTAT PREDICTIILE

[1] Alvin Toffler, nascut īn 1928, este una dintre cele mai influente voci din domeniul afacerilor si din cel intelectual. Odata cu publicarea primei sale lucrari, "Socul viitorului", Toffler a creat o noua disciplina, futurologia, bazata pe studiul schimbarii si pe impactul pe care aceasta īl are asupra afacerilor si culturii. Gratie lui Toffler, futurologia este considerata īn prezent stiinta care defineste fortele si tendintele care modeleaza viitorul īn economia actuala, bazata pe informatii.
Printre celelalte volume publicate de Alvin Toffler, devenite bestseller la scurt timp dupa publicare, se numara "Al Treilea Val", "Razboi si antirazboi", "Puterea īn miscare" si, recent, "Crearea unei noi civilizatii". Pe parcursul urmatorilor 40 de ani, femeile vor dispune de o putere de decizie fara precedent, migratia musulmana catre Occident se va amplifica, iar mersul la birou nu va mai fi de actualitate, sustine scriitorul si futurologul american Alvin Toffler. Africa de Sud va beneficia de o crestere economica sustinuta, īn timp ce Orientul Apropiat va deveni "un amestec de religii, miscari religioase si etnii", se afirma īn studiul realizat de Toffler Associates, un cabinet de consultanta īnfiintat de scriitorul si futurologul american de succes Alvin Toffler, autorul celebrului roman "Socul viitorului", publicat īn 1970.
Īn acelasi an, Alvin Toffler a declarat ca stiinta si tehnologia se vor dezvolta īntr-un ritm atāt de rapid, īncāt cei mai multi oameni nu vor putea sa "digere" acest aflux de informatii si vor fi tentati sa se "deconecteze" de la acest ritm de viata mult prea trepidant. Multe dintre previziunile sale, referitoare la rapiditatea transmiterii de informatii, acceptarea mariajelor homosexuale si accelerarea ritmului de producere a catastrofelor ecologice, s-au adeverit īn anii care au urmat.
Pentru urmatoarele patru decenii, Alvin Toffler afirma ca un numar tot mai mare de oameni īsi vor cultiva propriile legume si īsi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai putin de
marii producatori si distribuitori din industria alimentara.
Internetul de mare viteza va deveni o veritabila norma īn domeniu, iar videoconferintele, devenite deja o practica curenta īn zilele noastre, le vor permite angajatilor din viitor sa nu mai mearga la birou si sa lucreze din orice colt din lume. Doar cāteva tari vor mai fi considerate īn viitor "state politienesti" - īn principal Coreea de Nord si Iran. China īsi va consolida statutul de putere economica majora, se va alia cu Brazilia si cu India pentru a influenta ratele de schimb ale monedelor, dar si cu Venezuela si cu cāteva state africane pentru a-si asigura necesarul energetic.
Statele Unite ale Americii vor depinde de China pentru a se aproviziona cu sapte metale rare, indispensabile pentru fabricarea unor bunuri de larg consum, dar si a unor dispozitive si produse
specifice, precum radarele, armamentul, instalatiile eoliene si automobilele hibride. Dezvoltarea unor forme alternative de energie va creea "perdanti īntr-o lume post-hidrocarburi", precum Arabia Saudita, Iran, Irak, cāteva state din zona Golfului Persic, dar si Rusia si Venezuela.
Crestinismul se va extinde īn tarile din emisfera sudica, iar musulmanii vor emigra īn numar mare
catre tarile din Occident. Schimbarile climatice vor genera o serie de conflicte, iar topirea ghetarilor va conduce ladescoperirea unor noi zacaminte minerale si petroliere. Cresterea nivelului apelor marilor si oceanelor va provoca o deplasare masiva a populatiei din zonele de coasta. Fenomenul de
īmbatrānire a populatiei va conduce la cresterea de patru ori pe plan mondial a cheltuielilor totale cu pensiile si cu īngrijirile acordate persoanelor īn vārsta, iar sistemul american al asigurarilor de
sanatate va īnceta sa existe īn forma sa actuala. La rāndul lor, femeile vor ocupa tot mai multe posturi importante, procentul femeilor aflate īn posturi de conducere urmānd sa atinga un nivel de neimaginat īn urma cu cātiva ani. Rapiditatea cu care vor fi transmise informatiile va determina omenirea sa intre īn era "petabyte-ului", o unitate de masura de stocare si de putere informatica superioara deja mult uzitatului gigabyte; un HDD de 2000 PB permite stocarea culturii intregii omeniri de cānd exista ea sipāna azi. Politica de cluster va continua si se va impune, urmānd ca īn perioada urmatoare sa existe grupuri de firme si nu concerne mari ca īn momentul de fata.
Sursa de energie a viitorului va fi formata din:
- captarea si īnmagazinarea energiei solare;
- utilizarea fisiunii nucleare;
- utilizarea energiei libere;
- utilizarea energiei vidului;
- utilizarea energiei magneto-gravitationale;
si va determina un nou tip de civilizatie, cu alte caracteristici decāt cea actuala, definita drept civilizatia hidrocarburilor.
= =



Viorel Roman
 
                            Criza 2012

Cine cauta pe google cuvantul criza gaseste 25 de milioane de   documente. Problema este de mare actualitate, simpla ca oul lui   Columb. In acelasi timp explicatiile originii, evolutiei si   deznodamantului crizei sunt departe de a fi elucidate. Cum de sa mira   Germania, de zece ani campioana mondiala la expert, ca partenerii ei   dau incet, dar sigur, faliment? De ce lumea vede numai datoriile   statelor suverane nu si excedentele firmelor. Nu numai Werner Vontobel   observa ca in SUA, Anglia, Spania, Grecia, gospodariile particulare,   care in mod normal economisesc pentru batranete cam 4% din BIP, pe   care ii dau 3% la firme si 1% la stat, s-au indatorat peste cap, asa   ca statul a trebuit sa le ia locul si s-a inglogat in datorii in locul   lor. Pe de alta parte in multe tari deficitul normal de finantara a   firmelor s-a transformat paradoxal intr-un excedent anormal. 2010 in   UE firmele aveau un excedent de 270 miliarde euro, in SUA de 540   miliarde $ si Japonia de 28.000 miliarde yen, adica de 2%, 4% si 6%   din PIB-ul tarilor respective. (acesti bani trebuiau sa fie la   gospodariile particulare!) Firmele, pentru a-si putea vinde produsele   cineva trebuie sa le plateasca. Gospodariile particularilor sunt in   USA de mult pe minus, asa ca in ultimi cinci ani firmele au ajuns la   un plus de 1.840 miliarde $. In mod traditional, particularii depuneau   banii la bancii, care finantau cu ei apoi firmele. Acum s-a ajuns la   situatia pe dos, si ceea ce este mai grav, creditele date   gospodariilor particulare, fara de care ele n-ar cumpara, sunt fara   acoperire. Pana in 2007 cresterea preturilor la case dadeau oarecum   impresia unei sigurante a creditului. Cand s-a spart balonul, iluzia   imobiliara, a trebuit sa intervina in 2010 statul SUA cu un sprijin   social de 1.500 miliarde $, la jumatatea din gospodariile particulare,   ajunsa sarace. Datoria SUA este  acoperita numai cu promisiuni. E clar   ca un astfel de sistem economic nu poate functional la nesfarsit.   Stephan Cecchetti de la BIZ (Banque des règlements internationaux din   Elvetia, fondata in 1930) a calculat ca prapastia dintre tarile cu   mari deficite cronice ca SUA, Anglia, Italia, Franta, Spania si Grecia   si cele cu mari excedente cronice ca Germania, China, Japonia si   Tarile exportatoare de petrol a ajuns  de 100.000 miliarde $ in anul   2010, de sapte ori mai mare decat in 1995. La care se aduga anual   2.000 miliarde $ dobanda. Daca privim aceste cifre, datorii fara   acoperire, nu ne mira faptul ca sistemul bancar este de facto   etatizat. Pentru a iesi din criza, urmeaza nolens, volens o coordonare   si cooperare a ceea ce mai poate fi salvat. Este necesara o   planificare, reorganizare supranationala atat a Natiunilor Unite cat   si a Organizatiile financiare internationala, cum au solicitat   clarvazatori atat  papa Benedict XVI in Enciclica Caritas in Veritate   (§ 67) din 29 iunie 2009 cat si ierarhii Bisericii Orotdoxe din Grecia   in Enciclica Catre popor din 5-8 octombrie 2010.

 www.viorel-roman.ro Bremen, 1 februarie 2012  






          EDITORIALULL REVISTEI CLIPA,
     EDITATA IN SUA DE DWIGHT LUCHIAN PATTON


Din lumea... lui Stanley Kramer (1019)
 
“Sine ira et studio - Fara ura si partinire”, Tacitus
* Minti a caror dotare cerebrala ridica indreptatite semne de intrebare, creiere atrofiate din cauza consumului exagerat de tot felul de substante admise sau interzise, fizicieni, futurologi, inclusiv renumita Mama Omida, astronomi, astrologi si tot felul de logi, apartinand unor anumite "Lojii", ne recomanda sa incercuim in Calendar ziua de Vineri, 21 Decembrie 2012, data la care Planeta Terra isi sfarseste existenta.
Dintr-o regretabila eroare, tuturor le-a scapat sa mentioneze fatidica ora, la care evenimentul va avea loc!?! Pentru cei interesati, fenomenul se va produce la orele 23:11, Pacific Standard Time, deci pe 22 Decembrie 2012, orele 9:11, A.M. ora Romaniei. Ce bine de cei care locuiesc in alte perimetre geografice, pentru ei supliciul disparitiei va aparea, cel putin aparent, mai tarziu!?!
In ignoranta mea, ma tot gandesc ca Mayasii s-au saturat sa mai enumere alti 5,126 ani pana la urmatoarea faza de dezvoltare a Mapamondului si ne-au lasat sa ne terminam in 2012, anul 7,138, parandu-le revoltator de indepartat! Exista totusi un lucru indubitabil de cert: in urma cu 5,126 ani, deci anul 3,114 I. Cr. a avut loc Potopul lui Noe, eveniment dupa care Pamantul a intrat intr-o noua faza evolutiva, faza care urmeaza a fi reinnoita in anul de gratie 2012.
Pentru cei care doresc "sa savureze" evenimentul direct de la sursa, li se recomanda excursii la Can Cun - Mexico, Tikal - Guatemala, Caracol -Belize sau Copan - Honduras. Oricum, Armaghedonicul cataclism care se prevede a fost exploatat de geniile hollywoodiene, filmul 2012 poate fi achizitionat fara probleme, la un cost modic. Pentru locuitorii Californiei, predictiile sunt imbucuratoare, urmatoarea locuinta va fi "Fundul Oceanului Pacific".
Un lucru cu efecte financiare majore, este c-am scapat de traditionalele cadouri de Craciunul anului 2012, iar cei care vor supravietui unei confruntari iminente cu Iranul, dublarii pretului benzinei, urmata de o escaladare astronomica a preturilor la absolut toate produsele, recesiunii globale a mapamondului si multor altor calamitati sociale si economice, vor putea sa-si cumpere o noua Arca a lui Noe - a se citi o naveta spatiala - la un cost de cateva trilioane de dolari, care sa-i propulseze, nu pe Muntele Ararat, ci pe … Marte. Daca, prin absurd, vom scapa sumbrelor predictii ale anului 2012, va asigur ca inca 4 ani sub domnia Titanicului Pontifus Maximus, ne va aduce intr-o faza de nerecunoscut! Cum in urma cu 100 de ani, mai exact la 15 Aprilie 1912, Titanicul a avut impactul cunoscut, generat de ciocnirea cu un Iceberg, ma gandesc ca poate confruntarea electorala cu Iceberg-ul American din acest an, sa ne scape de dezastrul Titanic, previzibil pentru urmatorii patru ani. Fiind o fire optimista, atribut care m-a ajutat la depasirea a 7 decenii de viata terestra, si fiind familiar cu marele poet Italian, Dante Alighieri, care in Divina Commedia ne-a lasat pentru posteritate ca numai pe poarta Infernului a vazut scris Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate - lasati orice speranta, voi care intrati, sper intr-o minune, desi, asa cum am mentionat in editia numarul 1018, icebergii republicani parca candideaza la postul de presedinte al unui CAP - Cooperativa Agricola de Productie, pentru nefamiliarii cu acest termen - din Borzia, Rastolnita, pitoreasca localitate de pe inegalabila Vale a Muresului, sau sunt proaspeti coborati de pe Kilimanjaro, ori locuitori ai Bujumburei - Burundi sau Ouagadougou - Burkina Faso.
Pana sa vedem cine de unde a coborat si cati au ramas "in sfere aeriene inaccesibile" unor oameni decenti si ordonati, Bruce Bartlett, fost consilier economic in timpul administratiei numarul 40 - Ronald Reagan- si numarul 41 - George H.W. Bush, intr-un articol publicat in New York Times, ne informeaza ca datoria federala se cifreaza la 51,3 trilioane de dolari si nu la 15,2 trilioane de dolari, suma adusa la cunostinta masei amorfe de idioti utili. Bruce a intrat in posesia unui document de "circuit inchis", intitulat Financial Report of The United States Government care stipuleaza acest lucru. Stati linistiti, aceste datorii vor fi platite de nepotii si stranepotii dumneavoastra, al caror standard de viata se va deprecia considerabil, facand din America, asa cum am anticipat, o tara de lumea III-a sau a IV-a. Tot The New York Times si National Public Radio ne informeaza ca rezervele noastre de combustibil din Alaska, North Dakota, Montana etc. ne-ar plasa pe locul intai in lume, in privinta productiei de combustibil, devansand Arabia Saudita si Rusia. In plus, rezervele de gaze naturale de pe East Coast ar permite crearea a milioane de locuri de munca. De loc de neglijat, desi trecut sub o nemeritata tacere de presa liberal-stangista din America, ofertele de combustibil primite din Argentina, Brazilia si Canada, ar anula total dependenta noastra de combustibilul provenit din Orientul Mijlociu. Dragilor, asemenea lucruri nu vor fi tolerate de Washington, D.C. care-si datoreaza tihnita existenta de sutele de milioane de dolari, primite din "generozitatea" companiilor petroliere. Nu, nu va faceti probleme privind provenienta banilor, companiile de profil inregistreaza profituri cifrate trimestrial la sume cuprinse intre 7 si 8 miliarde de dolari!!! Pana sa ne mai dumirim, daca vom reusi vreodata si vom avea si cu ce, un spargator de gheata, insotit de un petrolier rusesc au sarit in ajutorul populatiei orasului Nome din Alaska, livrand 1,3 milioane tone de combustibil!!! Se aude bine; poporul frate …. rus, a sarit in ajutorul poporului American, trecand stramtoarea Bearing, complet inghetata, desi Alaska dispune de cele mai mari rezerve din lume. Fara acest ajutor, populatia orasului Nome ar fi fost in mare primejdie.
Fara a va cere sa-mi impartasiti opinia, ca o parere strict personala, tot poporul "frate" rus este autorul evenimentelor care se petrec in tara stramoseasca. Pentru a adera la aceasta umila opinie, trebuie insa sa fiti familiari cu operele lui Kurt Lewin, fost profesor la Universitatile din Berlin si Ohio, parintele filosofiei sociale si autorul teoriei haosului controlat introdus in tarile care trebuiesc tinute sub control sau dezmembrate. Problema dateaza de la inceputurile existentei noastre, in anul 1917, OttoKar Von Czernin, ministru de Externe al Imperiului Austro-Ungar, desi in razboi cu Rusia, i-a propus Tarului Nicolae al Rusiei desfiintarea Romaniei, in anul 1940 Stalin i-a propus lui Miklos Horty acelasi lucru, iar in anul 1964 bulgarul Valev, chipurile academician, umbla cu degetul pe harta pamantului stramosesc. Nu v-as familiariza cu aceste lucruri, dar interventia comunistului Vladimir Voronin, in favoarea manifestantilor din Romania, ridica vadite semne de intrebare oricarei minti normale, daca mai putem vorbi de normalitate, intr-un Mapamond aflat intr-o stare avansata de ….. anormalitate.
Revenind in USA, se dovedeste ca acest Crony Capitalism, care are la baza in exclusivitate anumite "relatii", chipurile de amicitie, a devenit total ineficient si nefunctional, necesitand inlocuirea lui cu un alt sistem social - oranduire. Raman la parerea exprimata in nenumarate ocazii, ca nici un sistem social din lume nu va fi functional, indiferent de standardele la care a fost statuat, daca nu va fi implementat de persoane de o imaculata conduita.
Doresc sa va refamiliarizez cu ideea desprinsa din "Revolt of The Mases", de Jose Ortega Y Gasset, carte primita cadou de la una dintre putinele persoane pe care le consider de o imaculata conduita - ma refer la George Novac, intelectual de marca, caracter deosebit, devotat pana la sacrificiu tarii in care a fost plamadit, reintors dupa zeci de ani de peregrinari la … Londra - ca cel mai mare pericol care ameninta civilizatia este interventia statului si absorbtia tuturor eforturilor sociale de catre stat. (This is the gravest danger of today threatens civilization: State intervention, the absorption of all spontaneous social effort by the State).
Si, pana la urma, parafrazand pe Johann Wolfgang Von Goethe, cel mai bun guvern este acela care ne invata sa ne conducem singuri. Ca sa inveti pe cineva, trebuie sa stii mai mult decat el; fara falsa modestie, desi realizez ca mai am multe de invatat si nu stiu daca timpul fizic imi permite, n-am nimic de invatat de la nici un politician. Toti sunt exact cum i-a descris Thomas Paine, in Common Sense - Bunul Simt.
Nu pot incheia acest Stanley Kramer fara a multumi doamnei Lucia Tomescu, din Baltimore, persoana de o conduita imaculata, posesoarea unor maniere de exceptie, demne de Buckingham Pallace, intelectual de prima marime, OM de vasta cultura, de o moralitate si spiritualitate care ar trebui sa constituie un exemplu pentru multi locuitori ai acestui infestat Mapamond, pentru cuvintele de apreciere la adresa publicatiei noastre. De fapt, domnia sa se alatura unui grup vast de profesori universitari si intelectuali de prima marime pentru care eforturile noastre n-au trecut neobservate. Tuturor, le multumesc.
In timp ce TARA stramoseasca se confrunta cu grave probleme de ordin social, material, financiar etc. “alesii” diasporei - mai corect ai partidelor, desi legislatia americana interzice infiintarea partidelor politice straine pe teritoriul american - se plimba prin Australia si Noua Zeelanda, la niste costuri exorbitante, suportate de populatia Romaniei. Asta in conditiile in care salariul lunar al unui doctor din Romania se cifreaza la cca 300 de dolari, iar un profesor de limba engleza, castiga in jur de 250 de dolari lunar. Un studiu elaborat de Uniunea Europeana, arata ca Romania cheltuie cei mai multi bani cu deplasarile alesilor in teritoriu!?! Atunci sa nu ne mai mire reactia guvernatilor. Ca o prima masura pe care subsemnatul ar aplica-o, ar fi reducerea la ¼ al actualului numar al parlamentarilor si introducerea unor teste de capabilitate - dotare cerebrala, TARA stramoseasca are nevoie de OAMENI care urmaresc binele natiunii si nu posturile ei. Daca nu se trece urgent la masuri radicale, existenta TARII este in mare pericol!!!
Oricum, evenimentele care au loc in Romania confirma teoria filosofului englez John Locke, elaborata inca din anul 1688: "Intre guvernanti si guvernati exista un pact social: cand acesta se rupe, cineva trebuie sa plece".
Sunt curios, cine va pleca? Deocamdata, au plecat 3 milioane de conationali. Urmeaza restul?

ÎN ÎNCHEIERE REVENIM LA CONDIŢIA NOASTRĂ, „LOCALĂ”...:


                       Care este destinatia pe care
         n-o ratează preşedintele Romaniei?

Criza grava de incredere in care s-a scufundat Romania datoreaza mult unui limbaj politic inselator, menit sa ascunda opiniei publice obiectivele reale ale administratiei.
 
Presedintele traian basescu si-a incheiat discursul din seara de 25 ianuarie cu o fraza de efect, dar cu sensuri nelamurite: In ceea ce ma priveste, a spus Presedintele, sunt de meserie comandant de nava si n-am ratat niciodata destinatia. Nu o s-o ratez nici acum cu Romaniaâ
Dar care este destinatia? Toate sondajele de opinie din ultimii ani au aratat ca majoritatea covarsitoare este incredintata ca Romania merge intr-o directie gresita. Demoscopia nu lamureste insa nici ea nimic, caci, la fel ca discursul presedintelui, sondajele lucreaza cu sensuri obscure. Se poate obiecta ca presedintele si-a expus programul politic de nenumarate ori si ca a fost ales in 2009 pe baza unui proiect care avea in centrul sau -reforma statuluiâ si modernizarea.
Dar sunt aceste enunturi mai clare? Cine citeste cu atentie declaratiile politice si discursurile electorale ale presedintelui din toamna anului 2009 va remarca cu siguranta ca  reforma statului era prezentata ca o implinire a spiritului egalitar care anima toate democratiile moderne si care consta in eliminarea privilegiilor. Presedintele si partizanii sai au vorbit insistent si cu multa emfaza despre pensii si salarii nesimtite, promitand sa instituie deplina echitate in redistribuirea veniturilor. Discursul a atins resorturile cele mai profunde si mai legitime si, scos din context, a fost corect. Dar nici o secunda presedintele nu a spus in campania din 2009 ca intentioneaza sa taie pur si simplu salariile si pensiile si ca reforma de esenta etica pe care o anuntase pe un ton inalt se reduce la operatiunile contabile convenite in prealabil cu FMI.
E o mare diferenta intre a taia salarii cu scopul de a restabili dreptatea (reducerea salariilor si pensiilor nesimtiteâ) si a taia toate salariile cautand apoi sa se creeze impresia unui un act de justitie sociala. O dovada suplimentara ca operatiunea taierilor de salarii si de pensii nu a avut nici cel mai mic resort etic este ca apelul pentru reducerea pensiilor fostilor securisti si activisti ai PCR, initiat de un grup de tineri istorici si care se bucurase in prima clipa de sustinere din partea multor oameni, inclusiv a unor personalitati ale vietii publice romanesti, a fost ignorat complet si ingropat mediatic.
In consecinta, reforma statuluiâ nu pare sa fie deloc un proiect politic cunoscut si cu resorturi transparente si, cu atat mai putin unul plebiscitat. Reforma poate ascunde o multime de lucruri care nu mai sunt disputabile, ci pur si simplu gresite. Partidul de guvernamant intentioneaza, de pilda, sa modifice legea minelor in asa fel incat orice societate miniera care a primit o licenta de exploatare (in speta RMGC de la Rosia Montana) sa poata decide singura pe cine si cum expropriaza. Cu alte cuvinte, dreptul de expropriere in interes public ar urma sa fie privatizat. Cata vreme este vorba de a micsora prerogativele puterii publice, asistam cu siguranta la o lege incadrabila riguros in reforma statuluiâ. Nici libertarienii cei mai radicali nu s-au gandit insa la asa ceva, pentru ca este pur si simplu absurd.
Legea sanatatii asumata de data aceasta explicit si ofensiv de presedinte urma si ea sa privatizeze, prin mecanismele de finantare, chiar criteriile unei bune asistente medicale. Reprosul principal adresat legii nu privea largirea sectorului privat in domeniul sanatatii, ci faptul ca statul ar fi abdicat de la rolul de a defini el insusi standardele de asistenta medicala publica.
Iata asadar cate capcane se ascund intr-un program politic nuntat vag si cu ajutorul unui lexic inselator. Ce inseamna asadar reforma statului? dar mai cu seama ce inseamna modernizarea? O ancheta simpla ar putea arata ca, in anumite colturi din tara, modernizarea inseamna televizor si WC in casa, iar in centrul Capitalei, ceva complet diferit. Cand presedintele promite modernizarea cu aerul ca spune ceva precis, alegatorii sai inteleg lucruri dintre cele mai variate, daca nu chiar cu totul opuse.
Dar daca este atat de greu sa aflam ce inseamna modernizare si  reforma a statului, cum am putea sti care este destinatia pe care Presedintele nu are de gand sa o rateze? Intrebarea nu este doar retorica, ea pretinzand raspunsuri cat se poate de precise.
                                                                              Autor: Horatiu Pepine, DW-Bucuresti
                                                                                         Redactor: Rodica Binder
 
 





                                        BILANŢ...ÎN LANŢURI



...Stau, cu bărbia în palme, şi, încă, îndrăznesc să gândesc. Retrospectiv, domnilor călăi şi gardieni ai lumii – doar retrospectiv, nu intraţi în alertă...DE GRADUL ZERO!
...S-a sfârşit un an, 2011. Îl ştiam de rău, după conformaţia numărului: anul Marilor Dihonii, confruntări violente, între El (Dumnezeu)-UNU şi el (...diavolul...), care se crede...”unic”. Ce-mi amintesc dintr-însul, din evenimentele acestui an fatidic, 2011?
...În primul rând, faptul că, de la 9 decembrie 2011, port, oficial, dimpreună cu toţi conaţionalii mei, LANŢUL STRĂIN: în urma summit-ului de la Bruxelles, Germania Iudeo-Masonizata dictează Europei, din nou! Pentru România, Cehia, Ungaria, Polonia: GUVERNANŢĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ, DE LA „CENTRUL”-BRUXELLES! Adică, dacă vreau să-mi  cumpăr o pâine, că mor de foame – atât  taxa pe pâinea aceea, cât şi pâinea, şi dorinţa/nevoia de a mânca-o, vor trebui să treacă pe la masa Gardienilor Masoni de la Bruxelles! Şi, dacă ei vor considera că mâncatul meu de pâine (fie şi după o săptămână de foame/înfometare!) face rău „euroiului”/”ochiul dracului modern” – îmi vor smulge bucătura, chiar şi  dintre dinţi: mai bine un mort de foame, chiar  milioane de morţi de inaniţie! - decât ca planul zarafilor să fie, cumva, „clintit”, cu o ...foame în plus! Să-i ia dracul pe toţi oamenii: BANII-CEI-FĂRĂ-CHIP-DE-OM-PE-EI să rămână, drept sămânţă a diavolului! - diavol care, rezolut şi brutal, refuză să moară!!!
Pentru că şi noi refuzăm să ne solidarizăm, întru HRISTOS, şi să-l ucidem pe diavol, în poftele nesăţioase şi în laşităţile şi trădările noastre, cele de fiecare zi, de fiecare ceas!!! De ce ajunge mai des, pe buzele noastre, în fiece zi de Lumină Dumnezeiască – înjurătura de cele sfinte, decât rugăciunea?!
...Vedeţi, domniile voastre: „De aceea n-are ursul coadă”...!!! Toţi suntem vinovaţi, atunci când răul pătrunde prin toate crăpăturile odăii – nu doar...vântul cel rău! Care dintre noi a fost cel harnic şi cu grijă pentru odaia sufletului său – şi să umple cu rugăciune şi credinţă, crăpăturile cele ivite, treptat, în tot mai multe părţi, din tot mai multe părţi – ...dar, întâi, în jurul ferestrelor, prin care ni se arată, fără chip de confuzie, Lumina Lui?!
E drept, dezbinaţi şi fără de credinţă, având,  printre noi (şi, chipurile, drept...”călăuze”!), pe unii ierarhi trădători (impuşi de Mafia Mondială a Masoneriei!) - nu avem putere, în faţa „comisionarilor diavolului” – dar dacă ne-am strânge, ZID, în jurul preotului de parohie, zi de zi, în biserică (chiar şi după truda istovitoare unei zile de lucru, pentru „pâinea noastră cea de toate zilele”!), să pârlim coada demonului, cu focul rugăciunilor noastre? E drept, ne lipsesc (uneori) şi păstorii cei buni...dar noi nu suntem nici surcele, nici bolovani – ci OAMENI, creaţi „după chipul şi asemănarea Lui”! Ne vom ruga, „cu lacrimi de sânge” – ŞI EL SE VA ÎNDURA DE FOCUL NOSTRU DIN INIMI!!!
...Ce-au făcut slugile zarafilor, puse pe post de „preşedinţi”, ca răspuns la „nituirea lanţurilor”, „postate” la mâinile şi picioarele şi, mai ales, la inimile popoarelor, date  lor spre veghe şi călăuzire, cică? Nimic deosebit: Băsescu a...băsit ceva din gură (ca de obicei!), ca să nu i se usuce...mucoasa de la Bruxelles..., Victor Orban a tăcut, strategic..., Vaçlav Havel a murit...(nici azi nu se ştie cât de vinovat a fost, pentru ruperea Cehoslovaciei! – nici vorbă de...”împotrivire”!) - ...după ce Lech Kaczinsky al Poloniei îl precedase, în ...”atitudine”, dar nu oricum, ci...”sinucis” de un comando al C.I.A., în pădurile Smolenskului..., comando C.I.A. care a „meşterit” de-un „accident de avion”, ca să nu mai ajungă, niciodată, ca slavii să se unească, împotriva Mafiei Mondialist-Masonice (se pregătea întrevederea de pacificare, după crima sovieto-stalinistă, de la Katyn-1940 – pacificare între Vladimir Putin şi Lech Kaczinsky, între slavii ruşi şi slavii polonezi, între slavii catolici şi cei pravoslavnici...greu!)!!!
...Dar Biserica, Mireasa Lui Hristos, Cel Care pentru Adevăr şi pentru Mântuirea Duhului Omenirii s-a răstignit pe Crucea Golgotică – Biserica, „la vârf”, cu ce ne ajută şi ne întăreşte duhurile?
Păi, pe 7 ianuarie 2012, Biserica Sfântul Elefterie, din Bucureşti, se preconizează ca, „printr-o hotărâre patriarhală, să fie dată copţilor, spre a sluji de “Crăciunul” lor pe stil vechi”. Noi ştim că “Sfintele Sinoade Ecumenice îi considera pe copţi (monofiziţi) ca fiind eretici. Termenul de „eretic” nu este o insultă, ci un indicator al condiţiei celor abătuţi de la învăţătura de credinţă ortodoxă. Iar Sfinţii Părinţi nu au fost nici înşelaţi, nici lipsiţi de pregătire teologică, atunci când i-au numit pe monofiziţi ca fiind eretici”… - cf. deveghepatriei.wordpress.com - …dar, cine ne întreabă, ceva, pe noi, sclavii “Cezarului Dublu” (cel pus la Cotroceni şi cel pus la Patriarhie - ambii, multiubiţi de Marele Iluzionist, Satana/Antihrist!)?! Nimeni. “Din păcate, o astfel de profanare s-a şi întâmplat în anul 2008, tot în Bucureşti, la biserica Sfânta Ecaterina – paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Dat fiind că membrii adunării copte nu sunt ortodocşi, ci se găsesc într-o condiţie eretică, faptul care ne revoltă este acela că, într-o biserică ortodoxă, nu se respectă canoanele şi decizia sinodală, să  nu aibă voie să slujească ereticii. În conformitate cu canoanele Bisericii ortodoxe, aceştia nu pot intra, măcar, precum credincioşii, în bisericile ortodoxe şi cu atât mai puţin pot fi primitţ să slujească. În cazul în care, totuşi, ereticii ajung într-un locaş de cult ortodox şi slujesc acolo, aceasta constituie profanare a locaşului ortodox şi în acesta nu se mai poate intra şi sluji de către ortodocşi, decât după îndeplinirea prescripţiilor canonice adecvate situaţiei.
Intrucât profanarea unei biserici ortodoxe este un lucru deosebit de grav, ce afectează cu adevărat mădularele Bisericii, acest lucru nu trebuie să se întâmple cu acordul nostru. Trebuie împotrivire, din toate puterile.
Se ştie că, în 1993, la Chambésy, s-a hotărât ridicarea anatemelor şi restabilirea unităţii eclesiale cu monofiziţii. Iată că acum culegem „roadele” acestui accord, ce aruncă BOR în erezie”.
…Iată cum am lăsat noi să se strecoare, ziua-namiaza mare, diavolul, în Sfântul Altar al Bisericii Lui Hristos! Şi aceasta, deşi n-a pierit sămânţa slujitorilor vrednici ai Mântuitorului, care preferă martirajul, decât slugărnicia în faţa demonului. Căci, priviţi, vă rog, ce rapid limpezeşte apele un ierarh ortodox (Ieremia, Mitropolit de Gortyna şi Megalopol – să nu uităm că Gortyna a fost, pe vremuri, capitala Cretei!), necorupt de satanismul lui “New Age” şi luptător neînfricat, neclintit/statornic, pentru Hristos şi Lumina Lui (cf. acvila30.wordpress.com) :
“MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA ŞI MEGALOPOL
SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA ŞI MEGALOPOL
DIMITZANA – MEGALOPOL
NR. PROT. 1011
Dimitzana, Megalopol – Duminică, 1 ianuarie 2012
 
Fraţii mei creştini,
1. Astăzi este prima zi din noul an 2012. Mai întâi să-i mulţumim lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, deoarece am ajuns la începutul acestui an şi să-L rugăm apoi să ne dăruiască harul Său, încât noi toţi, cler şi popor şi autorităţi politice să ne luminăm şi să ne pocăim. În felul acesta, vom vedea în noul an răsărind zile mai bune pentru iubita noastră patrie, Elada.
2. Da, fraţii mei! Ne scufundăm ca neam. Dacă privim patria noastră ca pe un trup, ni se potriveşte să spunem cuvintele profetului Isaia, care a spus în anii săi despre Iudeea: „Tot capul (neamului) – a spus profetul – vă este numai răni şi toată inima (lui) slăbănogită. Din cap până în picioare nu este nimic sănătos. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate (Isaia, 1, 5-6)!…

Aceste expresii, iubiţii mei, sunt foarte potrivite pentru a contura imaginea preaiubitei noastre patrii de astăzi. Care este „capul” neamului despre care spune profetul că nu este sănătos? Puterea statului. Şi care este „inima” lui? Puterea bisericească. Şi dacă aceste două puteri nu au conştiinţă şi jertfelnice în misiunea lor, urmarea este că întreg trupul neamului, întregul organ de stat se prăbuşeşte. 
3. Din toată inima noastră, fraţi creştini, dorim ca în acest nou an să se găsească o rezolvare „crizei” existente. Dar rezolvarea trebuie să vină de la noi. Noi toţi, conducători şi popor, noi am provocat criza, şi noi o vom şi vindeca. „Cel ce s-a îmbolnăvit se şi vindecă!” Mai întâi de toate, ca să explicăm, când spunem „criză” („judecată”) presupunem şi un „judecător” care a adus criza-judecată. Şi acest Judecător este Dumnezeu. În vremurile de odinioară, creştinii care aveau o gândire şi un limbaj teologic, când se întâmpla un rău general, o inundaţie sau o epidemie, spuneau expresia „urgia lui Dumnezeu”, „criză”, „judecată”. Noi astăzi vorbim despre „criză”, dar nu îi conferim înţelesul acesta pe care i-l dădeau bunicii noştri. Nu înţelegem adică, faptul că această criză economică ni se întâmplă, deoarece Dumnezeu, din cauza păcatelor noastre, a luat Harul Său de la noi şi de aceea ne îndreptăm spre prăpastie. Şi nu spunem asta, pentru că nu credem. Şi totuşi Biserica, creştinii mei, în cultul Ei se roagă să fim salvaţi de urgia Lui Dumnezeu. Nu că Dumnezeu se mânie şi se înfurie, ci în înţelesul pe care l-am spus mai sus: pentru faptele noastre nelegiuite Dumnezeu ia de la noi Harul Său, care este lumină şi ca urmare cădem în întuneric. Aceasta este deci „criza-judecată”.
 4. Să acceptăm asta, fraţilor, că am păcătuit şi am nelegiuit şi să ne pocăim pentru faptele noastre, ca să scăpăm de criza-judecată, care ne chinuieşte şi ne necăjeşte. Profeţii Vechiului Testament, apoi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi în continuare, predicau că pentru relele ce se întâmplau oamenilor din vremea lor pricina era apostazia (îndepărtarea) lor de la Dumnezeu. De aceea, ca pe un medicament de vindecare, predicau pocăinţa. Noi clericii, arhierei şi preoţi, ca să fim păstori adevăraţi ai poporului, întotdeauna, dar îndeosebi în aceşti ani ai groaznicei apostazii de la Dumnezeu, trebuie să predicăm această predică biblică şi patristică despre pocăinţă. Şi ca buni păstori, pentru a da un bun exemplu poporului, noi, clericii mai întâi, trebuie să trăim pocăinţa. De aceea şi psalmodiem troparul: „Să aflu şi eu calea prin pocăinţă…”, şi de aceea purtăm sfânta haină, respectabila rasă, care este haina din păr de cămilă a Înaintemergătorului (vezi Matei 3, 4), a cărui predică a fost predică despre pocăinţă.
 5. Şi această predică despre pocăinţă noi, preoţii şi arhiereii, trebuie s-o adresăm nu doar poporului, ci şi conducătorilor, demnitarilor noştri politici, pentru că îndeosebi ei au fost cauzele ultimei crize din patria noastră. Dar unde este pocăinţa conducătorilor noştri? În timp ce salariile cetăţenilor ţării au fost reduse cu sălbăticie şi poporul este rabdă de foame, auzim că veniturile deputaţilor noştri se ridică până la 35 000 de euro. Şi mai auzim şi despre depunerile lor bancare în Elveţia!.. Politicienii care ne guvernează sunt cu totul indiferenţi faţă de sărăcirea economică a poporului nostru.
 Şi dacă revenim la popor, unde este şi pocăinţa acestuia? Şi după criză – din cauza căreia suferim – iarăşi, suntem la fel. Din nou în patria noastră se aud blasfemii ale celor dumnezeieşti şi iarăşi imoralităţi şi orgii. Mulţi încă nu s-au dus să se mărturisească, nici n-au pus început bun să studieze Sfânta Evanghelie, ce cuprinde cuvintele lui Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli.
 6. Criză şi vijelie, iubiţii mei, avem în patria noastră. Şi „Pe vijelie lupii se bucură”, spune poporul nostru. Şi care sunt lupii? Lupi în piele de oaie, aşa cum a spus Domnul nostru (vezi Matei 7, 15), sunt ereticii. În vremea noastră, suntem în cel mai mare pericol din partea a două erezii. Din partea papismului şi a ecumenismului. Sunt dator, creştinii mei, ca păstor al vostru să vă informez clar şi să vă spun: Papismul este erezie şi ecumenismul este pan-erezie.
 Fraţii mei, ca o urare de Anul Nou vă doresc să ne păstrăm cu tărie credinţa noastră ortodoxă, pe care ne-au predat-o Sfinţii noştri Părinţi, să punem un statornic început de pocăinţă şi buna noastră Maică a Domnului nu ne va lăsa. Va face minunea şi vom scăpa de răul care ne necăjeşte şi ne striveşte moral ca neam.
Un an bun şi binecuvântat!
Cu multe rugăciuni,
† Ieremia, Mitropolit de Gortina şi Megalopol”
…Vedeţi, domniile voastre? Nu toţi păstorii de turme cad la pace cu lupii! Nu toţi ierahii ortodocşi refuză Martiriul Luminat al Adevărului – în aceste zile cotropite de Maestrul Minciunii şi Iluziei Ucigaşe de Duh! Din păcate, puţini ascultă, şi mai puţini au chef să şi înţeleagă şi să se pocăiască, pentru laşităţile şi trădările lor…În niciun caz, nu “pedeleii” lui Băsescu, cei care doar din minciună şi înşelăciune şi jaf îşi trag hrana lor, cea de toate zilele – iar nu din Pâinea Luminii Vieţii întru Hristos-Mântuitorul-de-diavol şi de cea mai cumplită iluzie a diavolului: MOARTEA…moartea indivizilor, a popoarelor etc.!
…Ce s-a mai întâmplat, în 2011? Hmmm…Pe când oamenii se înghesuiau şi se gâtuiau, “creştineşte”, pentru sarmaua primarială ori bisericească (de la nu ştiu ce hram…!), pe când se desfiinţa singura clinică de boli cardiologice, din România (Institutul “Prof. Dr. C. C. Iliescu”), pe când Parlamentul, prin…premierul Boc, îşi asuma “Legea Sănătăţii CRIMINALE”, care ne prevedea, MATEMATIC,  moartea (pentru că, dacă dai, pe lângă banii de asigurări, şi CO-PLATA medicului… - …păi, nu prea îţi mai rămân bani de medicamente… - … nu mai zic de pâine ori de o haină, de la  “second hand”!) – la televizor (eu am văzut pe Naţional Plus…) era emisiunea “Opulent, decadent, extravagant”… - …etalând, “eroic”, sutiene şi chiloţi, încrustaţi/încrustate cu rubine şi safire!!! Asta a ajuns mass media video: o târfă, aservită “Ocultei Mondiale” (sau, mă rog, o mare parte din mass media…!)
Sigur că da: dacă tot murim, sugrumaţi şi umiliţi de sărăcie -  măcar să purtăm, pe retină, imaginile bogăţiei (şi, probabil, fericirii…mai curând, SUPRA-NESIMŢIRII!!!) semenilor noştri care ne-au jefuit, au trecut peste cadavrele noastre - de-a ajuns România să nu-şi mai aparţină: pământul (nemuncit de noi! – deşi este dar/har sfânt, Grădina Maicii Domnului!) aruncat, cu lehamite (dimpreună cu munţii, pădurile şi apele!) în braţele bandiţilor străini (în Ardeal, urmaşilor grofilor, care ne-au încovoiat sub bici, o mie de ani, pe ogoarele şi delniţele şi sesiile noastre, moştenite de la strămoşii noştri, Creatorii Civilizaţiei Umano-Terestre, TRACII! - …ce le vom răspunde, la Ultima şi Singura Dreaptă Judecată, acestor moşi ai noştri, faţă cu care, “acolo”, ne va pune Bunul, dar şi Dreptul Dumnezeu? – …vai şi amar, de obrazul nostru de scoarţă…!), aurul dăruit pustiei demonilor evreieşti, petrolul risipit prin….Asia Centrală, uraniul dat de pomană şi pe sub masă (cui face bombe nucleare, pentru ca să schijele radioactive ale eventualelor “confruntări aeriene” să cadă taman la….Deveselu!), sufletele schilodite (…l-am auzit, deunăzi, pe dl jurnalist la modă, Bogdan Chireac, scuzându-se, ca de omor: “Vă rog să mă credeţi, eu nu sunt religios…!” - …te credem, cum de nu: căci de-ai fi avut vreun Dumnezeu, dacă ai fi fost cu frică de Dumnezeu în tine, n-ai fi avut, azi, în vremuri apocaliptice, afaceri pe picior şi îmbârligări bănos-transpartinice, “roşcovanule, boboşatule, umflatule”!)…
…Pe 6 octombrie 2011, ora 18, a fost Protestul/Marşul Panaramelor, drept în “buricul” Bucureştiului: “faţă de misoginii care le ciupesc şi le fluieră pe stradă odată ce le văd cu fuste scurte sau cu bluze decoltate, ele strigând, la "Marşul Panaramelor", că s-au săturat să fie considerate "pisi", "piţi" sau "piţipoance"… - …de atâta nesimţire s-a cutemurat şi pământul, chiar…anticipat (…pe la orele 14, prin zona seismic a Vrancei…).
…Vreo doi premieri au demisionat…Papandreu, în Grecia - şi moşul-filfizon, Berlusconi, în Italia…
Boc, nu! - şi pace bună! El este din rasa geniilor…pustiitoare!
…Apoi, în noiembrie, pe de-o parte, “înţeleapta” de Raluca Turcan (eu zic că numele ei vine de la o specie de oaie… - …”ţurcană”… - dar, mă rog!) a plecat în Chile, la mama dracului, nu ştiu la ce congres, pe banii şomerilor români… - pe de alta, Marko Bella era să devină substitut (“la nevoie”…şi câte “nevoi” n-au arătat, făţiş, ungurii că au: PE TOATE CELE IMAGINABILE ŞI INIMAGINABILE!)  de preşedinte al României, după “scandalul Geoană” (noroc de slăninosul salvator mason, Vasile Blaga…eu v-am zis să-i urmăriţi cariera, după demisia lui de la Interne…nu m-aţi ascultat!) – dar UDMR-ul tot n-a fost lăsat să plângă pe trepte, la Bruxelles: i s-a dat post de Secretar general al Guvernului…!
Era cât pe-aci (cu o astfel de opoziţie “eficientă” şi deşteaptă!)  să ne trezim că ungurii ni se…ouă în pălărie, de sus de tot, din …“supremul sus”! - tocmai la noi, în …“sufragerie”!
…215 timbre “Cap de bour” şi 260 de timbre, cu emisiunea străveche: “Principatele române unite – 1862-1864”  - au…dispărut…uite, na!
Unde? Păi, nu se tot arată extratereştrii ăia?! 6.373 de mărci poştale româneşti au fost trimise în strinătate, pe la expoziţii…şi, iar, pârdalnicii de extratereştri ne-au făcut figura! Timbrele nus-au mai întors: sunt pe undeva, prin Saturn, pe masa unui specialist filatelist “saturnizat” de tot…!
…Pe 3 decembrie 2011, William BRÂNZĂ a mulţumit statului irlandez că l-a lăsat să se întâlnească, tête-à-tête, cu entuziaştii colonişti români, din localitatea…”Brief” (primise, tembelul, la Dublin, un ghid turistic, cu titlul: “Ireland – in Brief” – adică: Irlanda – pe scurt… - …şi a percutat imediat: “Am fost şi la ăştia, din …”Brief”!). “Locuitorii din Brief, când m-au auzit şi văzut, au căzut în extazuri (!), pentru că toţi românii originari cu origini (!!) în România sunt…CAPODOPERA MEA (!!!)!” O, Caţavencule, parcă nu erai atât de prost şi de incult şi schiloditor de sfântă limbă românescă!
…Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gittenstein, declară “cazon”, la noi “în bătătură”, joi, 8 decembrie 2011: “Legea românescă trebuie modificată, pentru ca dl Daniel Morar (şeful de la DNA) să mai capete un mandat”. Sigur. Absolut! Iar Constituţia României trebuie modificată (precum o haină “de gata”!), pentru a-l “încăpea” pe dl Băsescu, “preşedinte pe viaţă”! Ca să  ni se înece şi…uite de tot…”corăbiile” din 1990!
Ba, chiar, cu…dinastie: analfabeta de EBA, prima la…”tronul” lui ta-su, de pe care tron regurgitat-a el, zi de zi şi zi după zi -  …whisky-ul cel de toate nopţile!!!
…Naţionala de hochei a României (24 din 26 jucători sunt originari din HarCov!), la meciul România-Ungaria, a cântat Imnul Naţional al…Ungariei, iar ca bonus, Imnul (ne-naţional, încă…!) al …Secuilor. Ca să nu le treacă ziua degeaba, tinerii derbedei unguri l-au “caftit” zdravăn, pe unul dintre cei doi români din “echipa României, până l-au băgat la spital, vis-à-vis de…morgă!
…Şi, în fine, vine ziua de 15 decembrie, când Senatul SUA decide: “De la 1 Ianuarie 2012, militarii americani vor avea dreptul să intre în orice casă, din orice punct de pe glob” – cu scopul de a-i aresta şi băga la puşcărie sau în coşciug (la alegere!), pe oricare dintre sclavii băştinaşi tereştri. Fireşte, pe baza suspiciunii de…terrrrrorism!!! Simplu: “Băi, tu cam semeni a terorist! Ia, vino  tu la măndel, să te omorâm niţel!”
…Bilanţ…în lanţuri…LANŢURI! UNDE TE UIŢI, AZI, NUMAI LANŢURI!!! A reînviat nazismul, cu toate “binefacerile” lui…!
…A mai murit o poetă (Leonida Lari), s-a mai sinucis un regizor (Alexandru Tocilescu)…Ce importanţă are? Arta? “Când aud de ARTĂ, îmi vine să trag cu pistolul!”
…”Trrrăiască terrrorismul globalizanto-zărăfesc, în numele căruia câtămai planeta Terra a dispărut…!”
…” A existat numai o ţară frumoasă/La o margine de mare/Unde valurile fac noduri albe”. A existat? Ei, acum nu mai există: E TERORISTĂ!!!
…Există doar duşmanii Adevărului, deci ai lui HRISTOS…!
…Dar Hristos? Ei, şi El trebuie că-i “maaare terrrrorist”, că tare îi mai supără pe slujitorii diavolului, de pe Terra! Cum, a îndrăznit unul, unul, Hristos (“un predicator evreu”, explică Wikipedia jidovită…!), să dea cu biciul într-unul de-al nostru? Pe cruce cu el!
…”- Păi, a mai fost…” ”- NU CONTEAZĂ! SĂ STEA MEREU! NUMAI  PE  CRUCE!”
…”Da, să trăiţi, dar…atunci a-nviat…”
…”Ei, acum, NOI dăm ordin de zi: SE INTERZICE ÎNVIEREA, PE PLANETA TERRA! SUB PEDEAPSA CU…”
…Cu ce? Că, de înviat, Duhurile învie zilnic…se trezesc, tot mai multe! Şi mult mai grav, pentru zarafi: anul 2011 a fost acela al întăririi oştirii cereşti, cu doi rugători fără de pereche: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC şi PĂRINTELE ADRIAN FĂGEŢEANU. De acolo, din ceruri, ei îşi pregătesc armele cele de neînvins, ale Martiriului, ale Curăţiei de Duh şi, deci, ale Cuvântului-Dumnezeu!
…Eh, acum să vă văd, zarafilor: pe unde scoateţi cămaşa? Că, treziţi de “adormirea” întru “îngerire” dumnezeiască, a celor doi sfinţiţi părinţi - România (ba, chiar aş avea curajul să zic: lumea!) s-a sculat/ridicat, “în capul oaselor” – şi vă vede, limpede, cum meşteşugiţi la moartea ei…la…”omorârea Raiului”, măi, cretinilor nesătui şi absurzi!!! “Vă vede sfântul” – nu mai  e vorbă/expresie (aruncată vântului celui rău…), ci se va trece, “repede şi degrabă” – la…”TREABA” CU BICIUL DIN TEMPLU!!!
PĂZEA!!!
                                                                                                                                prof. dr. Adrian Botez


 DISCLAIMER:
Toate părerile, punctele de vedere, afirmaţiile, atitudinile şi detaliile informative reprezintă angajarea fiecărui autor în parte. Portalul nostru nu îşi însuşeşte responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate. Fiecare link şi articol pe care îl prezentăm are propriul copyright © şi răspundere personală pentru conţinut.

Produs Port@Leu | ISSN 1842 - 9971