Editorial -Pagina 3- APEL BUNUL COMUNL

PORT@LEU

periodic pentru promovarea culturii 

şi iniţiativelor de dezvoltare

 

INIŢIATIVELE DE DEZVOLTARE ale M.P.S.R. şi A.Co.R

 BUNUL COMUN AL CETÃŢENILOR ROMÂNIEI ŞI DATORIA GUVERNÃRII DE A LE ASIGURA FOLOSIREA LUI Pornind de la apelul lansat de revista noastrã în anunţul prin care invita participanţii la cea de a şaptea ediţie a Consfatuirii Naţionale a Intelectualilor de la Sate, privind nevoia urgentã de îngrãdire a monopolului exercitat de unii furnizori şi prestatori de servicii la contractele, taxele şi tarifele pe care le impun, apel pe care îl reproducem ca temei în subsolul paginii, dezbaterile începute pe data de 3 noiembrie au subliniat importanţa demersului chiar prin faptul cã ameninţarea la zi era tocmai vestea, nu numai a scumpirii tarifelor la gaz şi electricitate, ci şi a devansãriii acestor scumpiri faţã de termenele de menţinere a vechilor preţuri la care s-a angajat Guvernul. Din acest motiv multe dintre nemulţumiri au luat direcţia concretã a problemei tarifelor exagerate şi devansate la gaze naturale, energie electricã şi transport.  Aceste domenii au constituit principalele exemple la care s-au acceptat şi explicaţii ale reprezentanţilor Agenţiilor Guvernamentale de Reglementare ce au fost invitate s-au prefigurat şi unele soluţii precum cele care se vãd în intervenţiile  din aceste pagini. Treptat, însã, insistânduse asupra caracterului de mare grup de reflecţie asupra problematicilor de actualitate ale societãţii româneşti, pe care îl are fiecare ediţie a Consfatuirii, s-a ajuns, în dezbaterea acestui punct, la douã direcţii de principiu care trebuie elucidate în politicile de dezvoltare ca şi în legislaţia care vine sã asigure aplicarea acestora, ca efect al aderãrii la Uniunea Europeanã. Prima direcţie este cea a îngrãdirii oricãrei forme de monopol şi oricãrei tentative de agresare monopolistã a bugetului şi a libertãţii cetãţeanului de a opta pe o piaţã într-adevãr liberã, aşa cum se aratã în apelul propus participanţilor. Apel la  care aceştia au subscris însuşindu-şi-l.El arage atenţia asupra uneia dintre primele îndatoriri ale statului de drept faţã de cetãţenii sãi: aceea de a veghea şi ca legislaţie şi ca administraţie publicã la funcţionarea unei pieţe libere neîngrãditã de grupuri de interese şi sancţionând prompt, în favoarea cetãţeanului, orice încercare de manifestare a acestora.

În asemenea condiţii, atunci când este vorba de produse de existenţã unicã, sau de administrare unicã, ori de servicii oferite în condiţiile inexistenţei unei opţiuni concurenţiale, toate problemele modificãrilor de tarife nu mai au caracter privat şi nu pot fi rezolvate nici prin deciziile unilaterale ale unor Consilii de administraţie şi nici mãcar prin reglementari administrative, obţinute fãrã cunoştinţã publicã, prin simpla voinţã a unor organisme guvernamentale. Ele se situeazã în domeniul interesului public ale întregului electorat şi, conform legilor democraţiei, trebuie discutate şi decise public numai de cãtre organismele reprezentative ale acestui electorat, respectiv Consiliile Locale, Consiliile Judeţene sau Camerele Parlamentare, dupã nivelul de aplicare. În acest mod, pe mãsurã ce, în producţia concurenţialã de mãrfuri, piaţa liberã se lãrgeşte tot mai mult, cu drepturi democratice egale, de decizie proprie pentru producãtori şi pentru consumatori, conform cererii şi ofertei, orice scumpire a unui produs pentru furnizarea sau transportul cãruia nu existã alternativã devine o problemã general cetãţeneascã. Asupra ei nu poate lua hotãrâri decât o reprezentare general-cetãţeneascã de naturã parlamentarã, în care se exprimã diversitatea de intenţii ale tuturor segmentelor sociale şi teritoriale reprezentate, ale guvernãrii şi ale opoziţiei, luându-se decizii numai pe criterii constituţionale cunoscute şi procedându-se chiar la modificãri legislative pentru respectarea şi aprofundarea acestei constituţionalitãţi.

A rezultat acest curent de opinie, pe care participanţii la Consfãtuire s-au angajat sã-l rãspândeascã şi sã-l promoveze, ca o problemã de principiu a existenţei unei societãţi democratice care trebuie sã-şi rezolve orice problemã cu caracter general numai prin forme democratice, tocmai pentru cã problema monopolurilor existã în întreaga lume şi  va mai exista, sau vor apare altele chiar în condiţiile aderãrii noastre europene. Problema monopolurilor nu se poate rezolva doar prin aprobãri sau restricţii temporare pe care administraţia publicã le stabileşte pentru unele grupuri de interese, ci doar prin depãşirea democraţiei formale,  cea acoperitã de decizii temporare care conferã doar justificare funcţionãreascã  şi prin aprofundarea principiilor democraţiei reale în care orice contract, economic sau social, se stabileşte numai cu acordul pãrţilor în egalitate deplinã de drepturi. A doua direcţie de principiu, necesitând mai ales demersuri pentru reaşezarea ei printre problemele de prim ordin ale vieţii civice şi ale obligaţiilor de gestionare raţionalã pe care le are faţã de ea orice formã de administraţie publicã a statului de drept, este aceea a BUNULUI  COMUN. În vreme ce fiecare cetãţean al unei democraţii îşi gestioneazã singur şi fãrã intervenţia nimãnui bunul propriu, statul este acela cãruia îi revine misiunea de a gestiona bunul public şi, cam în jurul acestei gestionãri se circumscrie şi rolul sãu, se defineşte şi caracterul sãu democratic sau antidemocratic. Dacã este un stat democratic, atunci toate demersurile sale instituţionale sunt dirijate spre FOLOSIREA BUNULUI COMUN SPRE BINELE COMUN. Dacã democraţia este aparentã, atunci statul devine iniţiatorul acelor subterfugii prin care BUNUL COMUN ESTE DIRIJAT ÎN FOLOSUL ANUMITOR GRUPURI DE INTERESE. Iar dacã regimul este antidemocratic şi statul se aflã la cheremul unei dictaturi, atunci toate beneficiile aduse de bunul comun sunt dirijate în mod dictatorial, într-acolo unde vrea dictatura sau dictatorul.Societatea noastrã româneascã vine dintr-o asemenea dictaturã, care a anihilat nu numai bunul comun producând marotele care ne fac sã vorbim astãzi despre averile ceauşeştilor, despre miliardarii fãcuţi peste noapte, etc. ci a încercat sã eradicheze şi conceptul de bun propriu confiscând posesiile oamenilor şi reducând proprietatea la minima cea mai de jos a condiţiei de trai a persoanei umane. Mai mult decât atât: prin spãlarea creierelor care trebuiau sã munceascã fãrã sã gândeascã, a anihilat treptat orice capacitate de valorificare şi orice rãspundere a persoanei umane faţã de bunurile din jur. Bunul personal a fost îngrãdit constituţional pentru cetãţeanul-executant, cel comun a fost confiscat alãturi de majoritatea celorlalte şi, astfel, orice fel de concepţie asupra proprietãţii a dispãrut legal din sfera interesului cetãţenesc, devenind doar atributul unui mafiotism „de partid şi de stat” în beneficiul „vârfurilor clasei muncitoare”.Este normal ca, dupã o jumãtate de secol de deposedare,  retrocedarea sã conducã cel mult la bucuria reobţinerii bunului personal, iar bunul comun sã rãmânã o noţiune uitatã, sã fie trecut cu vederea în materie de drept cetãţenesc sau administraţie publicã şi sã constituie obiectul unei panamale oneroase în care nu conteazã decât principiul interlop cu „iuţeala de mânã şi lipsa de atenţie a celuilalt”.Or, bunul comun este tocmai ceea ce conferã diferenţele de valoare ale bunului personal: Un hectar la şosea şi cu toate dotãrile de servicii şi furnizare la intrare, poate costa de o sutã de ori mai mult decât unul în mijloc de Bãrãgan; condiţiile naturale ale unei staţiuni balneo-climatice modificã substanţial preţurile de cazare şi servicii faţã de cele din mediul obişnuit, condiţiile de producţie agro-alimentarã sunt altele  într-o comunã în care cetãţenii mai au la dispoziţie islazul comunal, iazul comunal sau condiţiile de irigare. Exemplele locale pot fi continuate cu nemiluita, dar existã şi evidenţe ale bunului comun naţional, precum calitatea solului, bogãţiile subsolului, condiţiile de valorificare a apelor, pãdurilor şi climei. Toate  intrând în categoria bunului comun şi, din punctul de vedere al filosofiei politice  a democraţiei, ne având alt rost decât de a produce mai mult bine comun. Tot aşa cum din punct de vedere antropologic sau religios sunt daruri ale Creaţiei si Creatorului ca un comun moştenit de locuitorii unei ţãri, zone, regiuni.Meargând pe aceastã direcţie de gândire care nu poate fi suspectatã nici de subiectivitate şi nici de pãrtinire, putem constata foarte limpede faptul cã locuitorii de la Tropice şi Ecuator au ca dar de la Dumnezeu cãldura soarelui, fapt pentru care nu se confruntã cu facturile la termoficare care-i îngrozesc pe locuitorii ţãrii noastre. De aici, în aceeaşi ordine a logicii democratice, putem afirma şi faptul ca, Dumnezeu dãruindu-ne nouã ceva subsol petrolifer şi cu gaze, nu este corct ca pe noi sã ne coste barilul sau metrul cub la fel ca pe unii la care importul este integral, doar pentru cã aşa dicteazã monopolurile lumii ci, ori rãmânem fiecare cu avantajele pe care le-am moştenit, ori o forţã specialã globalizatoare, reglementatã pe cele mai  democratice criterii, se angajeazã sã echivaleze raporturile dintre petrolul nostru şi lipsa de cãldurã de la noi, cu raporturile dintre lipsa de petrol şi condiţia de culegãtori de banane, posesori de minereuri sau de cascade oferind mari hidrocentrale a locuitorilor altor pãrţi ale lumii.Este o problemã de drepturi cetãţeneşti interne, ca şi de drept internaţional pe care, oricât de utopicã ar pãrea rezolvarea ei, Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc preocupatã şi dedicatã dezvoltãrii în democraţie şi prin democraţie a unui mediu rural european care a fost agresat vreme de o jumãtate de secol în toate drepturile sale esenţiale la proprietate, nu poate sã nui dedice eforturile de emancipare socialã şi economicã pe care şi le-a propus.În acest sens, prin hotãrârea participanţilor la cea de a şaptea ediţie a Consfatuirii Naţionale a Intelectualilor de la Sate, Mişcarea noastrã se constituie şi ca un GRUP DE STUDIU, REFLECŢIE ŞI ACŢIUNE PRIVIND PROBLEMELE BUNULUI COMUN ÎN ROMÂNIA care va organiza dezbateri, va monitoriza regimul proprietaţilor de bun comun de pe teritoriul ţarii, îşi va asuma rãspunderea ca, în contextul retrocedãrilor care astãzi favorizeazã doar anumite categorii, sã reprezinte interesele moştenirii lãsate satelor româneşti de legislaţia lui Alexandru Ioan Cuza, a regelui Carol I şi regelui Ferdinant I, va lansa memorii şi apeluri în acest sens şi va înainta propuneri legislative.  

ÎN VIRTUTEA ARGUMENTĂRII DE MAI SUS

MIŞCAREA PENTRU PROGRESUL SATULUI ROMÂNESC

ŞI ASOCIAŢIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA

 AU LANSAT  CU PRILEJUL

CONSFĂTUIRII NAŢIONALE A INTELECTUALILOR DE LA SATE

URMĂTORUL

 

APEL

PRIVIND

,,BUGETUL CETÃŢEANULUI ŞI ABUZURILE FACTURÃRILOR MONOPOLISTE – ÎNGRÃDIREA ORICÃREI ÎNCERCÃRI DE AGRESARE MONOPOLISTà A DREPTULUI DE OPŢIUNE PE O PIAŢà LIBERÔ Considerând dreptul cetãţeanului la opţiunea liberã faţã de preţurile oricãrui produs, o condiţie esenţialã a economiei de piaţã care se constituie ca bazã materialã a oricãrei democraţii, subliniind faptul cã întreaga legislaţie a statului de drept condamnã acţiunile monopoliste şi cã orice mentalitate democraticã le considerã pe acestea drept încercãri mascate de continuare a unor forme de administraţie publicã totalitaristã, organizaţiile noastre(MPSR şi ACoR) propun participanţilor la cea de a şaptea ediţie  a Consfãtuirii Naţionale a Intelectualilor de la Sate sã ia în dezbatere aceastã temã şi sã inventarieze toate formele şi  societãţile comerciale din economia contemporanã a ţãrii care atenteazã la elementarul drept cetãţenesc de a dispune fiecare persoanã, aşa cum vrea, de propriul ei buget. Acestea, din lipsã de concurenţã, ajung sã domine de unele singure mijloacele de furnizare sau prestare dintr-un anumit domeniu al necesitãţilor populaţiei şi practicã preţuri de monopol decizând tarife şi redactând contracte de abonament în mod unilateral, cetãţeanul-consumator fiind obligat sã le accepte ca atare.Sugerând doar câteva direcţii dintre serviciile publice sau prestaţiile de furnizare de produse  elementar necesare, cum ar fi cele din domeniul aprovizionãrii cu apã, energie electricã, gaze naturale, termoficare şi alte domenii  care nu permit decât procedeul abonãrii la un singur furnizor, din domeniul cãilor ferate şi al altor mijloace de transport sau de prestãri de servicii care permit doar tarifarea prin decizia unilateralã a furnizorului, ca şi din alte domenii în care furnizori de produse sau prestatori de servicii îşi împart teritorial piaţa pentru a aplica preţuri unice pe care le convin ei între ei în defavoarea consumatorilor, anunţãm de pe acum aceastã dezbatere tocmai pentru a-i preveni pe participanţi, a-i îndemna sã strângã, de pe planul lor local, cât mai multe asemenea exemple şi a-i ruga sã se gândeascã la mãsuri de administraţie publicã localã şi la propuneri legislative pe care aceastã ediţie a Consfãtuirii noastre naţionale sã le propunã.Pentru buna pregãtire a acestei dezbateri, organizatorii fac un cãlduros apel  la ministere, organisme guvernamentale, instituţii publice centrale şi ale opiniei publice sã ia în consideraţie aceastã propunere de tematicã pe care o facem, sã colaboreze pentru o cât mai productivã moderare a ei şi sã participe la ea cu propriile lor idei şi propuneri.Acelaşi apel, lansat din dorinţa sincerã de cooperare pe aceastã temã, este adresat tuturor redacţiilor de presã scrisã şi audio-vizualã, însoţit de anunţul cã suntem deschişi la orice formã de parteneriat media pe aceastã temã, atât în pregãtirea Consfãtuirii, cât şi în timpul ei, ca şi în alte manifestãri pe care le va determina ulterior aceasta.Pornind de la ideea cã unul dintre cele mai importante aspecte ale democratismului vieţii noastre contemporane şi ale respectului interuman determinat de ea, poate fi preocuparea pentru dreptul fiecãruia asupra bugetului personal şi grija solidarã pe care ne-o purtãm reciproc în faţa unor tentative de agresare a veniturilor materiale ale cetãţeanului; cã, în acelaşi timp, pluralismul şi dreptul cetãţeanului la opţiune trebuie sã fie o trãsãturã a tuturor domeniilor vieţii materiale şi spirituale, considerãm cã, printr-un asemenea demers, se va putea spune un cuvânt hotãrâtor în cele mai de bazã aspecte  ale unor probleme de interes general în societatea noastrã.Scopul acestui apel este îngrãdirea oricãrei încercãri de agresare monopolistã a dreptului de opţiune pe o piaţã liberã.

Apasati aici pentru pagina 2
Editorial -Pagina 2- FÃNUS UN PORTRET


Apasati aici pentru bibliografie

 

Portal de carte si arte periodic de cultura si initiativa locala. Copyright ©2007 Editura Realitatea ISSN 1842 - 9971 cartesiarte.ro
Disclaimer : fiecare link si articol pe care il prezentam are propriul Copyright © si raspundere pentru continut.