SCULPTORUL APOSTU
Ar fi împlinit şaptezeci de ani!
Adică, l-am fi sărbătorit în loc să-l comemorăm pe acest prieten mărunt la trup dar monumental, întotdeauna monumental în gesturi şi în expresie, Ceea ce reuşea întotdeauna să transfere şi lemnului şi pietrei ce treceau prin mâinile sale şi, mai ales, prin privirile sale. Pentru că privirile sale descifrau întotdeauna în liniile fibrei nu numai ceva absolutamente de nedescifrat pentru alţii, ci tocmai, acel Ceva cu literă mare care părea foarte firesc oricui, dar numai după ce el, Apostu, privirile lui, intuiţiile lui care radiografiau în interiorul materiei, mâinile lui meştere ale căror scule dăltuiau în viziuni secrete, ni-l descoperea. Formele sale ciudate, inimaginabile pentru o altă interpretare decât cea a lui, personală, aveau, în plus faţă de măiestria cu care se conturau din mâna-i mirifică, şi acea căldură a expresiei artistice care, după ce el o descoperea din neantul materiei amorfe, devenea deodată un lucru foarte familiar. Opera de artă răsărea din ascuţişurile sculelor lui acolo unde nici nu ne-am fi aşteptat şi, luând loc alături de noi, ni se părea ceva foarte obişnuit şi chiar comun tuturora, cu toate că, doar cu puţin înainte, priviserăm în gol materia moartă, fără să ne închipuim ce descopereau în ea doar privirile lui.
Privirile lui porneau agresiv de sub fruntea pleşuvă, într-o mişcare desfoliatorie ca a unei pătrunzătoare raze laser aparţinând unei scule venite din supermodernitatea altor galaxii şi aflându-şi aici menirea de a scoate la iveală din teluricele materii amorfe formele unei vieţi pe care noi n-am fi fost capabili s-o descifrăm.
Mâinile lui, mai ales degetele lui încleştate pe unelte, exprimau parcă prin poziţia lor ceea ce încerca el să dăltuiască în interiorul bolovanului sau trunchiului.
Muşchii umflându-i-se expresiv într-o crispată coborâre din umeri, imaginau parcă anatomismul formei pe care încerca să o redea.
Era ca un vrăjitor îndârjit şi brutal în gesturi până când îşi contura voinţa într-o formă pe care o impunea prin energia sa materialelor lipsite de energie, iar când această formă începea să se contureze, devenea cu ea un duios artist plin de calinerii, mângâindu-i suprafeţele până la desăvârşirea strălucitoare, ca un violonist discret, folosind arcuşe moi şi mângâietoare sub care piatra sau lemnul începeau să cânte în unduiri voluptuoase.
Acolo, în atelierul din “Bateriilor”, stradă pornind din Dâmboviţa şi şerpuind ca şi aceasta printre nişte cârciumioare de vechi cartier bucureştean înlocuit astăzi cu grădinile faraonicelor construcţii de mai târziu, el, Beţiguş, prietenul nostru, ne răbda şi cinstea cu noi berea împletindu-şi mereu conversaţia: când cu noi, când cu întruchiparea ce ieşea tot mai vizibilă din muşcătura dălţilor lui. Se ridica deasupra noastră colina Uranusului unde trona statuia pompierilor de la 13 Septembrie şi culoarele cu celule ale unui celebru arest de anchetă al securităţii, prin care cei dintre noi care trecuseră nu mai pupau străinătatea, iar el ar fi trecut cu siguranţă dacă s-ar fi întors din străinătatea unde s-a afirmat şi mai bine decât aici.
În partea cealaltă, vechiul şi întortocheatul cartier bucureştean al Antimului, cu zahanaua “Bumbeşti” a unei fidele boeme care atrăgea şi figuri suspuse, de pe bucăţica de Cale a Rahovei care a mai rămas. La mesele ei înnoite pentru fiecare client cu tradiţionala hârtie albă, unii duceam discuţii înfocate, alţii mâzgăleau faţa de masă atrăgătoare pentru aşa ceva, iar Beţiguş tăcea fie gândindu-se la formele nedescoperite pe care le lăsase în atelier, fie la modelele lor, nişte femei pe care le iubea brutal şi sincer, aplicându-le uneori, când întârziau dând de bănuit, chiar şi câte o palmă de-a lui obişnuită cu lipsa de reacţie a materialelor de sculptură. Dar ele, sărmanele fete, reacţionau, ceea ce-l uimea, îl tulbura, il ruşina şi-l îngenunchea în faţa materiei vii a trupului fiinţei care simţise altfel gestul decât trunchiul lemnului, cu toate că el ştia la fel de bine să comunice cu amândouă. Această greşeală de comunicare, confuzia de iubire pe care putuse să o facă între două elemente căruia sufletul său li se dăruia cu aceeaşi împătimire, îl tulbura cu sincera uimire a celui care face totul numai din dragoste. Pentru ca, imediat, să devină cel mai cuminte, mai legănător şi mai tăcut amant, atotcuceritor tocmai pentru că, spre deosebire de palavragii îndrăgostiţi, el mai degrabă, transmitea sentimente decât le rostea. Şi atunci, înlăcrimatele de el, îngenuncheau ele sărutându-i mâna mare înrăită în încleştarea pe daltă.
De ce, oare, i-om fi spus Beţiguş? Chiar că nu-mi amintesc acuma şi nici nu-mi dau seama. Poate din contrastul sufletului lui atât de sensibil şi de duios. Poate din fragilitatea sentimentală de care dădea dovadă în momentele esenţiale ale prieteniei, poate dintr-o dorinţă de a-i alinta aparenţele vehemente şi nepăsătoare de om care duce în spinare un mare semn de întrebare despre propriul lui destin.
Destin pe care a avut tăria să şi-l desăvîrşească prin gloria sa pariziană. Pentru că, dintre toţi cei atraşi de mirajul oraşului lumină, gloria lui a fost cea mai autentică şi mai pipăibilă în timpul scurt pe care i l-a mai lăsat viaţa. În aşa fel încât, pe Apostu nu mergem să-l căutăm în Franţa doar în galerii ce te inhibă cu celebritatea lor, dar şi cu sutele de nume pe care le au în cataloage, doar în cimitire înnnobilate şi de alte semnături celebre, ci lui, lui Apostu, străvechea primărie a unuia dintre cele mai mari oraşe franţuzeşti i-a încredinţat propria-i piaţă pentru a o înnobila cu un rod al mărinimoasei sale imaginaţii.
A urcat astfel, zic eu, cel mai aproape de înaltul flăcărilor artelor ultimei jumătăţi de veac şi, tocmai de aceea, pesemne, a trebuit să şi ardă atât de repede, fumul lui devenind un monument pentru alte ceruri mai îngăduitoare cu materiile perene ale sculpturii.

Inapoi la pagini despre scriitori si artisti
 

Portal de carte si arte periodic de cultura si initiativa locala. Copyright ©2007 Editura Realitatea ISSN 1842 - 9971 cartesiarte.ro
Disclaimer : fiecare link si articol pe care il prezentam are propriul Copyright © si raspundere pentru continut.